Titus Filipas. Andrei Marga si dezicerile
Data: Monday, August 11 @ 12:16:01 CEST
Topic: Memoria


Numai Biserica Ortodoxă Română tradițională poate conduce procesele de transformare a României după un ‘soft’ anselmian care a dus la progres în Occidentul European. Pentru că ‘softul’ anselmian reprezenta cea mai condensată și clară sinteză a teologiei Părinților Bisericii Orientale din secolul IV. Constantin Rădulescu- Motru, singurul creator de sistem filosofic din cultura română (Andrei Marga nu este, oricât ar impreca spre noi lăudătorii lui) intuia toate acestea într- o carte publicată la 1904. La Constantin Rădulescu – Motru, postulatul logic al identității ne dă adevărul. Filosoful român are totuși certitudinea dificultăților extraordinare pentru românii aflați în căutarea adevărului. De asemenea filosoful posedă certitudinea aproape mesianică a succesului nostru ca nație : “Iubirea de adevăr… trebuie cucerită, prin forțele noastre proprii. Va veni și vremea ei odată”. Constantin Rădulescu – Motru rămâne pe linia abordării de tip anselmian în aceeași carte și atunci când leagă principiul identității în logica sa, de ortodoxism scriind în mod expres : “Biserica Ortodoxă a fost neclintit conducătoare sufletească a românilor.” Dacă interpretăm și cele spuse de Constantin Rădulescu – Motru în cealaltă lucrare extrem de importantă, ‘Personalismul energetic’ – chiar și din titlul cărții se vede influența ideilor Sfântului Ierarh Vasile cel Mare–, putem afirma că dogma de sprijin a filosofiei lui este, la fel ca la Sfântul Anselme, doctrina Sfintei Treimi a Cappadocienilor Sfinți Părinți de Civilizație.




Andrei Marga si dezicerile
Domnul Victor Roncea punea titlul ironic: “Dezicerea” lui Marga reflecta o mentalitate anti-ortodoxa de sorginte “iluminista” (http://victor-roncea.blogspot.com/ ) .
+In legatura cu alegatiile privind constituirea „Fratiei Ortodoxe” la Cluj, rectorul UBB, Andrei Marga, precizeaza urmatoarele:
1. Nu am semnat nicio adeziune la astfel de initiative si nu am participat la nicio discutie in aceasta privinta. Nu am avut si nu am nicio legatura cu respectiva initiativa.
2. Sint dator sa precizez cel putin trei lucruri:
a) solutiile la problemele Romaniei nu se afla nicidecum in trecut;
b) abordarea problemelor religiei nu are alternativa la ecumenism;
c) imaginea asupra lui Iisus si asupra crestinismului este schimbata complet, gratie cercetarilor istorice, biblice, teologice din ultimele decenii, incit relatia dintre cultura si religie se pune in termeni complet noi in epoca de fata.
Andrei Marga+

Este de domeniul evidenței faptul că trebuie recurs la un model occidental pentru transformarea culturii române. Acest model occidental adecvat nu poate fi inițiat de Universitate, pentru moment controlată de internationaliști ce își arogă agresiv rolul managerial pentru cultura română. Acest model de ameliorare în cultura română poate fi inițiat numai de Biserica Ortodoxă Română.
Însă care model occidental ni se potrivește ?
Dacă studiem istoria culturală a Occidentului în general, și istoria Bisericii Occidentale în particular, observăm că rolul liderului cultural novator în Occident îi revine Sfântului Anselme din Aosta (1033-1109), numit de asemenea Anselme de Cantorbéry. În anul 1060, Anselme din Aosta intra la mănăstirea benedictină din Bec, în Normandia. Acolo studiază cu atenție și diligență doctrina teologică a Sfinților Părinți ai Bisericii Orientale dimpreună cu Logica ! Mănăstirea benedictină era deja organizată după modelul oferit în scrierile călugărului scit Ioan Cassian. Sfântul Anselme, născut din părinți lombarzi (tatăl era Gundulph, iar mama - Ermenberga), va condensa pentru uzul occidentalilor cea mai clară sinteză a teologiei Părinților Bisericii Orientale din secolul IV. ‘Softul’ anselmian, extras din doctrina cappadocienilor, continuă în Europa Occidentală elanul de civilizație a excelenței, elanul Romaniei Orientale din veacurile IV, V, VI.
Dar hai să vorbim acum numai despre importanța argumentului ontologic al lui Anselme pentru toată cultura Europei occidentale, pentru felul în care evoluează prin ceea ce numim ‚progres’ spre ‚modernitate’. De obicei argumentul ontologic al lui Anselme este formulat printr-o înșiruire de trei propoziții : « Avem o idee despre Ființa perfectă; perfecțiunea comportă existența ; deci Ființa perfectă există. » Totuși, dacă în argumentul ontologic al lui Anselme este implicat ca un datum predefinit principiul logic al identității, atunci ultimele două propoziții devin redundante. Principiul identității era cunoscut încă de pe vremea lui Aristotel. Cu acesta, argumentul ontologic al lui Anselme se reduce la o singură propozitie : « Avem o idee despre Ființa perfectă. ». Or, această idee vagă despre Ființa perfectă este numai caz particular de reprezentare ontologică. Și, în general, argumentul lui Anselme este asigurat și validat prin orice reprezentare ontologică. Reductibil la o formulare mai inteligibilă, avem demonstrat faptul că Dumnezeu există prin însuși faptul că omul este capabil să construiască reprezentări ontologice. Dar, bineînțeles, mai este implicat aici, predefinit, principiul scolastic enunțat de Sfîntul Anselme: „Fides quoerens intellectum.” - ‚Credința caută inteligența, eu nu caut să înțeleg pentru a crede, ci cred în Absolut și astfel înțeleg’. Argumentul ontologic constituie nucleul ‚softului’ anselmian ce va permite europenilor occidentali să construiască reprezentări ontologice despre realitate. Aceste reprezentări ontologice constituie instrumentalitatea rațională cu ajutorul căreia europenii occidentali vor descoperi și cuceri lumea.
Ce înseamnă sloganul despre ‘Înnoirea Bisericii’ pe care îl tot auzim dupa 1989 ? Înseamna el cumva renunțarea la tradiția isihastă? Căci insistăm, numai Biserica Ortodoxă Română tradițională poate conduce procesele de transformare a României după un ‘soft’ anselmian care a dus la progres în Occidentul European. Pentru că ‘softul’ anselmian reprezenta cea mai condensată și clară sinteză a teologiei Părinților Bisericii Orientale din secolul IV. Constantin Rădulescu- Motru, singurul creator de sistem filosofic din cultura română (Andrei Marga nu este, oricât ar impreca spre noi lăudătorii lui) intuia toate acestea într-o carte publicată la 1904. Într–adevăr, primul dintre cugetătorii români care dovedește intuiția raționalității instrumentale pe linia scolastic–anselmiană a fost Constantin Rădulescu –Motru. Era nepotul acelui Eufrosin Poteca (1786 - 1859), discipolul ideologiei Școlii de la Sfântu Sava. Constantin Rădulescu –Motru a fost năpăstuit ulterior de comuniști, urgisit chiar și acum de potera internaționalistă din pricină că nu a fost „politicește corect”. Indicațiile cominterniștilor care au luptat în Spania și au dominat politica românească neîntrerupt din 1945 și până acum l- au lăsat să moară de foame. Se spune chiar și în prezent, fie direct, fie indirect însă amenințător la adresa potențialelor dezvoltări independente și pozitive din cultura română, că năpăstuitul Constantin Rădulescu- Motru și- a meritat cumplita soartă!
În lucrarea ‚Cultura română și politicianismul’, Constantin Radulescu - Motru punea un accent extraordinar pe utilitatea principiului identității, exact în sensul că reprezentarea ontologică în limba română este un construct necesar al realității pentru românii care doresc integrarea în societatea modernă. La Constantin Rădulescu – Motru, postulatul logic al identității ne dă adevărul. Filosoful român are totuși certitudinea dificultăților extraordinare pentru românii aflați în căutarea adevărului. De asemenea filosoful posedă certitudinea aproape mesianică a succesului nostru ca nație : “Iubirea de adevăr… trebuie cucerită, prin forțele noastre proprii. Va veni și vremea ei odată”. Constantin Rădulescu–Motru rămâne pe linia abordării de tip anselmian în aceeași carte și atunci când leagă principiul identității în logica sa, de ortodoxism scriind în mod expres : “Biserica Ortodoxă a fost neclintit conducătoare sufletească a românilor.” Dacă interpretăm și cele spuse de Constantin Rădulescu–Motru în cealaltă lucrare extrem de importantă, ‘Personalismul energetic’ – chiar și din titlul cărții se vede influența ideilor Sfântului Ierarh Vasile cel Mare–, putem afirma că dogma de sprijin a filosofiei lui este, la fel ca la Sfântul Anselme, doctrina Sfintei Treimi a Cappadocienilor Sfinți Părinți de Civilizație.
Anul 1648 marca pentru Europa nu doar sfârșitul “războiului de 30 de ani”, ci și începutul de epocă pe care Leibniz o caracteriza prin asertarea ce- i părea mirobolantă lui Voltaire : “Trăim în cea mai bună dintre lumile posibile!”. Leibniz realizase o sinteză a filosofiei aristotelice cu filosofia carteziană, având natura unei teologii pozitive. Dar, în alt chip, el mergea pe urmele părinților filosofi cappadocieni care incorporaseră filosofia greacă într- o teologie nouă. Știm că această sinteză a sfinților părinți ai bisericii constituie unul dintre pilonii civilizației create în Romania Orientală în secolele IV, V, si VI. Iar lucrarea de cugetător a lombardului Anselme, din veacul al XI-lea, asupra dogmei cappadociene a Sfintei Treimi fondează de facto Scolastica. Mulți dintre noi nu înțelegem prea bine importanța majoră a Scolasticii pentru cultura lumii, pentru descoperirea fațetelor sale, datorită ideologiei ateiste ce ne -a spălat creierele (iar Andrei Marga a fost un asemenea ideolog comunist).

Titus Filipas


Tags: Titus Filipas, Ioan Cassian, Înnoirea Bisericii, argumentul ontologic, principiul identitatii, Biserica Ortodoxa Româna, Leibniz, Voltaire, Sfântu Sava, Aristotel, Universitate, doctrina Sfintei Treimi, politiceste corect, Victor Roncea, Andrei Marga, model occidental, Sfântul Anselme, Soft anselmian, doctrina cappadocienilor, Parintii Bisericii Orientale, Eufrosin Poteca, potera internationalista, Spania, Indicatiile cominternistilor, 1945, ideolog comunist



Acest articol este trimis de Asymetria. Revista de cultura, critica si imaginatie
http://www.asymetria.org/

URLul pentru acest articol este:
http://www.asymetria.org//modules.php?name=News&file=article&sid=597