G.M. A ramas un ecran gol.
Data: Sunday, November 30 @ 13:43:06 CET
Topic: Distribuitor de afise



A rămas un ecran gol, lipsit de viață ca o iarnă mohorâtă,... gri și indiferentă, slăbită de forțe, cu urme de crispare... totul înfundat.
Nu e ușor să ne ridicăm. Mizeria care ne trage în jos, n-o văd nici eu s-o curăț, n-o vede nici ea, să mă îngroape... nu și-o vede nimeni decât curătenie de compulsiv... indispensabilă, inconștientă, patologică, punct culminant.



A rămas un ecran gol, lipsit de viață ca o iarnă mohorâtă,... gri și indiferentă, slăbită de forțe, cu urme de crispare... totul înfundat.
O melodie, decor al tristeții ei... atât mai aud... și stau aici pe scaun... așteptând să văd cât de în pământ poate să mi se lase capul. E așa ușor să mă ridic și să plec... pentru toți e așa ușor să se ridice și să plece. (când nu e greu să stea...) Dar nu plecăm de la melodii ca Answer, nu plecăm spre canapele galbene și uși care nu se mai deschid, nu plecăm spre tramvai să ne aplecăm gurile de apăsare, privind în geamuri murdare un chip care nu ne spune nimic, nu plecăm când ne zdrobește oasele cu indiferența... așteptăm ca acolo sus, în cutiuța asta pe care ne-o cărăm pe umeri zi de zi, moment după moment, neobosit, în cutiuța asta fermecată, circuitele să amortizeze brutalitatea cu care ascultăm, ne întoarcem în trecut, stăm, ne consumăm...
Nu e ușor să ne ridicăm. Mizeria care ne trage în jos, n-o văd nici eu s-o curăț, n-o vede nici ea, să mă îngroape... nu și-o vede nimeni decât curătenie de compulsiv... indispensabilă, inconștintă, patologică, punct culminant.
Ah... Lasă-mă...lasă-mă să fiu, murdară de trecut... un timp prezent. Curăță-mă..., curăță disperarea cu care mă întind într-un pat golit de speranță. Iubește-mă... iubește-mă isterică de nevoia de a mă iubi.
Umple ecranul cu fereastra ta, cu numele tău, cu mâinile tale care apasă butonul play la melodia 1.Sarah McLaclan – Answer, umple-mi capul cu iluzia că ești în spatele meu și fă-o să devină realitatea ta, iartă-mă și minte-te că sunt un model, uită că te plimbam de mană când nu știai încă dacă mă vrei de tot sau nu mă vrei deloc...
Schimbă... schimbă melodia, dar rămâi „răspunsul”la orice întrebare îți pui... oricine ai fi, prins în rândurile astea, prins în locul meu pe scaun, prins cu ochii într-un ecran indiferent, prins pe drum spre trecut...

five_roads@yahoo.com (G.M.)





Acest articol este trimis de Asymetria. Revista de cultura, critica si imaginatie
http://www.asymetria.org/

URLul pentru acest articol este:
http://www.asymetria.org//modules.php?name=News&file=article&sid=623