Baron al Casei Dracula, Alexandru Misiuga a plecat la stele
Data: Wednesday, February 18 @ 19:50:59 CET
Topic: Distribuitor de afise


Baronul Alexandru Misiuga, baron al Casei Dracula, a plecat  la stele.

Baronul Alexandru Misiuga a plecat  la stele Pe 18 februarie, baronul Alexandru Misiuga ar fi împlinit 85 de ani. Nici nu arăta că poartă pe umeri povara anilor. Ne-a vizitat zilele trecute redacția. Era fericit. Ne-am întâlnit săptămâna trecută la o lansare de carte. A binedispus sala. Era colegul nostru drag, cel care ne-a obișnuit cu a lui pagină de satiră și umor, Cuiul lui Pelelea, să zâmbim. Să fim bucuroși de viața pe care ne-a dat-o Domnul. Vestea, că marti, în jurul orei 19.00, baronul, a dispărut ne-a cutremurat. Inima lui preabună a cedat. Și, ca o ironie a sorții, în loc să-i spunem lui nea Sandu „ La mulți ani”, ne vom ridica privirea spre cer și îl vom ruga pe Dumnezeu să-l primească în rândul drepților. Și de acolo, dintre cei aleși, baroane, mai privește și pe pământ, la bistrițenii pe care i-ai iubit atât de mult, și când ești binedispus, mai trage câte o salvă de versuri, așa cum ne-ai obișnuit, căci ne va fi foarte greu fără tine. îți promitem că vei rămâne mereu în sufletul nostru. Dumnezeu te iubește, poate mai mult ca noi. 

A ridicat din cenușă Castelul Dracula la hotarul dintre țări
 
Alexandru Misiuga, primul baron al Casei Dracula, a readus în urmă cu 33 de ani mitul la realitate. Puțină lume știe că prima parte a romanului lui Bram Stoker este situată în Pasul Bârgăului, județul Bistrița-Năsăud.       în urmă cu ceva ani, un grup de jurnaliști americani au venit la Bistrița și au întrebat de existența unui hotel “Coroana de Aur” și a unui castel aflat în Pasul Bârgăului. Directorul culturii bistrițene, citind cartea lui Stoker a înțeles exact ce căutau vizitatorii. Așa s-au pus bazele hotelului din centrul Bistriței, “Coroana de Aur”, hanul din carte la care a poposit avocatul Jonathan Harker la Bistrița. Folosirea termenului de coroanã era periculoasã într-o perioadã în care comunismul înflorea și monarhia era consideratã rãul suprem, însă denumirea s-a pãstrat. Apoi a urmat al doilea pas, o adevărată cruciadă cu autoritățile vremii, aceea de a construi un hotel în vârf de munte, la 1200 m, care să poarte numele Dracula. Autoritățile l-au luat în râs. Legenda spune că Alexandru Misiuga l-ar fi prins pe Ceaușescu la o masă, la Dealul Negru, bine dispus după o partidă de vânătoare de urși și i-ar fi spus, " ne trebuie un hotel între Transilvania și Moldova", iar acesta i-a zis "și cine vă oprește". Cu acordul verbal al șefului statului, Misiuga a trecut la treabă. Castelul trebuia să aibă trei turnuri și intrarea prin cimitir, iar clădirea să semene cu o ruină, însă baronul Misiuga a trebuit să se mulțumească cu un singur turn și cu o clădire “civilizată”. După șapte ani, construcția a fost finalizată, însă cu numele Tihuța. “Nu am reusit sã îl numesc Dracula, era prea periculos, mai ales dupã ce presa strãinã nu mai contenea în a-l numi pe Ceausescu urmasul lui Dracula. Abia dupã revolutie am putut sã îi schimbãm numele”, ne-a declarat în urmă cu ceva timp Misiuga.     
  Un bust pentru Bram Stoker       
După toate aceste realizări, bistrițeanul Misiuga mai avea o singură dorință: să-i ridice un bust scriitorului irlandez în fața hotelului Dracula, fapt realizat în 2007. Bustul a fost dezvelit de ambasadorul Irlandei in România, Padraic Cradock.       
Ideea beciului de speriat turiștii tot a lui Misiuga a fost. Când se oprea curentul, se trecea la felinare și lumânări - te jurai că ești în casa dracului. Simbolic, membrii Societății Dracula din Londra au cărat cărămizi pe schele și și-au pus semnăturile într-o sticlă pe care au zidit-o în peretele de apus al curții interioare. Astăzi tot mai mulți draculiști din întreaga lume poposesc în Pasul Tihuța, unde mănâncă meniul Elixirul lui Dracula, iar la masă păstrează mereu un loc liber pentru conte. La hotelul bistrițean există salonul Jonathan Harker, decorat în roșu și negru, cu pereții acoperiți cu trofee de vânătoare ale contelui Dracula. Camerele hotelului castel Dracula sunt ocupate de grupuri compacte de turiști. 100 de americani, veniți de peste ocean au sărbătorit noaptea de Hallowen cu Contele vampir Dracula, legendarul personaj creat de Bram Stoker. Castelul are 140 de locuri de cazare.
      Comoara castelului
      în locul respective, o legenda care circulă și acum spune că ar fi ascunse comori, de-ar ajunge aurul aflat acolo la oamenii de pe toata valea Bârgaului, dacă cineva ar îndrăzni să tulbure morții, numai că de mult timp nimeni nu mai cutează să se aventureze pe acolo, de când s-a pierdut un câine lup, a unor căutători de comori cehi. O altă istorie spune că în urmă cu multe sute de ani, a trecut munții venind din Țara Românească un călător care spunea că este domn și căruia oamenii lui, îi spuneau Draculea. Un sfetnic a lui Draculea (Vlad Tepeș), Barbu Blacul a aflat de povestea comorii și l-a convins pe domn să sape unde se află un tunel care intra sub o cetate aflată în ruine. nu în orice zi se putea săpa, ci numai în zi de Sânziene, la răsăritul soarelului, atunci când printr-un orificiu intră lumina soarelui ca să lumineze poarta ascunsă a comorii.  
      
A scris cu sânge       
Pentru a fi numit baron al Casei Dracula de către societatea cu același nume din Londra, Misiuga a trecut prin mai multe probe - a tras cu arcul, a traversat o punte firavă, a sărit peste foc și a dansat menuet. Pentru cei care vizitează castelul Dracula, dacă doresc să nu se întâlnească cu personajul, există o singură soluție: “să aibă asupra lor o punguță din piele de berbec, cu brâiele din piele de țap, o măciulie de usturoi oltenesc, niște anafură de la Mănăstirea Rohia și o sticluță de aghiasmă de la Mănăstirea Parva”. De când se ocupă de mitul Dracula, Misiuga a primit multe scrisori semnate simplu “contele Dracula Bistrița - România”, însă cei de la poștă știu întotdeauna care este destinatarul. Bizară este scrisoarea primită de la un californian, scrisă cu sânge de om. Mai mult, ministrul Agathon, habar nu avea unde a fost încropit mitul încercând să-l distrugă prin defunctul parc.      
 Turnul cu păpuși     
   Până ieri, Alexandru Misiuga a deținut și cheile de la Turnul Dogarilor, singurul din cele 18 turnuri ale breslelor medievale care s-a păstrat pănă in zilele noastre, rezistând cu cerbicie in fața multor hoarde de năvălitori, a căzut în martie anul trecut victima unor ciorditori. Baronul a fost foarte supărat când și-a văzut devastat muzeul de măști tradiționale și păpuși. Spărgătorii au furat 14 măști tradiționale și 7 păpuși, toate piese unicat. Turnul Dogarilor, cu o inălțime de 25 de metri și trei nivele, a fost folosit de-a lungul timpului ca spital pentru bolnavi psihic, care erau ținuti aici in cămăși de forță, dar și ca loc de detenție a prostituatelor, care erau puse in lanțuri inainte de-a fi țintuite la stâlpul infamiei. Clădirea a fost folosită apoi, pe rând, ca sediu pentru cercetașii bistrițeni, ca azil de noapte, la ora actuală adapostind ineditul muzeu al lui Alexandru Misiuga, epigramist, veteran de război, colonel in retragere și baron al 'Casei Dracula'. Cu toate eforturile unor de-a muta mitul Dracula din județul Bistrița-Năsăud pe alte meleaguri, prin înființarea unor parcuri de distracție, care de care mai utopice, acest lucru nu va reuși, deoarece atât Bram Stoker, și mai târziu Alexandru Misiuga au făcut acest cadou bistrițenilor. Tot Misiuga, cunoscător pe aceea vreme a 6 limbi străine este cel care a înființat cel mai vechi ansamblul folcloric din Bistrița, acum 40 de ani, Cununa de pe Someș. Tot datorită lui a fost ridicat în Piața centrală bustul lui Liviu Rebreanu, prozatorul bistrițenilor, la fundamental căruia a pus o sticlă cu o misivă pentru generațiile următoare. Doar el a știut ce scrie în ea. Autor a 20 de cărți, Alexandru Misiuga ar fi meriat mai multă atenție din partea colegilor de breaslă, și, mai ales, a celor care conduc destinele culturii. Este trist domnilor, că ați purtat un om care și-a depus manuscrisul la SSBN, cu vorba. Chiar dacă nu erau texte pe măsura gusturilor marilor exigenți ai județului, sunteți oameni cu frică de Dumnezeu și cred, că dumneavostră sunteți cei care ați rămas cu sufletul neîmpăcat. Mai cred că puteați să-i acordați și un premiu pentru întreaga activitate în domeniul culturii. De acum, orice reacții veți avea, va fi prea târziu. Interesele dumneavostră, domnilor jurați ai premiilor, ne lasă un gust amar. Cred că știți de ce… Puteți acum să editați 100 de cărți cu Misiuga, puteți să-i dați 1000 de premii, primarul poate să dea numele lui unei străzi, este prea târziu. Baronul nu se mai bucură de ele. 
      
Alexandru Misiuga, un simbol al bistrițenilor 
      
Supranumit și tartorul soacrelor datorită epigramelor dedicate acestora, Alexandru Misiuga este un simbol al bistrițenilor, reușind să facă multe lucruri pentru aceștia. Din lumea fără de dor, baronul va veghea peste urbe. Va fi mereu cu noi, iar istoria locală îl va înscrie în cartea ei de aur. A făcut atât de multe pentru noi: a construit mituri, a făcut hoteluri, a imortalizat pe marii noștri scriitori în piețele centrale. Personal, mi-a fost ca un maestro, care mi-a dat multe povețe în cei aproape 10 ani de presă. Soarta face ca în aceste zile o boală să mă țină în casă. Nu voi putea fi alături de baron pe ultimul drum, însă voi fi alături de el prin rugăciuni. Mi-ar plăcea să-l întâlnesc pe baron, într-un bust, undeva în central istoric. Așa va rămâne pentru generațiile viitoare ca pildă a omului care a luminat pentru oameni. Până în ultima clipă. Se duc patriarhii Bistriței…Alexandru Misiuga va dăinui, pe veci, în conștiința urbei.
Menuț Maximinian






Acest articol este trimis de Asymetria. Revista de cultura, critica si imaginatie
http://www.asymetria.org/

URLul pentru acest articol este:
http://www.asymetria.org//modules.php?name=News&file=article&sid=688