Adrian Onicescu. Jurnalul unui navigator. Faruri, repere, maluri. Data: Tuesday, May 30 @ 23:50:47 CEST Topic: Transversale Adrian Onicescu s-a născut la 17 aprilie 1962. A navigat ca inginer radio-telegrafist in marina României. Tata, roman, Mama, evreica. Nu e un extras dintr-o fisa de dosar ci radacina unei stari. Notele de gînduri si de ratacire ale lui Andrei Onicescu se afla la limita superioara a confesiunii. O depasesc pentru ca au fost zgariate cu ghiarele Pasarii Rock, aceea care l-a scos pe Sindbad Marinarul din Valea cu Pietre Pretioase, unde era sa piara. Un destin. Care se transforma sau e pe cale sa se transforme in literatura. Sa profitam de aceasta stare de tranzitie, insotindu-l pe autor in ratacirile sale, prin Labyrint, in cautarea fiintei sale, cu natura sa dubla, spre Centrul, Locus Solus, in care se va regasi. Navigare necesse est, era titlul unui eseu de Mircea Eliade. Nu stiu daca Adrian Onicescu l-a cetit, daca este adeptul cabotajului sau a iesirii in larg. Simt ca înca nu a decis dar îl astept pe celalat tarm al Oceanului. Stiim amândoi ca, precum scria Horatiu, tradus de Eminescu : Cerul deasupra-ti schimbi, nu sufletul, marea trecînd-o. Bun venit, Andrei Onicescu, printre locuitorii noului continent al Asymetriei. Dan Culcer Prima publicare a jurnalului în Asymetria, Anul I, nr. 3. Ianuarie 2001. Citeva note pentru o auto-biografie si despre conditia de evreu român : Adrian Onicescu 21 iulie 1998 Dumnezeu in ebraica este un plural. Iudaismul a stat la baza a doua religii, crestinismul si Islamul. O a treia religie este inca practicata de evrei. Inainte de ei nu a existat in zona cel puțin un concept articulat religios. Ei au im, pins viata pe albia unui curent moral pus pe pozitii de egalitate cu necesitatea supravietuirii. Crestinii au ajuns la o oarecare ipocrizie punand morala inaintea comandamentului supravietuirii. Este insa o minciuna ca orisicare altele. Nu exista adevar in afara de miscare. Evoluția reprezinta asumarea unei minciuni fundamentale. Adevarul e suspendat in arhetipuri, undeva la altitudini inaccesibile nici macar contemplarii. Subiectul contemplației noastre este un fals. Unul predestinat insa. 21 iulie 1998 Spre dimineața: Azi noapte am visat-o pe Anca. Vis pozitiv. Eram la Târgoviste. Se vedea Lacul. In memoria starii de trezie imi era putin neclara amintirea lacului. Prilej de amintire. Amintiri vechi de 20 de ani. Copilaria, visurile mele ce au lasat sa se cladeasca in jurul lor o viața concreta de cautari. Prea putina rutina. Viata tipica de berbec, o exploarare mai curand decat viețuire in sens comun. Vis cautare si memorie, asta a fost viața mea. O viața fara trup, aproape exclusiv spirituala. Am intalnit oameni si istorie. Am trecut de la o cultura la alta, de la o limba la alta purtat aiurea de cate o bucata de pretext ruginit pe care imi duceam cate o bucata de viața. Am citit aproape in permanența. M-am razboit indelung cu timpul care spre sfarsit a castigat. Nu ma mai impotrivesc lui. Acum il umplu cu cautarile mele, o fac zi de zi cu fervoare si metoda si astfel ca acum, lupta cu timpul s-a transformat intr-o straduința istovitoare de a-l umple cu gânduri, cu inspiratii, cu micile mele descoperiri de folosința personala, dar care, fara pretenții exagerate err putea fi de folos multora care inca n-au incercat pana acum sa urce pe o cale care coboara in permanența  conditia esentiala a unei ascensiuni intr-o alta dimensiune spatio-temporala. O experiența folositoare celor care nu se opune cursului firesc al vieții, pluteste ca si toti ceilalti dar nu se lasa inselat de reflectarile echivoce carora in mod obisnuit oamenii se predau cu incantare si inconstiența. Am muncit foarte putin in sensul stradaniei stereotipe remunerate prin care cei mai multi dintre noi reusesc sa supraviețuiasca. Am avut sansa timpului. La inceput insa, a fost greu panace am invațat sa traiesc in armonie cu timpul meu. Tot ceea ce am fost obligat sa sacrific nu conteaza in raport cu ceea ce am castigat spiritual vorbind… M-am razboit cu timpul in permanența intr-o supraviețuire pe dos, rugându-ma de clipa sa treaca in loc sa o utilizez si suferind cumplit ! Esec dupa esec, o singuratate divizandu-se si multiplicandu-se ca o reptila de jur imprejurul meu, sufocandu-ma lent si tarandu-ma ca pe o prada, departe de oameni intr-un timp mort cu care nu aveam nici un fel de relație din abisul caruia nici macar moartea nu ma ma mai putea elibera. Femeia a reprezentat pentru mine o tainica si sfasietoare experiența, un superlativ al singuratații, inaccesibila sufleteste, vorace insa consumandu-ma din inghețatele ei departari. Absorbindu-ma si lasandu-ma stingher departe de mine si de ea deopotriva. Fantoma ei aproape ca nici nu-mi mai bantuie speranțele, cu toate ca nu sant sigur nici acum cine a murit, eu sau ea. Mi-a disparut pana si din vise, dar mi-a ramas in amintire ca o amenințare mai mult decat ca o promisiune. S-a pietrificat si a decazut in concret, s-a prabusit in material ca un meteorit stins nemairamanand din ea decat craterul dureros al memoriei emanand ca un depozit radioactiv amenințarea a unui cataclism vesnic posibil chiar daca doar arareori implinit, niciodata consumat pe deplin prin propria sa incandescența. (Femeia continua sa fie pentru mine o posibilitate decurgând din complicate si neverificabile calcule). Sunt ca o planeta indepartata, constransa la o orbita provizorie de un timp nedefinit. Speranța morții ma nelinisteste din departari insondabile palpaind in reflexele unor promisiuni de neințeles. Stiu insa dupa prospețimea mirarilor mele ca timpul nu a venit inca. De eliberare ma desparte probabil experiența neterminata a imbatranirii. Nu batranețea ca notiune incremenita in erorile sale, statica, neevolutiva ci imbatranirea, continua, inexorabila vesnic neimplinita definitiv in catastrofele profețiilor sale ma ingrozeste. In termenii mei, in ciuda aparenței, nu e nici o exagerare literara. Traiesc in acute accese vitale de durere si incantare. Doar constiința necesitații universale, divine pe care existența mea a implinit-o ca pe un martiriu ma impiedica sa cad definitiv in disperare. Despre entitatea ce urmeaza sa ma absoarba, sama reincorporeze in esența ei am speranța ca ma va accepta macar pentru o vreme, cat sa-mi trag sufletul ca un soldat batran ce urmeaza sa doarma in sfarsit fara nici un pericol afara din transee. O singura noapte macar, o singura noapte si fara de sfarsit. Mi-e dor de intuneric. M-am saturat sa-mi tot mijesc ochii orbiți de lumina inselatoarelor reflexe. Am nevoie de nu de intunericul translucid al eternitații. Existența este triumful fara speranța al provizoriului. Amenințarea implinita a unei neimpliniri ce pare vesnica. Nu neg existența ci doar eternul lipsei ei de alternativa. Spectacolul trist al unei iluzii menite sa sonticaie pana la moarte pe burdihanul obez al planetei. Perspectiva obturata de sclavajul entuziast al unui ingust prizonierat. Mai pastrez totusi speranțe, iluzii, imi mai apar inca inocența de a fi liber cu maturitatea celui ce stie ca dincolo de orizontul stramt al acestei lumi provizorii totusi, dincolo de viața si de moarte toata suferința aceasta isi va gasi rascumpararea unui repaos contemplativ in virtutea echilibrului universal al divinitații intru Dumnezeul etern al unei alte dimensiuni. (Rescriu fragmentele de pe un jurnal scris de mana si mai fac unele rectificari, adaogiri — 14 octombrie 1999) Nu mi-a ramas decat Divinitatea pe care o provoc continuusa ia cunostința de existența mea, sa puna ori sa dezvaluie ordinea in ceea ce mi se intampla. Ma rog foarte rar si fara convingere ca sa capat ceva. Stiu ce pondere pot avea frivolele mele rugaciuni in armonia de cauze si efecte de necuprins mental a universului. Am insa o tulburatoare, misterioasa relatie cu visul. E ca o aventura, ca o calatorie pe care mi-o comand inca dinainte de culcare. Incerc astfel sa patrund misterioase semne si impliniri. Uneori chiar cate o lumina cade si peste fapte din marunta mea viața si am senzatia ca reusesc astfel sa cuprind unele semnificații. (atenție, de verificat, contine ceva inadvertențe) Diferența intre demnitate si mandrie e un grad variabil de nebunie. Orgoliul este semnul implinirii unor prea joase aspirații. Emoția zgomotoasa si stridenta a gainii care face oua. Euforia bețivului care a baut mai mult decat poate duce. Agresivitatea simptoma tica a alcoolicului gata de orice pentru a-si intreține viciul. Caut, de cand ma stiu, sa patrund in spațiul interzis al marilor mistere ce ma inconjoara. Am banuit dintotdeauna ca trebuie sa fie ceva, altceva dincolo de masca aparențelor, ca exista o regie a acestui teatru. Si cu ce m-am ales dupa atatea torturari, suspiciuni, dupa atata panda ? Cu cateva vagi bnnuieli. Nu stiu nimic fundamental despre iubire, nici despre a mea si cu atat mai puțin despre a celorlalți. Nici despre viața nu am decat niste chinuitoare, imprecise, ratacitoare banuieli. Intre ceea ce stiu si ceea ce nu stiu e un univers, un imperiu invizibil dar ferm aparat de intrusi oarecare. Olunga ucenicie a durerii e nevoie pentru a te menține in apropierea lui. Un spatiu cu dimensiuni nestiute a carui existența banuita reiese doar din calcule. Pana si celmai mediocru om pe care l-am cunoscut indicat o nebanuita cale cautarilor mele. Le-a indreptat, le-a concentrat, ori macar le-a impiedicat sa se risipeasca in spatiu. A cauta sa confectionezi demiurgic adevaruri in scris e mai mult decat o utopie, e o nebunie. Nu mai e loc pentru creație in univers de cand au fost create legile. Nu putemcrea decat efecte. Cauzele sunt enigmaticul privilegiu divin. Nu ne ramane decat consolarea de a face volute cat mai gratioase prin efemer, lasandu-ne sa plutim in valtoarea controlata a unui stil. Doar pentru ca mai apoi, alții sa poata vedea urmele trecerii tale si sa-si poata crea la randul lor premisele propriei lor uitarialtfel. Nici macar nu vom sti poate in ce mod am fost cu adevarat utili. La ce bun orgoliul atata vreme cat suntem doar simple intrupari ale unei necesitați necunoscute ? Obediența e suficienta. Nefericirea nu-I nimic mai mult decat incapațanarea de a fi ceea ce nu se poate. Afectuoasa cramponare de propriul esec. Fara femeie n-ar exista martiriu autentic. Fara cruce, fara tradare, fara durere Cristos n-ar mai fi fost acelasi zeu. Femeia e ispasirea neputinței de a fi singur. Pacatul primordial e spiritul conspirativ pus in slujba furtului si nu legitima nevoie de a sti. Asocierea pentru a beneficia in comun de efectele faradelegii. Ratiunea e inocenta si tocmai de aceea destinata sa slugareasca vesnic pasiunea si sa-si asume de una singura tot blamul. Pasiunea sincera isi poate face rau doar siesi consumandu-se din proprie substanța. Folosindu-se de ratiune ea isi deviaza raul catre ceilalți. Agresorul patimas e un inger pe langa rationalul ce ia in calcul oamenii ca si cifre. Tot raul in lume s-a datorat pasiunii ce s-a folosit de ratiune. Ratiunea singura nu poate conduce catre adevar pentru ca ea e 'rece’la fel cum pasiunea e prea fierbinte. Calea de mijloc, aspiratia, contemplarea care accepta folosind ființa proprie nu ca un obstacol autocentrat ci mai curand ca o antena. Spiritul deschiderii, acceptarii iata mesajul crestinismului. Toleranța spiritului crestin a fost de multe ori neglijata in istorie de catre cei care au fost respinsi din iudaism tocmai datorita toleranței doctrinei lor. 23-24 iulie " Titanic " — Film care mi-a trezit dureri uitate. Splendoarea accede la constiința noastra prin suferința. In sufletul meu s-a cutremurat scuturandu-se de tot ce am ingramadit peste locul in care mi-am ingropat visul iubirii absolute. Nici nu ma intereseaza daca o asemenea iubire e reala. Important e ca e posibila. Lumea evolueaza numai prin ceea ce devine posibil, nu prin ceea ce exista. Lacrimile, credincioasele, iubiri lichide, preaplinul care se revarsa. Ceva fundamental in mine rezoneaza, vibreaza dureros, sta sa se nasca si inca nu-si gaseste intruparea. Singur. Iubirea nu se ofera, nu e un dar si nici o pomana, nu se castiga, nu se obtine. Ea e prestabilita, preexistenta. Ne premerge ca o datorie de a ne intelege, de a astepta activ, de a cauta. Singuratatea pe care o trezeste in noi povestea de dragoste a + Titanicului ; este o lumina aruncata peste cimitirul din noi. Sentimente ingropate de vii in acceptare si promiscuitatea in care ne complacem cu noi insine. Ramanem pentru cei ce ne-au iubit cu adevarat o amintire tot mai palida, un vis tot mai indepartat. Nu cumva foamea mea de dragoste e doar expresia unei aviditați afective, un semn de dezechilibru, o incapacitate de comunicare ? 22 iulie 99 Sa nu uit : Inainte de a ma lovi masina aceea in China am simtit o ciudata dorința irepresibila, ca un ordin aproape sa ma indrept spre locul predestinat in ciuda faptului ca pretextul ce-mi aparea in minte era 'subtire'. La ora aceea restaurantele erau inchise iar eu ma incapațanam sa gasesc unul unde sa mananc… Culmea ca in ciuda ca am intalnit cateva deschise inca nu am intrat in nici unul. Ma duceam 'ața' spre locul acela unde trebuia sa se intample accidentul predestinat, cred eu. 26.jul.99 Repulsia instinctiva pe care o resimtim la vederea unor persoane handicapate reprezinta conditionarea la care suntem supusi de a alege pentru reproducere numai exemplare viabile si de a evita rebuturile. Cel puțin asta este aparența. Modul prin care se reflecta necesitatea transcendenta. Frumusetea nu poate fi definita decat imperfect limitativ tocmai pentru ca ingredientul sau fundamental este unul pre-determinat. Imaginea ei arhetipala atinge si cutremura ființa, declanseaza mecanisme ancestrale ce cauta + apropierea de model ; de forma centrala in jurul careia graviteaza infatisarile multiple ale ființei. Respect instinctiv fața de cultura, stiința de inteligența unor oameni este tot un reflex al mecanismului guvernat de arhetip. Ce mai ramne din voința noastra dupa ectiunea atator determinari ? Despre puterea voinței nu se pot spune prea multe. Nu putem esentialul. A vrea sa vrei. Iata ce nu suntem noi capabili. Invidia este o forma a admirației mutilata de un complex de inferioritate. Ura se refera intotdeauna la valoare, o indica, arata spre ea involuntar. Dispretul este altceva. E semnul raportarii la o scara diferita de valori, expresia unui alt tip de interese vitale. Efectul de atractie al altui arhetip. Dragostea e o forma de gravitație. Indiferența reprezinta incompatibilitate, apartenența la alt sistem si nu lipsa unei valori. Mirajul dragostei este efectul unei conditionari de dincolo de voința noastra. Misterul indica spre locul din afara noastra. Misterul este o funcție de alarmare de atragere a atenției si voinței asupra unei anume necesitați. Plictiseala ne impinge la actiune. Se activeaza astfel puncte, centre de forța. Durerea ne redirectioneaza actiunile, de determina sa la intrerupem pe cele ce nu corespund armoniei miscarii universale, placerea ne mentine pe orbita aceleiasi actiuni, simpatia e element de coeziune, iubirea ne centreaza gravitația pe anumite orbite, ura, antipatia pe care le simtim ne fixeaza limitele in extindere, in amploare, UNDE E LIBERTATEA NOASTRA DIRIJATI FIIND DE IMPULSURI INTERIOARE FOARTE PUTERNICE IN FATA CARORA VOINțA NOASTRA NU ARE DECAT O FUNCTIE AUXILIARA ? La ce foloseste libertatea ? Ea ne da posibilitatea sa ratacim sansa de a ne simti pierduti si bucuria reintoarcerii la determinarile binefacatoare. Comunismul a cautat sa lecuiasca omenirea de spaimele ratacirii instituind noi si artificiale, nenaturale determinari si o artificiala si gresita dirijare a miscarii energiei. Fiind plasat incorect in timp/spatiu prea devreme poate a comprimat societatea prin determinari si a provocat o explozie. Daca nu s-a provocat mai devreme era datorita actiunii unei forțe superioare, a unui 'invelis' rusesc extrem de dur. Totul e fizica pura. In dragoste, economie, istorie se poate observa actiunea acelorasi legi. Unitatea de sistem. 26 iulie 1998 Reuben Rubin, pictorul evreu care vorbea de cartierul evreiesc, " bogat in tot ceea ce banii nu pot sa cumpere ". Obligativitatea vizitarii Mecai de catre musulmani are originea intr-o practica religioasa evreiasca de a vizita templul din Ierusalim. In ciuda teribilelor dovezi, (vezi aforismele lui G. B. Shaw) nu cred ca femeia nu iubeste. Cred insa ca asa cum toata ființa ei este diferita de a noastra (ceea ce nu exclude, ba poate chiar stimuleaza ori permite complementaritatea) si iubirea ei e diferita. Doar diferita, se supune altor legi inima ei cadențeaza ritmuri necunoscute noua care seamana prea putin cu altceva si e prea apropiata de dragoste ca sa nu fie chiar asta. 26 iulie 1998 Serie de simboluri, in aug 96 cand am plecat acasa de pe dona mi-am pierdut inelul de la Auras. Daca as fi fost atent la semnificatiile acestui semn, poate ca nu I-as fi dat banii si nu mi-as fi pierdut prin asta un prieten. Uneori a nu face un bine nu inseamna neaparat a face rau. Din nefericire, necunoscand legile dupa care se polarizeaza intamplarile nu putem cunoaste efectele actiunilor in plan imediat urmator, in viitor. Trebuie asadar sa actionam in numele principiilor morale care pe termen lung au efecte pozitive, chiar daca pe termen scurt pot provoca in mod aparent pierderi. Abia acum observ, Stavento e identic cu Joshua. Pe ambele nave am avut televizor si video, iar 13 noiembrie cad in aceeasi zi. (pe 5 oct 99, cand copiez aceste insemnari de pe caiet pe fila computerului observ ca suntem in India, ca viitorul contract se va termina pe la inceputul lui noiembrie si daca vom fi trimisi spre europa, vom ajunge in zona accidentului lui Sofrano-Stavento-Mofran cam tot prin 13 noiembrie !). Sinceritatea e o stare care tine de exercitiu. Educatia a pus tabuuri intre ceea ce instinctele noastre ne cer si ceea ce morala permite. Sufletul a devenit terenul de lupta dramatic intre necesitatile intrinsece ale omului si cele exterioare lui, sociale. Uneori insa imperativul intern este mai puternic. Omul este pus in situatia de a-si fabrica motivatii care sa-l acopere fața de constiința sa. Raufacatorii cu exceptia cazurilor dublate de o afectiune psihica, nu-si propun sa faca rau, sa provoace suferința. Ei se centreaza pe axa justificativa a propriilor lor trebuințe. Inventeaza defecte victimilelor lor si actioneaza cu constiința justificarilor pe care aceste defecte imaginate sau reale, le confera. Minciuna ca stare in sine ca efect al conjuncturii este obiectul anatemizarii religiilor. Omul trebuie sa traiasca intr-un univers real, nu intr-unul fabricat. E si un act de curaj, de responsabilitate, oricum o deprindere anevoioasa. Chiar si atunci cand nu ne putem impotrivi noua insine nu trebuie sa actionam sub acoperirea unor false motivatii. Cand nu putem evita sa facem raul, atunci raul trebuie comis cu clara constiința a nocivitații actului, cu deplina si constienta lui asumare. 29 iulie 1998 Citesc Coranul. Mahomed, in ciuda faptului ca fiind analfabet nu a citit Biblia, Thora, polemizeaza pe aceste teme si face confuzie intre diferite aspecte. Daca iertarea li s-ar cuveni numai celor credinciosi, ea nu err mai exista ca atare. Iertarea se refera la vina si nu la calitatea pacatosului. SCOPUL NU ESTE ELIMINAREA FIZICA DEFINITIVA A CELUI CE A GRESIT CI DOAR REDIRIJAREA LUI. Impiedicarea lui sa mai greseasca. Judecata divina fiind plasata la un punct terminus al faptelor oamenilor, pedeapsa e inutila. Pedeapsa e o masura ce vizeaza viitorul si nu trecutul, trebuie sa fie o forma de corectie si nu un act perpetuat dupa ce motivatia lui a incetat, s-a consumat. Trecutul e ireversibil. Raportandu-se la trecut in mod exclusiv, pedeapsa devine un gratuit act de cinism. Nu-mi inchipui pe Dumnezeu ca pe un sadic frecandu-si mainile fericit de spectacolul gratuit al suferinței umane. Numim instinct acea sursa intentionala care ne substituie voința fara sa para totusi ca o faca, fara ca noi sa simtim ca actionam in virtutea unei voințe straine. Si ca actiunile noastre au o sursa intentionala care ocoleste canalele rationalului constient. De ce dupa atata evolutie, inca depindem de mersul biped. ? Mainile ni s-au scurtat, picioarele ni s-au lungit, o intreaga mutatie structurala. Mersul biped insa nu-l stapanim instinctiv. Robert Mandel, profesor universitar la Columbia USA Nobel economie 1999, profesor canadian (un tip modest), Friedman alt nobel ptr economie, ambii evrei. 04 Aug. 1998 ''Daca vrei ca cineva sa fie ceea ce este, trateaza-l drept ceea este si va fi ceea ce este. : Daca vrei sa fie mai mult decat ceea ce este, trateaza-l ca si cum err fi mai mult decat ceea ce este, si va fi mai mult decat ceea ce este'' (din Reader’s Digest). Oare asta sa fie secretul dorintei fiecaruia de a fi tratat ca si cum err fi cu o treapta mai sus ? Cumva intuim secretul evolutiei ? 06 Aug.98 Orgoliul este o viziune afectiva asupra propriilor defecte, care are forța de a le muta din provizoriu in definitiv. El smulge ființa din cadrul determinarilor ce au nascut-o si o plaseaza deasupra lor printr-un proces de 'ambalare' mitica. Orgoliul e o suficiența agresiva, necesar supravietuirii, mentinerii respectului de sine dar e daunator atunci cand supravietuirea nu e amenințata. El creaza in mod artificial situații limita. Orgoliul este o forma de toleranța incantata fața de sine in raport cu o egala indiferența fața de ceilalți. O8 Aug.98 Maica-mea ar fi trebuit sa stie ca varsta discernamantului deplin este 18 ani. A unui discernamant relativ este de 16 ani. Dar 12 ani este o varsta care nu crediteaza nici o alegere. 'El a ales' spunea ea spalandu-se pe maini precum Pilat. Cand vorbim despre Geniul Speciei, o facem chiar si cei mai atei dintre noi cu o incredere, cu un abandon de-a dreptul mistice. Nu inteleg de ce evolutionismul nu explica furia dezlantuita a pulsiunilor 'primare'. Cum de s-a ajuns ca celula prima sa-si doreasca cu atata ardoare sa traiasca ? Daca Dumnezeu exista,-si eu am certitudinea ca el exista-dincolo de limitarile unor forme, timp, dincolo de orice conditionare-unica reactie err fi aceea de a crede ca el controleaza totul (legic, bineinteles), ca nu suntem muritori cum sa fie posibila moartea atata vreme cat nimic nu e definitiv in univers ?- si ca facem parte din familia universala, unitara a spiritului, la care ne vom intoarce indata ce misiunea noastra se va fi sfarsit. Dar chiar daca Dumnezeu n-err exista si aceasta viața asa cum e ea err fi unica, atunci mai mult ca oricand avem nevoie de o consolare pentru nimicnicia care ar guverna aceasta lume absurda iar aceasta nu poate veni decat de la credința in utopia divina ori sinuciderea. Sinuciderea ar fi insa mult mai eficienta in acest caz, de preferat unei vieți in care fiecare satisfactie moare indata ce a fost implinita si avem la dispozitie doar bucurii efemere care nu pot sub nici o forma compensa dramele existențiale, suferințele ce ne insoțesc fidele de la nastere si pana la moarte obligându-ne sa trecem inutil si absurd prin experiența imbatranirii, a decadenței. Doar instinctele ne leaga de viața cu perfid insinuate voințe straine care ne comanda ne determina sa credem ca sunt ale noastre si ne impun viața ca pe o unica optiune. Din fericire Divinitatea exista. Ordinea universala careia I se incorporeaza disciplinați toți cei ce se nasc si traiesc nu poate exista concomitent cu libertatea absoluta a miliardelor de oameni si animale. S-err destrama sub forța atator elemente anarhice. Ea insa continua sa existe si sa constituie prin ea insasi dovada suprema a armoniei universale supusa legilor. Iar legile acestea nu pot fi efect al haosului. Haosul nu poate crea ordine. Explozia initiala a fost cu siguranța controlata legic. Efectele ei deasemenea. Universul e o armonie deplina. Stele se nasc si mor continuu si asta nu afecteaza cu nimic armonia universala. Nasterea si moartea lor sunt efecte ale legii si nu doar efectele unei anarhice si necontrolate miscari. Dragostea e in mod fatal o predestinare. Cutam complementaritate. Dar suntem unici. Ființa care ne corespunde este deasemenea. Piramida se ingusteaza pe masura ce se elimina tot ceea ce este discordant. La varful ei ne asteapta, ne cauta acea ființa unica pe care n-o vom gasi poate niciodata si care reprezinta mai mult decat 'jumatatea noastra’-o ființa perfecta in aceasta relație duala. 10.Aug.98 Evoluția a avut la dispoziție un numar egal de nopti in raport cu cel de zile. De ce oare nu s-a dezvoltat un sistem de percepție, altul decat cel bazat pe reflecția luminii ? 13 Aug.98. Visat ca stateam la masa cu un predicator a lasat pe masa cu un predicator. A lasat pe masa un ceas ieftin (in restaurant). Il suspectam ca e un fals profet, cred ca ceasul ramasese la mine. Culorile ce au dominat visul : un bej inchis, maron pal, cafeacu lapte… Alt vis : Vapoare. Din nou am visat vapoare. Eram in port, ma spalam si colegii au facut o gluma. Mi-au luat hainele. Am ramas dezbracat si lumea trecea. Toata viața ne antrenam constient sa nuin a evita durerea ori de a-I minimaliza efectele, de a o face suportabila si in ciuda tuturor acestor eforturi disperate am ajuns sa ne obisnuim cu catastrofa de a suferi. Evoluția nu ne-a facut mai puțin sensibili la durere. Nu inteleg de ce laponii au pierdut prin evoluțieblana lor de mamifere primate ? Dupa atata folosința, picioarele err fi trebuit sa ni se fortifice si sa se scurteze, nicidecum sa devina suple si subtiri. Mainile nu err fi avut nici un motiv sa se scurteze, evident avea nevoie de ele cat mai lungi pentru a culege fructe ori a ține dusmanii la distanța. Conceptia relativ articulata unitara pe care o avem despre lume. Impreuna cu pulsiunile instinctive ce o asediaza ne coordoneaza viața, actiunile. Instinctele fiind date ale selecției naturale ne este foarte greu sa acceptam idei diferite care err insemna anularea, irosirea chiar a tot ceeace am realizat pana atunci. Cu cat conceptia e mai bogata, mai multifatetica, cu atat mai mare este deschiderea pentru nou. Cu cat ea e mai saraca, e mai rigida. Are mai puține puncte de sprijin, de contact adica. Se echilibreaza in adancime atunci cand nu o poate face prin extindere. E valabil pt toate categoriile si notiunile. Nevoia de echilibru de radacini concepe cladirea spiritului imprejurul unui pilon unic ori ca pe o cladire complexa pe mai multe puncte de sprijin. Daca nu ar exista Dumnezeu, viața nu ar avea sens. Durerea, suferința, conditionarile exterioare puternice, limitele interioare, plictiseala, agresiunea, incomunicarea se opun fericirii. Nu vad alta ratiune de a exista in afara fericirii imposibile dealtfel. Implinirea pulsiunilor primare e generatoare de alte contradictii si conflicte cu mediul. Ateul nu are decat sansa de a cauta cu orice preț sa fie fericit ori sa-si astampere fiara din el pe cai ne spirituale. Suma tuturor suferintelor, limitarilor, amputarilor din viața unui individ constientpuținatații satisfactiilor 'naturale' ori 'artificiale' prin vicii, droguri, dependențe opusa instinctului vital al indivizilor face sinuciderea o necesitate Sa fie spiritul, instinctul religios doar o capcana a instinctului de conservare ? Cum ramane cu premonitia paranormalul ce indica spre o ordine superioara prestabilita ? In plus, daca D-zeu nu err exista, trebuia insistat pe curațirea raselor, pe eliminarea celor ce in prezent sunt ''in urma'' fața de altele, daca le putem consider astfel facand abstracție de determinarile istorice si de procesualitatea dezvoltarii. Daca Dumnezeu nu exista, Lupta feroce pentru implinirea instinctelor primare trebuie in mod obligatoriu sa conduca lumea spre autodistrugere, legea individului trebuind sa prevaleze asupra oricarei alte legi. Din fericire, exista alte ''porunci codificate" in zestrea noastra genetica iar una dintre ele este necesitatea moralei. Morala nu e un efect al evoluției, nu e o achiziție culturala, toate animalele avand un cod moral anumit, ci este o transmitere genetica, si nu numai, a regulilor bazice ale sistemului. Daca sistemul si-err fi constituit singur acest sistem de legi atunci el err trebui sa posede un centru nervos exterior ființelor ce-l compun, un organ aparte, ceea ce pana acum nu a fost depistat. Oricum, legile evolutiei singure nu err fi putut conduce la un 'cod moral' avandu-se in vedere ca societatea e structurata pe baza de scari valorice, deci dominata de forța. Evoluția exista totusi in sensul ca elementele componente ale sistemului ce ne cuprinde au acces treptat, progresiv la valorile transmise dar nu impuse, plasate la anumite cote astfel incat evoluția sa le atinga progresiv. STIINțA INDICA SPRE ANUMITE CENTRE DIN CREIER UNDE SE CREAZA ANUMITE IMPULSURI SAU CARE REACTIONEAZA LA IMPULSURI DATE. Nu este totusi demonstrat ca acele locuri ar fi doar puncte de amplificare a unor semnale exterioare ori pur si simplu centre de conversie a semnalelor exterioare in pulsiuni-voințe interioare. Extremistii materialismului sustin existența unor centre nedescoperite in strafundurile creierului. Dar ce bariera poate oferi materia fie ea si cenusie impotriva radiației ? Comportamentul uman este echivoc tocmai pentru ca receptioneaza impulsuri care in creierul sau se propaga ca voințe, — vezi reactia de contracție muschilor la un impuls electric- Impulsuri interioare de la instincte si exterioare ca efect al faptului ca omul este produsul sistemului pe care il deserveste, cu care este in relatii de subordonare. Numai astfel se explica de ce omul dominat in mod evident de instincte, poate comite actul sacrificiului de sine in favoarea comunitații. Nu pentru ca e în logica interesului sau sa faca astfel ci pentru ca a primit 'ordinul' sa faca acest gest, act de la instanța care ne judeca in termeni matematici, ca pe 'obiecte de onventar' ori ca pe instrumente, la fel cum de pilda noi ne ranim brațele, corpul in diferite activitați atat de importante in actul existențialincat se justifica sacrificiul, mutilarea chiar. (COPIEZ DE PE FILE MANUSCRISE SI FAC RETUSURI-ADAOGIRI ASTAZI 17.AUG.99) 15 AUG 1998 Dialog BBC — Hawking St. Cum isi explica increderea oamenilor in el si minunea INSPIRATIEI pe care el ca fizician de marca a acestui secol, ocupand, la Cambridge parca, locul ocupat odinioara de Newton, o recunoaste ca fiind instrumentul esențial al descoperirilor sale. Recunoaste ca fizica si matematica sunt obiective, nu raspund la astfel de intrebari. Dar admite existența lui D-zeu prin 'Incapațanarea universului de a exista ; propagata prin toate elementele sale componente. Cred ca entropia e o lege suficienta pt ca moartea universului, colapsul sa fi avut loc cu mult inainte. Eu inainte de a citi asta mi-am pus intrebarea de ce atata dorința de a trai ne determina in ciuda atator motive intemeiate de a o lasa balta ? Cine a pus in genele noastre nevoia irezistibila de a procrea ? De a impinge creaturile proprii cu biciul instinctului de conservare sa existe in pofida comoditații de a nu exista, confortului de a nu fi. Daca 'intregul' caruia apartinem este responsabil de acest miracol cauia ii suntemnecesari ca numar in ecuația probabilitaților sale el se comporta ca si un creator. Probabilitatile nu explica prin nimic vreo cauza ci doar analizeaza repetițiile si incidențele cu care anumite fenomene se produc ca efect al uneia sau mai multor cauze ce actioneaza separat sau impreuna. 15 Aug.98 O Joaca : Am spus ca daca aruncand doua zaruri ele vor fi 6 si 6 exista Dumnezeu. A fost 2-1 Adica, daca nu exista Dumnezeu, cine a ghidat contrariul ? A doua oara am aruncat convins ca va fi 6-6. A se reține. nu sperand, ci convins ca va fi 6-6, diferența fiind un efect de voința radiant poate dar calitativ superior simplei aspirații. Primul zar a aratat cifra 6 si s-a oprit. Al doilea s-a rostogolit pana ce 6 a aparut ca sigur dar s-a lovit de un caiet si a cazut pe 5. Dumnezeu exista, noi suntem insa idioți. E un simplu joc, multe speculații dar dincolo de ele exista un fir. Haosul nu este o calitate a materiei 'autonome'. El este permis de legile fizicii intre anumite Limite care dau sistemului flexibilitate, aceste limite strict controlate exista la fiecare nivel si rezulta din nevoia cresterii, a dezvoltarii. Materia produce Gravitație. Jocul atracției care se transforma in respingere in funcție de distanța. Tot ceea ce exista are propria sa gravitație.-Ce teribile emoții ne creaza propagarea in noi a ideilor, viselor etc.Jocul vreau-nu vreau poate fi asadar un efect al distanței fața de obiectiv. (valabil deci nu numai la nivelul planetelor ci si pe o scara de eficiența modest domestica a vieții de zi cu zi. Nu intotdeauna NOI VREM. Si celelalte entitați, materiale sau nu, ne POT VREA, uneori simtim asta, alteori, nu. Aproape ca nici nu stii daca, vezi paradoxul lui Niețsche din Zarathustra-soarele ne vrea pe noi, el are nevoie de noi, ori noi de el. De fapt problemase pune in mod diferit. Altcineva/ceva are nevoie de relatia noastra cu soarele. Pana la un punct, evident, dupa caregood bye joe, asta neinsemnand o catastrofa irecuperabila. Numai in termeni umani si nascuta din relația noastra cu timpul se naste irecuperabilul. E ca si cum, nevoia de munca err inceta si err aparea aceea de repaos, astfel incat, macar pentru o vreme, sa nu ne mai ranim corpul, sa nu ne epuizam r esursele. (atenție, oboseala este o forma de inconfort, o semnalizare ca nu suntem inca- pregatiți sa fim parcursi te un atare nivel al energiei, astfel ca e nevoie de o acomodare progresiva. Acesta e antrenamentul : Capacitatea de a utiliza ENERGIA, deci de a fi parcursi de ea pe durate mai lungi. Suntem niste conductori de energie.) 16 Aug.1998 Visul de azi noapte : Gina conducea 'Nova'. A iesit pe o poarta ingusta si a lovit-o zgariind masina serios dupa care a fugit. Am dus-o la Service. Ramasesem dupa fuga Ginei in ploaie cu Gratiela si am impins masina pana la un Service in spatele Modernului ; (Copiez de pe notițele facute atunci. Visul, peste cateva saptamani se va fi implinit. Numai ca soferul a lovit Nova dupa care… a fugit, la fel ca si in vis. Atenție !!! La puține specii animalele sunt atat de lipsite de tact in pregatirea pentru viața a puilor, asa cum este omul cu proprii copii. Nici un animal nu-si trateaza cu atata cruzime puii cum o face uneori omul. O muscatura, un ghiont si gata. Animalul si-a consumat rolul de educator. Dar sa iei unj baț, o nuia, o curea si sa-ți lovesti propriul copil in mod repetat, pana-l invinețesti, asta nu, animalele nu err fi si nu sunt capabile sa o faca. Au fost necesare milenii de progres, de evoluție, de cultura pentru ca omul sa ajunga sa-si perpetueze pana astazi naravuri atat de dubioase. Legea a doua a termodinamicii ref la cresterea entropiei si ideea lui Hawkins dedusa din combinațiile jocului 'Puzzle' in care unei singure imagini 'arhetip' ii corespund prin combinarile aceluiasi material un numar cu mii de zerouri de imagini diferite de original. Viața, in lumina acestor teorii este absurda. De ce oameni inteligenți si atei se incapațaneaza sa traiasca si isi asuma lupta cu un adversar omnipotent :'Legea : ? O idee care 'Iți vine-de remarcat forma impersonala- si deteermina schimbari majore in concepție si deci in viața ilustreaza principiul de incertitudine. Imprevizibilitatea pe termen lung la fel cum o scadere a forței mainii care invarte ruleta (atentie Hawking) duce la Modificarea numarului castigator. Nu cumva prin corespundentul lor, gaurile albe Gaurile negre asigura reciclarea materiei in univers ? ! Barbatul si femeia reprezinta exact perechea 'particula-antiparticula' mai curand decat particula si perechea sa. Relatia este mai curand de opoziție, natura neirosind energie dubla pentru ceea ce se poate realiza printr-o singura acțiune. Opoziția naste evoluție, progres dar si entropie-moarte. E posibil ca indusi 'dar si’-ul meu sa fie expresia unui automatism in gândire. Corect r fi :'si entropie ; pentru ca ea este o faza a evoluției. Moartea  ca gaura neagra ce se afla la capetele vieții. Miscare in cerc si. salt cuantic pe o orbita superioara. Doar gaurile negre radiaza, e dovedit cu certitudine-deci viața dupa moarte poate fi posibila ca o radiație a universului perceptibil, catre cel meta-fizic deci o gaura neagra poziționata in unnivers recicleaza materia si o ertrimite in universul perceptibil (de catre noi, evident) Un dus-intors dintr-un timp intr-altul. Se iese printr-un segment de timp trecut sau viitor in raport cu iesirea prin gaura neagra de referința, deci profețiile si comunicarea nu sunt neaparat imposibile. Estetica e cel puțin in egala masura un capitol al fizicii la fel ca si al artei. Ea studiaza forma, miscarea interioara, caile de comunicație, sursele, proporția. Instincrul cautator al frumuseții este o radiație a arhetipului. Un impuls exterior timpului care actioneaza in el. Bunatatea reprezinta toleranța ceeace transmutat din etica in fizica inseamna permisiune. De a se apropia si alte particule in veserea relationarii ori simplei coexistențe pe un spațiu dat. Bunatatea nu exclude o anume rigiditate temporara. Raul insa face din inflexibilitate un mod de a fi… Iata ca legile morale deriva din cele fizice si nicidecum din filozofie, avand astfel relații mai curand cu religia. G.B.Shaw "Ura este razbunarea lasului de a fi intimidat" "Cand un prost face ceva de care ii este rusine, spune ca isi face datoria" 13.nov.98 Rolul profesorului este de a starni curiozitatea, de a provoca si nu de a linisti prin informație. De a informa alarmand asupra relativitații actualitații informației. Profesorul autentic este un intrigant in cautare de complici. Informația pe care trebuie sa o ofere trebuie sa fie sub forma de asistența si nu de dadacire. La fel cum fiziologul asista un bolnav ce vrea sa mearga, nu merge in locul lui. Nu necunoasterea este ținta atacurilor sale ci cunoasterea. Profesorul trebuie sa fie un descoperitor de enigme, unul care le divulga ca atare dar nu le explica, nu le rezolva. 13.12.98 O zi groaznica. Am reusit sa amestec toate datele in computer vrand sa-l ajut pe ofiterul 2. Nimeni nu mai poate accede la nici un document E 13 decembrie. Era de asteptat sa se intample cava. 14.12.98 S-a rezolvat. Tipul de la magazinul de computere a acceptat sa vina la vapor si a rectificat talmes-bamesul. 15.12.98 Cauza fericirii sau nefericirii noastre nu este aproape niciodata reala Ea incununeaza un bilant al realizarilor vazute in raport cu obiectivul propus. Bilantul este insa unul pe care imposibilitatea acuratetei pereptiei il relativizeaza. Nu stim niciodata cat de aproape suntem de telul propus. Nu exista unitate de masura a distantei dintre evenimente. Uneori renuntam cand suntem la doar un pas de realizare ; tocmai pentru ca nu percepem distantele. In mod fatal orice bilant e aproximativ. El insa genereaza aprecieri si stari foarte concrete. Daca ne credem nerealizati, suntem nefericiti. Si de fapt, poate ca in raport cu posibiitatile energetice ale timpului respectiv, am realizat mai mult decat oricine. Nu suntem ceea ce ne credem dar ne manifestam ca si cum am fi. Toti suntem nebuni. Chapter 1 Suntem nefericiti, suferim sau ne bucuram fara motiv. Cel putin fara unul intemeiat. 26.12.98 Ecosistemul din care facem parte a creat pentru fiecare element si un antidot. Exista o lege dupa care descoperirii fiecarei arme ii corespunde crearea contraarmei-singura exceptie facand-o energia atomica-si poate ca aici e si sfarsitul. Intrebarea este ce a generat acest echilibru extraordinar din cadrul ecosistemuui, al lumii, stiind de exemplu ca exista o alta lege care la oameni, in categoriile cele mai sarace exista factorul reproductiv cel mai mare-marindu-se sansa de supravietuire prin calcul probabilistic. Multe progenituri, mai multe sanse ca unul macar sa supravietuiasca si sa-si impinga genele mai departe. Ar fi trebuit ca rechinii sa se inmulteasca intr-o masura atat de mare incat sa distruga tot pestele. Ori leii sa se inmulteasca peste masura, ori atatea animale de prada-incusiv omul. Ceva totusi a tinut si continua sa tina in echilibru lumea iar aceasta entitate nu este guvernata de o judecata de tip uman, caci oamenii au distrus lanturi trofice care ar fi existat si astazi daca radiunea umana coordonatoare nu ar fi gresit atat e grav. Se pare ca animalele sint guvernate si se supun neconditionat unei legi care nu greseste. Lui Dumnezeu, FORTEI COORDONATOARE SI REGULATOARE A ACESTEI LUMI 28.12.98 Evoutia a reusit sa determine anumite organe sa se regenereze dar in mod ciudat, nu inima care ar fi fost comandamentul capital in lupta pentru supravietuire, nu neuronii creierului. Procesul ireversibil al imbatranirii, degenerarii treptate si disolutiei pare a fi o lege imuabila de la care entitatea coordonatoare a universului nu se abate. Din toata diversitatea de nuante a 'intimplarii', o singura intamplare nu s-a intampat niciodata : nemurirea ! Dintre miliardele de miliarde de muritori ce s-au perindat prin aceasta dimensiune, nici macar unul, unul singur, nu s-a intamplat sa fie etern. In unul macar, genele sau gena de stopare a reinnoirii celulelor sa fi uitat sa-si faca datoria. Am vazut din nou caseta nuntii lui Oivian. Scena de la biserica din mijlocul cimitirului m-a cutremurat. Acolo, etern in moarte, sfidand timpul, e el, tataia, bietul de el. Impietrit in fotografia pe care o port cu mine mereu, pare preocupat dar nu absent. I-am invocat memoria cu sufletul indurerat dar si infiorat de o vaga si stranie speranta ; ca el nu a facut decat sa treaca in imperceptibi si nu in nefiinta. Am incercat o comunicare, cu sufletul indoit si probabil din aceasta cauza nu am primit nici un semn. 30.12.98 Viata mea e un contur pe care eu doar il colorez cu dureri si neimpliniri reale, cu mici bucurii ce asigura tranzitul de la o nefericire la alta. Exista ceva predeterminat in ea. La 9 ani eram dus la Targoviste la tata si traiam prima experienta a libertatii insotita de lamentatiile unui stomac mai intotdeauna gol. Doua uniforme scolare  nimic mai mult-mi-au fost succesiv prea lungi cand erau noi, potrivite deveneau cand deja erau uzate si prea mici cand erau deja zdrențe. De la 13 ani am intrat la internat (din nou 13) Amintirea libertatii insa predomina pe cea a imaginii copilului ce mergea la scoala purtand doi ciorapi diferiti in picioare si starnea compasiunea bietei invatatoare ce credea ca postura visatoare a copilului cu ochii pironiti in gol e expresia durerii de a fi rupt de la sanul matern. Nu era decat o nevinovata reverie fara obiect precis, in voia arbitrariului conexiunilor mentale. Mi se intampla si acum. Primul contact cu libertatea s-a intrerupt dupa un trimestru cand mama, cu instinctele ei materne revigorate de pierderea unei substantiale pensii alimentare m-a preluat ca pe o mina data pagubitor in exploatare. Balanta obligatiilor pe care le pricinuiam in mod inevitabil cadea greu inspre buzunarul cascat hulpav catre pensia alimentara la care era condamnat tata ; bietul de el, – un om suferind metastaza fara leac a unei avaritii ce-i invada atunci si de-a pururi fiinta. La 12 ani eram iar pe drum, de data aceasta singur, mamei i-a fost greu sa ma conduca la Targoviste. Spre ghinionul ei am ajuns la destinatie. Ii era inscrisa in destin turnura dramatica de a plati sub forma de pensie alimentara urmarile unei nevinovate – chiar daca iresponsabile harjoane sexuale sfarsita prost prin nasterea mea cu toate celelalte mici catastrofe adiacente-pielea de pe abdomen intinsa, cutata, sanii lasati, comoditati sexuale momentan denaturate. 10.01.99 Azi am avut o intuitie teribila. Seful mecanic vorbea cu un tip prin radio. Nu intelegeam nimic, nu ma concentram sa inteleg dar am avut o iluminare, o certitudine ca tipul cu care vorbea era Berbec. I-am spus comandantului si era interesat de rezultat. Seful mecanic preocupat sa vorbeasca era absent La insistentele mele l-a intrebat pe tip. Asa era. Berbec, 17 aprilie. Toti au fost surprinsi. Eu surescitat. Pacientul numit femeie necesita un tratament de tip chirurgical nu unul macelaresc. Ea are nevoie mai curand de bisturiu decat de cutitul macelarului. In cazurile ce sustin contrariul e efectul lacomiei extinsa in sfera sexuala. Deviza : Nu totul odata. Rabdare. Sexul e o expresie a delicatetii si nu navala cu bocancii. 11.01.99 - Revin la intuitia de ieri prin care am intuit semnul zodiacal al persoanei cu care vorbea djuro Faptul indica o multime de conexiuni. Una dintre ele este ca in univers nimic nu se petrece la intamplare. Caracterele nici ele nu apar intamplator. Sunt efectul unei programari universale. Este exclus riscul ca la un moment dat, din intamplare sa se nasca in numar covarsitor caractere de varsatori. Ei apar numai atat cat sa impulsioneze cu acidul lor, sa agite lumea la miscare sa provoace durerea necesara intrebarior si actiunii. Se nasc atatia oameni de actiune cat e nevoie intr-un moment istoric dat. NU EXISTA INTAMPLARE (in sens de actiune sustrasa legii cauzei si efectului sce actioneaza totusi in cadrul unui sistem de determinari si conditionari ce transced vointa individului participant la actione) INSA. In lipsa intamplarii atribuita de atei cu daruri miraculoase divine, totulse desfasoara legic. Nimic nu iese de sub incidenta imperativului universal. Catastrofele sunt-din nou o spun, mecanisme de corectie, Filozofia celor zece porunci este : " traieste in armonie cu ceea ce exista " Nu incerca sa schimbi sa anulezi ceea ce nu intelegi ! Nu fi egoist, nu obliga universul sa se invarta in jurul tau, caci vei suferi. Asta nu se va intampla. Dumnezeu-forta de echilibru universal exista deci. De la armonia universului nostru interior in care atomi, molecule aflate la ani lumina distanta lucreaza pentru un scop unic, comun, fara egoisme de tipul celulelor canceroase care sunt atitudini suicide in fapt, ele distrug suportul pe care ele vor sa-l cucereasca. Universul mic si cel mare sunt o armonie si o interdeterminare (20.04.99) de neinteles a unor particule aflate la distante uriase unele de altele. Forta ce le tine impreuna ce le determina sa actioneze intr-un fel asemanator si sa interrelationeze de la asemenea distante ste divinitatea. Nimic supranatural. In fapt, totul e natural. Dumnezeu e parte a naturii, a florilor a tunetului, a fotosintezei a orice se intampla. El nu actioneaza direct schimband legile. Nu se dezice, nu bijbaie. El exista in numele unei finalitati necunoscute in care a si creat. Insusi modul in care exista, forma e de nepatruns la nivelul cunostintelor actuale. El e o forta. In raport cu el nu putem face nimic. Respectul nostru in afara efectului de armonizare cu lumea pe care il reprezinta, il lasa rece. Rugaciunea este doar o concentrare asupra valorilor pozitive ale acestei lumi. Tragedia e ca de obicei obtinem ceea ce ne dorim, obiectul rugii noastre se materializeaza dar nu intotdeauna este cel mai potrivit pentru a ne face fericiti. Nu stim ce sa ne dorim. Experimentam cu iluzia ca stim. Multe din obiectele experimentelor sunt programate. Ele reprezinta obiective ale cunoasterii ce din motive necunoscutetrebuiesc aflate, identificate. Din fericire libertatea noastra de a face prostii nu este nelimitata. Forta intamplarii oarbe e probata ca nula prin experimentul cu maimuta actilografa. Probabilitatea ca ea, lovind clapele la intamplare sa scrie fraze coerente este nula. Accidentele pe care intamparea le-ar provoca, seriile de accidente ar fi dus pana acum de mult la distrugerea speciei, a civilizatiei. Intamplarea din fericire nu exista in afara experimentului controlat. Cei ce se duc la biserica arata doar ce ar dori sa fie si nu ceea ce sunt. Toti ne dorim sa fim celebri, personalitati oameni deosebiti dar prin ceea ce facem cu adevarat prin ceea ce nu ne putem impiedeca sa facem si prin ceea ce ne marginim sa facem ramanem marunti, egoisti neinsemnatim daca nu niste raufacatori autentici 15.01.99 Atentie la cauzele actiunilor noastre. Nu pamantul a suscitat atatea razboaie ci ordinul imuabil din genele noastre de a ni-l insusi. Crimele ce s-au produs de-a lungul timpului si care au avut unpretext religios au fost determinate nu de religie ci de dorinta de posesiune rasfranta pana in sfera ideilor si credintelor. Se accepta cu greu iesirea cuiva din sfera in spatiul careia multi se simt la adapost in virtutea numarului. Tot ce se intampla nu este decat o forma superficiala, aparenta, inselatoare care ascunde misterul curgerii torentelor subterane ce pun in miscare istoria. 02 mar 1999 Cutremurator eseul lui H. Patapievici de la Europa Libera. O teologie a istoriei in care demonstreaza ca prezentul nu are inteles in sine deci nici valoare atata vreme cat valoarea o da intemeierea morala a viitoarei infaptuiri la care barbaria prezenta contribuie. Barbarie in raport cu intemeierea morala a evenimentului viitor. Da e exemplul cu 'Caderea Bastiliei' in care Ludovic al XVI-lea nu a inteles ce se petrecea. Din perspectiva prezentului acelor evenimente nu se stie daca avea dreptate sa ignore miscarile maselor. viitorul-trecut a dovedit ca in acele momente se petrecea o profunda transformare istorica. Tot ceea ce facem asți nu au valoare decat in virtutea unei infaptuiri la care contribuim prin prezent. Chiar daca orice infaptuire morala contine barbarii in anumite doze, tind sa cred ca acestea reprezinta numai efectele mecanismului de corectie universal care trebuie sa inlature " artificial " ceea ce in mod normal nu ar fi " disparut de la sine " Iata ca limbajul se relativizeaza si termenii " normal-anormal " " mediat-i-mediat " devin confuzi, relativi. Cred ca o crima nu poate contribui din principiu unei cauze nobile. Ca numai oamenii nobili pot comite in mod voluntar acte de o inalta moralitate si pot urmari scopuri generoase. O crima pe care nu o comit eu, va fi cu siguranta comisa de altcineva. Eu voi fi insa in afara ei. Acelasi mecanism ce are grija sa nu se nasca mai multi baieti decat fete, are grija si de inlaturarea crimei in lume. Ceea ce se petrece in afara mea e greu de inteles din perspectiva prezentului. Nu ramana decat sa ma dedic moralei ca unicei surse de adevar ce pare a se reflecta din evolutia lumii. Evolutia exista chiar daca e mutilata de evolutia raului in paralel si chiar daca lumea ar sfarsi in cataclism, acel cataclism ar fi o farma de progres in raport de cauzele ce l-au generat. Inlaturarea cosmica a unei erori. 08.03.99 – e explica adesea prezentand drept dovada ceea ce de fapt este de explicat… Fenomenele mai ciudate sunt denuntate, minimalidate, desconsiderate ca fiind coincidențe a fi coincident, a se intampla in acelasi timp aproximativ (acelasi timp nu exista decat ca aproximatie, exista timpurile celor doi factori in cauza, separate, dar nu un timp comun) un eveniment coincident cu altu nu spune nimic despre cauza ci despre starea efectelor. – intalnirea cu o persoana pe strada, neprovocata e un eveniment sau nu, in raport de participarea emotiva a fiecaruia dar si de apartenenta fiecaruia la grupe mai mult sau mai putin comune, predestinate sa relationeze de o anumita factura sa exercite unii asupra altora un anumit tip de influenta si sa formeze noi organisme compuse. un grup de prieteni formeaza de fapt o galaxie. 11.03.99 – este evident ca nu credem in minuni, in intamplari care transced capacitatea noastra de conexiune logica. fiecare a trait de-a lungul unei vieti nenumarate experiente care nu pot fi explicate suficient de cauzalitate si totusi nu credem in supra- natural. Mie insumi imi este foarte greu sa o fac in ciuda faptului ca in mod evident am avut inspiratii, vise, iluminari, intuitii in momente importante ale vietii care mi-au luminat decizia. Sa nu uit intuitia subiectelor de examen la treapta, inversunarea cu care am invatat in ultimele zile, capacitatea de a o face la care nu am mai reusit sa acced nici inainte nici dupa aceea, accidentul cu Gelu pe care l-am presimtit, visul indus cu focul urmat a doua zi de caderea din troleibuz, oprirea ciudata a urmatorului si atatea altele. Acum ma apropii de o cumpana din nou : decizia daca sa ma repatriez acum ori sa risc sa mai stau ca sa mai fac ceva bani 12.3.99 Din nou 'jocul' cu biblia atunci cand aveam nevoie de un sfat si l-am invocat pe tataia. Am deschis pagina si mesajul biblic de la pagina respectiva a corespuns intrebarii. 13.03.99 DREPTUL DE A IUBI NU SE DOBANDESTE PRIN NASTERE. Si nici nasterea intr-o anumita cutura etnie, nu e decat o componenta a patriotismului. Tot raul istoric petrecut intr-o societate ca aceea romana a fost facut de conationali in cea mai mare parte, de catre romani impotriva romanilor. Nimeni nu se poate prevala de dreptul nasterii atunci cand invoca patriotismul. Puscariile oricarei tari sunt pline de conationali. Raul nu se face din lipsa de patriotism ci din lipsa de morala ori din imposibilitatea de a te refuza unor pulsiuni subconstiente. Raul nu are drept cauza lipsa de iubire. Dimpotriva, raul cel mai mare il facem exact celor pe care-i iubim. Dragostea e o forma de posesie care tinde sa sufoce daca nu este temperata de ratiune macar in efectele ei daca nu in originile ei. Exagerarile ucid chiar si in starile noastre sublime. Dezvoltarea daca nu are o dimensiune orizontala se frange, se sinucide. (referitor la patriotarzi de soiul dubios, morbid al lui C.V.Tudor) Pina acum nimic. Traversam golful Biscay unde am ajuns chiar azi, pe 13. Trebuie sa notez ca pe 13 decembrie, o zi in care nu s-a intamplat nimic deosebit, am raspuns unui telex si am comunicat gresit o data re. vhf. Am primit un telex acum cateva zile care facea referire la raspunsul meu din 13 decembrie-evident eronat. 13 ne vaneaza din urma. e clar ca incidenta evenimentelor cu tenta negativa e mai mare in aceasta zi. 20.03.99 Libertatea nu e o un leac pentru suferinta ci doar reteta alteia. E doar o alta forma de a orbecai. A orbecai fara ajutorul unui alt orb. Orice alegere da priejul unei sfasieri dar coercitia anuleaza cel putin privilegiu alegerii instrumentului de tortura. Ori influentarea consecintelor printr-un act de acceptare a imprevizibiului. Libertatea ne da privilegiul de a ne otravi cu toxicul preferat. de a suferi aceeasi agonie privata de perspectiva apropiata a usurarii mortii. O agonie care in cazul altora captivi ai unei servituti totale fata de instinctele vitale proportioneaza nu usurarea mortii ci speranta ca ea va putea fi amanata cu pretul oricarei suferinte. Bine ati venit in infern dragi nou nascuti. E urarea unui incorigibil optimist. Nu cred ca pot fi un observator, un ochi critic lucid, impartial… totate aceste adjective impreuna cu realitatea pe care se caznesc sa o denunte imi par definitiv lovite de relativitate. sunt prea subiectiv pentru a fi un ''observator'', prea critic cu mine insumi pentru a da manifesta intoleranta necesara catalogarii celorlalti. Un obscur sentiment de vinovatie ma impiedica sa fiu prea intransigent. In mod paradoxal insa imi pot permite uneori sa fiu dezamagit de oameni, un reziduu al idealismului cronic de care sufar. Nu exista unitate de masura care ar putea evaua macar si aproximativ raul pe care l-am produs involuntar ori constient dar incapabil de a ma reprima. Cine decide in numele nostru, cine ne determina la actiuni contrare constiintei noastre ? Diavolul a fost doar o naiva reprezentare careia oamenii I s-au recunoscut uneori total aserviti. 22.03.99 ora 13.30 apx. Am primit vestea teribila : va trebui sa patesc amenda din sua : 3 000 dolari. in afara de ora fatidica am avut in ultimele zile niste vise teribil de clare. iImi mai amintesc ceva : situatia noastra, Gicu, Gin, Grati era cumva buna. la un moment dat vad un caine cu o pasare in dinti. parca un vultur. semnificativ, nu ? nu stiu cum de nu am scris despre vise. Premonitorii. cainele aproape ca inghitise pasarea, dar parca pana la urma a lasat-o din gura. Azi am scris curtii din sua. Putine sperante in ciuda scrisorii mele lacrimogene. 3 000 de dolari. Compania si asa in rahat nu vrea sa plateasca. Inca un detaliu : pasarea era neagra sau de culoare inchisa. 23.03.99 Durerea, suferinta stau a baza oricarei capodopere. e o ironie cinica a destinului ca spiritul sa se insoteasca numai cu durerea pentru a deveni fecund. Iar durerea sa fie intotdea una rodul unei mizerabile neimpliniri a avaritiei, orgolilor ori iluziilor ratacite de realitate precum puritatea lotusului de smircurile ce l-au generat. Bucuria, jubilatia nu sunt fecunde. ele sunt doar un inceput de drum, punctul de plecare al suferintei, nasterea tragediei. putin conteaza in aceasta ecuatie succesul. viata e un lung si intortocheat drum punctat pe alocuri de scurte ragazuri, de trecatoare jubilatii. Permanente sunt doar urcusul, cazna. Fericirea e doar o stare reala nascuta intr-o falie a perceptiei. Nu stiu cati dintre noi ar mai accepta sa porneasca la drum daca ar sti dinainte pretul real. E o dovada in plus sa credem ca noi nu suntem nascuti in propriul nostru folos. Noi folosim unei entitati nestiute inca dar banuite, intuite zeificate. Suntem conceputi spre supunere. Instinctele actioneaza admirabil, chiar si la mine care sunt in stare sa declar asemenea lucruri fara sa ma pot gândi serios la evadare, la sinucidere. Nimic nu este in folosul nostru. Orice religie e in realitate un antropocentrism mascat. O alta pacaleala deci. Noi si dumnezeu intr-o relatie unica si neintermediata, partinitoare si favorizanta exclusivista in ultima instanta. Pentru ca nici macar in spirit religios nu suntem solidari. In orice manifestare religioasa 'noi' inseamna de fapt 'EU'. Un mic monstru egoist si rapace care nu face altceva decat sa ceara drapandu-si perfidia in adoratie. pana si atunci cand incercam sa cuprindem omenirea, musuroiul cu contemplatia noastra comitem un act de insusire ilicita si motivata de un reflex de posesie, de insusire. Daca ne-am gândi doar la o mica stea indepartata care permite existenta unei peliade de corpuri ceresti, egoismul nostru cu rarele noastre stari sublime cu tot ar redeveni in mod realist insignifiante. nici macar decazuti nu suntem, ar fi un intolerabil acces de libertate. Suntem doar obedienti legitatii in virtutea in interesul careia functionam. Adica ne taram, ne cataram, ne ucidem, ne uram indepartandu-ne si devorandu-ne de la distanta ori ne iubim absorbindu-ne, digerandu-ne de viu aproapele, iubitul, zeul. Lipiciosi, falsi, de nerecunoscut chiar si de noi insine, mai ales de noi insine, mimandu-ne in egala masura si calitatile si defectele, maimutarindu-ne deopotriva pe noi si pe ceialti Daca ne-am vedea reflectati intr-o fiinta identica ne-am cutremura de oroare si am ucide-o in chinuri. Nu i-am ierta nimic nu i-am tolera nici un geamat. Nu credem in nimic, nici in dragoste ci doar in ceea ce primim ori smulgem cu forta cu amenintarea, cu ranjetul. Darurile noastre sunt momeli indelung ticluite. Urzeli intinse cu parcimonie, incropeli vicioase, alunecatoare flamande. visele ne sunt aburi exaland dintr-o fiertura puturoasa, nori ce se lasa grei imbatand de venin victime si agresori deopotriva, sex ce se masturbeaza pe sine insusi sfasiindu-se, sfartecandu-si maruntaiele vanandu-se, si neputandu-se afla, putrezind fara sa poata muri cu adevarat, un spectru lugubru ce se bantuie pe sine. 25.03.9 Imi amintesc de o discutie cu comandantul Moraru, intilnit la Damietta, de la care am preluat vraful de ziare 'Romania Mare'. In Romania, evreii cel putin au supravietuit. In alte tari au fost exterminati. Moraru nu aflase inca probabil de gestul regelui Danemarcei parca de a-si coase primul steaua de evreu pe piept, ca urmare a cererilor germanilor si de faptul ca mai toti danezii i-au urmat exemplul… In plus, o judecata nu se face in raport de ceilalti criminali ci de legea – in cazul nostru macar cea morala. In raport cu alte orori, sunt crime ce ar trece drept mici neajunsuri si n-ar accede niciodata la standardul de gravitate care prin comparatie sa duca la pedeapsa. Ieri au inceput bombardamentele Nato asupra sarbilor 'stransi uniti in jurul marelui Milosevici'. Bietele mase ! Dumnezeu a avut dreptate sa conceapa numai un singur barbat si o singura femeie. Daca ne-ar fi facuti pe toti deodata ar fi creat nu fiinte ci o masa irationala si imprevizibila. Cel putin in intentie a avut dreptate. A incercat astfel sa-si conserve privilegiul asupra viitorului. Sarbii de la vapor sunt de neintelesi dupa rigorile logicii. Din fericire ii judec dupa criterii mai umane. Pedeapsa trebuie proportionata intotdeauna in raport cu recompensa, altfel se manifesta ca persecutie. Peste ani, cand lucrurile se vor fi asezat, aceste momente vor fi istorie. Acum sunt doar o avalansa de intamplari nu tocmai de inteles. Nato bombardeaza pentru a doua zi. Sarbii auscos afare din hoteuri in toiul noptii pe toti jurnalistii din tarile nato si i-au expulzat pe toti. Stirile de acum inainte devin monopolul armatei si oficialitatilor yugoslave. Yugoslavia a rupt relatiile diplomatice cu g.b., sua., fr. Cu siguranta ca daca as avea posibilitatea sa aleg reintoarcerea intr-o noua viata, as refuza. Tensiunea permanenta pe care o resimt, lipsa de liniste de pace, dincolo de karma conflictuala a berbecului, cred ca fac parte din conditia tuturor celor ce simt si incearca sa patrunda cu gândirea dincolo de spatiie conventionale ce ni se ofera drept decor si paravan al marilor realitati ascunse. Am reusit sa patrund intr-o proximitate relativa a spatiilor revelate, oricum, dincolo de aparente. Am simtit dintotdeauna ca panorama lumii scunde ceva esential. Mai mult decat atat, am simtit ca nu intotdeauna eu sunt cel ce vrea ceva cu adevarat, ca sunt o marioneta miscata de o forta misterioasa ce tinde sa implineasca o vointa straina mie cu care intr-un mod neinteles ma identific. Asta in afara de vocea acelui egoist primitiv dinlauntrul meu care ma asmute sa acaparez sa domin ori sa ma dedic. Nu stiu pentru cine incerc sa salvez aceste imagini ale lumii mele interioare ascunse si de nepatruns nici macar pentru cei langa care traiesc. Andrada, copiii, ori copiii lor vor trai infiorarea de a patrunde in universul disparut al unui om ce a fost martor al sfarsitului de mileniu, a fost marcat de spiritul, de idealurile ori de tarele lui, a suferit, a speratsi a incercat sa se elibereze de monstrii lui ascunsi prin cunoastere. Cunoasterea fie ea si relativa ucide monstrii, sfasie complicitatea noptii care le amplifica proportiile, puterea. E vorba prea putin despre dragoste aici. Ea e unul din acesti monstri ascunsi ori o fața a unuia dintre ei, ori a lui. E un mister pe care-l simt propulsand orice miscare, forta interna a oricarui gând. Idealurile noastre mutileaza dragostea, o constrang la dimensiuni si aspecte umane, ea a carei esenta parcurgând omenescul il anima. Poate de aceea simtim ca nu ni se implineste dragostea, adica ne aluneca ne scapa, refuza prizonieratul unei forme, refuza sa imbatraneasca si sa moara odata cu noi. Nu accepta sa paraseasca aceasta lume fie si pentru a se reintoarce. In clasa a IX-a am aruncat brutal in perplexitate pe biata bibliotecara a liceului Vacarescu, cerandu-i in repetate randuri carti de povesti. Ma privea cu duiosia pioasa cu care o mama isi priveste fiul oligofren ajuns adult pe care l-a surprins sugându-si cu nadejde degetul mare. Pe vremea aceea, boemul''țanțaru'' Spiridon Damian – mentorul meu involuntar, modelul pastisat cu originalitate cautata comitea opere de adolescenta in stil Proust, avea deja aparitii in filme (Proba de microfon), Lita isi asuma paternitatea poeziilor lui taica-sau intr-un act de genetica literara inversa declamand cu emfaza temperata doar de o tragica blazare " am ajuns gândind catre soroc, varsta mea de cumpene abastre, ca o pagina deschisa la mijloc, in caietul amintirii noastre.'' de ma tot intrebam cu invidie ce cumpana sa-i fi tulburat bardului napraznica indiferenta flegmatica, si la ce mijloc sa fi ajuns el care patimise doar nostalgica suficiența de a nu incepe nimic. Era dealtfel un capitol la care ne aflam intr-o competitie acerba dramatica eschiva de a invața. Ma intreb daca nu cumva, dimpotriva, sau sunt un stat al unei federatii bicefale israeliene si nu israelul in stat al americii, atata vreme cat peste un milion de evrei traiesc in sua. oricum aceasta asociere nu e bazata be obedienta niciuneia din parti asa cum ar sugera-o suspiciunea generala. 29.03.99 Realitatea, starea adevarata a lumii depinde de timp pentru a se manifesta. adevarata noastra natura deci are nevoie de timp pentru a se manifesta in complexitatea ei si a crea o reflectare adevarata in ceialti de a aparea ca o reprezentare in mintea celorlalti. De aceea prin imagine, prin actiuni mai putin sincere dar bine intentionate, premeditate e eficient sa se lupte pentru a crea imaginea si economisi timp pe care putini cheltuiesc doar ca sa ne inteleaga pe deplin. Timpul e extrem de important si fiecare si-l chibzuieste cum crede mai bine d Note biografice si epistole pentru o lectura peri-patetica a textului Pregatirea publicarii paginilor de Jurnal a fost insotita de un schimb de mel-uri (mesaje electronice) cu autorul, pe care le publicam in anexa pentru a pune accentele asupra conditiei inconfortabile sau confortabile de evreu roman, in completarea discutiilor care au insotit publicarea Jurnalului lui Mihail Sebastian. Recitind Jurnalul si scrisorile lui Adrian Onicescu din care am incercat sa aflu cum este resimtit antisemitismul de catre un roman evreu devenit evreu roman, mi-am pus citeva intrebari mai generale, dintre care cea mai urgenta mi se pare : Ce este semitismul? adica iudaitatea, ca stare si identitate culturala in aceste momente in care ea, intr-un stat, este pe cale sa fie redefinita. Fiindca mi se pare evident ca a apartine unei comunitati religioase raspindita prin lume nu inseamna acelasi lucru cu a apartine unei comunitati nationale, statale in care religia si limba sunt elemente de unitate si identitate anterioare Statului. Unde ele se definesc prin opozitie cu exteriorul coerent si nu cu un exterior dispersat. Unde dusmanul e in interior si in vecinatate. Unde conflictul are aspecte de batalie pentru spatiul vital, o redefinire a spatiului vital fiind poate necesara, de vreme ce multa vreme conceptele lui au fost manipulate de o ideologie agresiva care isi definea astfel limita identitatii. Nu m-ar interesa doar indeterminarile sale doctrinare ci si practicile de constructie urgenta a identitatii, cu toate aspectele inerent agresive. continuare Acest articol este trimis de Asymetria. Revista de cultura, critica si imaginatie http://www.asymetria.org/ URLul pentru acest articol este: http://www.asymetria.org//modules.php?name=News&file=article&sid=89