Varianta Constantin Cojocaru. Reconstructia Statului. Teze si solutii
Data: Sunday, January 24 @ 16:58:04 CET
Topic: Distribuitor de afise


Statul popular românesc va fi un stat care se va baza pe clasa mijlocie și va sluji, în primul rând, interesele acestei clase. Clasa mijlocie a societății românești va fi constituită din marea mjoritate a familiilor românești, care vor câștiga venituri atât din muncă, din salarii, cât și din profit, din capitaluri. Construcția noului stat românesc, firesc, necesită elaborarea și adoptarea unei alte Constituții, o Constituție democratică. Noua Constituție va trebui să prevadă, pe de o parte, o clară și reală separație a puterilor în stat, iar pe de altă parte, un strict control reciproc al acestor puteri și, cel mai important, instituirea unui real control al cetățenilor asupra statului. întregul stat, cu toate componentele sale, trebuie să devină un stat responsabil, să dea socoteală în fața poporului, a cetățenilor, pentru modul în care își exercită puterea constituțională. Noua Constituție trebuie concepută astfel încât nici o componentă a statului să nu-și poată continua existența, să nu mai poată guverna, dacă a încălcat Constituția. Șeful puterii executive, șeful guvernului, care trebuie să fie una și aceeași persoană cu șeful statului, adică Președintele Republicii, trebuie să fie ales direct de către popor și să răspundă direct în fața poporului pentru modul în care își exercită atribuțiile constituționale. Președintele României răspunde în fața poporului pentru aplicarea legii, pentru modul cum este respectată legea. El trebuie să răspundă, direct, pentru creșterea numărului și gravității infracțiunilor și contravențiilor. Președintele României nu este ales ca să facă pe “mediatorul” și “criticul” diverselor organe de stat care nu-și fac datoria de a face să se respecte legea. Președintele Republicii va avea puterea de a-și alege și numi membrii guvernului și va avea drept de veto asupra legilor propuse spre adoptare de către Parlament. Legea respinsă de Președinte, împreună cu observațiile acestuia, vor fi supuse atenției Curții Constituționale, care va aproba, fie textul propus de Parlament, fie cel propus de Președinte. Pentru încălcarea prevederilor Constituției, pentru trădare, luare de mită, sau trafic de influență, Președintele va fi demis, prin referendum, ca urmare a hotărârii înaltei Curții de Casație și Justiție, la cererea a două treimi din numărul total al fiecăreia din cele două Camere ale Parlamentului, sau a Avocatului Poporului.

Sursa Blogul - Varianta Cojocaru

Un stat popular românesc, cu adevărat democratic

2.2. Un stat popular românesc, cu adevărat democratic. Grupul Independenților Români propune românilor crearea unui nou stat românesc, cu adevărat democratic, asemănător statelor europene avansate, un stat popular, care să fie creat de popor și să guverneze pentru popor. Statul popular românesc va fi un stat care se va baza pe clasa mijlocie și va sluji, în primul rând, interesele acestei clase. Clasa mijlocie a societății românești va fi constituită din marea mjoritate a familiilor românești, care vor câștiga venituri atât din muncă, din salarii, cât și din profit, din capitaluri. Construcția noului stat românesc, firesc, necesită elaborarea și adoptarea unei alte Constituții, o Constituție democratică. Noua Constituție va trebui să prevadă, pe de o parte, o clară și reală separație a puterilor în stat, iar pe de altă parte, un strict control reciproc al acestor puteri și, cel mai important, instituirea unui real control al cetățenilor asupra statului. întregul stat, cu toate componentele sale, trebuie să devină un stat responsabil, să dea socoteală în fața poporului, a cetățenilor, pentru modul în care își exercită puterea constituțională. Noua Constituție trebuie concepută astfel încât nici o componentă a statului să nu-și poată continua existența, să nu mai poată guverna, dacă a încălcat Constituția. Șeful puterii executive, șeful guvernului, care trebuie să fie una și aceeași persoană cu șeful statului, adică Președintele Republicii, trebuie să fie ales direct de către popor și să răspundă direct în fața poporului pentru modul în care își exercită atribuțiile constituționale. Președintele României răspunde în fața poporului pentru aplicarea legii, pentru modul cum este respectată legea. El trebuie să răspundă, direct, pentru creșterea numărului și gravității infracțiunilor și contravențiilor. Președintele României nu este ales ca să facă pe “mediatorul” și “criticul” diverselor organe de stat care nu-și fac datoria de a face să se respecte legea. Președintele Republicii va avea puterea de a-și alege și numi membrii guvernului și va avea drept de veto asupra legilor propuse spre adoptare de către Parlament. Legea respinsă de Președinte, împreună cu observațiile acestuia, vor fi supuse atenției Curții Constituționale, care va aproba, fie textul propus de Parlament, fie cel propus de Președinte. Pentru încălcarea prevederilor Constituției, pentru trădare, luare de mită, sau trafic de influență, Președintele va fi demis, prin referendum, ca urmare a hotărârii înaltei Curții de Casație și Justiție, la cererea a două treimi din numărul total al fiecăreia din cele două Camere ale Parlamentului, sau a Avocatului Poporului. Puterea legislativă va fi compusă din Senat și Camera Reprezentanților. Membrii Camerei Reprezentanților vor fi aleși prin vot popular, uninominal, în colegii electorale organizate în funcție de numărul cetățenilor cu drept de vot, și vor fi desemnați de partidele politice, sau vor candida ca independenți. Membrii Senatului vor fi aleși prin vot popular, uninominal, dar vor fi desemnați de către conducerile naționale ale organizațiilor sindicale, patronale, civice, profesionale, academice, confesionale, etc. Ei vor fi aleși de toți cetățenii cu drept de vot ai țării. Pentru funcția de senator, vor putea candida numai persoane care au depășit vârsta de 50 de ani, s-au remarcat, la nivel național, în viața profesională, sau publică, și nu au participat la guvernare. Pentru încălcarea prevederilor Constituției, pentru trădare, luare de mită, sau trafic de influență, membrii Senatului și ai Camerei Reprezentanților vor fi demiși prin hotărâre a înaltei Curți de Casație și Justiție, la cererea Președintelui, a Avocatului Poporului, sau a unui număr de 80.000, respectiv 35.000 de cetățeni cu drept de vot. în toate instanțele judecătorești, cu excepția celor militare, verdictele vor fi date de jurii, ai căror membrii vor fi aleși prin vot popular. Toți procurorii și judecătorii vor fi aleși prin vot popular, inclusiv membrii Curții Constituționale și cei ai înaltei Curți de Casație și Justiție. Pentru încălcarea prevederilor Constituției, pentru trădare, luare de mită, sau trafic de influență, ca și pentru mai mult de două decizii anulate de instanțe superioare, procurorii, judecătorii și membrii juriilor vor fi revocați din funcție, prin hotărârea înaltei Curți de Casație și Justiție, la cererea Președintelui Republicii, a Avocatului Poporului, sau a unui număr de 1.000 de cetățeni cu drept de vot. Guvernul statului democratic, al statului popular, nu poate fi altceva decât putere executivă; el nu poate adopta legi, indiferent că ele se numesc ordonanțe simple, sau de urgență. El nu poate avea decât puterea de a elabora propuneri de legi, pe care să le supună adoptării Parlamentului, ca și puterea de a face să se respecte legea, adică de a-i aduce în fața instanțelor judecătorești pe cei care încalcă legea. Atât și nimic mai mult. Nici instrucțiuni, nici regulamente, nici sancțiuni, nici avize, nici licențe, nici aprobări, nici acorduri – toate surse de șpagă, mită, corupție. Membrii Guvernului trebuie demiși nu numai atunci când ei încalcă legea, ci și atunci când procentul cetățenilor care încalcă legea devine îngrijorător pentru societate, procent care trebuie stabilit prin lege. Prin Constituția din 1991 a fost creată instituția Avocatului Poporului. Așa cum o indică și denumirea sa, cum de altfel prevede și Articolul 55 din Constituție, rostul și rolul acestei instituții constă în “apărarea drepturilor și libertăților cetățenilor”. După 16 ani de existență, această instituție este complet necunoscută cetățenilor României. Ea nu și-a făcut simțită prezența în viața societății românești. Instituția Avocatului Poporului, care ar trebui să apere pe toți cei 22 de milioane de cetățeni români de toate abuzurile și nedreptățile, cu care aceștia sunt confruntați, zi de zi, își desfășoară activitatea în câteva camere și are câțiva salariați. Aceasta, în condițiile în care celelalte componente ale statului – președinție, parlament, guvern, justiție – care au produs abuzurile și nedreptățile prin care cetățenii României au ajuns cei mai săraci și năpăstuiți cetățeni ai Europei, dispun de zeci și sute de palate, și publice, și private, și de sute de mii de slujbași care le execută ordinele și dispozițiile. Modul în care instituția Avocatului Poporului a fost și este tratată în România reprezintă cea mai elocventă dovadă a totalei rupturi care există între statul român autocratic posdecembrist și poporul român, cetățenii țării. Locul ocupat de instituția Avocatului Poporului în societatea românească trebuie schimbat radical. Avocatul Poporului trebuie investit, prin Constituție, cu puterea reală de a-i apăra pe cetățeni în fața abuzurilor și nedreptăților săvârșite de toate componentele statului – legislativă, executivă, judecătorească. Lui trebuie să i se adreseze cetățenii atunci când sunt abuzați și nedreptățiți de către organele de stat. Nu Președintelui țării, care are alte atribuții. Președintele țării aplică legea, nu supraveghează modul în care este adoptată și aplicată legea. Nu Senatul trebuie să-l aleagă pe Avocatul Poporului, pentru ca acesta să stea “cuminte” în timp ce membrii Senatului votează legi prin care îi sărăcesc pe cetățeni și-și măresc propriile salarii și averi. Avocatul Poporului trebuie ales de popor. El trebuie să fie servitor al poporului, nu slugă a puterii statale. Avocatul Poporului nu trebuie ales pe 4 ani, sau pe 5 ani, ci pe viață. El nu va putea fi demis decât de cel care l-a ales, adică de poporul român, prin referendum, la cererea unui număr de 500.000 de cetățeni cu drept de vot. El va putea să-și exercite puterea și obligațiile conferite prin Constituție fără teama că va fi înlocuit de Președinte, Parlament, sau înalta Curte de Casație și Justiție. Demiterea lui va fi supusă referendumului popular, după ce cererea pentru demiterea sa va fi judecată de către înalta Curte de Casație și Justiție, în prezența întregului popor, adică la postul național de televiziune. Nimeni și nimic nu-l va putea corupe pe Avocatul Poporului, nu-l va putea influența în îndeplinirea atribuțiilor sale constituționale. El va avea același salariu și același buget ca și Președintele României. Pentru funcția de Avocat al Poporului vor putea candida numai persoane care au depășit vârsta de 50 de ani, s-au remarcat la nivel național, în viața profesională, sau publică, și nu au participat la guvernare. Avocatul Poporului va fi investit cu puterea de a cere demiterea Președintelui, a membrilor Parlamentului, a membrilor Guvernului și a tuturor acelor care ocupă o funcție publică, pentru orice încălcare a Constituției și a legilor țării. Instituția Avocatului Poporului trebuie să dispună de toate resursele materiale și financiare de care are nevoie pentru a-și îndeplini atribuțiile constituționale, inclusiv de agenții în toate județele țării și de reprezentanți remunerați în toate localitățile. Avocatul Poporului va avea în subordinea sa serviciile publice de presă, radio și televiziune. El va numi consiliile de administrație ale acestor servicii publice și va fi ordonator de credite pentru resursele financiare puse la dispoziția acestor servicii prin bugetul de stat. Constituția adoptată în 1991, revizuită în 2003, prevede, pe hârtie, că cetățenii români se pot asocia liber și au acces liber la activitatea economică. Sunt vorbe goale. în realitate, pentru români, este un adevărat calvar să înființeze și să mențină în funcțiune o persoană juridică în România, fie ea de natură economică, patrimonială, sau socială, civică – asociație, fundație. Prin numeroase legi, ordonanțe și hotărâri de guvern, care încalcă, în mod grosolan, prevederile Constituției, au fost instituite zeci și sute de “avize”, “aprobări” și “acorduri”, pe care cetățeanul, pentru a înființa o persoană juridică, trebuie să le obțină de la zeci și sute de agenții și alte componente ale caracatiței statale, la fiecare trebuind să plătească și o taxă și o șpagă. Este o sufocantă sursă de abuzuri și de corupție, care trebuie extirpată fără cruțare, dacă dorim să plasăm societatea românească pe drumul bunăstării și civilizației. Noua Constituție va stipula clar că, nici un organ de stat, cu excepția instanțelor judecătorești, nu poate fi abilitat, prin lege, sau alt fel, să aprobe, să avizeze, să-și dea acordul, indiferent în ce formă, pentru înființarea unei persoane juridice cu caracter privat, de orice fel. Legea va stabili condițiile constituționale pe care trebuie să le îndeplinească o persoană juridică pentru a primi autorizația de înființare și funcționare. Numai instanța judecătorească va putea hotărî dacă aceste condiții cerute de lege sunt îndeplinite, sau nu, și numai ea, instanța judecătorească, va putea autoriza înființarea și funcționarea unei persoane juridice, fără nici un aviz, acord, sau aprobare, din partea altcuiva. Organele statului pot fi abilitate, prin lege, să controleze dacă, după înființare, persoanele juridice respectă condițiile legale de funcționare și, în cazul în care observă încălcarea acestora, să ceară instanței judecătorești constatarea încălcării legii și aplicarea sancțiunii prevăzută de lege. Nici un organ al puterii executive, sau legislative, nu va avea puterea de a constata încălcarea legii și de a aplica sancțiunea prevăzută de lege. El va fi abilitat numai să controleze, să verifice și să solicite instanțelor judecătorești constatarea încălcării legii și aplicarea sancțiunii prevăzută de lege. Nici un organ al statului nu poate fi abilitat, prin lege, sau altă decizie luată de un organ de stat, să aprobe, sau să avizeze numirea unei persoane într-o funcție în cadrul persoanelor juridice cu caracter privat. Nici un organ al statului nu poate revoca o astfel de persoană. O persoană poate primi interdicția de a ocupa anumite funcții publice sau private numai printr-o hotărâre judecătorească. O persoană poate fi revocată din funcție numai de entitatea care a ales-o sau a numit-o în acea funcție. în cadrul persoanelor juridice cu caracter privat, angajarea și încadrarea pe funcție a persoanelor fizice se face de organele abilitate prin statutele persoanelor juridice respective, fără nici un aviz sau acord din partea vreunui organ de stat. Statul trebuie să renunțe la orice fel de drepturi și atribuții a căror exercitare împiedică, sau limitează, drepturile și libertățile cetățeanului, care-l fac dependent pe cetățean de organele de stat. Statul trebuie să renunțe la puterea de care nu are nevoie și să-și însușească, în schimb, mai multă autoritate, mai mult respect din partea cetățenilor, pentru sprijinul pe care el, statul, îl acordă cetățenilor. Autoritatea statului democratic nu sporește prin prezența polițiștilor, controlorilor și inspectorilor de stat pe străzi, în casele cetățenilor și la sediile agenților economici ci, invers, prin reducerea prezenței acestora. Autoritatea statului democratic nu sporește prin lungimea cozilor la ghișeele instituțiilor de stat, nici prin sporirea timpului petrecut de cetățeni în fața acestor ghișee, nici prin mărirea șpăgii plătite de cetățeni la aceste ghișee. Dimpotrivă, autoritatea statului va crește direct proporțional cu reducerea numărului de ghișee cu care trebuie să intre în contact cetățenii, cu reducerea timpului cheltuit de cetățeni în fața acestor ghișee și cu eliminarea oricărei forme de șpagă pe care cetățenii trebuie să o plătească la aceste ghișee. 2.3. Statul furnizor de servicii publice. Statul democratic este nu numai furnizor de libertate, adică apărător al drepturilor și libertăților cetățenilor, dar și furnizor de servicii publice – servicii pe care cetățenii nu și le pot asigura singuri, sau pe care nu le pot asigura agenții economici: politica externă, respectiv, relațiile cetățenilor cu cei ai altor state; apărarea națională, adică protecția propriilor cetățeni în fața eventualelor agresiuni din partea altor state; protecția cetățenilor împotriva calamităților de orice fel; protecția limbii și a culturii naționale; educația tinerei generații; îngrijirea sănătății cetățenilor (sistemul public al asigurărilor de sănătate); protecția vârstnicilor (sistemul public de pensii); protecția tineretului (alocații pentru copii, burse pentru elevi și studenți); protecția persoanelor cu handicap; protecția șomerilor; protecția familiilor dezavantajate, cu venituri insuficiente pentru susținerea unui trai decent, protecția mediului înconjurător; cercetarea fundamentală; utilități publice – drumuri, șosele, străzi, iluminat, termoficări, canalizări, etc. Constituția trebuie să prevadă, în mod expres, obligația statului democratic de a furniza cetățenilor aceste servicii publice de interes național, ca și obligația unităților administrativ-teritoriale (componente ale statului democratic) de a furniza cetățenilor serviciile publice de interes local: construcția și întreținerea căilor de comunicații de interes local – străzi, drumuri, linii de metrou, tramvaie, etc; administrarea parcurilor și grădinilor publice; construcția și întreținerea serviciilor publice de alimentare cu apă, cu energie electrică, canalizare, termoficare, etc. Nu parlamentele, sau guvernele, trecătoare, stabilesc, prin lege, dacă statul furnizează sau nu furnizează aceste servicii publice, ci chiar cetățenii, prin Constituție. Capacitatea statului de a furniza serviciile publice de care cetățenii au nevoie nu este dată de bunăvoința guvernanților, ci de veniturile de care dispune statul și pe care le poate folosi pentru a furniza aceste servicii. Statul va avea venituri suficiente pentru a asigura servicii publice de calitate numai și numai dacă economia națională va fi una performantă, productivă, eficientă. Economia “implementată” în România după 1989 nu a fost una producătoare de venituri, pentru cetățeni și pentru stat, ci a fost o economie de pradă, o economie pusă în slujba îmbogățirii guvernanților, prin însușirea atât a capitalului național acumulat până în 1989, dar și a unei mari părți a veniturilor produse de cetățeni după 1989. Guvernanții postdecembriști au furat nu numai băncile, uzinele și fabricile construite înainte de 1989, nu numai fondul de pensii acumulat până în 1989, dar au furat și din veniturile produse de cetățeni după 1989 – bani depuși la bănci și la fonduri de investiții, la casele de asigurări de sănătate, ș.a.m.d. Numai o economie democratică, în care capitalul național se va afla în proprietatea clasei mijlocii, formată din marea majoritate a cetățenilor, va fi capabilă să asigure bugetului de stat și bugetelor locale veniturile necesare pentru furnizarea de servicii publice de calitate. 2.3.1. Politica externă. Cetățenii au nevoie de protecția statului lor atunci când intră în relații cu alte state, sau cu cetățenii altor state. Statul democratic românesc trebuie să fie investit cu puterea și obligația de a colabora cu celelalte state ale lumii, astfel încât toți cetățenii români să trăiască în pace, fără războaie, să fie în deplină siguranță oriunde s-ar afla, să poată circula în deplină liberate, să facă schimb de mărfuri și de activități și să intre în orice fel de relații cu toți cetățenii lumii, cu singura condiție a respectării legilor statelor cu ai căror cetățeni intră în contact. Scopul politicii externe a statului democratic românesc este protecția cetățeanului român în relația lui cu cetățenii celorlalte state. Constituția trebuie să interzică statului democratic puterea de a intreprinde orice fel de acțiune care să aibă ca scop să impună altor popoare un regim politic sau altul. Constituția trebuie să interzică statului democratic puterea de a interveni în vreun fel sau altul în treburile interne ale altui stat, oricare ar fi acesta. Noi considerăm că fiecare popor, fiecare națiune, are dreptul inviolabil de a-și construi propriul stat democratic, capabil să asigure cetățenilor săi libertățile și serviciile publice la care aceștia sunt îndreptățiți. Națiunea română este o națiune europeană. Civilizația românească este o civilizație creștină, este o componentă a civilizației creștine europene. Națiunea română și-a adus din plin contribuția la construcția și la apărarea civilizației europene. Națiunea română nu a intrat în Europa la 1 ianuarie 2007. Națiunea română este în Europa de la începuturile sale. Statul român postdecembrist este cel care nu a corespuns și nu corespunde nici acum standardelor Europei. Națiunea română a fost pregătită, încă de la nașterea sa, și este pregătită, și astăzi, să trăiască în comunitate cu celelalte națiuni europene. Statul român n-a fost și nu este pregătit să se integreze în structura statelor europene. Și economia românească este una europeană. Bunurile și serviciile realizate de economia românească corespund standardelor europene. Dovada o constituie faptul că aceste bunuri și servicii sunt cumpărate de cetățenii liberi ai țărilor vest-europene. Dovada o constituie volumul și ponderea schimburilor comerciale deținute de țările europene în ansamblul schimburilor comerciale ale României.





Acest articol este trimis de Asymetria. Revista de cultura, critica si imaginatie
http://www.asymetria.org/

URLul pentru acest articol este:
http://www.asymetria.org//modules.php?name=News&file=article&sid=895