Kocsis Francisko. Din Ceva trece pe-aproape.
Data: Thursday, February 18 @ 15:56:19 CET
Topic: Distribuitor de afise


Poetul și traducătorul Kocsis Francisko a editat un nou volum de versuri. «Ceva trece pe-aproape», la Editura Ardealul din Târgu Mureș. Dacă ne luăm după liste, e al șaptelea volum de poeme, semnat de autor.
Am solicitat poetului un eșantion, pentru a prezenta cititorilor Asymetriei noua sa carte. Vi-l ofer cu îndemnul de a citi aceste texte care mie mi-au plăcut cu osebire. Să lăsăm cuvintele, trăirile să vină la noi. Fără intermediar. Dan Culcer



Dialog cu poetul Aurel Pantea,


la celălalt capăt al firului
– Ce faci, baciule, cum suporți breșa
ta de realitate – scriu, adică mă las copleșit
de semnele care
prevestesc
un alt fel de încătușare, – e bine, dacă scrii
înseamnă că nu te dai bătut,
că nu te predai – m-am predat de mult,
numai că realitatea nu știe
– asta nu se poate,
realitatea nu are nevoie de prizonieri,
de dezertori, de morți închipuiți –
scrie despre asta, – nu pot câtă vreme
și viața mea teșește absurdul
cu iluzii, până mă joc cu gândul că aleg
între moarte și ea – realitatea e subiectivă,
are conștiință și-și face probleme cu ea –
nu suntem egali, suportă fiecare cum poate
porția sa de precaritate.
– Scrie și despre asta,
cu compasiune și împăcare.

O zi


in memoriam Eugen Curta
Când pleacă prietenii,
parcă te-ar trage un pic după ei – apoi
echilibrul vibrat recade în legi imuabile, ploaia gri
îmi amintește
de o zi petrecută pe terasa unei cafenele din Mediaș,
de vrăbiile rupând un coltuc de pâine scăpată
de un copil,
de vocea lui Ion Mureșan povestind despre
un tren de noapte,

de frânturi de discuții în care ironia lui Cis bătea
piroane încinse,
de clopotul bisericii luterane care m-a aruncat
într-un alt loc și timp, unde pe un vitraliu
aburit de condens
picurii au alunecat brusc din ochii sfântului Andrei ca niște lacrimi adevărate – Aurel și Eugen stăteau în capătul celălalt al mesei lungi,

absenți, triști ca punctele unui manifest de capitulare,
ca punctele disputei dintre conștiință și viață
ale lui Babits
despre îmblânzirea prin artă, despre acel dresaj
care amână mușcătura –
cineva a spus ceva despre republica lui Platon,
în orășelul zgribulit părea că vorbește în greaca veche,
huruitul unui autobuz ruginit a făcut traducerea
în limbajul echivoc al republicii moderne –


un dulău vagabond a apărut de pe o alee
și a curmat ospățul păsărilor – „cu cât ești mai mare,
cu atât poți abuza mai mult de dreptul
de a-ți însuși o bucată de pâine“,
a spus Eugen și ne-am întors la hotel
ca să ne luăm lucrurile
după cafeaua de despărțire –
acum plouă, stropii bat bezmetic în pervaz,
din redacție se aud iarăși clopotele de la catedrala mică,
niciodată n-am mai intrat ca să admir vitraliile,
și cu toate acestea sunt convins
că sfântul Andrei plânge la începutul fiecărei slujbe,
în mijlocul agitației, în goana tulburată
după lespezile de lumină
de dincolo de spaime, n-avem oprire decât
când pleacă prietenii,
când trecem sentimentele pe roșu.

Octombrie 2007
La Lacul Roșu, în ceața densă și dură, ecoul
tăietorilor de lemne dincolo de lac –
sărind brusc și-ntotdeauna
cu o octavă înapoi
în golul vibrat de șuierul astmatic –
eclatante sonuri vâslind pe apa încremenită,
nechezatul repetat al unui cal
și un corb zgribulit pe șindrila unei cabane
în singurul bar deschis miroase a vin fiert
și a căldură de foc de brad.
La radio se anunță cer senin. Pământul e înnorat.






Acest articol este trimis de Asymetria. Revista de cultura, critica si imaginatie
http://www.asymetria.org/

URLul pentru acest articol este:
http://www.asymetria.org//modules.php?name=News&file=article&sid=903