Asymetria. Revista de cultura, critica si imaginatie - Ruxandra A. Badea. Scrisoare deschisa catre domnul Ion Caramitru

SCRISOARE DESCHISA CATRE PRESEDINTELE UNITER,
DOMNUL ION CARAMITRU
22 aprilie 2010
Stimate domnule Ion Caramitru,

Va adresez o scrisoare deschisa pentru ca subiectul pe care as dori sa il abordez nu este doar de interes personal, ci si de interes public pentru oricare cetatean interesat de viata culturala si, in special, de lumea teatrului din Romania.
In data de 19 Aprilie 2010 am urmarit cu mare interes Gala Premiilor UNITER. Interesul mi-a fost sporit si de faptul ca piesa mea de teatru ‘Reluare’ a intrat, alaturi de trei alte piese, in selectia finala a concursului de dramaturgie ‘Cea mai buna piesa romaneasca a anului 2009’. Am asteptat cu nerabdare sa primesc invitatia de a participa la Gala UNITER la fel ca ceilalti nominalizati din randul actorilor, regizorilor, scenografilor s.a.m.d. Insa invitatia nu a venit. Asa cum nu a venit nici telefonul sau scrisoarea care ar fi trebuit sa instiinteze cei patru dramaturgi care au fost alesi pentru Selectia Finala.
Ruxandra A. Badea

Asa cum nu a venit nici telefonul sau scrisoarea care ar fi trebuit sa instiinteze cei patru dramaturgi care au fost alesi pentru Selectia Finala. Studioul in care a avut loc Gala UNITER a fost extrem de mic, insa trei locuri sigur s-ar fi gasit cu putina bunavointa. De atunci, cateva intrebari imi staruie in minte : de ce exista aceasta diferentiere intre artisti scenici si dramaturgi ? De ce exista aceasta decizie voita de a uita si ignora dramaturgii – asa cum a remarcat si domnul Radu Macrinici in discursul de acceptare a premiului ? De ce nu exista mai mult respect pentru acesti oameni care au ales sa creeze ? Si daca nu respect, de ce nu macar amabilitate ? Sau, de ce nu macar putina atentie ? Domnule Caramitru, poate reusiti dumneavoastra sa raspundeti la aceste intrebari, pentru ca eu nu am reusit sa gasesc un raspuns.
In cultura romaneasca se vorbeste adesea de ‘marii artisti ai scenei romane’. Insa teatrul nu este numai scena. Teatrul este o simbioza intre dramaturg, regizor, actori, scenografi s.a.m.d. Fiecare veriga are importanta sa, iar importanta dramaturgului este de a da impulsul initial. UNITER se mandreste a sustine principiul libertatii de creatie, de aceea tin sa va reamintesc ca a crea inseamna a transforma ‘nimicul’ in ‘ceva’. In acest intreg proces de interactiune, piesa de teatru este singurul act pur de creatie. Tot ce urmeaza este adaos de imaginatie si interpretare. Piesa castigatoare a concursului ‘Cea mai buna piesa romaneasca a anului 2009’ – ‘Jack lunetistul’ de Radu Macrinici – a primit drept premiu promisiunea de editare si publicare a textului la Editura Unitext. Dar ce inseamna aceasta editare si publicare pentru o piesa de teatru ? Scopul teatrului – asa cum a fost el stabilit in Grecia antica, unde isi are originile – este de a fi jucat. Pentru o piesa de teatru litera scrisa inseamna moarte prematura. Singura ei sansa la viata este reprezentatia scenica.
Acestea fiind spuse despre situatia actuala a dramaturgului, va rog domnule Ion Caramitru sa aveti amabilitatea de a-mi raspunde la inca doua intrebari legate de pozitia pe care UNITER a ales sa o adopte: de ce organizatia pe care o conduceti incurajeaza aceasta discrepanta care tinde spre discrminare intre artistii scenici (actori, regizori, scenografi) si dramaturgi ? De ce aceasta prestigioasa Uniune Teatrala care se mandreste a avea la baza principiul libertatii de creatie nu incurajeaza sub nici o forma actul de creatie al dramaturgilor romani ? Inainte de a nega existenta teatrului roman contemporan, trebuie sa ne amintim ca Romania este totusi tara lui Ionescu si a lui Visniec. Acel 1% inspiratie este responsabilitatea dramaturgului, dar cele 99 de procente de transpiratie ar trebui sa fie responsabilitatea teatrului ca institutie si a celorlalti ‘creatori din domeniul teatrului’. Poate astfel, impreuna, vom savarsi un act de geniu. Poate astfel teatrul romanesc se va remarca din nou pe plan mondial prin excelenta si inovatie artistica.
Cu respect,
Ruxandra A. Badea