Rolul procuraturii în evitarea Procesului comunismului, contrarevolutiei s
Data: Sunday, August 08 @ 15:53:27 CEST Topic: Distribuitor de afise
Pînă cînd se va bloca practic procesul comunismului, cel al victimelor reale? Ce se va întâmpla cu mărturiile de valoare inestimabilă culese de procurorii militari și depuse la dosarele create în cadrul cercetărilor privind evenimentele dintre decembrie 1989 și vara lui 1990? Cînd vor fi găsiți și pedepsiți responsbilii pentru declanșarea războiului civil din 1990? Asymetria
Rolul procuraturii în evitarea Procesului comunismului,
contrarevoluției și tranziției criminale
- Memoriu adresat Procurorului General -
"Către,
PARCHETUL DE PE LâNGĂ îNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
In atenția Doamnei Procuror General, Laura Codruța Kovesi
Subsemnatul, Ioan Roșca, cetățean român cu domiciliul
permanent în Canada și adresa de corespondență [..] solicit să cercetați
și reparați modul defectuos în care au fost tratate plîngerile mele în
dosarele P75/1997 și P35/2006, încălcîndu-mi-se flagrant dreptul la
justiție și producîndu-mi-se daune importante. Avînd în vedere hățisul
organizatoric și păienjenișul competențelor în care se rătăcesc
cercetările penale în România, fac recurs la obligația dvs. de a dirija
această plîngere, către toate persoanele implicabile în soluționarea ei.
1. în dosarul 75P/97
Am venit de la Montreal pentru a depune, la 26 aprilie 2005,
domnului general Dan Voinea, o plîngere în care solicitam cercetarea
vinovaților pentru modul în care a fost reprimată greva foamei de la
Piatra Neamț, din 1-5 mai 1990, făcută în semn de solidaritate cu
mitingul din Piața Universității. ( http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2005/docs/declaratie.asp.htm?_plain=true
)
In acea plîngere am reclamat provocarea maselor la agresarea
noastră, o manipulare operată de FSN - prin SRI, televiziune și
presă. Dar,
din cîte știu, aceste operații de instigare (pe care Codul penal
le tratează
la fel cu execuția infracțiunii) - nu au fost cercetate încă. S-au
făcut
în acest dosar doar colectări de documente (foarte multe depuse de
mine)
și audieri (la Piatra Neamț, în mai 2006: http://www.piatauniversitatii.com/news/news.asp-id=1&year=2006&month=5.htm
)
- în legătură cu evenimentele din stradă. Deși am cerut asta
insistent,
nu cred că au fost cercetate arhivele instituțiilor incriminate de
mine.
Deși știu sigur că am fost urmărit de securiști lucrînd acum în
SRI- care
mă considera foarte periculos. Și nu s-a studiat temeinic acuzația
de fond,
subliniată de mine continuu, că mineriada și represiunile conexe
(ca aceea
căreia i-am fost victimă) nu sînt decît episoade dintr-o operație
criminală
uriașă, care a combinat: uzurparea de putere în stat (subminarea),
trădarea
națiunii, instigarea la război civil, jefuirea populației,
distrugerea economiei
(fapte antisociale incriminate de Codul penal).
Am considerat firească conexarea plîngerii mele cu
celelalte care reclamă actele comise de FSN, în toată țara și pe tot
parcursul anului 1990, împotriva celor care au încercat să înfrunte
Contrarevoluția (să împiedice deturnarea revoluției). ( A se vedea
reprimarea criticilor FSN din: Craiova, Deva, Ploiești, Iași, Constanța,
Brașov, Sibiu, etc.) Era evident că și "cazul Piatra Neamț" trebuia
prins în conexiunea obligatorie dintre dosarele revoluției din decembrie
și ale "mineriadei". De aceea, am fost de acord cu integrarea dosarului
meu în dosarul 75P/97.
Fără să mă aștept însă că această contextualizare va duce la
escamotarea completă a plîngerii mele! Intr-adevăr, în motivația
NUP-urilor pe care le-au primit alți reclamanți în dosarele "iunie 1990"
nu există NICI O SINGURĂ REFERIRE la dosarul meu (cazul Piatra Neamț)
sau la celelalte plîngeri similare, integrate în dosarul-mormînt al
adevărului despre 1990. Incît noi, reclamanții agresiunilor FSN din
diverse orașe, nu am primit nici măcar NUP-ul cu care procuratura apără,
de 20 de ani, uzurpatorii statului român!
Este evidentă nulitatea actului juridic care a stopat cercetarea,
din moment ce el omite complet un dosar ca al meu, pentru
instrumentarea căruia eu și procuratura am investit resurse. Și este
manifestă lipsa de respect a instituției pe care o conduceți pentru
victimele care mai fac recurs la ea. Pot afirma asta răspicat, ca
reclamant care și-a părăsit cinci ani domiciliul (din Montreal) și
profesia (de cercetător) pentru a încerca impulsionarea anchetelor care
trenează la dvs. în instituție pînă se sting… dar care nu a avut parte,
nici măcar de o decizie negativă.
Pentru Sistemul pe care-l slujiți, eu nu trebuie probabil să
exist.
Vă semnalez prin prezenta că totuși mai sînt viu, blocat în
România de cinci ani într-un "concediu justițiar" prelungit nefiresc,
așteptînd la ușa Legii- ca în nuvela lui Kafka.
Nu mai fac aici istoria efortului pe care l-am dedicat
reabilitării justiției prin acest dosar (http://www.procesulcomunismului.com/activitate_procuratura.htm).
Esența este lupta cu "prescripția" (în spatele căreia impunitatea a
paralizat
justiția), luptă care reclamă conexarea faptelor petrecute în
toată țara,
în uriașa infracțiune FSNistă- imprescriptibilă, sau cu
prescripția întreruptă/suspendată
din motive evidente (ascunderea documentelor în arhive,
imposibilitatea
judecării - cît timp statul rămîne la cheremul vinovaților
îmbogățiți și
agățați de putere).
Rezum aspectele semnificative din colaborarea mea cu echipa de
anchetă a generalului Dan Voinea, vizînd cercetarea coerentă a
întregului "dosar 1990":
- depunerea unor explicații bogate, care au însoțit plîngerea
inițială;
- depunerea unor masive colecții de documente, care dovedeau
justețea acuzațiilor mele (reclamată fiind media care a instigat
populația, la comanda puterii, era perfect legitim ca articolele de
presă și sintezele TV. să constituie mijloace de probă);
- semnalarea unor piste semnificative pentru anchetă, dar
necercetate sau tratate superficial;
- înțelegerea contextului economic, social și politic în care
s-au petrecut "evenimentele" de interpretat;
- alcătuirea rechizitoriului (vezi propunerea depusă la Parchet
pe 21 dec. 2007 :http://www.piatauniversitatii.com/news/news.asp-id=2&year=2007&month=12.htm
) ;
- căutarea unor martori și reclamanți, care nu fuseseră
racordați la anchetă;
Etc.
Am muncit, gratis, cîțiva ani, pentru instituția dvs., din
simț civic și justițiar. Nenumărate deplasări, imprimări, telefoane -
mi-au epuizat economiile. Drept pentru care, am fost tratat … cu
desăvîșită desconsiderare.
Nici măcar atunci cînd ați purtat un dialog cu "reprezentanții
societății civile" nu m-ați invitat, deși - alături de Doru Mărieș -
eram reclamant în dosar și, dintre militanții civici, eu eram cel
implicat zi de zi în cercetările echipei Voinea. Am intrat atunci
nepoftit, semnalîndu-vă farsa așa-zisei accelerări a unei anchete
premeditat subdimensionate, încît să nu poată reuși - decît
nesatisfăcător, pentru tribunal.
Nu am primit nici un răspuns la memoriul pe care vi l-am înmînat
atunci personal: http://www.piatauniversitatii.com/news/news.asp-id=1&year=2007&month=5.htm
In schimb, ați arătat o mare sensibilitate la solicitările
unora ca Viorel Ene, reclamant legitim în același dosar, cu care v-ați
întîlnit și în acea zi, pentru a înțelege plîngerile sale contra lăsării
anchetei în mîinile generalului Voinea. Nu cunosc forțele și
motivațiile din spatele acțiunilor dlui Ene, dar m-a lovit convergența
lor perfectă cu activitatea anti-justițiară a Curții Constituționale;
avînd ca pretext separarea justiției militare și civile, dar ca scop și
rezultat - doar înmormîntarea anchetei. A considera "civili"
uzurpatorii puterii în stat și a-i trata ca pe niște hoți de benzină - e
o probă de gîndire juridică formată în și pentru comunism. Era evident
că, relansînd cu altă echipă o anchetă atît de complexă, șansele de a
pune la punct o inculpare solidă scădeau masiv. Ceea ce s-a și
întîmplat. Cei care au primit muntele de dosare alcătuite de echipa
Voinea spre "betonare", l-au clasat, fără să se uite prin ele; lucru
dovedit și de faptul că nu au observat miile de pagini ale dosarului
meu, închis fără a fi deschis.
E doar un exemplu, fatal, pentru pretențiile de seriozitate a
anchetei finale, care a dus la sufocarea dreptății - arătînd că acesta e
rolul real al procuraturii din România, de 65 de ani.Orice s-ar fi
conchis despre evenimentele din 13-15 iunie de la București, nu avea
nici o relevanță privind cele din 3 mai 1990 de la Piatra Neamț. Cum,
cînd și unde au stabilit procurorii civili care au neglijat documentarea
strînsă de generalul Voinea, că agresarea mea nu s-a produs, sau nu a
fost provocată de informatorii, ziarele și televiziunea FSN? Intrebarea
este retoric-demonstrativă. Cunosc modul în care a fost împins generalul
Voinea să dea peste cap inculparea unora ca Ion Iliescu sau Kuki
Borislavschi -ajunsă aproape de liman- pentru a se încadra în timpul
rămas pînă la sustragerea dosarelor. Am observat și modul în care a
încercat el să păstreze o parte din dosare (cele legate de militari)
pentru ca crimele din 1990 să nu fie mușamalizate complet.
De aceea, am fost revoltat de maniera incorectă în care ați
prezentat situația publicului românesc. Ați pretins că vă scandalizează
lentoarea și neglijența dlui Voinea, dirijînd însă dosarele smulse lui
către procurori care le-au închis prin NUP, sau le-au înmormîntat fără
formalități - ca în cazul meu. Procedînd astfel, ați comis un delict
meta-juridic, care delegitimează justiția, fenomen pe care l-am analizat
în textul: "Reabilitarea legalității: de la combaterea prescrierii la
condamnarea uzurpării justiției" ( http://www.piatauniversitatii.com/news/news.asp-id=7&year=2009&month=12.htm
)
Ați mai afirmat public că domnul Voinea și-a depășit atribuțiile,
extinzînd cercetările dincolo de ceea ce au cerut reclamanții. Dar
procurorii sînt obligați să se autosesizeze, în fața gravității unor
constatări. (Apariția despăgubirilor civile acordate de stat unor
victime ale comunismului și post-comunismului ar fi trebuit, de exemplu,
să declanșeze acțiuni ale procuraturii, pentru ca prepușii
securicomuniști să plătească daunele suportate de statul comitent.
Afirmația dvs. ca Voinea și-a depășit atribuțiile este însă nu numai
invalidă ci și falsă, avînd în vedere conținutul plîngerilor mele. Eu am
cerut cercetarea adevăratului delict al liderilor FSN din care făceau
parte represiunile din 1990: înaltă trădare, instigare la război civil,
distrugerea economiei naționale.
Cînd afirmați că Voinea nu fusese sesizat prin plîngeri de acest
gen, mă reduceți din nou la neant.
Ori eu pretind că exist… și juridic. Ca atare, vă rog/sugerez/cer
să părăsiți tabăra uzurpatorilor legalității, luînd măsurile de rigoare
ca să mi se respecte dreptul la justiție garantat de Constituție și de
Convenția CEDO asumată de România.
b. Dosarul 35P/06
Cercetările domnului Voinea mi se păreau lipsite de
fundamentul lor firesc. Cine a tras în cine și la ordinul cui, cui i-a
spart cutare capul - nu e suficient pentru rezolvarea acestor dosare,
decît dacă se caută acari Păun. Pentru a se înțelege ce s-a întîmplat în
1990, nu ajunge să știi ce tabără a reprimat și pe cine. Fără
înțelegerea mizei înfruntării, cercetarea este rătăcită în detalii
nesemnificative și scopită de miezul ei imprescriptibil și de
neprescris.
Care a fost mobilul principal al crimei reclamate? Evitarea
judecării crimelor comunismului. Condamnarea lor (sau măcar denunțarea)
fiind dorită de cei reprimați în stradă de FSN, din decembrie 1989 pînă
în decembrie 1990. Protejarea autorilor genocidului comunist,
îmbogățirea gardienilor lagărului comunist, deturnarea revoluției - a
fost obiectivul (realizat) de FSN și cauza răzvrătirii noastre, a
justițiarilor. Am fost zdrobiți pentru că am vrut să parăm o uriașă
infracțiune împotriva justiției, să deblocăm dreptatea.
Iată că, nici după 20 de ani, justiția nu și-a cîștigat
libertatea de a ne face dreptate nouă, apărătorilor ei. Deși am plătit
scump, nu putem obține un dram de justiție reală.
Ințelegînd că dosarele domnului Voinea nu puteau ieși la
lumina coerenței decît privite în contextul-cheie al ascunderii
genocidului comunist, acoperirii urmelor și protejării vinovaților, am
inițiat, la 31 iulie 2006, dosarul P35/2006. înțeleg că între timp au
fost adăugate aici și alte dosare, de exemplu cele depuse de IICC -
condus de Marius Oprea; sau plîngerile lui Vasile Paraschiv, deja
tratate cu NUP.
Din nou a fost o conexare justă, avînd în vedere obiectul
plîngerilor. Dar asta nu înseamnă că se puteau "neglija" unele
capete de
cerere specifice depuse în P35/2006, printr-o tratare "în bloc" a
tuturor
sub-dosarelor. Ori, plîngerea-model redactată de mine, ca purtător
de cuvînt
al Comitetului de Reprezentare a Victimelor Comunismului ( http://www.procesulcomunismului.com/plingere_parchet.htm
), pe care au depus-o apoi individual mulți reclamanți, avea două
părți:
a. Anchetarea abuzurilor regimului genocidar comunist asupra
victimelor de diverse categorii;
b. Anchetarea actelor regimului continuator FSN-ist întru
tăinuirea infracțiunilor de la punctul a și protejarea infractorilor (cu
complicitate în împărțirea prăzii tîlhăriei de stat).
Nu ni s-a răspuns nimic la punctul a - în timp ce punctul b nu a
fost nici măcar cercetat. O ultima palmă dată de justiția română
victimelor comunismului și post-comunismului, pe care sper că o va
consemna istoria dreptului.
Am făcut eforturi pentru a convinge un număr important de
personalități ale rezistenței, foste victime ale regimului comunist, că
mai are rost să se plîngă penal; deși pînă în acel moment, nici un călău
al națiunii române nu fusese condamnat, toate plîngerile de acest fel
fiind stinse prin NUP (în general prin invocarea nejustificată a
prescripției). Nu voi relua aici dezbaterea juridică de fond,
argumentele pentru imprescriptibilitatea combinată cu ne-prescriere.
Mă rezum la a vă semnala (ca exemplu) că dosarul depus de noi
(FDA Neamț) în 1990 la Procuratura militară Bacău, după descoperirile de
la Dealul Mărului, a fost închis prin NUP în 1994. Deși expertizele și
martorii arătaseră că fusese vorba de un asasinat în masă, comis asupra
unui lot de deținuți ai autorităților comuniste - s-a tras concluzia
prescrierii, pentru că trecuseră peste 15 ani de la măcel. Dar chiar
ministrul justiției recunoscuse în 1990 că termenele de prescriere
pentru crimele comuniste nu aveau cum curge pe perioada dictaturii, care
nu a permis judecarea - împrejurare de neînlăturat. Ceea ce arată că
decizia de NUP din 1994 din dosarul Dealul Mărului (și atîtea altele
asemenea ei) au fost total ilegale - un alt temei de supendare
-solidară- a termenelor de prescripție.
Domnul Voinea a redeschis, în cadrul P35/2006 și dosarul nostru
din 1994 - dar nu mai aud nimic, nici de acest dosar. A primit iar un
NUP, atît de discret încît nu știu de el nici eu, reclamantul revenit
dupa 20 de ani?
Funcționarea defectuoasă a justiției de tranziție s-a dovedit o
nouă împrejurare de neînlăturat. Ca și obstacolele puse în calea
deschiderii arhivelor de guvernările post-decembriste - ceea ce va
justifica redeschiderea anchetelor, în momentul în care se vor găsi
documente. Toate manevrele anti-justițiare comise de "oamenii legii",
împiedicînd judecarea crimelor pînă azi, fac ca (potrivit legislației)
prescripția penală și delictual-civilă să nu poată fi invocată - nici
după 1990. Termenele vor începe să curgă atunci cînd astfel de cercetări
și condamnări vor apare - dovedindu-se astfel posibile… și semnalînd că
justiția s-a eliberat; deci că pot fi judecați cei care au ținut-o
prizonieră, compromițînd ordinea de drept.
Cercetările legate de capătul a au constat în audierea
declarațiilor victimelor reclamante. Ultimii supraviețuitori ai ororilor
represive (de la Pitești, de exemplu) au depus zi de zi, în fața
tinerilor procurori delegați de domnul Voinea, sute de mărturii - de
mare valoare judiciară și istorică. în clipa în care s-a ajuns la
cercetarea arhivelor, procurorii alocați au fost hărțuiți și ancheta
militară, trecută în mîinile domnului Levanovici - a fost stopată.
Ultimii eroi ai războiului disproporționat pentru apărarea
României au fost lăsați baltă, trimiși acasă să crape, visînd la o
dreptate care încă nu e suportată de puterea din România. Ei au făcut
tot felul de demersuri pentru a debloca ancheta. Fără succes.
Ca reclamant inițiator al dosarului, am reacționat, la data
de 16 septembrie 2008, cînd am depus la parchet o cerere de explicații,
semnalînd că, pentru persoanele implicate, care au peste 80 de ani,
tergiversarea echivalează cu încălcarea iremediabilă a dreptului la
justiție. De asemenea, am atras atenția că temnițele comuniste (și
gropile comune) au fost umplute de tribunale militare, derobarea
procuraturii militare de acest dosar neavînd nici o justificare și nici o
scuză.
Răspunsul domnului Levanovici a confirmat nerușinarea
unor Pilați din Pont, rămași de serviciu la procuratură: " în
referire
la scrisoarea dvs. din 16.09.2008 vă facem cunoscut că, urmare
modificărilor
legislative, inclusiv a normelor privind competența după calitatea
persoanelor,
prin ordonanța 82/P/2007 din 31.07.2008 am dispus declinarea
competenței
soluționării cauzei cu denumirea generică "procesul comunismului"
în favoarea
Parchetului de pe lîngă înalta Curte de Casatie și Justiție -
Secția de
urmărire penală și criminalistică ."
Procuror militar șef, (semnat indescifrabil)"
După care nu am mai primit … nici o veste. Aștept de doi ani…
înaintarea unei anchete pentru care am fost chemat la un moment dat la
Procuratura militara din Iași și pentru care am muncit două decenii.
Pasată la groparii civili ai dreptății, ea s-a împotmolit? Nici măcar nu
am primit decizia în care dl. Levanovici justifică fuga de răspundere
prin faptul că foștii judecători și torționari ai statului comunist
român s-au pensionat între timp… deci sînt civili. Nici vreun răspuns la
întrebarea: ce se va întîmpla cu mărturiile de valoare inestimabilă
culese de procurorii militari în acest dosar? Vor fi și ele arse cît mai
rapid, în numele regulamentului intern? Nu trebuie să rămînă nici o
urmă ?
Și acest dosar a avut deci o evoluție elocvent-scandaloasă.
Dar dacă la capătul de cerere a s-au făcut măcar niste cercetări
(stîrnindu-le supraviețuitorilor speranțe inutile), capătul b
(protejarea crimelor comuniste de către regimul FSN) a rămas fără nici
un fel de cercetare.
Ori tocmai el era liantul cheie pentru dosarele "1990".
Fapt evidențiat și de postura mea - ca reclamant conexant al
ambelor dosare. De aceea veți găsi în fiecare, cîte o versiune a
sub-dosarului meu. Cu atît mai ciudat e că nu am primit nici un semn de
atenție.
Daunele produse mie de regimul comunist nu se compară cu
suferințele celorlalți reclamanți din dosarul P35/2006. în schimb, este
semnificativ și grav ce am suportat eu din partea regimului FSN-ist,
doar pentru că am luptat pentru înfăptuirea justiției. Nu sînt singurul
căruia i-au fost răpiți acesti 20 de ani (inclusiv prin forțarea
emigrării) ca pedeapsă pentru conștiință civică. Mă număr printre
victimele tăinurii crimelor comuniste de către nomenclatura "în
tranziție".
Plîngerea mea din 31 iulie 2006 arată clar că am fost maltrați
pentru a doua oară, la 16 decembrie 1990, de către masele fesenizate din
Piatra Neamț pentru că am susținut judecarea crimelor comunismului, mai
ales prin apelurile care au urmat descoperirii gropii comune de la
Dealul Mărului. Sîntem un caz clasic de cetățeni hăituiți pentru că au
vrut să fie penalizat un genocid. Am fost expuși linșajului (eu fiind
salvat în ultima clipă) în momentul în care am vrut să comemorăm
victimele comunismului, de către Tovarăși securicomuniști organizați,
instigați și întărîtați de FSN, prin instrumente specifice (informatori,
media aservită).
Ca să nu vezi conexiunea dintre fenomenele anului 1990 și
genocidul comunist (recunoscut ipocrit și steril pînă și de președintele
Băsescu) trebuie să ai ochii legați cu sarcini anti-justițiare.
De aceea, toți acești ani, prietenii m-au sfătuit să nu-mi mai
pierd timpul cu "justiția română" - ocupată de urmașii paraziților de
condamnat. M-au bănuit de naivitate, pentru că insist.
In ciuda aparențelor (am irosit cinci ani cerînd "oamenilor
legii" să-și facă datoria) nu am fost însă niciodată candid. Dar pentru a
cunoaște mai bine și a dovedi mai temeinic pînă unde merge vinovația
justiției române, trebuia să mă implic, în ciuda previzibilei
zădărnicii.
Puteți contrazice pledoaria mea pentru vinovăția procuraturii?
Sau măcar arăta că se poate și altfel? Sau veți arăta că tot nu se
poate?
Ioan Roșca, 6 august 2010"
|
|
Acest articol este trimis de Asymetria. Revista de cultura, critica si imaginatie
http://www.asymetria.org/
URLul pentru acest articol este:
http://www.asymetria.org//modules.php?name=News&file=article&sid=966
|