Asymetria - revue roumaine de culture, critique et imagination

Modules

· Home
· Arhive
· AvantGo
· Avertizari
· Contul personal
· Conținuturi
· Members_List
· Recommend_Us
· Submit_News
· Surveys
· Top
· Topics

Who's Online

Exista in mod curent, 293 gazda(e) si 27 membri online.

Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici

Cautare în labirint




Languages

Select Interface Language:


Biblioteca Babel Proza: S.Y. Agnon. Cartea Faptelor. La tata acasa


S.Y. Agnon. Cartea Faptelor. La tata acasǎ
Traducere din ebraicǎ : Yossef Abraham

Scris de asymetria on Wednesday, October 15 @ 12:01:47 CEST (146 citiri)
(Citeste mai mult... | 20628 bytes in plus | Proza | Scor: 5)

Distribuitor de afise Poeme: Ioan Vasiu. Poeme urmate de un cv.

Ioan Vasiu s-a născut la data de 4 ianuarie 1949, în comuna Periam din județul Timiș, fiind al treilea copil al familiei Victor și Valeria Vasiu.
Școala generală și liceul le-a urmat și absolvit în comuna natală și din acea perioadă datează și primele încercări literare , unele dintre poeziile sale fiind adeseori afișate la gazeta de perete a instituției de învățământ sau recitate la serbările organizate de școală. Pentru că nu a reușit la examenul de admitere la Facultatea de Filologie din Baia Mare, în vara anului 1967, când a terminat liceul, a fost încorporat în armată, în luna februarie a anului 1968.
Scris de asymetria on Monday, September 29 @ 15:45:15 CEST (335 citiri)
(Citeste mai mult... | 31330 bytes in plus | Poeme | Scor: 0)

Memoria In epicentru: Magda URSACHE. Din gradina lui Dumnezeu-Popescu

Mă simt obligată să reintru – nu-i chip altfel, cîtă vreme dezorientarea continuă – în cursa cu obstacole, ceea ce înseamnă, după mine, luare de poziție contra publiciștilor (intelectuali și mai puțin intelectuali sau mai mult sau mai puțin publici), eseiștilor, istoricilor, filosofilor cu atitudine simpatetică față de comunism. Iată-i gata să-i resusciteze, prin respirație gură la gură, ideologia. Și sunt de toate vîrstele și calibrele: vechi agitpropi kominterniști, tovarăși de steag socialist, fiii celor dintîi, tineri pe care căderea dictaturii i-a prins cînd aveau paișpe-cinșpe ani, unii chiar mai cruzi, abia deveniți „șoimi ai patriei” sau nenăscuți în fostul regim. Roboții mari ai Puterii, dar și roboțeii păstrînd sechelele programului comunist: antimemorie, antireligie, antitradiție, privesc cu înțelegere multă utopia comunistă, ca să nu-i spun cea mai mare minciună istorică. 
Scris de asymetria on Wednesday, September 24 @ 19:24:49 CEST (374 citiri)
(Citeste mai mult... | 17404 bytes in plus | In epicentru | Scor: 5)

Lecturi critice Poeme: Andrei Mocuta: Katalán versek / Poeme catalane

Poetul și prietenul Cseke Gábor este un cititor atent și un excelent traducător de poezie din română în maghiară. Astfel se face că scrisul lui Andrei Mocuța: din ciclul Poeme catalane/Katalán versek, recent publicate în Asymetria devine accesibil lectorului maghiar grație intervenției decisive a mediatorului.
 Despre opera și activitatea traducătorului se scrie în Wikipedia.
Scris de asymetria on Saturday, September 20 @ 13:50:11 CEST (451 citiri)
(Citeste mai mult... | 33266 bytes in plus | Poeme | Scor: 0)

Memoria Eseuri: Ion Nete. Un întelept, dintre-aceia


Cu fiecare rând citit sau recitit din scrierile lui Mihai Sin, simt mai convingător că, prin dispariția autorului, am mai bifat, pierderea sau risipirea, în nepăsare, a încă unui înțelept, de nu inclus între’acei…, stăpânind peste vreo limbă, ca să-l parafrazez pe Eminescu, sigur, însă, cu mintea însorită de harul menit a ne deschide calea împăcării cu Dumnezeu, tot ne plângem că și-a întors, demultișor, fața de la noi, baremi, o scurtă trezire, prin scuturarea somnolenței de pe ochi, (poate, poate, sporesc pulsațiile îndemnului în care opintim, zadarnic, intonând un imn ce, mai mult apasă mai, în loc să ne facă inimile să tresalte, de parcă ar fi fost ales, dinadins, să semnaleze golul în care ar trebui să se afle speranța care să ne anime)…

Nota: Pe marginea romanului Ispita izbăvirii de Mihai Sin, apărut postum la Editura Nemira, 2014
Scris de asymetria on Tuesday, September 09 @ 14:40:10 CEST (535 citiri)
(Citeste mai mult... | 12734 bytes in plus | Eseuri | Scor: 5)

Memoria Restituiri: Liviu Valenas. O retea subterana unica in lume: Hodobana

«Hodobana este una din cele mai bogate pesteri din Romania si Europa in formatiuni stalagmitice de toate tipurile, inclusiv cristale de calcit, care se dezvolta insa exclusiv in etajele fosile superioare si in Sectorul Estic. Cursurile active si marile sali, afectate de prabusiri, sunt in schimb lipsite, practic, de formatiuni semnificative.»
Scris de asymetria on Sunday, September 07 @ 19:46:12 CEST (609 citiri)
(Citeste mai mult... | 38535 bytes in plus | Restituiri | Scor: 5)

Limba dulce Proza: Ion NETE. Ospat pe baza de provocator


«În timp ce noi transpirăm în ședințe, căutând soluții pentru problemele pe care ni le ridică viața, el șade, seară de seară, în poartă, așteptând pe unul ca tine să-i râdă în nas. Așa comportarea nu trebuie îngăduită. Truda noastră primește, pe ascuns, loviturile oportuniștilor și-apoi, ne mirăm cum de se întâmplă că avem atâta să tragem din greu ! Chiar, oricât ar păzi întregul colectiv linia, ca pe ochii din cap, dacă unul ca Temoiu, dă dovadă de scăpări greu de închipuit, adică, oameni buni, păi, n-avem datoria să fim vigilenți cu toții ?»
Scris de asymetria on Sunday, September 07 @ 18:22:37 CEST (614 citiri)
(Citeste mai mult... | 48960 bytes in plus | Proza | Scor: 0)

Limba dulce Poeme: Andrei Mocuta, Poeme catalane


Bodega Dos Palillos

Acesta nu e un poem,
ci pur și simplu
un anunț la intrarea
în Bodega Dos Palillos
pe strada
Carrer d'Elisabets,
numărul 9:

Dacă ești prostituată,
te rugăm nu intra
în restaurantul nostru.

Dacă nu ești sigură
că ești prostituată,
consultă-te cu paznicul
și te va lămuri el.

Barcelona, 1 iunie 2014


Nota: Gruparea ARCA.
Andrei Mocuta s-a nascut pe 12 ianuarie 1985. Este student la Facultatea de Litere din Timisoara. A primit numeroase premii la concursuri si festivaluri nationale de literatura. A debutat, in anul 2002, in revista de cultura Semne.
Scris de asymetria on Saturday, September 06 @ 20:11:57 CEST (634 citiri)
(Citeste mai mult... | 3460 bytes in plus | Poeme | Scor: 5)

Lecturi critice Eseuri: Gheorghe Mocuta. Herta Müller: scrisul ca anestezie a fricii

« Cu logica ei nemțească, Herta Müller descoperă drama limbii, a neputinței înțelegerii și comunicării, împingând lucrurile dincolo de orice limită, transformându-și copilăria nefericită într-o copilărie „universală”, dar nu așa cum făcuseră Creangă și Proust care i-au descoperit secretele, ci de pe altă poziție. Copilul pe care îl evocă eseista tânjește după normalitate

Nota: Gruparea ARCA
Gheorghe MOCUȚA Născut la 5 iunie 1953, în localitatea Curtici, județul Arad. A urmat școala primară și gimnaziul în Curtici și Liceul nr. 5 din Arad. Absolvent al Facultății de Filologie-Istorie, secția română - franceză (1976). A debutat în anul 1975, cu recenzie, în revista Orizont din Timișoara. Colaborează la revistele: Arca, Orizont, Vatra, Familia, Poesis, Luceafărul, Tribuna, Zburătorul etc. A publicat următoarele cărți: Câmpia secretă (în Argonauții, Editura Facla, Timișoara, 1986), pentru care primește Premiul de debut al Editurii Facla din Timișoara, pentru poezie; Îngerul ridică lespedea, 1992, pentru care obține Premiul Asociației din Timișoara a Uniunii Scriitorilor; Zăpada anului unu, 1994, pentru care obține Premiul Filialei Arad a Uniunii Scriitorilor; La răspântia scriiturii (carte de critică literară), Editura Mirador, Arad, 1996. Este profesor la liceul din Curtici și membru al Uniunii Scriitorilor din 1994. Alte informații : http://www.uniuneascriitorilorarad.ro/membri%20usr/arad/mocuta%20gheorghe/mocuta%20gheorghe.htm


Scris de asymetria on Saturday, September 06 @ 20:01:47 CEST (625 citiri)
(Citeste mai mult... | 16288 bytes in plus | Eseuri | Scor: 5)

Distribuitor de afise Poeme: Vasile Dan. Poeme



Vavilon
Nicicînd n-a fost mai adevărat ca atunci cînd acolo șăzum
pe malul Vavilonului cu capul în palmele goale,
cu inima atîrnînd în piept mai singură și ea ca niciodată,
cu orbitele goale, cu ele nici nu se poate plînge bine nici rîde
zdravăn, cu gura cusută mărunt de spaima
adevăratei despărțiri care poate fi apoi și o ruptură,
o jupuire de viu a pielii de pe trup cum bine s-a zis,
a fătului expulzat din pîntecul cald al mamei –
acolo șăzum și plînsem doar cu el în brațe
cum fiecare ne purtăm singur în brațe
de atunci.



Nota:
Gruparea ARCA

Vasile DAN
S-a născut la 8 mai 1948, în comuna Chețani, județul Mureș.
Tatăl, Vasile și mama, Maria (născută Maier), familie de țărani pensionari.
Urmează gimnaziul la Chețani și Facultatea de Filologie din Oradea (1972, apoi Facultatea de Ziaristică din București (1985).
De-a lungul timpului a fost: profesor de limba și literatura română în comuna Milășel (județul Mureș), instructor cultural (Lipova), redactor la revista Vatra(Tg. Mureș), bibliotecar (Arad), redactor-șef, fondator al revistei lunare de cultură Arca (Arad, în 1990).
Debut în presă: cu poemul Clopote, în revista Steaua, nr. 6/1967.
Debut editorial: Priveliștile (versuri), Editura Facla, Timișoara, 1977, pentru care a obținut premiul de debut al editurii.
Alte cărți: Nori luminați (poeme), Editura Eminescu, București, 1979; Scara interioară (poeme), Editura Facla, Timișoara, 1980; Arbore genealogic(poeme), Editura Eminescu, București, 1981, volum cu care a obținut premiul de poezie al Asociației Scriitorilor din Timișoara; Întâmplări crepusculare și alte poeme, Editura Eminescu, București, 1984; Elegie în grădină (poeme), Editura Eminescu, București, 1987; Drumul cu ființe (poeme), Editura Eminescu, București, 1990. Un li pe drumul mătăsii, Jurnal chinezesc, Editura Mirador, 1977, Premiul Filialei Arad a Uniunii Scriitorilor, Pielea poetului, versuri; Editura Mirador, 2000, Premiul de excelență al Filialei Arad a Uniunii Scriitorilor. Carte vie, poeme, ed. „Mirador”, 2003, carte nominalizată la premiile Uniunii Scriitorilor din România în 2004, Proza zilei, eseuri, Editura„Gutenberg Univers”, Arad, 2004, Poem vechi, Editura „Dacia”, Cluj, 2005.

Scris de asymetria on Saturday, September 06 @ 18:25:53 CEST (587 citiri)
(Citeste mai mult... | 20411 bytes in plus | Poeme | Scor: 0)

Distribuitor de afise Anunturi: Dan Culcer. CERCUL REVISTELOR VII



Din pasiune pentru publicistică, din interes pentru revistele culturale din România, ca scriitor coparticipant la fundarea unei reviste al cărui nume începe cu V, cu sentimentul îngrijorător că revistele actuale pot muri sau pot fi comasate cu o bibliotecă sau cu o «întreprindere de colectare a coarnelor și copitelor», am decis să pun bazele unui CERC AL REVISTELOR VII din România, prezentându-le cititorilor Asymetriei, revista care are avantajul de a avea un nume ce începe cu litera A.
Prezentare se va face în ordine alfabetică de se va putea, oricum cât mai cuprinzător.
Am început cu revista ARCA din ARAD.
Primul grijă va fi să stabilesc lista alfabetică. A doua etapă va fi intrarea în contact cu redacțiile și solicitarea acestora de a-mi trimite textele unor redactori și colaboratori statornici ai publicației, altfel zis al grupului revistei, dacă scriitorii respectivi, doresc să colaboreze la Asymetria, firește.

A treia etapă ar fi să rog conducerea publicațiilor să cântărească ideea mea despre CERCUL REVISTELOR VII (despre cele moarte, numai de bine, poate în altă vreme).
Ce semnificație dau acestui proiect? Una simplă și care are avantajul că nu implică nici cheltuieli, nici un efort excesiv. Pur și simplu să facem un CERC, un RING, prin care publicațiile toate să facă referințe la toate celelalte, sub forma unor linkuri active (legături, pe românește), în așa fel încât de pe pagina de pornire (a CASEI, pe românește, adică Home page, pe lingua franca) orice cititor ajuns acolo să se poată îndrepta spre una sau spre mai multe alte reviste de literatură, cultură, succesiv. Trecând la prima legătură, îndată ce va ajunge la revista țintă, va găsi din nou lista principalî, de unde asemenea va putea călători în CERC. Legăturile nu duc la efecte concurențiale ci dimpotrivă induc o scurtă «captivitate» comunicativă. Ceea ce ar fi, în principiu, bine pentru toată lumea.
Un astfel de cerc există, se numește «România culturală», doar că acolo se face o selecție și nu știu după ce criterii și în interesul cui. Sau știu, dar nu e subiectul notei mele liminare.
Pentru cine știe cum funcționeză Rețeau Internet, este limpede că lectura revistelor nu se mai face doar prin accesare numărului curent, ci de fapt și mai ales prin căutarea unor subiecte, unor autori, unor cuvinte adică.
Ceea ce ce înseamnă că notiunea de concurență nu mai poate fi invocată.
Prezența legăturii poate fi simplă (o linie cu titlul și legătura cu pagina de CASĂ a revistei. Sau mai complicată dar foarte simplu de realizat tehnic, printr-un nor de cuvinte cheie legate de temele tratate de fiecare revistă și de numele colaboratorilor, care să apară după ce se intră pe linia de legătură simplă. Această a două înfățișare a legăturii poate fi realizată corect de revista țintă, care știe mai bine ce dorește să pună în evidență.
Voi difuza acest mesaj. Sper să fie bine înțeles și acceptat ca o invitație la colaborare și solidaritate. Sper că lectura revistelor pe Rețea (chiar dacă disponibile cu întârziere) nu va duce la dispariția versiunii tipărite. Totuși, va veni poate momentul trezirii, în care se vor prefera prețurile mici pentru versiuni în format pdf vandabile, decât versiunile gratuite pe Internet și prețurile mari pentru reviste tipărite pe hîrtie, care oricum nu pot acoperi cheltuielile de redactare și imprimare, și limitează sau reduc de fapt difuzarea. Dar, fara electrictatea ce vor deveni aceste reviste virtuale? Meseria de copist, din mănăstiri mai are poate un viitor.
Dan Culcer
Scris de asymetria on Saturday, September 06 @ 16:05:53 CEST (544 citiri)
(Citeste mai mult... | Anunturi | Scor: 5)

Limba dulce Proza: Gheorghe SCHWARTZ. Tesatorul si moartea

Pe vremuri, la Lugoj a trăit un țesător de covoare a cărui faimă trecuse de cartierul unde locuia. însă, întrucât renumele Lugojului în materie de covoare nu putea în nici un caz concura cu marile centre tradiționale ale „covoarelor persane”, nici ceea ce lucra meșterul nostru nu era luat peste măsură în serios. Lucru ce reprezenta totuși, evident, o mare nedreptate : covoarele sale gemeau de imaginație, desenul era limpede, de un rafinament unic, armonia culorilor nu era depășită nici măcar de cea a celor mai frumoase piese venite tocmai de la Buhara.

Nota: Gruparea ARCA.
Gheorghe Schwartz (n. 16 septembrie 1945, Lugoj, județul Timiș) este un prozator român. Membru al Uniunii Scriitorilor din România din anul 1976. Face parte din grupul colaboratorilor revistei ARCA din Arad, al carui redactor sef-adjunct a fost intre 1990 si 1992. Informatii suplimentare se pot gasi pe Wikipedia. http://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Schwartz
Scris de asymetria on Saturday, September 06 @ 15:19:20 CEST (382 citiri)
(Citeste mai mult... | 14344 bytes in plus | Proza | Scor: 5)

Lecturi critice Note de lectura: VIANU MURESAN : Autoportret cu Hegel


«Acestei uzine istorice, revoluția marxistă care lucra la foc continuu și care părea o versiune ciudată a spiritului faustic, în ultima idee formulată în teza sa Vasile Gogea i-l contrapune pe Hegel, cel care, asemenea eroului goethean vrea să oprească timpul, să oprească mersul mai departe al acelei istorii, să înghețe într-o formulă metafizică lumea devorată de entuziasmul propriei orbiri.»
Scris de asymetria on Tuesday, August 19 @ 15:15:31 CEST (639 citiri)
(Citeste mai mult... | 13078 bytes in plus | Note de lectura | Scor: 5)

Rezistenta Eseuri: Izabela Vasiliu Scraba. Mircea Ciobanu. Poet la vremea lui Ahab

Izabela Vasiliu Scraba. Mircea Ciobanu. Poet la vremea lui Ahab

Poezii incifrate de Mircea (Sandu) Ciobanu și salvatoarea neînțelegere a criticului Marian Popa
Motto: „...era un scriitor de mâna întâia, cu un stil care ne îmbogățea limba, cu moduri de gândire și de viziune care au adus trăsături singulare la vasta, la pasionanta frescă a literaturii românești dinainte de 1944” (N.I. Herescu despre Dan Botta, în rev. „Destin”, Madrid, nr.12/1962).
Intr-un fragment din Praznicul mare (amplu poem încifrat de Mircea Ciobanu, așezat și la începutul Istoriilor (vol. I-VI, 1977-1993) ne pare a fi înfățișată risipirea rodului spiritualității interbelice românești, asemuită cu mormane de struguri lăsați în părăsire după un presupus cataclism. Mustul scurs din grămezile abandonate (asemănate unui imens cadavru desupra căruia plutesc, - precum deasupra locurilor unde au fost îngropate comori -, „flame spectrale”) ar fi ajuns în ape freatice și de acolo în fântâni si iazuri. Din imensul stârv țâșnesc „păsări cu zbor turbat”. „Ceața de-alcool străveziu” naște legiuni de viermi roșii care ivesc „legiuni muribunde de fluturi” (Mircea Ciobanu, Praznicul mare). Criticul literar Marian Popa, în cel de-al doilea volum al eruditei sale Istorii a literaturii..., nu-i vede înțelesul așa cum l-am decriptat noi (1). Pentru Marian Popa ar fi vorba de o simplă descriere a unei realități neinteligibile, „prezentată relațional în cheie ermetică”, vol. II, 2001, p.500). Or, tema împărtășirii din rodul spiritualității românești interbelice apare și în Dies irae (http://www.scribd.com/doc/235388665/Mircea-Sandu-Ciobanu-Dies-Irae ), poezie pe care probabil chiar Mircea (/Sandu) Ciobanu i-a sugerat-o profesorului Dan Duțescu s-o traducă în engleză (2).
Trecută de autor în ciclul „Suită pentru ieșirea din noapte” (M. Ciobanu, Patimile, Ed. Eminescu, București, 1991, p. 310), desigur din noaptea abrutizării ideologice dinainte de scurta liberalizare a anilor 1968-1969 prin care însuși Mircea (Sandu) Ciobanu a debutat odată cu scriitorii care au supraviețuit exterminării de după gratii sau cu unii dintre interziși (precum C-tin Noica, Lucian Blaga, Vasile Voiculescu, Adrian Maniu, Ion Pillat, Alexandru Paleologu, Anton Dumitriu, Mircea Eliade, Vasile Pârvan, N. Iorga, Gh. Brătianu, St. Meteș, Ion Moga, Silviu Dragomir, Ion Nistor, etc., etc., vezi Paul Caravia, Gândirea interzisă. Scrieri cenzurate. Romania 1945-1989, Ed. Enciclopedică, București, 2000) a căror opere reintrau timid în cultura românească după mai bine de două decenii de totală interdicție.
Scris de asymetria on Saturday, August 09 @ 13:43:19 CEST (648 citiri)
(Citeste mai mult... | 22578 bytes in plus | Eseuri | Scor: 0)

Ion Gheorghe. Poetul nepereche


Cu mulți ani în urmă s-a făcut mare caz în lumea literară, nu și în presa literară, unde subiectul fusese cenzurat, de un plagiat, de care fusese acuzat Ion Gheorghe. Acuzatorul, poetul Dorin Tudoran, a demonstrat cu rigoare că era vorba de preluarea fără semnele citării a unor fragmente din traducerea unor texte filosofice chineze ale lui Lao Țzâ. Traducerea era probabil inexactă, având la bază o versiune intermediară din chineză în rusă. Din pricina acestui episod bizar și nelămurit îndeajuns, finalmente din treaptă în treaptă a răzvrătirii, ca vestitul Michael Kolhaas, eroul nuvelei lui Henrik von Kleist, tout proportion gardee, poetul Dorin Tudoran a ajuns să se exileze în SUA și să fie cunoscut mai tinerilor cititori de acum, mai degrabă ca ziarist decât ca poet.
Pentru Ion Gheorghe a însemnat un soi de exil intern, fiindcă gloria literară care i se acordase pînă atunci cu dărnicie de către critica literară, iar într-o perioadă chiar de către oficialități, i-a fost aparent retrasă. 
Dar lectura operei sale poetice, în care episodul cu Lao Țzâ a fost o ciudată și întortocheată buclă temporală, ne lasă să credem că izolarea sa se datorează unui mod ciufut de a fi, consecvenței cu care și-a manifestat orientarea politică levogiră, de care alții, mai slabi de înger, se lepădau în aceiași perioadă, ca și cum ar fi vrut să-și asigure viitorul de pseudorevoluționari cu condicuță, investind într-o poliță de asigurare declarativ nu atât anticomunistă cât mai ales anticeaușistă.
Originea socială a lui Ion Gheorghe explică poate evoluția sa literară, și invers evoluția sa literară este, în parte, determintă de un legat social. Evident, nu aveam de-a face cu vreo legitate a realismului-socialist. Cu vreun determinism mecanic. Dar legătura poate fi făcută și demonstrată.
Inclusiv și mai ales pentru opera sa tardivă, din Elegii politice (1980). Am solicitat unui poet din Buzău, Marin Ifrim, câteva note de lectură, pentru a permite republicarea unor texte antologice. Pro memoria. Ca să nu uităm că alături de cincisutiștii uitațați (Dan Deșliu, Maria Banuș), de «optezeciștii» inegali,  supralicitați global în ultimul timp, dar multă vreme marginalizați, în epoca în care revistele erau dominate de activiști uteciști de tipul Nicolae Dragoș, Corneliu Vadim Tudor, Dan Fruntelată, existau poeți care construiau tenace opere în afara timpului, după ce fuseseră măcinați, până aproape de pierderea ființei, de măselele cățelei Haosului postbelic. Din care s-au desprins puțini și au renăscut doar unii, dând semn că în Dacia Feniks se putea ieși din rând, părând încolonat dar nu încovoiat.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Gheorghe_(poet)

Dan Culcer

Transcrierea unui poem de Ion Gheorghe este urmată de scrisa lui Marin Ifrim, intitulată De la CASA DE BANI A CRITICULUI LITERAR la MASA DE LEMN DE PIATRĂ a POETULUI EPOCAL,

Mutul
Cind ies călușarii beți de jocuri și viziuni
prin semne deșucheate și schime,
Mutul zvonește despre ei că-s nebuni,
și le face loc prin mulțime.

Pocitanie cu fața arsă de mască,
purtîndu-și pe umăr măciuca zeului Priap,
pare că refuzînd să se nască,
a căzut pe lume ca vițelul cu pielea matricei în cap ;
de teama frigului lumii și-a propriilor hăuri,
rîde libidinos și face măscări ;
uitîndu-se prin buricele celor două găuri,
orbecăie-n pînza greșitei născări…

Numele nenumit al zeului uzurptat de la rit
pare că tot ce se petrece sfînt și măreț
n-a scăpat nepîngărit
pe-acest pământ zămislit în dispreț :
batjocoritorul zeu-părinte străbun
al unui popor ce s.-a temut să plîngă,
socotit dușmănos și nebun,
l-au prefăcut în paiață nătîngă ;
lăsat slobod în cumplita cămașă
a rezervației de smintiți
caraghios în batjocura-i lașă,
se trezește cînd și cînd chemat de semnul unor meteoriți ;
zeu pe măsura muritorilor,
leagăn al nemblînzitelor păcate,
batjocorește însăși mireasma florilor,
lăsîndu-se pe vine și dînd vînturi spurcate :
parcă deprins în mârșăviile neostoitei invidii
și-n legile decăzutului rit,
dinspre scoicile ochilor, împuțiți ca niște stridii,
Mutul rîde de lumea care l-a pîngărit…

Preot al unui oracol vorbind în dodii,
căci adevărurile se desfac ;
citește semnul nenorocitei zodii
după lumini și-n vorbe de leac ;
proroc slăvindu-și rapănul, furnicarul de buboaie și gîlci,
propovăduiește-n vînt pedepsele ce s-au pus pe cetate ;
face măscări și tumbe de bîlci,
vestind nenorocirea ce se abate :
menit să-i cheme să le ceară viața
și să-i arunce pe rugul unei lupte,
l-au jugănit de grai – și-atunci paiața
a hohotit cu baierele limbii rupte
de parcă pe-acest pămînt s-a murit în zadar,
moartea însăși părîndu-le glumă :
pe primul dintre ei ce l-ar chema la vreun hotar
îl smulg de pe scară și-l sugrumă ;
de mii de ani-zăbavă ;
nu și-a mai tras nimeni fierul prin sine,
de tot atîta timp nimeni nu și-a mai mușcat inelul cu otravă
de teama numelui ce i s-ar lăsa în rușine.

Marele Mut, zeu arlechin,
c-un ochi rîde, cu celălalt plînge
ca ouăle-n pasăre stau sufletele-n el – ciorchin
de inimi, viță nobilă, scăldată-n sînge ;
înțelept în pragul marilor greșeli,
ci drept în fața multelor nedreptăți
cască țărănește-n fața celei mai cumplite buimăceli,
cu sufletul la luceafărul sfintei lui judecăți ;
bogat de cît i-au smuls jefuitorii,
ci nespurcat în mîndra-i mizerie,
Mutul stă ca pietrele-n apa stricatei istorii,
pe malurile căreia ard focurile – și el nu se sperie ;
muncind un pămînt la răscruce,
pare-o seminție în eternitate,
în jurul căreia un neam vine, altul se duce
și toate-i pun foc la cetate.
Idol pecetluit cu fierul pe vrana gurii,
pierzîndu-și scrierea, însemnează și hîrșîie
Pe lemnul răbojului – ci nu-și greșește augurii
în înțelepciuneia sa de obîrșie…

Marele Mut, mușcîndu-și limba friptă de tăceri,
își răstește animialica încîlceală ;
prevestirile lui în doi peri
se vădesc atinse de piatra filozofală :
mugetul său este-un grai
de multă spunere și nespunere
prin el se-nțeleseră-mpărați și crai
a toate semințiile ce și-au spălat scutecele-n Dunăre ;
pune săgeți, și păsări, și broaște
pe tipsia de lemn ;
cel ce știe citește și-i vine de cunoaște
și-l apucă spaima dintr-acel semn.

Nu dă nimănui seamă
pentru ceea ce spune
cuvintele lui sînt întîmpinate cu teamă,
ucid, mor cu victima de gît în genune ;
greoi lătrînd graiul său de jivină
taină între ceea ce trebuie și nu trebuie știut,
vorbirea a ceea ce vine, dacă-i ursit să vină
Marele Mut ;
între ceea ce trebuie auzit și neauzit
spus și ascuns, cinstit și trădat ;
vești în zadar – de care însă aerul geme-mpînzit
ca un mare steag de mătase, brodat.

Idol mergînd pe catalige,
al unor țărani ce-și pierdură locul sub soare,
dar pe care știu să și-l cîștige
cu multă nepăsare ;
urs greoi, povîrnit de-un umăr
pe cînd această țară plătea-ndulcirea la tribut
copii și țări și fecioare cu sîngele iute și tînăr
o fericire să fii schilod și mut.

Zeu deghizat în propria-i țară,
căci toți cîți se dădură cu numele neamului în vileag
în multe vânători se vînară,
s-au pus în lanț și s-au ucis pe alt meleag
chipul unui popor nefericit de la sorginte :
nu știi de l-au cotropit crețurile măștii de burdihan de vită,
ori dacă vremea pîrli ca apa fierbinte
fața cea adevărată, dar neadeverită.

Marele Mut
adulmecînd relele poporului său,
se făcuse odată temut
ci ei îi tăiară nasul punîndu-i botniță de dulău ;
în locul rostrului, o cușcă fără chei
pliscul închis ; graiul zadarnic mare ;
batjocorindu-l, cum numai ei știu să se batjocorească-ntre ei,
veninul cuvîntului de-ndreptare ;v rînjindu-și fasolele colțoase și rare,
se strîmbă la țăraniii neguroși de viață și veșnicie,
făcîndu-i să rîdă cu multă speranță și neatârnare
pe vremuri de nimicnicie.

Marele Mut, fiară cu pielea întoarsă,
îmbrăcîndu-și cămașa de pedeapsă a propriei blăni
peste carnea ca o pupilă de ochi, arsă
a corpului zvâcnind prin milioane de răni :
animal-strămoș cinstit și azi în pomelnice
de-un popor care-a trăit la focul sfintei peșteri,
cu spatele spre bătăliile lumii vremelnice,
în legea propriei lui descreșteri și creșteri
încins cu propriul ombilic
tras din matcă, pe după sine strîns
Mutul și-a oprit nașterea la ultimul gong al sorocului idilic
dintre rîs și plîns.

Cu unealta prăsilei pe umăr
ca un cosaș cînd se-ntoarce de la coasă
țăranii-l întâmpină fără sfială și murmur,  v iertîndu-i înfățișarea scabroasă ;
căci ei sînt ctitori ai unui templu veșnic și nespurcat, 
sfioși – dar nu bolnavi, nici iubitori de scîrbe și măscări
aceasta le-a fost ghioaga adevăratului descălecat,
sceptrul pus în calea celei din urmă pierzări ;
iar cînd se face Mutul spre livadă,    
punînd ochiul de pasăre pe pomii sterpi și gata să cadă
aceștia-nfloresc și-n pietre cînd se uită șoimul acelei unelte
se-aude foșninid prolifică sămînța din granit ;
mîlul rodos al unei necunoscute delte
acoperă ogoarele stîncoase de-au îmbătrînit
holde și păsări și vite se umplu
de uitătura vieții,
supuise și blînde sfîntului suflu
într-a căruia apă invizibilă înoată stelele și planeții…

Marele Mut – preot hilar
al unei biserici în care predicile spuse pe șleau
se pustiesc de putere și har,
iară perechile se urăsc despărțite și nu se mai iau
Zeu animal – vedenie pe care scînteiază perii,
Zburător căzut, heruvim ;
împotriva Tatălui se ispăși, schimbînd firea căderii
în templul pe-a cărui lespede ne naștem și sfîrșim
venit dinspre planeții altei stele
muritor curat ca mireasma de leandru,
l-au uitat printre noi – căci masca de piele
nu-i decît batjocura acelui coif de scafandru ;
căzut pe prundul blestematei planete
pe cînd cerceta marea eterică,
Zeu fu numit din spaima sălbaticelor cete
și mag apoi – întemeie nevăzuta, uriașa firii biserică,

Marele Mut – bolnav de cît avea închis în minte,
nemuritor savant, luceafăr,
vorbind un grai fără cuvinte,
trecu drept năzdrăvan și neteafăr ;
zăcînd de boala sfintelor fantasme
ale unei patrii pierdute-n mările stelare,
viața lui și-a spus-o mai apoi în basme,
cu fiare enigmatice trăind enigmele-i clare ;
primind obiceiele hoardelor animale,
se supuse oamenilor – și astfel i-a supus
ci ei tot n-au putut pricepe firii sale
și ceea ce n-au priceput au luat în rîs.

Marele Mut, părintele poeților profeți
cărora le cîrmuiește augurii,
să treacă cu bine parabolele-acestei vieți
apoi le-nchide cu sărutul muțeniei floarea gurii,
precum în ceruri așa și pre pămînt
măsură a tuturor lucrurilor, sfîntă și tristă
a celor ce sînt, dacă sînt
și-a celor ce nu există – dacă ele nu există.



Nota: Marele Mut, părintele poeților profeți
cărora le cîrmuiește augurii,
să treacă cu bine parabolele-acestei vieți
apoi le-nchide cu sărutul muțeniei floarea gurii,
precum în ceruri așa și pre pămînt
măsură a tuturor lucrurilor, sfîntă și tristă
a celor ce sînt, dacă sînt
și-a celor ce nu există – dacă ele nu există.
Scris de asymetria on Friday, August 08 @ 20:01:31 CEST (534 citiri)
(Citeste mai mult... | 68162 bytes in plus | Scor: 0)


Asymetria si Dan Culcer va recomanda





Enciclopedia României

Blogul ideologic. Titus Filipaș

Ioan Roșca
Contrarevoluția din România. O cercetare

Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi

Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor

Revista Verso



Geovisite

Revista NordLitera

Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine

Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română.
Etimologii. Resurse lingvistice

Azi

Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi.

Societatea de maine

Daca nu acum, atunci cînd?
Daca nu noi, atunci cine?

S'inscrire a Societatea de maine
Intrati in Societatea de maine
Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
Inscriere : fr.groups.yahoo.com
Se dedica profesorului Mircea Zaciu

Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
Nicolae Iorga

Sondaje

Regionalizarea sau dezmebrarea. Este acceptabilã pentru români aceastã propunere




Rezultate
Chestionar

Voturi 0

Identificare

Nickname

Parola

Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs.




copyright Dan Culcer 2008
Contact Administrator — dan.culcer-arobase-gmail.com
«Cerul deasupra-ti schimbi, nu sufletul, marea-trecand-o.» Horatiu in versiunea lui Eminescu.
Responsabilitatea autorilor pentru textele publicate este angajata.
Gentoo Linux Blog | Free Soft Seo
PHP-Nuke Copyright © 2005 by Francisco Burzi. This is free software, and you may redistribute it under the GPL. PHP-Nuke comes with absolutely no warranty, for details, see the license.
Page Generation: 2.09 Seconds