Who's Online
Exista in mod curent, 56 gazda(e) si 0 membri online.
Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici |
Languages
Select Interface Language:
|
|  |
Editoriale: Ioan-Aurel Pop. Câteva observatii lingvistice
Îmi
amintesc de o întâmplare nostimã de acum câțiva ani, când un
distins intelectual român mi s-a plâns cã un italian a folosit,
într-o conversație cu el, cuvântul „morbido”, adicã „morbid”,
fapt care i s-a pãrut profund jignitor.
E drept cã interlocutorul
meu, ca mulți alți români, credea cã știe italianã fãrã sã
fi învãțat aceastã limbã. Noroc cã lucrurile s-au lãmurit și
întâmplarea a rãmas benignã, fãrã urmãri. Adjectivul „morbido”
din italianã se traduce în românește prin „moale”, „pufos”,
„lin”, „delicat” și nu prin „morbid” (= „bolnav”,
„nesãnãtos”, „patologic”). În limba italianã, expresia
„pelle morbida”, adicã „piele delicatã”, „piele finã”,
„piele gracilã”, este una curentã și exprimã, adesea, un
adevãrat compliment fãcut sexului frumos.
Faptul acesta banal aratã
cã limbile au felurite capcane și cã existã cuvinte de aceeași
formã, dar cu înțeles diferit (omonime) și chiar cuvinte de
aceeași origine (cu etimologie comunã) și cu sensuri deosebite în
limbi diferite.
Acum
câteva zile am vãzut, pe burtiera de la CNN, urmãtorul anunț,
preluat apoi și de France 24 și de alte agenții de știri: „Biden
picks retired general Lloyd Austin as first Black Pentagon chief”
(„Biden îl pune pe generalul pensionat Lloyd Austin drept primul
șef negru al Pentagonului”). În alte surse referitoare la aceeași
știre, în loc de „Black”, am gãsit „African-American”. În
românește cuvântul „negru” exprimã în primul rând o culoare
și abia apoi o rasã. Când se enumerã rasele, se spune încã la
noi „rasa galbenã”, „rasa albã”, „rasa neagrã”.
Cuvinte precum „caucazian” pentru „om alb” sau „african
american” pentru „om de culoare neagrã” nu s-au încetãțenit
deocamdatã în românește. „Caucazian” înseamnã la noi
locuitor al regiunii Caucazului sau o realitate legatã de Munții
Caucaz. „African american” înseamnã american de origine
africanã, dar, dupã cum se știe, nu toți africanii (inclusiv cei
care trãiesc în Statele Unite) au culoarea pielii neagrã.
Cu toate
acestea, unii adepți ai „corectitudinii politice” considerã cã
ar trebui sã ne modificãm și noi limbajul și sã nu mai folosim
noțiuni ca „rasã” sau „negru”, socotite ofensatoare,
jignitoare. Se va întâmpla, probabil, în timp, acest lucru și se
vor folosi alți termeni, fiindcã limbile, ca și oamenii, se
schimbã. Deocamdatã, în românește sunt socotite degradante și
rușinoase noțiuni ca „negrotei”, „cioroi”, „cioarã”
etc. Cuvântul „negru” nu face parte, pentru moment, din aceeași
categorie, dar asta nu înseamnã cã unii nu-l folosesc în sens
peiorativ. Existã și români care acordã acestui termen un sens de
ocarã, de discriminare, de înjosire, ceea ce este de condamnat
categoric. Oricum, în acest moment, „negru” din românește nu
are sensul de „nigger”, „nigga” (= „cioarã”, „cioroi”)
din engleza americanã. Câtã vreme și în englezã se folosește
încã oficial cuvântul „black” pentru a denumi un „african
american”, nu ar trebui sã fim nici noi (românii) și nici alții
scandalizați.
Or, „black chef” nu se poate traduce în românește
– oricât de precauți am vrea sã fim – decât prin „șef
negru”. Dacã viitorul șef al Pentagonului poate sã fie numit
„negru” în surse oficiale sau în mass-media, ar fi de dorit ca
și alții sã se poatã chema așa, fãrã supãrare sau fãrã mare
supãrare. Natural, cu o condiție: ca adresarea sã nu fie fãcutã
cu intenția de a jigni.
|
Scris de asymetria on Saturday, December 12 @ 18:09:46 CET (119 citiri)
Citeste mai mult... | 8922 bytes in plus | Editoriale | Scor: 0 |
Eseuri: Ion Coja. Don Quijote si românii
Informația,
pentru mine cea mai prețioasă despre moldoveni, despre români așadar,
am primit-o cu ani buni în urmă de la prințul Dimitrie Cantemir, care
în Descriptio Moldaviae consemnează următoarele:„Moldovenii trag foarte bine cu săgeata, știu să arunce chiar și sulița – scria Cantemir despre moldovenii săi – dar treabă mai bună au făcut totdeauna cu sabia; de pușcă nu se folosesc decât vânătorii, căci socotesc că nu este lucru de cinste să întrebuințeze împotriva dușmanului (s. n.) o armă la a cărei folosire nu se cere nici un fel de îndemânare și nici o vitejie.”
|
Scris de asymetria on Friday, November 20 @ 11:48:45 CET (142 citiri)
Citeste mai mult... | 10159 bytes in plus | Eseuri | Scor: 0 |
Editoriale: Paul Goma, ANTISEMIT CHIAR SI DUPA MOARTE ? de Radu Negrescu-Sutzu
ANTISEMIT
CHIAR ȘI DUPĂ MOARTE ?
Într-un
excelent interviu dat lui Cristian Pătrășconiu, în România
literară
din 20 martie 2020, intitulat ,,Scriitorii și delațiunile la
Securitate”, doamna Germina Nagâț de la CNSAS spune că nu
are în minte niciun caz de scriitor care să fi refuzat în mod ferm
să toarne la Securitate. Omițând să-l citeze pe Paul Goma, care
numai turnător nu a fost, înseamnă ori că d-na Nagâț nu-l
consideră scriitor, ori că-l consideră scriitor ,,antisemit’’,
și deci îl exclude din start.
După
doar câteva zile, pe postul de televiziune Epoch
Times Romania,
în 29 martie 2020, când Paul Goma nici nu fusese încă incinerat,
doamnele Nicoleta Savin și Doina Jela, la emisiunea ,,Ora de
veghe’’, îi aduceau un pios omagiu... acuzându-l de
antisemitism!
Paul
Goma a fost întreaga viață soțul unei doamne evreice și tatăl
unui fiu evreu, după legea mozaică. Ambii l-au iubit și i-au fost
sprijin de neclintit în viață, cu un devotament rar întâlnit,
până-n ultima clipă. Dar cum poate oare un evreu iubi un antisemit
feroce, care-i urăște neamul?
Este
cunoscut că de multe ori adevărul supără, deranjează. Paul Goma
l-a rostit până la sațietate, făcându-și astfel mulți
prieteni, dar și mai mulți dușmani. Aceștia l-au acuzat toată
viața, cu o inspirație diabolică debordantă, de multe ori
contrazicându-se. Din ,,jidan’’ și ,,jidănit’’, Goma a
sfârșit prin a deveni ,,antisemit’’.
Ei
bine, eu unul nu am crezut niciodată în aceste acuzații, întrucât
am primit la vremea respectivă, în 2004, de la scriitor, lucrarea
sa intitulată Săptămâna
roșie (Basarabia și evreii),
unde nu am găsit nicio urmă de antisemitism sau de negare a
tragediei holocaustului.
Aici
era vorba despre unii evrei bolșevici din Basarabia noastră
românească, a anului 1940, cu mâinile pătate de sânge românesc
și care nu pot în niciun caz reprezenta poporul evreu în
totalitatea sa. După cum, atunci când îi amintește pe criminalii
comuniști români ne-evrei, care nici ei nu reprezintă, din
fericire, întregul popor român, care nu este răspunzător de
faptele și fărădelegile lor, Paul Goma nu poate fi acuzat de
atitudine antiromânească.
Experiența
vieții m-a învățat să nu generalizez, ci să-i apreciez pe
oameni individual. Evreii nu sunt toți răi sau toți buni, întrucât
niciun popor, oricare ar fi el, nu este o entitate omogenă și orice
pădure, oricât ar fi de frumoasă, are și uscături.
Transmutarea
sentimentelor pe care un ne-evreu le poate nutri la adresa unui evreu
care l-a nedreptățit, nu poate fi proiectată asupra întregului
popor evreu, după cum nici recunoașterea calităților morale ale
unui evreu care a ajutat un ne-evreu nu se referă decât la persoana
respectivă și nu la întreg poporul evreu. Nu acuzând, pe drept,
pe un evreu (sau pe unii evrei) devii antisemit, după cum nici
lăudând, pe merit, pe alții, nu-ți conferă calitatea de
filosemit.
Radu
Negrescu-Suțu
|
Scris de asymetria on Wednesday, September 30 @ 17:26:18 CEST (255 citiri)
Citeste mai mult... | 10686 bytes in plus | Editoriale | Scor: 0 |
Dialoguri: Interviu cu Ioan Rosca: Procesul Comunismului
«Cu privire la intelectualii ‘apolitici’ (pentru ca sunt si din acestia
destuli): la inceputul anului 1990 am fost refuzat de intelectualii pe
care-i invitam sa se implice în organizarea rezistentei - în numele
pasiunilor lor profesionale. intre timp s-au aranjat binisor, formeza o
adevarata ‘opozantura’, platita sa latre din cand în cand, fara a musca.
M-am stapanit atunci sa-i intreb: dar eu si altii implicati "]n strada"
nu aveam dreptul la a-ne împlini cariera si conturile de banca, în loc
sa le facem zob - într-o lupta pierduta din lipsa de combatanti? O fac
acum. Acuz! De aceea nu sunt simpatic multora. Important, ca sa apara o
lupta adevarata e sa se afle ca avem soldati, dar sunt condusi de falsi
generali. » Ioan ROȘCA
|
Scris de asymetria on Wednesday, September 02 @ 11:09:59 CEST (332 citiri)
Citeste mai mult... | 29817 bytes in plus | Dialoguri | Scor: 0 |
Anunturi: Radu Negrescu-Sutzu, Paul Goma nu a pus piciorul la Centrul Cultural Român
Paul Goma nu a intrat niciodată pe teritoriul României, după 1977 Stimate
domnule Băciuț (nicolaebaciut@yahoo.com),
Spre
surprinderea și nedumerirea mea și a altor persoane apropiate lui Paul Goma, colaboratorul Dvs., d-l Mircea I. Bătrânu, scrie un neadevăr în paginile revistei ,,Vatra
veche’’ din aprilie 2020, prin care întinează memoria marelui opozant anticomunist, acuzându-l indirect de colaboraționism. (In
memoriam. Paul Goma, de Mircea I. Bătrânu, pag. 15)
Domnul
Bătrânu susține că l-a întâlnit pe Goma în vara anului 1991, la Centrul Cultural Român din Paris (devenit apoi ICR), care aparținea atunci de Ministerul de Externe, deci o anexă a Securitatății, situat în localul Ambasadei României.
Or, Paul Goma nu a fost cetățean francez și n-a avut toată viața în Franța decât statutul de azilant politic și-un act care-i permitea să călătorească în toate țările, în afară de România.
Ambasada României este, după cum toată lumea știe, teritoriu românesc, unde Goma nu a pus niciodată piciorul.
În
anul 1991, exilații români din Paris organizau frecvent
manifestații de protest în fața sediului Ambasadei României, unde
Paul Goma venea de fiecare dată spre a-și manifesta dezacordul față de politica dusă de guvernul lui Ion Iliescu. Să nu uităm că în septembrie a avut loc cea de-a patra ,mineriadă’’. Aceste manifestații se țineau însă în stradă, sub protecția Poliției
franceze, și nu în interiorul clădirii.
Aceasta ar putea fi o explicație a neadevărului scris de d-l Bătrânu, care s-ar transforma astfel într-o regretabilă confuzie. Însă explicația nu poate veni decât din partea dânsului.
Vă rog să binevoiți a publica această dezmințire, necesară păstrării nealterate a memoriei lui Paul Goma, model de curaj și de probitate pentru conaționalii săi și nu numai.
Rămân,cu distinse salutări,
Al Dvs., Radu Negrescu-Suțu, Paris, 11 aprilie 2020
|
Scris de asymetria on Wednesday, September 02 @ 10:07:19 CEST (286 citiri)
Citeste mai mult... | Anunturi | Scor: 0 |
Proza: Gheorghe Sasarman. U de la Universalism. O distopie
Mai întâi mi-am zis că poate voi fi adormit și
că visez. Eram în Marienplatz,
în inima urbei, era soare și mi-era cald, deși eram desculț și
doar cu pijamaua pe mine; putea fi ora amiezii, dar piața era totuși
pustie, adică aproape pustie, lucru destul de ciudat pentru un
perimetru pe care, nu numai în sezonul turistic, îl știam asaltat
fără curmare de sute și sute de pietoni, fie ei localnici sau
veniți de te miri unde. Senzația de stranietate era întărită de
faptul că vitrinele magazinelor (Hugendubel,
Beck,
Rischart,
Kaufhof
etc.) erau protejate rudimentar cu scânduri, iar fațadele
clădirilor, inclusiv cele ale primăriei neogotice, împestrițate
cu graffiti,
purtau și alte semne vizibile ale unei suspecte delăsări. Din
fântâni debordau gunoaiele, răspândite de altminteri pe tot
pavajul, faimoasa Coloană a Mariei, văduvită de statuia celei al
cărei nume îl purta și piața, fusese retezată pe la jumătate,
iar orologiul fără arătătoare din turnul Primăriei îmi sugera
nu știu de ce o analogie cu ceasurile lichefiate ale lui Salvador
Dali.
Gheorghe
Săsărman: U
de la Universalism Din volumul "Alfabetul distopiilor", text din care primele doua episoade
au apărut in umărul din februarie 2020 al Revistei Apostrof. Cartea va apare la Editura Școala Ardeleană din Cluj.
|
Scris de asymetria on Saturday, August 22 @ 06:30:35 CEST (346 citiri)
Citeste mai mult... | 63368 bytes in plus | Proza | Scor: 0 |
Roata vremii: Din viata profesorului de limba româna Ioan George Ciama - IV
Bătrânețea are avantajele ei. Mi-a permis să descopăr că am trecut prin școală multe prea neatent, ca printr-un fel de tunel, unde din când în când apar trape de lumină. Luminile acestea îmi apăreau doar mie. Alte lumini erau vizibile celorlalți colegi. Asincron. Din păcate. De aceea nu cred că suntem o generație. Ioan Ciama a trăit cu totul altceva, deși frecventa același spațiu urban, uneori aceeași bibliotecă, același anticariat, pe aceleași străzi vechi. Scrierea lui autobiografică îmi oferă zeci de probe despre asincronia trăirilor, experiențelor, în cadrul aceleiași tranșe de vârstă. Descopăr acum, bucuros, o personalitate de o complexitate și de o verticalitate pe care diferențele între spațiile în care trăiam mi le făceau greu accesibile, ba chiar inaccessibile. Ioan Ciama locuia la cămin, chiar dacă în centrul orașului. Eu locuiam într-o periferie situată la vreo șase kilometri de liceu. Coexistența noastră era definită de un loc geometric, clasa, eventual curtea școlii. Nu cred că am schimbat în cei vreo cinci ani de coexistență pașnică prea multe vorbe între acești pereți. Mare îmi este bucuria că am avut șansa să trăiesc suficent pentru a afla câte ceva despre personalitatea și activitatea fostul meu colegul de liceu. Locuim prea departe unul de altul, el— la Pâncota, în România, eu — la Elancourt, în Franța, pentru a mai putea schimba ceva dintr-o relație care, prin natura lucrurilor, a fost superficială. Tot ce pot face este să permit și altora să afle ce am pierdut eu neștiind cine este Ioan Ciama, profesor de limba română. Unul dintre aceia fără de care neamul românesc ar fi fost mai slab și mai sărac. Dan Culcer
|
Scris de asymetria on Thursday, August 13 @ 22:12:22 CEST (320 citiri)
Citeste mai mult... | 37639 bytes in plus | Roata vremii | Scor: 0 |
Roata vremii: Din viata profesorului de limba româna Ioan George Ciama - III
Bătrânețea are avantajele ei. Mi-a permis să descopăr că am trecut prin școală multe prea neatent, ca printr-un fel de tunel, unde din când în când apar trape de lumină. Luminile acestea îmi apăreau doar mie. Alte lumini erau vizibile celorlalți colegi. Asincron. Din păcate. De aceea nu cred că suntem o generație. Ioan Ciama a trăit cu totul altceva, deși frecventa același spațiu urban, uneori aceeași bibliotecă, același anticariat, pe aceleași străzi vechi. Scrierea lui autobiografică îmi oferă zeci de probe despre asincronia trăirilor, experiențelor, în cadrul aceleiași tranșe de vârstă. Descopăr acum, bucuros, o personalitate de o complexitate și de o verticalitate pe care diferențele între spațiile în care trăiam mi le făceau greu accesibile, ba chiar inaccessibile. Ioan Ciama locuia la cămin, chiar dacă în centrul orașului. Eu locuiam într-o periferie situată la vreo șase kilometri de liceu. Coexistența noastră era definită de un loc geometric, clasa, eventual curtea școlii. Nu cred că am schimbat în cei vreo cinci ani de coexistență pașnică prea multe vorbe între acești pereți. Mare îmi este bucuria că am avut șansa să trăiesc suficent pentru a afla câte ceva despre personalitatea și activitatea fostul meu colegul de liceu. Textul publicat este mai mult decât o autobiografie sau o genealogie.
Conține elemente descriptive și interpetări care pot fi valorificate de
cititorii atenți, printr-o lectură sociologică și psihologică
contextualizantă. Locuim prea departe unul de altul, el— la Pâncota, în România, eu — la Elancourt, în Franța, pentru a mai putea schimba ceva dintr-o relație care, prin natura lucrurilor, a fost superficială. Tot ce pot face este să permit și altora să afle ce am pierdut eu neștiind cine este Ioan Ciama, profesor de limba română. Unul dintre aceia fără de care neamul românesc ar fi fost mai slab și mai sărac. Dan Culcer
|
Scris de asymetria on Thursday, August 13 @ 22:01:23 CEST (316 citiri)
Citeste mai mult... | 41485 bytes in plus | Roata vremii | Scor: 0 |
Roata vremii: Din viata profesorului de limba româna Ioan George Ciama-II
Bătrânețea are avantajele ei. Mi-a permis să descopăr că am trecut prin școală multe prea neatent, ca printr-un fel de tunel, unde din când în când apar trape de lumină. Luminile acestea îmi apăreau doar mie. Alte lumini erau vizibile celorlalți colegi. Asincron. Din păcate. De aceea nu cred că suntem o generație. Ioan Ciama a trăit cu totul altceva, deși frecventa același spațiu urban, uneori aceeași bibliotecă, același anticariat, pe aceleași străzi vechi. Scrierea lui autobiografică îmi oferă zeci de probe despre asincronia trăirilor, experiențelor, în cadrul aceleiași tranșe de vârstă. Descopăr acum, bucuros, o personalitate de o complexitate și de o verticalitate pe care diferențele între spațiile în care trăiam mi le făceau greu accesibile, ba chiar inaccessibile. Ioan Ciama locuia la cămin, chiar dacă în centrul orașului. Eu locuiam într-o periferie situată la vreo șase kilometri de liceu. Coexistența noastră era definită de un loc geometric, clasa, eventual curtea școlii. Nu cred că am schimbat în cei vreo cinci ani de coexistență pașnică prea multe vorbe între acești pereți. Mare îmi este bucuria că am avut șansa să trăiesc suficent pentru a afla câte ceva despre personalitatea și activitatea fostul meu colegul de liceu. Locuim prea departe unul de altul, el— la Pâncota, în România, eu — la Elancourt, în Franța, pentru a mai putea schimba ceva dintr-o relație care, prin natura lucrurilor, a fost superficială. Tot ce pot face este să permit și altora să afle ce am pierdut eu neștiind cine este Ioan Ciama, profesor de limba română. Unul dintre aceia fără de care neamul românesc ar fi fost mai slab și mai sărac. Dan Culcer
|
Scris de asymetria on Thursday, August 13 @ 20:47:30 CEST (323 citiri)
Citeste mai mult... | 65736 bytes in plus | Roata vremii | Scor: 0 |
Roata vremii: Din viata profesorului de limba româna Ioan George Ciama - I
Bătrânețea are avantajele ei. Mi-a permis să descopăr că am trecut prin școală multe prea neatent, ca printr-un fel de tunel, unde din când în când apar trape de lumină. Luminile acestea îmi apăreau doar mie. Alte lumini erau vizibile celorlalți colegi. Asincron. Din păcate. De aceea nu cred că suntem o generație. Ioan Ciama a trăit cu totul altceva, deși frecventa același spațiu urban, uneori aceeași bibliotecă, același anticariat, pe aceleași străzi vechi. Scrierea lui autobiografică îmi oferă zeci de probe despre asincronia trăirilor, experiențelor, în cadrul aceleiași tranșe de vârstă. Descopăr acum, bucuros, o personalitate de o complexitate și de o verticalitate pe care diferențele între spațiile în care trăiam mi le făceau greu accesibile, ba chiar inaccessibile. Ioan Ciama locuia la cămin, chiar dacă în centrul orașului. Eu locuiam într-o periferie situată la vreo șase kilometri de liceu. Coexistența noastră era definită de un loc geometric, clasa, eventual curtea școlii. Nu cred că am schimbat în cei vreo cinci ani de coexistență pașnică prea multe vorbe între acești pereți. Mare îmi este bucuria că am avut șansa să trăiesc suficent pentru a afla câte ceva despre personalitatea și activitatea fostul meu colegul de liceu. Locuim prea departe unul de altul, el— la Pâncota, în România, eu — la Elancourt, în Franța, pentru a mai putea schimba ceva dintr-o relație care, prin natura lucrurilor, a fost superficială. Tot ce pot face este să permit și altora să afle ce am pierdut eu neștiind cine este Ioan Ciama, profesor de limba română. Unul dintre aceia fără de care neamul românesc ar fi fost mai slab și mai sărac. Dan Culcer
|
Scris de asymetria on Thursday, August 13 @ 18:14:49 CEST (361 citiri)
Citeste mai mult... | 49743 bytes in plus | Roata vremii | Scor: 0 |
Geopolitica: De ce sã nu scriem despre Trianon de G.M. Tamás
Cititor scrie "De ce să nu scriem despre Trianon Am
primit mai multe invitații onorante de a contribui la diferite
antologii – dintre care două cu adevărat impresionante – cu un text
dedicat centenarului Trianonului. I-am întrebat, desigur, pe toți
coordonatorii de volum cine și ce mai figurează în culegere, și mi-au
răspuns cu toții că vor figura doar autori maghiari.Mie
mi se pare un lucru lipsit de sens. Decizia de la Trianon atinge în mod
direct încă cel puțin opt națiuni în afară de cea maghiară.
"
|
Scris de asymetria on Wednesday, July 22 @ 12:58:38 CEST (402 citiri)
Citeste mai mult... | 15848 bytes in plus | Geopolitica | Scor: 0 |
Interviu: Eugen Istodor - Livius Ciocârlie : De altfel, sã mori la vâr
Cititor scrie "Livius Ciocârlie, scriitor: “De altfel, să
mori la vârsta mea nu e un scandal” / interviu Perspektiva
de Eugen
Istodor HotNews.ro
Duminică, 31 mai 2020, 8:04
Actualitate |
PERSPEKTIVA
Acest
om este bătrân. O spune cu fiecare rând în acest interviu. Acest
om a scris despre bătrânețe și moarte. “Batranete
si moarte in mileniul trei”, Humanitas. Oricât de bătrân se
crede, de câte ori îi recitesc cuvintele din cărțile sale, îl
simt mai viu decât mine. Recunosc preferată mi-este cartea “Cu
dinții de lână: Jurnal 1978-1983.” Cum să nu-l iau la
întrebări așadar pe vremurile astea în care 2 luni și de acum
mult timp încolo, bătrânețea și moartea au fost și vor fi
obsesiile noastre de căpătâi? "
|
Scris de asymetria on Wednesday, July 22 @ 12:54:02 CEST (419 citiri)
Citeste mai mult... | 10244 bytes in plus | Interviu | Scor: 0 |
Roata vremii: Szilvay Gergely. Az õrület ellen: középkori bölcses
Az őrület ellen: középkori bölcsességek modern időkre
2020. július 14. 9:48
Az emberi autonómiát és szabadságot kiteljesítő modernitás nem tudja
megmagyarázni, miért is jó, hogy van ember a Földön – figyelmeztet Rémi
Brague francia filozófus. Szerinte rehabilitálni kell a modernitás
által eltorzított ókori és középkori alapelveket, mert minden materiális
jólétünk ellenére tévúton járunk.
Középkori bölcsesség modern időkre – ez az alcíme Rémi Brague francia filozófus angolul 2019-ben megjelent, legfrissebb kötetének.
Mi rejtőzhet a provokatív cím mögött? Be akarja vezetni Brague az
istenítéletet, mint az igazságszolgáltatás módját? A válogatott
kínzásokkal tarkított kivégzési módszereket? Újjépítené a várakat, és
leváltaná a kapitalizmust a feudalizmussal? Támogatja az inkvizíció
újraindítását és a boszorkánypereket? Eltörölné az elektromosságot?
|
Scris de asymetria on Wednesday, July 22 @ 12:43:23 CEST (407 citiri)
Citeste mai mult... | 29959 bytes in plus | Roata vremii | Scor: 0 |
Studii: Liviu Valenas. Pestere Gruietului
Peștera Gruiețului
Liviu Valenaș. Speleological Club „Z“, Wanderer Str. 27, D-90431 Nürnberg, Germany.e-mail: liviu.valenas@gmail com
Rezumat
Peștera Gruiețului din Munții Pădurea Craiului, cu o lungime totală de 620 m, este resurgența marii peșteri Hârtopul Bonchii (dezvoltare: 6,668 m). Peștera Gruiețului este axată pe un râu subteran lung de 225.6 m, deasupra căruia, în sectorul final, se dezvoltă un etaj superior ascendent. Peștera conține și cele mai variate concrețiuni, fiind din acest punct de vedere una din cele mai frumoase din Munții Pădurea Craiului. Introducere
Peștera Gruiețului este situată în versantul stâng al Văii Ștezelor, la o înălțime relativă de 30 m. Pârăul care iese din peștera formează mai multe mici cascade pe depuneri de travertin, înainte de a se vărsa în Valea Ștezelor.
Istoricul explorărilor
În etajul superior a fost identificată de autor în anul 2019 o semnătură din anul 1936! Peștera Gruiețului a fost semnalată de P. A Chappuis și R. Jeannel în 1951 sub toponimul greșit de Peștera din Valea Fleazelor, apoi de T. Orghidan și colab. în 1965 sub cel de Peștera din Valea Șteazelor sau Peștera Poniței. I. Viehmann, Gh. Racoviță și T. Rusu au topografiat nivelul activ tot în anul1965, harta lor nu a fost publicată însă niciodată. În 1986 E. Silvestru și V. Lascu întocmesc o hartă ceva mai precisă pentru 414 m. În 2014 o echipa comună a cluburilor de speologie "Z" și "Speodava" a reluat explorarea peșterii, fiind descoperită Galeria Kovács/Merinu. În anul 2019 o echipă a Clubului de Speologie "Z" (Liviu Valenas, Alexandrina Trif și Péter Merinu) face o explorare aproape completă și întocmesc o topografie precisă pentru 620 m dezvoltare totală și +50.2 m denivelare. Harta a fost prezentată oficial la congresul european de speologie de la Sofia, Bulgaria, în Septembrie-Octombrie 2019.
Litologie, morfologie, geneză și hidrogeologie
Peștera se dezvoltă în calcare jurasice, puternic diaclazate și faliate. Exceptând primii 10 m, galeria principala, parcursă de un râu subteran, este cvasi-orizontala, până la sifonul terminal. Înainte de sifon se dezvolta însă un etaj superior, deosebit total ca morfologie de restul peșterii. El este continuu ascendent, urcând în total o diferență de nivel de 43,6 m. Este și sectorul cel mai bine concreționat al peșterii. Cavitatea, ca resurgență a Peșterii din Hârtopul Bonchii, s-a format inițial în regim epifreatic, inclusiv etajul superior. Acesta a constituit primul dren al Peșterii din Hârtopul Bonchii, ulterior toată peștera a fost remodelată vados. În etajul superior se mai păstreză, seci acum, cele 5 vechi cascade mai importante. Cursul subteran care curge prin peștera nu seacă niciodată, are un debit de câțiva litri pe secunda, însă la viituri poate depăși 100 l /s.
Descriere
De la un portal în panta, lat de 15,6 m și înalt de 6,6 m, după o scurtă porțiune asendentă, unde pârăul formează mici cascade, se penetrează în Sala de Intrare, larg luminată, cu dimensiunile de 30 x 18 x11,4 m. Sala adpostește și o colonie de lilieci. După o scurta gâtuire a galeriei se pătrunde în Sala Mare (58 x 17 x17 m), care pe stânga prezintă o scurgere stalagmită impresionantă. Galeria începe treptat să devina mai mica ca secțiuni, pe partea dreapta (în sensul de înaintare spre sifon) se găsesc 4 laterale mai importante, din care una concretionată, lungă de 68,5 m. În continuare parcursul devine jos, cu tavanul coborât până la 0,6 m înălțime. De la o mica salită cu o formațiune circulara, asemănătoare unui dovleac, după 23,6 m se ajunge la sifonul terminal, jos. Tentativele de plonjare a lui au eșuat succesiv din cauza apei extrem de mâloase. De la "dovleac", pe stânga, începe însă un tobogan ascendent lung de 23 m, în mare panta, care conduce la un foarte frumos lac suspendat cu apa cristalină. După el galeria devine joasă și după o verticală de 4 se debușează într-o sala de 18 x 7,5 x 11,4 m. Urcarea unei uriașe scurgeri stalagmitice înalta de 7 m a dus la descoperirea în anul 2014 unei galerii joase, concretionata, lungă în total de 42 m, care nu a fost explorată până la capăt. Este singurul semn de întrebare (în afara de sifonul terminal) care mai rămâne în aceasta peștera. Din ultima sala, după două verticale ascendente de 2 și respectiv 1.5 m se debușează în Sala Terminala (34 x 15 x 14 m). În stânga o galeria mai strâmtă, ascendentă, se bifurcă în două ramuri, terminate prin hornuri închise, cel de 8,5 m inalatime atinge cota maximă a peșterii, +50,2 m.
Mineralogie
Peștera conține toată gama de concrețiuni clasice, iar pe tavanul și pereții etajului superior se dezvota cristalizări de calcit.
Biospeologie Peștera adăpostește o colonie de lilieci, care în 2014 au sejurnat în Sala Mare, iar 2019 în Sala de Intrare.
|
Scris de asymetria on Wednesday, May 27 @ 12:07:41 CEST (556 citiri)
Citeste mai mult... | 6747 bytes in plus | Studii | Scor: 0 |
In epicentru: Magda Ursache. Politica si politica (2)
Spuneam, în foiletonul precedent, că trăim
vremuri eliptice de onoare. Timpul nu spală păcatele nimănui,
însă propagandiștii „ iepocii” istorice cred că se pot spăla
pe mâini ca Pilat din Pont.Și le merge. La noi, acuzele de pact cu
Puterea se fac pe sărite.
Magda Ursache
|
Scris de asymetria on Wednesday, May 27 @ 11:33:35 CEST (410 citiri)
Citeste mai mult... | 17883 bytes in plus | In epicentru | Scor: 0 |
|  |
Azi
Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi. |
Societatea de maine
Daca nu acum, atunci cînd? Daca nu noi, atunci cine?
S'inscrire a Societatea de maine
Intrati in Societatea de maine
Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
|
|
|
Inscriere : fr.groups.yahoo.com
Se dedica profesorului Mircea Zaciu
|
Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
Nicolae Iorga
|
Identificare
Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs. |
| 
|