Il cause toujours, le cher Karl. Pendant la plus grande partie du XXe siècle il l’a fait, avec le succès que l’on connaît ou l’on ignore, selon le cas, en héros d’un carnaval presque ininterrompu où la plupart des participants portaient des masques de cadavres. La chute du communisme semblait avoir mis un terme à ce caquetage indécent. Erreur ! Après un deuil fallacieux, bien amorti par le besoin de paix communautaire, on a vite compris que les millions des victimes de la doctrine devaient rester cois dans leurs tombes sibériennes. Le progrès ne peut pas se passer de Marx. Et nous, nous ne pouvons pas nous passer du progrès. Le carnaval reprend donc son rythme de croisière et Marx son caquetage, fût-ce par thuriféraires interposés. Ceux-ci s’agitent avec entrain, même si la teneur de l’encens a quelque peu changé. Marx continue donc de causer. Dans les rayons de philosophie des grandes librairies, ses œuvres et celles de ces interprètes attitrés occupent le dessus du panier. Mieux : des nouvelles maisons d’édition surgies, comme par miracle de l’avenir lumineux, toujours à construire, semblent avoir assumé la tâche vitale de promouvoir l’œuvre du grand maître : Asymétrie, Algèbre, Sylepse, Mimésis… Leur titre est suffisamment évocateur pour attirer le chaland. Il ne manque pas à l’appel. Il faut dire que les médias aussi bien publics que privés l’encouragent vaillamment à suivre la bonne voie. Dans le dernier numéro hors série Les grands philosophes du Monde, dédié à Marx et à sa révolution anticapitaliste, l’éloge du grand philosophe frise le dithyrambe et ce n’est qu’un exemple parmi maints autres. Le champion toutes catégories de l’affaire demeure France culture avec son émission de philosophie où le moindre propos anti-marxiste est tabou. Aucun collaborateur ou invité n’ose le transgresser. Par contre, les pros sont légion. Début mars, notre radio organise à la Sorbonne un grand colloque sur la lutte des classes où l’on peut parier que le carnaval Marx reprendra du poil de la bête. S’il en avait besoin. Mais, ce n’est pas le cas. Dans notre ambiance diaphane du XXIe siècle, Marx vole avec aisance grâce à ses ailes de dinosaure immortel. Penser que certains de nos contemporains, évidemment bien attardés, le voyaient en fossile…

„Popoarele nu pier niciodată din cauza slăbirii inteligenței, ci în urma slăbirii caracterului lor”, rostea profetic Al. Vaida-Voevod ( Problema frontierelor românești), liberal absolut.

Două anunțuri postate recent pe Internet au reținut atenția noastră :

https://mitropoliabasarabiei.md/crucea-mitropoliei-basarabiei-acordat%C4%83-post-mortem-scriitorului-paul-goma?fbclid=IwAR0Tk14u0ZQf4L2mt2dxN9FXTd_fxnCXPV-gnJnqE06E5DQ917PWwqNXuLE 

http://tvrmoldova.md/romania-la-zi/scriitorul-paul-goma-decorat-post-mortem-de-catre-mitropolia-basarabiei/

Precizăm că familia scriitorului și opozantului anticomunist Paul Goma a refuzat oferta mitropolitului Iosif de a i se atribui gratuit un loc de veci în cimitirul din localitatea Thiais, precum și oficierea slujbei funerare de către sus-numitul înalt prelat.

Dorința lui Paul Goma a fost de a fi incinerat, pentru ca cenușa sa mortuară să se odihnească alături de cea a soției, Ana-Maria Goma, care i-a fost sprijin de neclintit întreaga viață, în colombarul cimitirului parizian Père-Lachaise. Prezentăm îndureratele noastre condoleanțe fiului scriitorului, d-l Filip-Ieronim Goma.

Dumnezu să-l ierte și să-l odihnească pe robul Său Paul la dreapta Sa, în lumea drepților, unde să aibă parte de viață veșnică și de împărtășirea cu sfinții în Rai. 

Radu Negrescu-Suțu, Paris, 1 aprilie 2020

Dans la prison de Pitesti s’est déroulée entre 1949 et 1952 une expérience de rééducation par la torture physique et morale des détenus anti-communistes. Sa particularité est que les tortionnaires étaient recrutés parmi des détenus qui, par opportunisme ou par pure cruauté, torturaient les autres en les obligeant de renier leurs convictions religieuses, morales et politiques et se convertir à la doctrine communiste. A part les tortures physiques, les humiliations allaient jusqu’à les forcer à boire leur urine et manger leurs excréments, les faire participer à des « messes » pornographiques pendant lesquelles les plus religieux devaient renier leur croyance.

nu foarte des dar uneori ne mai amintim totuși

cît de rar trecea dumnezeu prin așezarea

aceea cu nume ciudat ca și multe

ale celor ce-o locuiau

și cum se mira

lumea cînd era luat cîte unul

care nici nu apuca să pășească

bine în viață și era lăsat

pe pământ cel trecut

și putred ca mărul

uitat necules.

așa ceva nu se putea explica decît

că acolo sus e nevoie din cînd în cînd

de suflete încă neatinse dar cine

să își bată capul cu astfel de gînduri

cînd destule sînt cele ce intră în atenția

lumii. cînd zile efemere se nasc și sfîrșesc

odată cu fluturii seara.

cînd cîinii se-agită și latră și caravanele trec.

Scriitorul Ion Lazu (membru în Consiliul Uniunii Scriitorilor) e cel ce a pus plăci memoriale cu numele scriitorilor dispăruți, la locurile la care au avut domiciliu (a publicat și o carte despre acțiunea aceasta, „Odiseea plăcilor memoriale” – de consultat https://arhiva.bibmet.ro/Uploads/Lazu_OdiseaPlacilorMemoriale.pdf).

Ion Lazu a făcut un apel pe e-mail adresat scriitorilor, invitați să contribuie la realizarea unui nou proiect al său. Revista Asymetria îl difuzează în speranța că îl vor citi nu numai scriitori, ci și cititori (prieteni ai scriitorilor) care ar putea dona o sumă rezonabilă pentru o operă de memorie, de cinstire a scriitorilor combatanți din România care și-au dăruit viața în vreme Primului Război Mondial, cel care a dus la Marea Unire.

Mesajul scritorului Ion LAZU

Boulogne, aprilie 2018„

După ce am auzit această relatare cutremurătoare, am rămas în contact cu Szigmond Kalocsai.