Who's Online
Exista in mod curent, 55 gazda(e) si 0 membri online.
Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici |
Languages
Select Interface Language:
|
|  |
Editoriale: Magda Ursache. OAMENI DE APA
Magda Ursache. OAMENI DE APĂ
„Conștiința a ceea ce
este și hotărârea fermă e puterea cea dintâi a unui popor.”
N. Titulescu
Am aflat, în
„Jurnal israelian” Nr. 33, 2021, un poem magnific de Șerban
Foarță, intitulat Om-de-Apă.
Mâhnit „că nu-și poate forma/păstra-o,-asta e enorma/ rușine a
Omului de-Apă” ; el se lamentează, ce-i drept, dar ia forma
vasului în care e turnat.
Spuneam în
foiletonul precedent, Anulează
Cultura !”,
că nu vreau să mă supun acestei politici/mișcări sau ce-o fi ea,
Cancel
Culture.
S-a mai dărâmat o dată statuia lui Maiorescu. În studenția mea,
zăcea pe strada Sărărie, în curtea lui Ioan Nădejde,
propovăduitor al socialismului și ateismului, care se tot întreba
între 1881 și 1884 : Este sau nu
este Dumnezeu ? Statuia a fost
apoi topită și din bronzul ei s-au făcut clanțe rectorale. O
prăvălire iarăși de statui ? Îl prăvălim pe Kogălniceanu
pentru că nu ne mai place direcția sa, a Daciei
literare,
dar și pentru că omul din Cogâlnicul Basarabiei arată, din fața
Universității „Cuza”, direcția : peste Prut. După
„cotitura” din 1944, a fost decapitat bustul lui Goga din rotonda
Cișmigiu. La Iași, recentuț, doamna parlamentar Chichirău a făcut
zarvă mare privind bustul de pe Copou al „poetului părtimirii
noastre”. Altă consoră a sa a apărut într-un tricou cu chipul
Anei Pauker.
Magda URSACHE
|
Scris de asymetria on Thursday, April 15 @ 16:55:25 CEST (54 citiri)
Citeste mai mult... | 14356 bytes in plus | Editoriale | Scor: 0 |
Dialoguri: Primar Târgu Mures: Problemele administratiei locale nu se rezolva etnic
Cititor scrie "https://m.rfi.ro/politica-125603-primar-targu-mures-probleme-administratie-locala-rezolva-plan-etnic"
|
Scris de asymetria on Thursday, April 15 @ 16:50:58 CEST (37 citiri)
Citeste mai mult... | Dialoguri | Scor: 0 |
Istorie recenta: Ioan ROSCA. Analiza contrarevolutiei din 1990: O revenire
Concluzie? 3.4
O revenire imaginară… Cei ce am
reuși să coborîm de pe Everestul ucigaș al ascensiunilor
filosofice extreme, înainte de a fi răpuși de lipsa aerului
(materiei spirituale), ar trebui să re-construim, asumîndu-ne
situația demiurgică- deci arbitrară, un spațiu coerent de
sensuri, de care să putem sprijini un păienjeniș de atitudini,
misiuni, acțiuni. In amenajarea vechilor/noilor cuiburi ale gîndului
ne-am putea lăsa pilotați de coerența adecvării la o nouă
realitate sau motivați de bucuriile rezonanțelor cu sinele din
trecut. Dacă am procedat la deconstrucție cu oarecari menajamente,
vom mai găsi material de zidit printre ruinele fostelor noastre
înjghebări, poate chiar întregi clădiri conceptuale, rămase în
picioare- cu temelii valorice cu tot- mulțumită
continuității/inerției existențiale. Să spunem că am alege
întoarcerea în sine, întru Bine. Am descoperi atunci de ce se
poate re-crede în ceva, de ce te poți împlini ca adept al
dreptății sau adevărului- sfidînd teama de zădărnicie. După
care, coborînd spre un nivel mai concret , ne-am regăsi
"datoriile", acele sarcini/răspunderi care ne întăresc
unuitatea/forma, combătînd transformarea devenirii în destrămare.
Mai e un pas pînă la acte, dar bănuiesc că aici reconstrucția
internă nu mai poate evita dimensiunea socială- totul depinzînd de
ce fac și cei din jurul nostru, cu care ne-am sincronizat sau nu, pe
drum. E deja greu să-ți țeși singur o religie socială, dar să o
și practici fără colaborări- devine absurd. Dacă am trece
și de hopul acesta, împreună cu cei cu care am rămas în
rezonanță, am putea recuceri poziția din care am plecat, cu
avantajul de a fi parcurs spirala ce ne-ar permite să jucăm cu
chef, deși știm că jucăm- și chiar ce , cum, și de ce. Atunci
ar apare din nou, în lumină întărită de întunericul din care
revenim, umbrele celor care au mers pînă la capăt în apărarea
demnității. Și mișcîndu-ne dezinvolt printre etajele peșterii
lui Platon, am repercepe păpușarii care au terciut destinele celor
înlănțuiți de regimul comunist, care ne-au irosit scînteia
vieții. Intii, actorii direcți, instrumentele oarbe ale
represiunii, mercenarii și profitorii. Apoi, în fundal- stăpînii
dinăuntrul lagarului, în culise-regizori externi și în prim plan-
marionetele "civice" (vezi si [96]) . Vom re-constata că
păpușarii de afară s-au aliat cu ticăloșii locali întru
paralizarea emancipării victimelor- care nu convine paraziților
mondializați (vezi și [97]). Reveniți la nivelul simplu/curat de
discernămînt, curățați de propagandă, vom sesiza de ce
condamarea comunismului a fost înlocuită cu denunțarea
"antisemitismului" (vezi și [98, 99]), răsturnare care
revalidează sentințele Tribunalului poporului și spune tot despre
destinul țării. Faptul că "sfinții închisorilor"
trebuie considerați iar "bandiți" (vezi și [100]) arată
pe ce mîini am ajuns/rămas, mutînd lumina de la est la vest.
Dezbărați de toxinele ideologice care ne-au paralizat, vom revedea
sintetic istoria încercării de ridicare a națiunii Române și vom
observa piedicile de care s-a lovit și care sînt pe cale să o
răpună, jertfind-o pe altarul unui cosmopolitism anihilant, legitim
pentru anumite plămădiri conștiențiale, dar incompatibil cu
justițiarismul. S-a suferit prea mult pentru ca renunțarea la visul
românesc să nu ne scopească. Am sosit la capătul incursiunii
regresive: aici ar urma să recucerim candoarea cu care sălbăticii
din care ne-am diluat iși făceau bărbătește dreptate…7 iulie 2020
Ioan Roșca
(PhD în fenomenul explicației, http://www.ioanrosca.com/
)
P { margin-bottom: 0.21cm }A:link { so-language: zxx }
|
Scris de asymetria on Saturday, March 06 @ 20:52:48 CET (146 citiri)
Citeste mai mult... | Istorie recenta | Scor: 0 |
Istorie recenta: Ioan ROSCA. Analiza contrarevolutiei din 1990
O altă călătorie
la capătul nopții
-Raport pentru
lucrarea "Vertebre românești" -
1. Istoric
sintetic al zbaterii mele justițiare
1.1
Introducere: contrarevoluția din 1990.
Ca supus al satrapiei comuniste, refugiat în profesionalism, natură
și filozofie, am acumulat frustrare și rușine [1]. Pentru a mă
curăța de umilințe și lașități, după 22 decembrie 1989, m-am
aruncat în farsa "eliberării" [2], m-am implicat (vezi
episoadele relatate la [3] ) în încercarea de răsturnare a puterii
securi-comuniste, adică de continuare a revoltei începute la
16.12.89, întru împlinirea revoluției anticomuniste, prin
înfruntarea Contrarevoluției feseniste. Prin tot ce am intreprins
(încercarea de a fonda "Partidul renașterii spirituale"
și de a lansa "Alianța 90"; constituirea Asociației
"Dialog Piatra Neamț"- implicată în acțiuni de protest
locale și naționale, participantă în mitingul din Piața
Universității, membră în Alianța Națională pentru Proclamația
de la Timișoara; constituirea Alianței Opoziției din Neamț-
implicată în încercarea de unificare a forțelor anticomuniste;
constituirea Alianței Civice etc.) am încercat să combat farsa
"tranziției" criminale: conservarea puterii și
acapararea avuției acumulate în lagărul comunist de către foștii
gardieni (moștenitorii lor)- camuflate prin năpîrlire
organizațională și ideologică. Eforturile noastre au fost
patetice, dar complet sterile, dintr-o sumedenie de motive, începînd
cu slăbiciunea rezistenței interne și terminînd cu complicitatea
externă (cîștigată prin vînzarea pe nimic a unei părți din
pradă și aservirea neocolonială a țării la noii stăpîni, în
urma trocurilor la masa verde "geostrastegică"). Bătălia
anului 1990 a fost redusă la lovitura "mineriadei" de
către cei interesați în ascunderea dezertării lor de pe frontul
unei revoluții agonizante, ce nu și-a putut atinge masa critică
din cauza rezistenței aparatului securicomunist regrupat (vizibil și
subteran) în spatele FSN, confiscării "opoziției" prin
agenți infiltrați și diabolizării ei prin media de serviciu
ajutată de rețeaua informatorilor conspirați, docilității
colaboraționiste a majorității populației- domesticite comunist,
etc. Am sintetizat observațiile mele privind "feseniada"
contraevoluționară (în care trebuie încadrat episodul
"mineriadei") într-un Raport-Rechizitoriu depus la
22.12.2007 [4], cu care am încheiat participarea mea la cercetarea
efectuată de procurorii militari din echipa Voinea (vezi și [5c])
declanșată de depunerea unei plîngeri penale [5a] pentru
reprimarea noastră la Piatra Neamț, acțiune explicată într-o
declarație de presă [5b]. Hotărîrea cu care oamenii
Sistemului au dus lupta (care ar fi putut fi tratată ca
"restaurație", dacă regimul ar fi scăpat vreo clipă
puterea din mîini) s-a bazat și pe teama vinovaților de a nu fi
pedepsiți pentru crimele care compun "genocidul comunist".
Toate episoadele bătăliei s-au învîrtit în jurul
"joscomunismului"- care nu avea sensul ideologic pretins de
actorii agitați pe scenă de servicii secrete, ci un înțeles acut
justițiar. La deschiderea porții lagărului de exterminare,
exploatare si alienare- care distrusese cîteva generații, cerința
stringentă- pentru deținuți- era răsturnarea criminalilor și
pedepsirea lor- nu schimbarea formelor organizaționale și
acoperirilor ideologice- cu rămînerea lor la putere. Ioan ROȘCA
Nota:
Trimiteri
la documente și eseuri-manifest:
1
Scurt-circuit biografic-
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1995-1996/docs/biograf.htm
2
Din nou despre revoluție și răscoală-
http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-1-2012-3
3
Istoria unei contestații- http://www.piatauniversitatii.com/ico/
4
Revoluția și Contrarevoluția din România-
http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-2-2007-12
5a
Plîngere depusă la Parchet, pe 26.04 2005-
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2005/docs/plingere.htm
b
Declarație de presă 2005-
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2005/docs/declaratie.htm
c
Știri despre plîngerea împotriva celor ce au înăbușit Revoluția
în 1990- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-1-2006-5
6
Alianța Opoziției-Neamț-
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1989-1990/docs/aon_declaratie_constituire.htm
7
Comunicat-Apel-
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1989-1990/docs/13b_vol48_dreptatea.jpg
8
Marșul Alianței Civice-
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1989-1990/docs/15ab_marsul_ac_1.jpg
9
a Acum 5 ani, contrarevoluția. (7)-
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1989-1990/docs/contrarev_7.htm
b
Acum 5 ani, contrarevoluția... (9)
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1989-1990/docs/contrarev_9.htm
10
Apel din Moldova-
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1989-1990/docs/04g_dialog_pn_8.jpg
11
Intervenție-
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1989-1990/docs/04i_dialog_vara_90_1.jpg
12
Comunicat-
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1989-1990/docs/04i_dialog_vara_90_3_comunicat.jpg
13
Declarație solemnă-
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1989-1990/docs/declaratie_solemna.htm
14
Solidarizare-
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1991-1992/docs/solidarizare_ac_91.jpg
15
Pentru a ne apăra credința în dreptate-
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1991-1992/docs/creddrepl.htm
16
Falsuri politice regizate-
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1991-1992/docs/falsuri_politice_cotidianul_91.jpg
17
Scrisoare deschisă
către congresul AFDPR
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1991-1992/docs/scrisoare_deschisa_cotidianul_91.jpg
18
Revoluție și Contrarevoluție-
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1993-1994/docs/a0revolsicontrarev.htm
19
Ce este fenomenul Pitești?-
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1993-1994/docs/a5fnomenulpitesti.htm
20
Ion Iliescu-
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1993-1994/docs/biliescunuepresedintelemeu.htm
21
Poate. Dar eu ramin in revolutie!-
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1995-1996/docs/3raminrev.htm
22
Istoria contestării lui Ion Iliescu-
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1995-1996/docs/25contestiliescu.htm
23
Pînă se face liniște...
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1995-1996/docs/30liniste.htm
24
Protest-sinteză adresat lui Clinton pentru primirea lui Iliescu, 25
septembrie 1995-
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1995-1996/docs/sclinton.htm
25abcd
Tîrgul comunității evreiești cu securitatea din România p1-5
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1995-1996/docs/u1tirgul.htm
(pentru părțile 2-5, în această adresă, trebuie înlocuit u1 cu
u2, u3, u4, u5)
26
Scrisoare deschisa catre Călin Nemeș-
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1995-1996/docs/cnemes.htm
27
Vînt rece de la Vest-
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2000-2003/docs/01.htm
28
NATO- http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2000-2003/docs/02.htm
29
Seminar Holocaust - E mai grav! -
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2000-2003/docs/05.htm
30
Complicitate camuflată degradant-
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2000-2003/docs/07.htm
31
Dezbateri de diversiune-
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2000-2003/docs/08.htm
32
Alibiul pedepsirii antisemitismului in sovietizarea Romaniei-
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2000-2003/docs/09.htm
33
"Masuri" de "redresare" a "Romaniei":
sinteză a unui program difuz-
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2004_2/docs/38e.htm
34
Un interviu despre globalizare-
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2004_2/docs/42.htm
35
Procesul comunismului, contrarevoluției și tranziției criminale-
www.procesulcomunismului.com
36
Piața Universității Distribuită-
http://www.piatauniversitatii.com/
37a
Platforma Acțiunii Pentru Eliberarea României-
http://www.piatauniversitatii.com/paer/
37b
Manifestația din Piața României, rubrici în prima parte de la:
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2004_2/
38
Întîlniri cu Gheorghe Dorel Nechita-
http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-314-2005-1
39
Epilog 1: 20 Mai-
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1989-1990/docs/contrarev_18.htm
40
Scrisoare deschisă către Ana Blandiana-
http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-1-2010-9
41
Apel pentru înființarea Comitetului pentru reprezentarea victimelor
comunismului-
http://www.piatauniversitatii.com/news/editoriale/comitet_victimele_comunismului.htm
42a
Incompatibilitea domnului Tismăneanu-
http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-2-2006-6
b
Scrisoare deschisă către Sorin Ilieșiu-
http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-1-2010-8
c
Scrisoare deschisă către Dan Culcer-
http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-6-2010-8
d
Dezbatere privind sensul Procesului Comunismului-
https://www.youtube.com/watch?v=7nHE53jHoQQ
43
Plîngere
penală CRVC-
http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-1-2006-8
44
Scrisoare deschisă către Claudiu Secașiu-
http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-8-2010-8
45
Sentința CRVC- http://www.procesulcomunismului.com/sentinta.htm
46
Cererea din 19.12.2006 pentru integrarea dosarului 735/P/1990 închis
cu NUP în 1993, legat de groapa comună de la Dealul Mărului-
http://www.piatauniversitatii.com/news/editoriale/dealul_marului-2006-12.htm
47
Memoriu din 16.09.2008-
http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-1-2008-9
48a
Manifest pentru rezistență-
http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-4-2007-6
b
Combaterea intereselor antijustițiare securicomuniste-
http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-1-2008-6
49
a Scrisoare deschisă către Doina Cornea-
http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-6-2010-9
b
Scrisoare deschisă către Doru Mărieș-
http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-5-2010-9
c
Scrisoare deschisă către Marius Oprea-
http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-7-2010-8
50
Rolul procuraturii în evitarea Procesului comunismului,
contrarevoluției și tranziției criminale - Memoriu adresat
Procurorului General-
http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-2-2010-8
51
Ordonanța Molcuț din 29.09.10-
http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-1-2010-11
52
Plîngerea Roșca, din 10.11.2010-
http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-3-2010-11
53
Rezoluția Iacob din 3.12.10-
http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-4-2010-12
54a
Plîngerea Roșca la ICCJ-
http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-9-2010-12
b
Plîngerea Ionițoiu la ICCJ-
http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-7-2010-12
55
Precizări - pentru termenul de la 25 februarie- 2011
http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-1-2011-2
56
Sentința nr. 325 din 25.02.11-
http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-2-2011-2
57
Relatarea ședinței din 8.09.11-
http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-1-2011-9
58
Volumele parchetului în dosarul 35/P/06-
http://www.procesulcomunismului.com/cedo/private/21_29.pdf
59
Sentința nr.1368 din 8.09.2011-
http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-2-2011-9
60
Concluzii privind inculparea celor care au blocat judecarea crimelor
comunismului-
http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-3-2012-5
61
Sentința 222/F 29.05.2012-
http://www.piatauniversitatii.com/news/editoriale/ionitoiu_sentinta_222F_2012.htm
62
Plîngere Roșca în dosarul 75/P/97-
http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-5-2011-3
63
a Ordonanța Stoica 20.1.09-
http://www.piatauniversitatii.com/news/editoriale/ordonanta_stoica_20ian2009.pdf
b
Rezoluția Iacob- 1251/II/2/2011
http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-1-2011-6
64
Plîngerea la ICCJ contra rezoluției 1251-
http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-2-2011-6
65
Notele pentru ședința din 5.12.11-
http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-2-2011-12
, http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-3-2011-12
http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-1-2011-12
66
Nota depusă pentru termenul din 23.02.12-
http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-2-2012-2
67
Sentința nr.181 din 13 februarie 2012-
http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-4-2012-2
68
http://www.piatauniversitatii.com/news/editoriale/46b_proiectul_solidaritate_justitiara_18dec_2008.htm
69
Colecția Gavril Vatamaniuc-
http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/vatamaniucg/
70
Am să vă pun în față o oglindă-
http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-8-2009-12
71
Colecția Viorel Rovențu-
http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/roventu/
72
Respingerea cererii FRFDPLA la CEDO de catre judecătoarea E Steiner-
http://www.piatauniversitatii.com/news/editoriale/1_raspuns_cedo_FRFDPLA.jpg
73
Comunicatul FRFDPLA-
http://www.piatauniversitatii.com/news/editoriale/2_comunicat_federatie_5dec2011.jpg
74
Dosarul trimis la CEDH/CEDO- 54615/12-
http://www.procesulcomunismului.com/cedo/index.html
75 a.
Intrebări propuse domnului procuror Dan Voinea- pentru dosarul Ioan
Rosca trimis la CEDO-
http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-1-2012-8
b. Intrebari propuse domnului avocat Antonie Popescu - pentru dosarul
Ioan Rosca trimis la CEDO
http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-1-2013-7
76
Plîngere CEDO pentru V.Roventu -
http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/roventu/demersjur/r2_roventu_romana.pdf
http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/roventu/demersjur/r3_anexa1_istoria.htm
http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/roventu/demersjur/r4_anexa2_documente.htm
77
Folosirea statului în jaful funciar comunisto-fesenist-
http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-3-2012-1
78
Un mănunchi de scrisori deschise, către juriști implicați in
reabilitarea justiției
http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-3-2010-9
79
Reabilitarea legalității: de la combaterea prescrierii la
condamnarea uzurpării justiției
http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-7-2009-12
80
Tehnica post-incriminărilor… amnistiante-
http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-2-2010-9
81
Deblocarea procesului pentru crimele comunismului-
http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-1-2007-5
82
Scrisoare deschisă către veteranii țărăniști-
http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-12-2012-3
83
De la vinovăția justiției la falimentul dreptului-
http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-6-2011-3
84
http://epochtimes-romania.com/news/statul-captiv-cel-mai-mare-aparat-de-represiune-video---236403
85
a. Opinia cetățeanului Ioan Roșca privind proiectul de lege
privind revizuirea constituției României
http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-1-2013-4
86 b. Comentarea răspunsului Consiliului legislativ la propunerea
MCC http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-1-2013-4
c. Puterea cetățeanului- intărita prin Constițutie-
http://www.piatauniversitatii.com/news/editoriale-2013-9
d. Observații privind poziția CL față de noua propunere MCC-
http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-1-2014-3
86
Ascunderea genocidului antiromânesc-demonstrație-
http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-2-2013-1
87
Fonduri de documente-
http://www.procesulcomunismului.com/marturii/
88
Activitatea comitetului-
http://www.procesulcomunismului.com/activitate_procuratura.htm
89
Alternative-
http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-977-2005-3
90
Ne lăsăm (des)ființați dinafară?
http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-790-2005-3
91
Paradoxul prizonierilor dincolo de perplexitate-
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2000-2003/docs/23.htm
92
Prizonieri în contradicții capcană-
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2000-2003/docs/22.htm
93
Mai bine ca afară?-
http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-1-2018-9
94
a Perplexitatea morală: a crede, a spune, a face, a fi -
http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-635-2005-2
b
Trei intrebări coborînd/urcînd către miezul condiției noastre
politice
http://www.piatauniversitatii.com/news/editoriale/trei-2005-3.htm
c
Perplexitatea dinafară/dinăuntru - o întrebare-
http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-7-2006-1
d
Criza sensurilor-
http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-1-2015-5
95
a Mistica îndoielii asumate:a ști că crezi în loc să crezi că
știi- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-701-2005-2
b Alternativa perplexității asumate-
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2000-2003/docs/perplexitate.htm
96
Scrisoare larg deschisă-
http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-6-2015-8
97
Observații privind poziția SUA față de problema judecării
comunismului în România-
http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-1-2015-8
98
Și răzbunarea împotriva antisemiților stă în calea judecării
genocidului comunist-
http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-4-2013-9
99
Petiție: Legea 217/2015 nu este constituțională-
http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-3-2015-8
100
Despre genocidul contra legionarilor cînd vorbim? -
http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-2-2015-8
P { margin-bottom: 0.21cm }A:link { so-language: zxx }
|
Scris de asymetria on Saturday, March 06 @ 18:56:39 CET (145 citiri)
Citeste mai mult... | 66990 bytes in plus | Istorie recenta | Scor: 0 |
Recenzii: Social-democratia ca utopie la Henri H. Stahl (Nicolas Trifon)
Școala Gusti face obiectul unei multitudini de contribuții regrupate în două volume. Primul, Marginal și experimental – Cooperativa Gusti: două decenii de cercetare în istoria sociologiei (coord. Ionuț Butoi, Martin Ladislau Salamon, București, Eikon, 2020), a apărut acum câteva luni; al doilea, Condamnare, marginalizare și supraviețuire în regimul comunist. Şcoala gustiană după 23 august 1944
(coord. Zoltán Rostás, Chișinău, Cartier, 2021) a ieșit săptămâna
aceasta de la tipografie. Într-un caz, ca și în celălalt, cercetările în
materie de istorie orală și interviurile realizate încă din anii ’80 de
Zoltán Rostás sunt la originea perspectivei adoptate de o bună parte
dintre autori, deseori membri ai Cooperativei G. Convorbirile lui cu
Stahl, publicate cu titlul Monografia ca utopie: interviuri cu Henri H. Stahl: 1985-1987
(București, Paideia, 2000), constituie actul de naștere al acestei
structuri informale care se prezintă mai degrabă ca o cooperativă decât
ca o instituție academică.
|
Scris de asymetria on Wednesday, March 03 @ 16:28:29 CET (170 citiri)
Citeste mai mult... | 33771 bytes in plus | Recenzii | Scor: 0 |
Roata vremii: MARIUS OPREA [AMENDAMENTUL Silviu WEXLER] Vinovati pentru pãcatele p&
MARIUS OPREA [AMENDAMENTUL Silviu WEXLER] Vinovaþi pentru pãcatele pãrinþilor https://www.cotidianul.ro/vinovati-pentru-pacatele-parintilor/ Sursã - Mediafax 16 octombrie 2020 (R.C.) Actualitate, Analize 10 Vinovaþi
pentru pãcatele pãrinþilor – scoºi din morminte, unii deþinuþi politici
sînt condamnați, din nou, prim copiii lor; urmașii de legionari nu
primesc indemnizații”, scrie istoricul Marius Oprea pe mediafax.ro.
„Suferinþa
este „discriminatã” în Parlament, tocmai la propunerea reprezentatului
Comunitãþii Evreieºti: deºi copiii nu pot purta vina pãrinþilor, urmaºii
deþinuþilor politici nu primesc drepturi, dacã pãrinþii lor condamnaþi
au fost legionari, deºi aceºtia din urmã au fost beneficiari ai
Decretului-Lege 118, care a acordat compensaþii tuturor foºtilor
deþinuþi politici. ” Depututatul Comunitãþii Evreieºti a fãcut o propunere care hrãneºte antisemitismul Aparent,
nu ar fi vreo noutate: s-a votat iarãºi o lege strîmbã în Parlamentul
României. Adicã, modificãrile care s-au adus Decretului-Lege 118/1990,
prin care se acordã drepturi bãneºti urmaºilor de gradul I ai foºtilor
deþinuþi politici a trecut cu un amendament prin care sînt excluºi de la
primirea unor indemnizaþii urmaºii legionarilor ºi al celor condamnaþi
pentru ”crime de rãzboi” – situaþie în care aceºtia din urmã s-au aflat
ºi în cazul Decretului amintit. Amendamentul a fost introdus de Silviu
Vexler, deputat din partea minoritãþii evreieºti ºi preºedinte al
Federaþiei
Comunitãþilor Evreieºti din România ºi a fost votat cu o
largã unanimitate. Prevederea nedreptãþeºte o largã categorie de
urmaºi ai deþinuþilor politici, întrucît practica Securitãþii era aceea
de a vedea ”legionari” peste tot, pentru a-ºi justifica multe din
crimele ºi abuzurile sale. E un fapt pe care vi-l poate confirma orice
cercetãtor al arhivelor acesteia. Dealtfel, cunoscînd aceastã realitate,
nici mãcar regimul Iliescu nu a operat o asemenea discriminare, care
n-a fost cuprinsã în Decretul-Lege 118/1990, care se referã la
”acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice, de
dictatura instauratã cu începere de la 6 martie 1945”.
Aceastã
discriminare apare abia acum, la trei decenii de la cãderea comunismului
ºi nu-i mai priveºte nici mãcar pe foºtii deþinuþi politici, ci pe
copiii lor… Sîntem într-o situaþie care depãºeºte cu mult o dezbatere
de idei, o disputã istoricã ºi un rãzboi ”instituþional”, ca acela
purtat de Institutul pentru Studierea Holocaustului din România ”Elie
Wiesel”, pentru schimbarea numelor unor strãzi, ºcoli care poartã numele
unor personalitãþi care în opinia acestuia au fost legionari sau au
fost condamnate pentru ”crime de rãzboi”, ori pentru demolarea unor
statui precum cele ale lui Mircea Vulcãnescu sau Petre Þuþea, care
poartã aceastã vinã. De astã datã, acest rãzboi, care orice am spune e
oricum inegal ºi inechitabil, pentru cã s-a purtat împotriva unor oameni
care nu se mai pot apãra, dintre care mulþi au plãtit scump, chiar cu
viaþa, greºelile fãcute (asocierea cu fascismul ºi miºcarea legionarã),
acum a ajuns ”pînã-n pînzele albe” ºi vinovaþi sînt ºi copiii lor. Cei
care au fost odatã condamnaþi pentru trecutul sau faptele lor, ºi-au
ispãºit pedeapsa ºi mulþi au murit în condiþii inumane în lagãre ºi
închisori, se vãd acum ”dezgropaþi” cu tot cu trecutul lor, ca sã
justifice o nouã discriminare, prin care copiii lor, privaþi în timpul
comunismului de drepturi, marginalizaþi ºi ostracizaþi din cauza
condamnãrii politice a pãrinþilor, sã aibã acum de suferit o nouã
discriminare. Scoºi din morminte, deþinuþii politici din vremea
comunismului sînt acum condamnaþi a doua oarã: de astã datã suferã
copiii lor, cãrora dupã ce li s-a rãpit copilãria ºi le-a fost îngrãdit
viitorul din cauza greºelilor pãrinþilor, acum sînt lipsiþi de
compnesaþii din partea statului, pentru aceleaºi pãcate ale pãrinþilor.
Nu numai cã amendamentul acesta cuprinde o prevedere profund
neconstituþionalã, încãlcînd orice principiu de drept – în afara celor
naziste, care judecau dupã ”originea etnicã” – dar ea este, sub aparenþa
unei ”corectitudini politice”, profund lipsitã de
fundamente etice. E
cinicã, imoralã ºi profund nedreaptã ºi, deºi se vrea a fi reparatorie,
loveºte în oameni a cãror vinã e cã s-au nãscut în chiar acele familii.
În
plus, amendamentul domnului Vexler afirmã principiul abuziv conform
cãruia copiii sînt fãcuþi vinovaþi pentru pãcatele pãrinþilor. Dincolo
de toate, în mod paradoxal, aceastã propunere vine tocmai de la
deputatul Comunitãþii Evreieºti, o comunitate care ºtie mai bine decît
oricare cît de crud ºi nedrept este stigmatul extins de la pãrinþi
asupra copiilor. Este, în orice caz, o propunere care astfel asociatã,
nu are decît sã activeze un sentiment antisemit în rîndurile unora
dintre români, pînã acum într-o largã majoritate absolut strãini de
asemenea manifestãri.
Amendamentul Vexler contravine unei legi în vigoare
În
genere, statul român este nesimþitor faþã de victimele abuzurilor sale.
Acum, încã o datã. Ceea ce se întîmplã nu este o noutate. La fel s-a
întîmplat cu ”Legea nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter
politic ºi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunþate în
perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989”, la care am lucrat împreunã
cu regretatul senator Constantin Ticu Dumitrescu. Legea 221, pe care am
scris-o în mare parte a fost însuºitã de cãtre Monica Macovei, pe atunci
ministru al justiþiei, care a început în 2006 procedurile de avizare în
interiorul guvernului Tãriceanu ºi în anul urmãtor a transmis-o la
Senat, unde a fost adoptatã pe 12 mai 2008 cu o largã majoritate.
Proiectul a fost trimis apoi pe 17 iunie 2008 la Camera Deputaþilor
(decizionalã), care a adoptat-o un an mai tîrziu, fiind promulgatã de
Traian Bãsescu în 30 iunie 2009. Eram în culmea fericirii, pentru cã
mulþi dintre deþinuþi, majoritatea lor fiind condamnaþi cu confiscarea
averii, se puteau în sfîrºit adresa în instanþã, pentru despãgubiri. A
început tot atunci ºi un ºir întreg de aberaþii, unele instanþe
acordînd despãgubiri disproporþionate, unele nesimþit de mari, altele
prea mici. Culmea a atins-o pretenþia lui Victor Ciorbea, care a cerut
cîte un milion de euro pentru fiecare an de detenþie politicã, suferitã
de clientul sãu Ion Diaconescu, ceea ce a alimentat nemulþumirile, pînã
la un punct justificate, pe care le manifesta Ministerul Finanþelor faþã
de unele pretenþii nesãbuite, dar ºi de modul în care acestea erau
cauþionate de instanþele de judecatã în acordarea daunelor, pe care,
avînd (greºit!) încredere în luciditatea ºi bunul simþ al justiþiei, nu
le-am putut prevedea. În cele din urmã, s-a ajuns la abrogarea
articolului 5, alineatul 1 cel care statua posibilitatea obþinerii de
despãgubiri, din Legea nr. 221/2009, prin declararea lui ca
neconstituþional, prin Decizia Curþii Constituþionale nr. 1358/din 21
octombrie 2010. Dacã începînd cu data publicãrii în Monitorul Oficial a
legii, în 2 iunie 2009, foºtii persecutaþi politic se puteau adresa
instanþelor de judecatã pentru a cere despãgubiri, de la aceastã datã
toate acþiunile în instanþã au fost suspendate ºi nu s-au mai putut
înainta altele. Nici la CEDO nu mai putea avea nimeni speranþa legitimã a
unui cîºtig de cauzã, deºi au fost avocaþi care au încercat sã
speculeze deznãdejdia foºtilor deþinuþi politici, pentru cã dispoziþiile
legii n-au fost desfiinþate ad-hoc, printr-un mecanism extraordinar, ci
pe un traseu ordinar, pe calea exercitãrii controlului de
constituþionalitate.
Dar a rãmas încã valid ºi legal, ceea ce Legea
221 prevedea la articolul 1 al ei, ºi anume caracterul ilegal ºi abuziv
al condamnãrilor politice, precum ºi anularea ºi casarea tuturor
sentinþelor din procesele politice, toate fiind enumerate în textul
legii, în conformitate cu prevederile penale, speciale sau cu caracter
secret în baza cãrora opozanþii regimului comunist au fost trimiºi în
lagãre ºi închisori. Toate aceste condamnãri au fost anulate prin Legea
221, iar aceastã prevedere nu a fost niciodatã declaratã
neconstituþionalã, ceea ce duce la argumentul de nelegalitate al
amendamentului deputatului Silviu Vexler. Lãsînd la o parte cã el e
profund neconstituþional. De astã datã, rãmîne de vãzut dacã Curtea
Constituþionalã va acþiona la fel de prompt ca în cazul Legii 221/2009,
în a constata cã e profund ilegitim sã-i nedreptãþeºti pe copii, pentru
condamnãrile suferite de pãrinþi.
Întoarcerea la stalinism În
urma intervenþiei deputatului Federaþiei Comunitãþilor Evreieºti, domnul
Vexler, textul legii prin care se acordã drepturi ºi urmaºilor direcþi
ai foºtilor deþinuþi politici sunã astfel:
“Prevederile prezentului
decret-lege nu se aplicã persoanelor condamnate pentru infracþiuni
contra umanitãþii sau celor în cazul cãrora s-a dovedit cã au desfãºurat
o activitate fascistã ºi/sau legionarã în cadrul unei organizaþii sau
miºcãri de acest fel, precum ºi copiilor acestora.” (subl. n.). Cine va
rãmîne însã sã producã aceastã ”dovadã”? Rãspunsul este simplu. Abilitat
cu asemenea atribuþii este Insitutul pentru Studierea Holocaustului din
România ”Elie Wiesel”, care ºi-a fãcut datoria în acest sens, pînã
acum, cu asupra de mãsurã, prin acþiuni uneori împinse la absurd. Ca o
glumã a istoriei, prin Hotãrîrea 902 din 2005 prin care lua fiinþã,
acesta primea ca sediu o clãdire în municipiul Bucureºti, pe Str.
Vigilenþei nr. 3. Îmi vine în minte un caz controversat, în
care autoritãþilor din Slovacia, care au vrut sã dea
numele eroului român antifascist Ion ªiugariu unui pod pe care acesta
l-a apãrat cu preþul vieþii, Ambasada României la Bratislava le-a cerut
sã nu facã acest lucru, întrucît poetul-soldat Ion ªiugariu ”a fost
legionar”, potrivit avizului cerut ºi transmis Ambasadei de ”cei în
drept”. Numai scandalul internaþional care se profila, cît ºi
intervenþia energicã a fiicelor eroului au fãcut ca Ambasada României sã
dea înapoi, umplînd însã de ruºine imaginea þãrii. Activitatea
Institutului ”Elie Wiesel” în materie de ”vînãtoare de criminali de
rãzboi” ºi legionari e cunoscutã deja. A ajuns notoriu cazul lui Mircea
Vulcãnescu, socotit ”criminal de rãzboi”, caz în care Institutul a cerut
demontarea plãcilor comemorative, demolarea bustului sãu, schimbarea
denominaþiei strãzii ºi a liceului care-i poartã numele. În mod
paradoxal, statul român a acþionat altfel în acelaºi caz, printr-o
instanþã de judecatã. Doamna Mãriuca Vulcãnescu s-a adresat justiþiei în
2018, pentru a constata caracterul politic al condamnãrii tatãlui sãu.
"Este vorba de o persoanã care a fost condamnatã, umilitã, care
a suferit ºi a fost omorîtã pe nedrept, ba mai mult, imaginea ºi
memoria îi sînt pãtate ºi post-mortem, prin existenþa ºi menþinerea
efectelor hotãrîrilor de condamnare, iar aceste efecte se rãsfrîng ºi
asupra mea, scria fata cea mica a lui Mircea Vulcanescu, în cererea de
chemare în judecatã. A pierdut, prin sentinþã definitivã ºi irevocabilã,
în vara anului trecut. Acum, în vîrstã de 88 de ani, nu mai poate spera
la vreo indemnizaþie, cu toate cã ºi ea, ca fiicã a tatãlui sãu, a fost
întemniþatã de comuniºti. Prin forma nouã a Decretului Lege 118,
Insitutul ”Elie Wiesel” devine o adevãratã instanþã de judecatã, iar
deciziile sale, cu antetul Guvernului României, care vor fi solicitate
ºi transmise
Caselor de Pensii, pentru a stabili cine a fost ºi cine nu
”fascist-legionar” (o echivalenþã pe care Tribunalul de la Nuremberg nu a
fãcut-o) sau ”criminal de rãzboi” au autoritate de lucru
judecat. De la
instanþã moralã ºi poliþie culturalã, acum aceastã instituþie primeºte
pîinea ºi cuþitul, judecînd asupra atîtor desine sfãrîmate – vorbim de
copiii unor deþinuþi politici socotiþi
de Securitate drept legionari.
Aici, au fost incluºi, de pildã, în cursul anchetelor la care au fost
supuºi inclusiv mari oameni ai Bisericii, precum Bartolomeu Anania sau
Dumitru Stãniloaie.
Eticheta de ”legionar” era aplicatã, de fapt, în
cursul anchetelor Securitãþii cu o foarte mare largheþe ºi de foarte
multe ori fãrã nicio bazã realã. Acum, ”tezele” Securitãþii, potrivit
cãrora
cei care se împotriveau comunismului nu puteau fi decît legionar,
au devenit literã de lege în Parlamentul României. În noaptea de
Rusalii a anului 1951, au fost deportaþi în Bãrãgan peste 40.000 de
oameni, în primul rind familiile legionarilor arestaþi în noaptea de 14
spre 15 mai a anului 1948. Acelaºi
Parlament al României, în urmã cu doi
ani ºi jumãtate, însã de astã datã în ”tãcerea asurzitoare” a
deputatului Vexler, a votat o lege (ºi preºedintele Iohannis a
promulgat-o) prin care 14 mai,
data la care au fost arestaþi toþi
comandanþii legionari în 1948, a devenit ”zi naþionalã de comemorare a
martirilor morþi în temniþele comuniste”. Ce sã mai înþelegem din asta?
Nimic
bun, atîta cîtã vreme acest Parlament a hotãrît, la cererea deputatului
Silviu Vexler: copiii a zeci de mii de nefericiþi, mulþi morþi în
temniþã sau care au supravieþuit, copii care în timpul comunismului au
fost mai întîi deportaþi alãturi de ai lor în Bãrãgan, precum cei din
fotografia de mai sus, fãrã sã ºtie care le e vina, apoi au fost trataþi
ca niºte proscriºi,
exmatriculaþi din ºcoli, excluºi din facultãþi ºi
socotiþi toatã viaþa niºte paria, pentru vina pãrinþilor lor, sînt ºi ei
condamnaþi acum aidoma pãrinþilor lor, de un stat care se
autoproclamã
democratic, dar care de fapt se întoarce încet la
stalinism. Articolul este scris de istoricul Marius Oprea și este preluat integral de pe mediafax.ro.
|
Scris de asymetria on Tuesday, February 23 @ 16:54:41 CET (157 citiri)
Citeste mai mult... | 21668 bytes in plus | Roata vremii | Scor: 0 |
In epicentru: Magda Ursache. Era grafomanilor
Aș vrea sã încep acest foileton dorind criticilor literari ce le dorește
Dan Culcer („Asymetria”) : „Bunã libertate de opinie ! Vremile nu-s
chiar propice pentru a urma un decalog ca acela formulat de Daniel
Cristea-Enache. Iatã-l : „- sã citești o carte înainte de a scrie despre ea - sã nu minți cititorul lãudând o manufacturã lamentabilã și demolând o operã importantã - sã nu faci servicii de presã, de promo, de reciprocitate avantajoasã- pecuniar - sã nu furi munca altuia - sã nu calomniezi, sã nu denigrezi, sã nu lansezi atacuri la persoanã, sã nu-ți ridici, „polemic”, poalele-n cap - sã fii curios, neblazat, atent la cei ce vin în spațiul literar - sã nu crezi cã literatura începe și se terminã cu aceștia, dimpreunã cu tine - sã admiți cã poți greși, recunoscând, onest, când ai fãcut-o - sã te bucuri când citești o carte bunã a unui adversar de idei - zece, sã iubești literatura
Sigur
cã sunt destui critici de întâmpinare care vorbesc cu pricepere, dar
sunt mulți care o fac (și-s mai vocali) cu nepricepere. Cât despre
autori ! Dacã n-ai talentul de a ajunge sub reflectoare și aștepți
selecția naturalã, clachezi. Scrii scrisori fãrã numãr fiecãrui critic
care conteazã, te-ai scos.
|
Scris de asymetria on Saturday, January 23 @ 10:53:16 CET (222 citiri)
Citeste mai mult... | 16893 bytes in plus | In epicentru | Scor: 0 |
Editoriale: Ioan-Aurel Pop. Câteva observatii lingvistice
Îmi
amintesc de o întâmplare nostimã de acum câțiva ani, când un
distins intelectual român mi s-a plâns cã un italian a folosit,
într-o conversație cu el, cuvântul „morbido”, adicã „morbid”,
fapt care i s-a pãrut profund jignitor.
E drept cã interlocutorul
meu, ca mulți alți români, credea cã știe italianã fãrã sã
fi învãțat aceastã limbã. Noroc cã lucrurile s-au lãmurit și
întâmplarea a rãmas benignã, fãrã urmãri. Adjectivul „morbido”
din italianã se traduce în românește prin „moale”, „pufos”,
„lin”, „delicat” și nu prin „morbid” (= „bolnav”,
„nesãnãtos”, „patologic”). În limba italianã, expresia
„pelle morbida”, adicã „piele delicatã”, „piele finã”,
„piele gracilã”, este una curentã și exprimã, adesea, un
adevãrat compliment fãcut sexului frumos.
Faptul acesta banal aratã
cã limbile au felurite capcane și cã existã cuvinte de aceeași
formã, dar cu înțeles diferit (omonime) și chiar cuvinte de
aceeași origine (cu etimologie comunã) și cu sensuri deosebite în
limbi diferite.
Acum
câteva zile am vãzut, pe burtiera de la CNN, urmãtorul anunț,
preluat apoi și de France 24 și de alte agenții de știri: „Biden
picks retired general Lloyd Austin as first Black Pentagon chief”
(„Biden îl pune pe generalul pensionat Lloyd Austin drept primul
șef negru al Pentagonului”). În alte surse referitoare la aceeași
știre, în loc de „Black”, am gãsit „African-American”. În
românește cuvântul „negru” exprimã în primul rând o culoare
și abia apoi o rasã. Când se enumerã rasele, se spune încã la
noi „rasa galbenã”, „rasa albã”, „rasa neagrã”.
Cuvinte precum „caucazian” pentru „om alb” sau „african
american” pentru „om de culoare neagrã” nu s-au încetãțenit
deocamdatã în românește. „Caucazian” înseamnã la noi
locuitor al regiunii Caucazului sau o realitate legatã de Munții
Caucaz. „African american” înseamnã american de origine
africanã, dar, dupã cum se știe, nu toți africanii (inclusiv cei
care trãiesc în Statele Unite) au culoarea pielii neagrã.
Cu toate
acestea, unii adepți ai „corectitudinii politice” considerã cã
ar trebui sã ne modificãm și noi limbajul și sã nu mai folosim
noțiuni ca „rasã” sau „negru”, socotite ofensatoare,
jignitoare. Se va întâmpla, probabil, în timp, acest lucru și se
vor folosi alți termeni, fiindcã limbile, ca și oamenii, se
schimbã. Deocamdatã, în românește sunt socotite degradante și
rușinoase noțiuni ca „negrotei”, „cioroi”, „cioarã”
etc. Cuvântul „negru” nu face parte, pentru moment, din aceeași
categorie, dar asta nu înseamnã cã unii nu-l folosesc în sens
peiorativ. Existã și români care acordã acestui termen un sens de
ocarã, de discriminare, de înjosire, ceea ce este de condamnat
categoric. Oricum, în acest moment, „negru” din românește nu
are sensul de „nigger”, „nigga” (= „cioarã”, „cioroi”)
din engleza americanã. Câtã vreme și în englezã se folosește
încã oficial cuvântul „black” pentru a denumi un „african
american”, nu ar trebui sã fim nici noi (românii) și nici alții
scandalizați.
Or, „black chef” nu se poate traduce în românește
– oricât de precauți am vrea sã fim – decât prin „șef
negru”. Dacã viitorul șef al Pentagonului poate sã fie numit
„negru” în surse oficiale sau în mass-media, ar fi de dorit ca
și alții sã se poatã chema așa, fãrã supãrare sau fãrã mare
supãrare. Natural, cu o condiție: ca adresarea sã nu fie fãcutã
cu intenția de a jigni.
|
Scris de asymetria on Saturday, December 12 @ 17:09:46 CET (576 citiri)
Citeste mai mult... | 8922 bytes in plus | Editoriale | Scor: 0 |
Eseuri: Ion Coja. Don Quijote si românii
Informația,
pentru mine cea mai prețioasă despre moldoveni, despre români așadar,
am primit-o cu ani buni în urmă de la prințul Dimitrie Cantemir, care
în Descriptio Moldaviae consemnează următoarele:„Moldovenii trag foarte bine cu săgeata, știu să arunce chiar și sulița – scria Cantemir despre moldovenii săi – dar treabă mai bună au făcut totdeauna cu sabia; de pușcă nu se folosesc decât vânătorii, căci socotesc că nu este lucru de cinste să întrebuințeze împotriva dușmanului (s. n.) o armă la a cărei folosire nu se cere nici un fel de îndemânare și nici o vitejie.”
|
Scris de asymetria on Friday, November 20 @ 10:48:45 CET (367 citiri)
Citeste mai mult... | 10159 bytes in plus | Eseuri | Scor: 0 |
Editoriale: Paul Goma, ANTISEMIT CHIAR SI DUPA MOARTE ? de Radu Negrescu-Sutzu
ANTISEMIT
CHIAR ȘI DUPĂ MOARTE ?
Într-un
excelent interviu dat lui Cristian Pătrășconiu, în România
literară
din 20 martie 2020, intitulat ,,Scriitorii și delațiunile la
Securitate”, doamna Germina Nagâț de la CNSAS spune că nu
are în minte niciun caz de scriitor care să fi refuzat în mod ferm
să toarne la Securitate. Omițând să-l citeze pe Paul Goma, care
numai turnător nu a fost, înseamnă ori că d-na Nagâț nu-l
consideră scriitor, ori că-l consideră scriitor ,,antisemit’’,
și deci îl exclude din start.
După
doar câteva zile, pe postul de televiziune Epoch
Times Romania,
în 29 martie 2020, când Paul Goma nici nu fusese încă incinerat,
doamnele Nicoleta Savin și Doina Jela, la emisiunea ,,Ora de
veghe’’, îi aduceau un pios omagiu... acuzându-l de
antisemitism!
Paul
Goma a fost întreaga viață soțul unei doamne evreice și tatăl
unui fiu evreu, după legea mozaică. Ambii l-au iubit și i-au fost
sprijin de neclintit în viață, cu un devotament rar întâlnit,
până-n ultima clipă. Dar cum poate oare un evreu iubi un antisemit
feroce, care-i urăște neamul?
Este
cunoscut că de multe ori adevărul supără, deranjează. Paul Goma
l-a rostit până la sațietate, făcându-și astfel mulți
prieteni, dar și mai mulți dușmani. Aceștia l-au acuzat toată
viața, cu o inspirație diabolică debordantă, de multe ori
contrazicându-se. Din ,,jidan’’ și ,,jidănit’’, Goma a
sfârșit prin a deveni ,,antisemit’’.
Ei
bine, eu unul nu am crezut niciodată în aceste acuzații, întrucât
am primit la vremea respectivă, în 2004, de la scriitor, lucrarea
sa intitulată Săptămâna
roșie (Basarabia și evreii),
unde nu am găsit nicio urmă de antisemitism sau de negare a
tragediei holocaustului.
Aici
era vorba despre unii evrei bolșevici din Basarabia noastră
românească, a anului 1940, cu mâinile pătate de sânge românesc
și care nu pot în niciun caz reprezenta poporul evreu în
totalitatea sa. După cum, atunci când îi amintește pe criminalii
comuniști români ne-evrei, care nici ei nu reprezintă, din
fericire, întregul popor român, care nu este răspunzător de
faptele și fărădelegile lor, Paul Goma nu poate fi acuzat de
atitudine antiromânească.
Experiența
vieții m-a învățat să nu generalizez, ci să-i apreciez pe
oameni individual. Evreii nu sunt toți răi sau toți buni, întrucât
niciun popor, oricare ar fi el, nu este o entitate omogenă și orice
pădure, oricât ar fi de frumoasă, are și uscături.
Transmutarea
sentimentelor pe care un ne-evreu le poate nutri la adresa unui evreu
care l-a nedreptățit, nu poate fi proiectată asupra întregului
popor evreu, după cum nici recunoașterea calităților morale ale
unui evreu care a ajutat un ne-evreu nu se referă decât la persoana
respectivă și nu la întreg poporul evreu. Nu acuzând, pe drept,
pe un evreu (sau pe unii evrei) devii antisemit, după cum nici
lăudând, pe merit, pe alții, nu-ți conferă calitatea de
filosemit.
Radu
Negrescu-Suțu
|
Scris de asymetria on Wednesday, September 30 @ 16:26:18 CEST (441 citiri)
Citeste mai mult... | 10686 bytes in plus | Editoriale | Scor: 0 |
Dialoguri: Interviu cu Ioan Rosca: Procesul Comunismului
«Cu privire la intelectualii ‘apolitici’ (pentru ca sunt si din acestia
destuli): la inceputul anului 1990 am fost refuzat de intelectualii pe
care-i invitam sa se implice în organizarea rezistentei - în numele
pasiunilor lor profesionale. intre timp s-au aranjat binisor, formeza o
adevarata ‘opozantura’, platita sa latre din cand în cand, fara a musca.
M-am stapanit atunci sa-i intreb: dar eu si altii implicati "]n strada"
nu aveam dreptul la a-ne împlini cariera si conturile de banca, în loc
sa le facem zob - într-o lupta pierduta din lipsa de combatanti? O fac
acum. Acuz! De aceea nu sunt simpatic multora. Important, ca sa apara o
lupta adevarata e sa se afle ca avem soldati, dar sunt condusi de falsi
generali. » Ioan ROȘCA
|
Scris de asymetria on Wednesday, September 02 @ 10:09:59 CEST (519 citiri)
Citeste mai mult... | 29817 bytes in plus | Dialoguri | Scor: 0 |
Anunturi: Radu Negrescu-Sutzu, Paul Goma nu a pus piciorul la Centrul Cultural Român
Paul Goma nu a intrat niciodată pe teritoriul României, după 1977 Stimate
domnule Băciuț (nicolaebaciut@yahoo.com),
Spre
surprinderea și nedumerirea mea și a altor persoane apropiate lui Paul Goma, colaboratorul Dvs., d-l Mircea I. Bătrânu, scrie un neadevăr în paginile revistei ,,Vatra
veche’’ din aprilie 2020, prin care întinează memoria marelui opozant anticomunist, acuzându-l indirect de colaboraționism. (In
memoriam. Paul Goma, de Mircea I. Bătrânu, pag. 15)
Domnul
Bătrânu susține că l-a întâlnit pe Goma în vara anului 1991, la Centrul Cultural Român din Paris (devenit apoi ICR), care aparținea atunci de Ministerul de Externe, deci o anexă a Securitatății, situat în localul Ambasadei României.
Or, Paul Goma nu a fost cetățean francez și n-a avut toată viața în Franța decât statutul de azilant politic și-un act care-i permitea să călătorească în toate țările, în afară de România.
Ambasada României este, după cum toată lumea știe, teritoriu românesc, unde Goma nu a pus niciodată piciorul.
În
anul 1991, exilații români din Paris organizau frecvent
manifestații de protest în fața sediului Ambasadei României, unde
Paul Goma venea de fiecare dată spre a-și manifesta dezacordul față de politica dusă de guvernul lui Ion Iliescu. Să nu uităm că în septembrie a avut loc cea de-a patra ,mineriadă’’. Aceste manifestații se țineau însă în stradă, sub protecția Poliției
franceze, și nu în interiorul clădirii.
Aceasta ar putea fi o explicație a neadevărului scris de d-l Bătrânu, care s-ar transforma astfel într-o regretabilă confuzie. Însă explicația nu poate veni decât din partea dânsului.
Vă rog să binevoiți a publica această dezmințire, necesară păstrării nealterate a memoriei lui Paul Goma, model de curaj și de probitate pentru conaționalii săi și nu numai.
Rămân,cu distinse salutări,
Al Dvs., Radu Negrescu-Suțu, Paris, 11 aprilie 2020
|
Scris de asymetria on Wednesday, September 02 @ 09:07:19 CEST (474 citiri)
Citeste mai mult... | Anunturi | Scor: 0 |
Proza: Gheorghe Sasarman. U de la Universalism. O distopie
Mai întâi mi-am zis că poate voi fi adormit și
că visez. Eram în Marienplatz,
în inima urbei, era soare și mi-era cald, deși eram desculț și
doar cu pijamaua pe mine; putea fi ora amiezii, dar piața era totuși
pustie, adică aproape pustie, lucru destul de ciudat pentru un
perimetru pe care, nu numai în sezonul turistic, îl știam asaltat
fără curmare de sute și sute de pietoni, fie ei localnici sau
veniți de te miri unde. Senzația de stranietate era întărită de
faptul că vitrinele magazinelor (Hugendubel,
Beck,
Rischart,
Kaufhof
etc.) erau protejate rudimentar cu scânduri, iar fațadele
clădirilor, inclusiv cele ale primăriei neogotice, împestrițate
cu graffiti,
purtau și alte semne vizibile ale unei suspecte delăsări. Din
fântâni debordau gunoaiele, răspândite de altminteri pe tot
pavajul, faimoasa Coloană a Mariei, văduvită de statuia celei al
cărei nume îl purta și piața, fusese retezată pe la jumătate,
iar orologiul fără arătătoare din turnul Primăriei îmi sugera
nu știu de ce o analogie cu ceasurile lichefiate ale lui Salvador
Dali.
Gheorghe
Săsărman: U
de la Universalism Din volumul "Alfabetul distopiilor", text din care primele doua episoade
au apărut in umărul din februarie 2020 al Revistei Apostrof. Cartea va apare la Editura Școala Ardeleană din Cluj.
|
Scris de asymetria on Saturday, August 22 @ 05:30:35 CEST (531 citiri)
Citeste mai mult... | 63368 bytes in plus | Proza | Scor: 0 |
Roata vremii: Din viata profesorului de limba româna Ioan George Ciama - IV
Bătrânețea are avantajele ei. Mi-a permis să descopăr că am trecut prin școală multe prea neatent, ca printr-un fel de tunel, unde din când în când apar trape de lumină. Luminile acestea îmi apăreau doar mie. Alte lumini erau vizibile celorlalți colegi. Asincron. Din păcate. De aceea nu cred că suntem o generație. Ioan Ciama a trăit cu totul altceva, deși frecventa același spațiu urban, uneori aceeași bibliotecă, același anticariat, pe aceleași străzi vechi. Scrierea lui autobiografică îmi oferă zeci de probe despre asincronia trăirilor, experiențelor, în cadrul aceleiași tranșe de vârstă. Descopăr acum, bucuros, o personalitate de o complexitate și de o verticalitate pe care diferențele între spațiile în care trăiam mi le făceau greu accesibile, ba chiar inaccessibile. Ioan Ciama locuia la cămin, chiar dacă în centrul orașului. Eu locuiam într-o periferie situată la vreo șase kilometri de liceu. Coexistența noastră era definită de un loc geometric, clasa, eventual curtea școlii. Nu cred că am schimbat în cei vreo cinci ani de coexistență pașnică prea multe vorbe între acești pereți. Mare îmi este bucuria că am avut șansa să trăiesc suficent pentru a afla câte ceva despre personalitatea și activitatea fostul meu colegul de liceu. Locuim prea departe unul de altul, el— la Pâncota, în România, eu — la Elancourt, în Franța, pentru a mai putea schimba ceva dintr-o relație care, prin natura lucrurilor, a fost superficială. Tot ce pot face este să permit și altora să afle ce am pierdut eu neștiind cine este Ioan Ciama, profesor de limba română. Unul dintre aceia fără de care neamul românesc ar fi fost mai slab și mai sărac. Dan Culcer
|
Scris de asymetria on Thursday, August 13 @ 21:12:22 CEST (522 citiri)
Citeste mai mult... | 37639 bytes in plus | Roata vremii | Scor: 0 |
Roata vremii: Din viata profesorului de limba româna Ioan George Ciama - III
Bătrânețea are avantajele ei. Mi-a permis să descopăr că am trecut prin școală multe prea neatent, ca printr-un fel de tunel, unde din când în când apar trape de lumină. Luminile acestea îmi apăreau doar mie. Alte lumini erau vizibile celorlalți colegi. Asincron. Din păcate. De aceea nu cred că suntem o generație. Ioan Ciama a trăit cu totul altceva, deși frecventa același spațiu urban, uneori aceeași bibliotecă, același anticariat, pe aceleași străzi vechi. Scrierea lui autobiografică îmi oferă zeci de probe despre asincronia trăirilor, experiențelor, în cadrul aceleiași tranșe de vârstă. Descopăr acum, bucuros, o personalitate de o complexitate și de o verticalitate pe care diferențele între spațiile în care trăiam mi le făceau greu accesibile, ba chiar inaccessibile. Ioan Ciama locuia la cămin, chiar dacă în centrul orașului. Eu locuiam într-o periferie situată la vreo șase kilometri de liceu. Coexistența noastră era definită de un loc geometric, clasa, eventual curtea școlii. Nu cred că am schimbat în cei vreo cinci ani de coexistență pașnică prea multe vorbe între acești pereți. Mare îmi este bucuria că am avut șansa să trăiesc suficent pentru a afla câte ceva despre personalitatea și activitatea fostul meu colegul de liceu. Textul publicat este mai mult decât o autobiografie sau o genealogie.
Conține elemente descriptive și interpetări care pot fi valorificate de
cititorii atenți, printr-o lectură sociologică și psihologică
contextualizantă. Locuim prea departe unul de altul, el— la Pâncota, în România, eu — la Elancourt, în Franța, pentru a mai putea schimba ceva dintr-o relație care, prin natura lucrurilor, a fost superficială. Tot ce pot face este să permit și altora să afle ce am pierdut eu neștiind cine este Ioan Ciama, profesor de limba română. Unul dintre aceia fără de care neamul românesc ar fi fost mai slab și mai sărac. Dan Culcer
|
Scris de asymetria on Thursday, August 13 @ 21:01:23 CEST (512 citiri)
Citeste mai mult... | 41485 bytes in plus | Roata vremii | Scor: 0 |
|  |
Azi
Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi. |
Societatea de maine
Daca nu acum, atunci cînd? Daca nu noi, atunci cine?
S'inscrire a Societatea de maine
Intrati in Societatea de maine
Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
|
|
|
Inscriere : fr.groups.yahoo.com
Se dedica profesorului Mircea Zaciu
|
Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
Nicolae Iorga
|
Identificare
Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs. |
| 
|