Asymetria - revue roumaine de culture, critique et imagination

Modules

  • Home
  • Arhive
  • AutoTheme
  • AvantGo
  • Avertizari
  • Conținuturi
  • Search
  • Submit_News
  • Surveys
  • Top
  • Topics

  • Who's Online

    Exista in mod curent, 18 gazda(e) si 0 membri online.

    Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici

    Cautare în labirint




    Languages

    Select Interface Language:


    Apeluri. Societatea civila Geopolitica: Ioan ROSCA. Scrisoare deschisa catre CALIN GEORGESCU

    Domnule Călin Georgescu,
            Ați cîștigat primul tur al alegerilor prezidențiale pe baza voturilor românilor care v-au creditat ca naționalist - luptător pentru suveranitatea țării și justițiar-apărător al obidiților, dreptății și libertății. Dv. nu v-ați precizat însă suficient poziția față de problemele concrete cu care se confruntă românii ci v-ați limitat la considerații și promisiuni vagi. Nici măcar nu v-ați manifestat sprijinul față de partidele naționaliste/suveraniste, în alegerile parlamentare. Nu știu dacă știrea conversației dv. recente cu oficiali din Israel e reală, dar avînd în vedere conexiunea dv. aparentă cu echipa președintelui Trump (pronunțat sionistă), mă voi concentra asupra promovării suveranității în această direcție, critică.
            Sperăm că veți înțelege că noi, cei cu experiența manipulărilor care ne-au adus în situația de azi,  sîntem vigilenți, neconsiderînd oportun să primiți un cec în alb pentru turul doi al alegerilor, ajungînd la putere cu mîinile libere de angajamente clare;  încît să puteți da ulterior orice interpretare sintagmelor simbolice/metaforice, punîndu-ne în fața unor eventuale surprize neplăcute. E cazul să vă echilibrați discursul defensiv, prin care răspundeți presiunilor globaliștilor și paraziților (asigurîndu-i că nu sînteți o amenințare pentru ei), luînd notă că și noi, suveraniștii/ justițiarii, avem de la dv. aștepări- contrare celor ale adversarilor noștri. Și pe noi vă bazați.

    Bibliografie pentru cei care nu vor să rămână orbi în șalupa condusă de piloții robi.
    Documente pentru o istorie a relațiilor românilor cu evreii :
    Revista Certitudinea
    De citit serialul semnat de Ioan Roșca în numerele din 2023 și 2024 ale revistei Ceetitudinea.

    Scris de asymetria on Wednesday, December 04 @ 13:34:22 CET (34 citiri)
    Citeste mai mult... | 14367 bytes in plus | Geopolitica | Scor: 0

    Apeluri. Societatea civila Legislatie: Reforma Politica si Economica Suveranista Radicala pentru Romania

    Redactat în cadrul unui grup de reflecție extins și autonom, acest text structurat poate servi drept model pentru un
    Program de Reformă Politică și Economică Suveranistă Radicală pentru România - 2024

    Context și Obiective :
    Acest program propune o reformă politică și economică profundă, bazată pe principiul suveranității naționale, pentru a crește independența României în plan politic, economic și social. Scopul este consolidarea capacității statului de a răspunde nevoilor cetățenilor, reducerea dependenței de structuri supranaționale și multinaționale și crearea unui model de dezvoltare sustenabil și centrat pe interesele naționale.

    1. Suveranitatea Politică
    1.1 Reforma Constituțională
    • Redefinirea relațiilor cu Uniunea Europeană: România va propune o reformă a tratatelor UE, concentrată pe restabilirea suveranității naționale în domenii-cheie precum politica monetară, fiscală, energie și agricultură. Dacă aceste reforme nu sunt acceptate, România va organiza un referendum pentru recalibrarea relațiilor cu UE.
    • Consolidarea statului național unitar: Interzicerea oricăror propuneri de regionalizare sau federalizare. Politicile de descentralizare vor fi îmbunătățite, însă fără a pune în pericol unitatea statului.
    • Reforma sistemului de partide: Limitarea numărului de partide politice care pot participa la alegeri, prin ridicarea pragului electoral și impunerea unor standarde clare de integritate. Orice partid implicat în scandaluri de corupție sau cu legături cu entități externe neautorizate va fi dizolvat.
    1.2 Reforma Instituțiilor Publice
    • Reducerea birocrației: Simplificarea și digitalizarea procedurilor administrative prin implementarea unui sistem unic de management public, accesibil tuturor cetățenilor. Restructurarea aparatului de stat, cu focus pe eficiență și reducerea costurilor.
    • Lupta împotriva corupției: Întărirea legislației anti-corupție prin crearea unei instituții independente de control financiar, care să investigheze orice cazuri suspecte de deturnare de fonduri publice. Orice politician condamnat pentru corupție va fi interzis pe viață din funcțiile publice.
    1.3 Reforma Electorală
    • Introducerea votului obligatoriu: Cetățenii români vor fi obligați să participe la alegeri, ca o măsură de responsabilizare civică.
    • Sistem electoral majoritar: Implementarea unui sistem majoritar în două tururi pentru alegerile parlamentare, reducând fragmentarea și instabilitatea politică.
    • Transparență și control strict al finanțării campaniilor electorale: Limitarea finanțării externe a partidelor și control strict asupra surselor de finanțare. Fiecare partid trebuie să publice în mod transparent cheltuielile de campanie și sursele de venit.
    2. Suveranitatea Economică2.1 Politici Economice Independente
    • Naționalizarea resurselor strategice: Petrolul, gazele naturale, energia electrică, pădurile și resursele minerale vor reveni sub controlul statului român. Acest lucru va permite statului să controleze piețele interne și să gestioneze prețurile pentru a proteja consumatorii și a asigura independența energetică.
    • Dezvoltarea industriei locale: Crearea de stimulente fiscale și subvenții pentru industriile strategice precum tehnologia, energia regenerabilă, industria agro-alimentară și industria auto. Ținta este crearea de locuri de muncă de calitate și reducerea importurilor.
    • Politică monetară suverană: România își va păstra moneda națională (leul) și va întări Banca Națională ca instituție suverană, responsabilă pentru politica monetară independentă de Banca Centrală Europeană.
    2.2 Reforma Fiscală și Bugetară
    • Taxarea progresivă și combaterea evaziunii fiscale: Introducerea unui sistem de taxare progresivă, unde cetățenii cu venituri mari și companiile multinaționale vor plăti un procent mai mare din venituri. Implementarea unui sistem de control digital și automatizat pentru a elimina evaziunea fiscală.
    • Taxe pe profitul companiilor străine: Impunerea unei taxe suplimentare pentru companiile multinaționale care exportă profiturile din România, astfel încât să contribuie la dezvoltarea infrastructurii naționale.
    • Reevaluarea datoriei externe: Începerea unui audit independent al datoriei externe și renegocierea termenilor cu creditorii internaționali pentru a reduce povara asupra bugetului de stat.
    2.3 Reforma Agriculturii și Reindustrializarea
    • Suveranitate alimentară: Implementarea unor politici agricole care să asigure că România își poate produce majoritatea necesarului de alimente. Crearea de cooperative agricole finanțate de stat și protejarea producătorilor locali de importuri ieftine.
    • Reindustrializare: Investiții masive în reînvierea industriei manufacturiere din România, cu accent pe producția de bunuri tehnologice, energie verde și produse industriale complexe.
    3. Suveranitatea Energetică3.1 Controlul Național asupra Energiei
    • Naționalizarea sectorului energetic: Toate activele energetice strategice vor fi naționalizate. România va dezvolta capacități proprii de extracție, rafinare și distribuție a resurselor naturale.
    • Dezvoltarea energiei regenerabile: În paralel cu naționalizarea resurselor tradiționale, România va investi masiv în energia regenerabilă, cu scopul de a deveni independentă energetic până în 2035.
    • Înființarea unei bănci naționale de energie: Aceasta va finanța proiectele de infrastructură energetică, asigurând resursele necesare pentru extinderea și modernizarea rețelei electrice și a surselor de energie.
    4. Suveranitatea în Educație și Cultură4.1 Reforma Sistemului Educațional
    • Educație orientată către nevoile naționale: Curricula școlară va fi restructurată pentru a include mai multe elemente de educație civică, economică și patriotism. Elevii vor învăța despre istoria, economia și cultura României într-un mod care să le ofere un sens clar al identității naționale.
    • Sisteme de învățământ dual: Dezvoltarea de parteneriate între stat și mediul privat pentru programe de formare profesională, care să sprijine tinerii în a dobândi competențe necesare pentru reindustrializarea României.
    4.2 Promovarea Culturii Naționale
    • Fond de sprijin pentru cultură națională: Crearea unui fond special pentru finanțarea producțiilor culturale (filme, cărți, arte vizuale) care să promoveze valorile și istoria României.
    • Protejarea patrimoniului național: Resursele culturale și istorice ale țării vor fi protejate de privatizări și vor fi administrate direct de stat.
    5. Suveranitatea în Politica Externă5.1 Independența Politicii Externe
    • Politică externă multipolară: România va menține relații echilibrate cu toate puterile globale, fără a deveni dependentă de un bloc geopolitic. Accent pe cooperarea economică și diplomatică cu țările din afara UE și NATO, inclusiv China, Rusia, și statele BRICS.
    • Neutralitate militară activă: Deși România va rămâne membră NATO, va milita pentru o poziție mai independentă și va insista asupra neutralității în conflictele globale în care nu este direct implicată.
    Acest program reprezintă un angajament pentru protejarea suveranității și intereselor României, consolidând un stat puternic, responsabil și capabil să răspundă provocărilor globale într-o manieră independentă și suverană.
    Scris de asymetria on Saturday, October 12 @ 22:21:54 CEST (111 citiri)
    Citeste mai mult... | Legislatie | Scor: 0

    Biblioteca Babel Editoriale: Dan Culcer. Eclipsa deasupra gunoaielor

    Eclipsă deasupra gunoaielor

    « Copii noștrii sunt călușe pe care vremea ni le-nfundă-n gură »



    sîngele amiezelor alb, soarele palid, strigătul calp al coloanelor mărșăluind,
    forța exploziei, vom fi jupuiți, nimeni nu va rămîne, 
    sticla ochilor verde, crăpătă, acest peisaj fumuriu privind aplecat eclipse solare.

    de scris un poem ca și cum ar fi scris de-un poet din veacul trecut, 
    de ascuns, de răscolit gunoaiele arse și cîte mai rămîn prin cenuși. de ascuns

    Ar trebui un cântec încăpător precum piei jupuite, 
    Strigăte mari în apărarea lumii prea calmă ca și cum anii ar trece fără urme pe pîsla închisorilor, 
    printre celule, pe priciuri mirosind a urină, un cîntec fără cuvinte, 
    cele de vază sună dogit, cele mieroase sufocă - pe cerul gurii lipite, 
    cum am fost învățat să vorbesc, cum mi s-a spus : 
    capul plecat, sabia care nu taie, sîngele care nu curge, masca – e nevoie s-o porți 
    teme-te, nu lua în seamă, nu cîrti, taci și privește, uită, tîrăște-te, linge, 
    cîntecul nostru – acum prea urît, nici strigăt, nici laudă, nici cîrtire, nici lins,
     sîngele-nchegat între ele ca pe o eczema disperat scărpintă.

    De multiplicat, de urlat, de scrîșnit.


    De-acest bine-aparent, de minciuni consolat, de rapoarte, de falsuri,
    de grâul pe câmp, de fier ruginit pe șantiere… 
    indiferentă șoseaua cu mîzgă leagă orașul de sat 
    nimeni nu se leagă, cuvintele zac printre brazde ca știuleții uitați, 
    ca boabele scurse pe marginea drumului. 
    Am început, cu o secetă, vom sfîrși, 
    îmbălăte principii vor atîrna de felinarele străzii și trupurile noastre vor arde'n efigii, 
    am început săpînd tunele și bucuroși că-i pîinea neagră 
    apoi, când au plecat soldați străini toți răsuflau nestingheriți, convinși c-a lor e vina și…

    Vrem mașini, televizoare, căsuțe și ceaiuri la care să fim invitați, 
    grangurii zilei trimit colorate fotografii de familie 
    și-și schimbă nevestele după scaunul pe care-l ocupă 
    cînd tribune roșii vorbesc principial despre morală și-asceză 
    către proletari asexuați, zăpăciți de urale și fast.

    Ce, cum, cîtă vreme, cine trădează, eu însumi caut refugii, 
    un privilegiu de tinichea și tac cînd pier fără urme 
    vorbe supuse sub dictare-anonimă.

    Istoria se scrie din urme, prevăzători să distrugem arhivele.

    Despre acest echilibru fragil, despre concedierea acarilor,
     Despre urcarea-n scaune-nalte a proștilor, nimic nu se pierde,
    Omul – cel mai prețios capital, vom avea grijă. 
    Păsări deasupra uzinei pier arse de gazele galbene, 
    Legile apără, nimeni nu știe care sunt legile. 
    Totul e bine, fără-accidente, cu morți cuminți, 
    Cu oameni cuminți, uituci, zăbăuci, tăcuți, moderați și ștanțați.


    Și temerea că aceste cuvinte, departe de ceea ce scribi oficiali numesc poezie, 
    vor fi găsite, citite, citate-ntre foile unui dosar pregătit. 
    Ceva despre libertatea de a gîndi și a spune, 
    despre vot unanim prin ridicarea de mâini, să se vadă cine cu cine votează, 
    Ceva despre drepturi, nimeni nu știe ce-i de făcut. 
    «În țara noastră nu vor mai avea loc abuzuri», 
    călăii au pensii, revoluția cere victime, 
    slava bogu la noi pot fi numărate pe degete, cîte mîini? 
    La marginea mării, dincolo de fluviu, se va ridica stela funebră și sîngele alb al amiezelor palid

    « Vecinaia slava gheroiah pavșim za svabodu i nezavisimosti. « 
    Naivi uiguri pe malul rîiului răsăritean așteptau, zice-se, ordin înalt 
    Să aducă libertatea cu tancuri și gaze de eșapament, 
    Nu cîrti, mi se spune, vor veni dinspre-apus, dinspre nord, dinspre sud 
    Dintr-acolo străini ghilotinați de libertate. 
    Fii bucuros că ai tăi sunt puternici și poporul unit în jurul aleșilor săi. 
    Forța morală, lupta cu mîinile goale, război popular în opinci, 
    care cu boi trăgînd tunuri pe drumuri de munte 
    unde ne este cetate de seculi și-n care strămoșii au știu la nevoie muri. 
    Nu mai vreau. Istoria cu chipul ei de piatră și ștergerea mea de pe liste, 
    Căzut la datorie, nu mă ajuta să sper, nu mai vreau.

    De ce atîta speranță, de ce mereu mâine, copiii, nepoții, viitorul 
    Cînd va fi Azi, cînd Acum, cînd Aici, cînd se sinucide speranța? 
    Gazele tancurilor ca și cele din fabrici omoară, încotro, ce vom ajunge din urmă? 
    Cine așteaptă, arhive secrete, adevăr amînat, prezentul secret, 
    Trecutul secret, nu e momentul, da, desigur viitorul. 
    Aceiași speranță sluțită de farduri, bătrînă cît lumea, 
    Curvă plătită scump, între pulpele tale zac obosit privind spre viitor.


    Să fac politică între pulpe istorice, să nu mint, să îndur, să nu cer nimănui îndurare.

    Despre echilibrul fragil, despre granițe mereu contestate, 
    Despre învrăjbirea savantă, despre parafe și stilouri de aur, 
    Tratate cu gînduri ascunse, otravă, azi – eu, mâine – tu, vine ea vremea. 
    Despre evenimente istorice, cutremure, lepre verbal
    e Cînd fruntea de leu încruntată, arsă de jarul trabucurilor, Insensibilă fumegă a crematoriu.

    După cutremur, printre ruine oamenii mor felurit 
    Sub ziduri, mușcați de animale turbate de sete, 
    vărsînd dizenteric mîluri gălbui peste pulberi, fumegînd amoniac 
    scurs din containere sparte, rîul își otrăvește peștii 
    și oamenii urlă marșuri războinice, vitele rag, 
    lăcuste peste nori de napalm – avioane sluțesc pămîntul cu jeturi de bombe precum dizentericii.

    Despre acest amestec nobil de bălegar, idealuri, revoluții, slogane, urale și marșuri, 
    despre maniaci ce salvează-omenirea apăsînd pe detonatoare istorice, 
    pe trăgaciul frazelor mari despre măreție, destin, datorie, patrie, rasă și rol, 
    despre ce-a fost ca să știm ce rahat va veni, Nu-i nimic. 
    Bastoanele de cauciuc ale libertății cuvîntului La Gdansk, 
    la Moscova, la Pekin, la Paris, la Sarajevo, Pe Dunăre sub dealul Gelért,
     în metroul din New York, ca niște phalusuri în trupul fecioarelor, 
    în gurile cuvioaselor maici apostolice obișnuite cu jeturi de spermă, 
    în anusul drepților, în urechile deputaților neguțători de arme 
    votînd unanim dezarmarea și-n palmele umede ale martirilor.


    De multiplicat, de urlat, de scrîșnit frînți pe roata speranțelor de toate culorile. 
    Promisiuni, tratative, angajamente, rapoarte, dezbateri, consultări, 
    dezarmări, despre stocuri de arme, despre câini gudurîndu-se și despre echilibrul terorii. 
    În linșaj, peste ruguri, în carcere, în uzine, în piețe, în școli cărțile arse, suflete arse, pieile arse, stelele arse.

    Nori de napalm, sângele alb al exploziei și strigătul calp In ziua soarelui palid

    Dan Culcer 
    An[us]ul soarelui calm România, 1972
    Scris de asymetria on Friday, October 04 @ 17:55:42 CEST (96 citiri)
    Citeste mai mult... | Editoriale | Scor: 0

    Memoria Polemici: Yossef Abraham. Eminescu si altii. Conspiratia.

    Eminescu și alții. Conspirația.
     
    Am mai scris despre felul mârșav în care a fost lichidat Lorca. Lorca nu era poet național – în Spania nu există așa ceva, ci e vorba de o tradiție seculară de mari poeți, pe care Lorca îi continua; dar el era unul dintre marii poeți ai lumii. Toate acestea nu l-au deranjat pe denunțător, un neom limitat și stăpânit de impulsuri. Și Lorca a fost asasinat.  
    Dar Eminescu era poet național: într-o literatură inexistentă apare dintr-o dată perfecțiunea formală, pe care toți românii o citesc cu lacrimi în ochi! Numai că îi deranja pe mulți, așa că și el a fost lichidat. 
    Oficial, Eminescu a murit de sifilis, la balamuc. Ce legătură are balamucul cu sifilisul vom vedea mai încolo; numai că admiratorii poetului spun, da’ de unde, sifilis n-avea, e o greșeală de diagnostic… Trebuie însă să avem în considerație cea mai grozavă combinație, și boală mintală, și boală infecțioasă, și felul mârșav în care s-a făcut uz de combinarea lor. În primul rând, boala mintală. Eminescu suferea de depresiune maniacală – crea mai ales în perioadele de depresiune – diagnoză făcută azi, după mărturii contemporane. În privința sifilisului – n-avem la dispoziție probele de sânge ale lui Eminescu, dar inflamația gleznelor, de care suferea poetul, îl poate indica. O altă indicație, n-aș spune bună dar puternică, este copilul născut mort, pe care poetul voise să-l aibă cu Veronica (Ana) Micle.  Patrimoniul genetic al acesteia era excelent: două fiice cu soțul, ambele de cea mai bună calitate, una profesoară de fizică și alta cântăreață de operă; așa o femeie nu naște copii morți, afară numai dacă-i la mijloc o boală infecțioasă! Și nu știm cine-a molipsit pe cine: nici ea, nici Eminescu nu erau prea cuminți… 

    Oricum, între ei s-ar fi descurcat; dar aici s-au băgat politicienii, pe care Eminescu îi detesta.  În versuri (Voi sunteți urmașii Romei? Niște răi și niște fameni!…), dar mai ales în publicistică, unde dădea și nume; un asemenea obraznic trebuia lichidat! Cu atât mai mult, căși băga nasul și în politica mare (agitație iredentă împotriva Imperiului Habsburgic). I s-au făcut atunci provocații verbale care au dus la altercații – nu-i greu să faci un bolnv mintal să vorbească vrute și nevrute, tot felul de năzbâtii, că vrea să-l omoare pe Rege… Repede i-au pus cămașa de forță și l-au internat la balamuc.  Acolo a fost diagnostic ca suferind de neurosifilis – de ce tocmai? Pentru că acesta poate avea simptome asemănătoare cu depresiunea maniacală. Așa poate fi explicată și aruncarea la gunoi a creierului poetului, după autopsie, sub pretextul că s-ar fi stricat – n-avea când, în scurta perioadă dintre moarte și înhumare! Dar trebuia ascuns faptul că poetul nu suferea de neurosifilis, creierul lui nu fusese lezat.  Pe atunci, sifilisul era tratat cu clorură de mercur – medicament eficace, dar și foarte toxic. Atunci când un om liber își dă seama că tratamentul îi face rău, îl întrerupe, singur sau cu avizul medicului curant. Dar la balamuc, și încă la furioși, tratamentul poate fi făcut cu de-a sila… nu i-au dat dintr-o dată o doză letală, ci l-au otrăvit încet, ani, până ce-a murit de la sine.  Teoria „marelui întuneric” este valabilă numai parțial.  Vlahuță l-a vizitat pe poet, și l-a auzit declamând cu voce sonoră versuri lipsite de sens; dar după moarte, admiratorii au găsit un carnețel cu versuri care dovedeau integritate mintală (publicate mai apoi în revista literară Fântâna Blanduziei). Așa ceva este posibil, și menținerea poetului izolat, fără posibilitatea de a scrie și de a comunica, este și ea o crimă. Dac-ar fi fost lăsat în pace ar fi trăit mai mult, și ar mai fi creat.  *  Cu câteva zeci de ani înainte fusese ucis, în Rusia, poetul lor național, Pușkin – și el boier care-i deranja pe mulți (spre deosebire de Eminescu, Pușkin avea ceva bani).  Nobilimea nu lucra; pentru ei, ar fi fost o rușine. Singurele cariere posibile erau cea miltară și cea diplomatică; altfel, se țineau numai de adulter. Cu o condiție: să nu se vorbească. Că dacă se vorbea, onoarea era pătată, și trebuia spălată în sânge.  La fel și Pușkin; dar el, pe deasupra, scria versuri nemuritoare. Versuri care chemau la libertate, și care au fost găsite în posesia revoluționarilor, și ei boieri. Ce facem cu el? Nu luase armele, și să judeci un nobil era greu.  S-a făcut atunci uz de serviciile unui aventurier francez, d’Anthès, bun trăgător. Provocația a fost organizată imitând acțiunea romanului în versuri al lui Pușkin, Evgeni Onegin. D’Anthès s-a căsătorit cu sora soției lui Pușkin, și imediat a început s-o curteze pe soția lui Pușkin. Afacerea a fost larg difuzată, însuși țarul a menționat-o, și a fost răspândit un pamflet batjocoritor în franceeză, limba nobilimii, însă incorectă. Pușkin a fost nevoit să-l invite la duel pe d’Anthès, și atunci…  D’Anthès a fost arestat, însă repede țarul l-a grațiat, l-a degradat (era ofițer) și l-a expulzat, așa că fapta nu a fost anchetată. Cei implicați știau cine este Pușkin, dar aceasta nu i-a oprit. *  Cu câteva zeci de ani înainte fusese ghilotinat André Chénier, al cărui versuri l-au influențat mai apoi pe Pușkin. El era cel mai mare poet francez al vremii sale, dar nimeni nu știa, nici măcar el: publicase foarte puțin, și oricum, marea mea creație a fost scrisă în puținele zile în care-și aștepta execuția; atunci și-a exprimat mânia împotriva regimului de tiranie  Mai înainte fusese revoluționar legalist, și, ca publicist, protesta împotriva căii teroriste pe care o adopta revoluția. Când n-a mai putut-o face, s-a ascuns, și a fost arestat din întâmplare, când se dusese să facă o vizită, și a fost găsit de zbiri care căutau pe altcineva… E interesant amănuntul că era însoțit de o tânără, dra d’Estat, cu care avea pare-se doar legături politice; însă, gentleman, știind ce pericol o amenință, s-a pus în evidență, a fost arestat, și însoțitoarea lui a putut să se salveze. Situație paralelă (nu identică) cu o situație din opera de după un secol, Andrea Chénier.  La închisoare el și-a scris cele mai importante poezii – culese de fratele său, care-l vizita, și care mituia din gros temnicerul. (Regimul era condus de Incoruptibilul Robespierre; toți ceilalți luau șpagă.) Fratele a vrut să intervină pe lângă Robespierre, dar acesta nu-l uitase pe André, publicistul care-l atacase; e de presupus că nici nu cunoștea conținutul poeziilor, care denunțau regimul terorii. Ei, André Chénier a fost ghilotinat; după două zile. Adunarea  Națională l-a scurtat de-un cap pe Robespierre, și toată această nebunie a încetat. La închisoare, André Chénier a văzut-o pe muza lui, Aimée de Coigny, despre care a scris poezia Frumoasa captivă; atât și nimic mai mult. Ea, pare-se, habar n-avea de el, și în memoriile ei nu-l menționează.   Pe atunci, ea avea alte probleme. Acuzată de nuștiuce complot, moartea îi era sigură. Printrun intermediar a plătit șpagă zdravănă acuzării, așa că a fost scoasă de pe listă. Adevărat, era nobilă, ceea ce tot moartea însemna; dar între timp căpătase un respiro. Socoteala s-a dovedit a fi justă: Robespierre a fost scurtat de-un cap, și Aimée a scăpat.  În opera prezentată peste un secol, toate acestea se amestecă astfel. Maddalena di Coigny, iubita lui Andrea, după ce-a epuizat toate posibilitățile de a-l salva, vrea să moară împreună cu el. Mituindu-l pe temnicer, e lăsată s-o înlocuiască pe altă nobilă condamnată la moarte, și ambii, Andrea și ea, se duc fericiți la execuție, cântând: Trăiască moartea împreună. *  
    În tinerețe, având o treabă la biblioteca Universității din Iași (Fundația, lângă statuia lu Eminescu), am intrat în sala de lectură și am găsit – colecția revistei Convorbiri Literare (prima serie), deschisă tocmai la pagina cu poezia lui Eminescu, Doină, interzisă sub comuniști, și am putut s-o citesc. Așa se difuza pe atunci cultura națională.


    Nota:


    Scris de asymetria on Saturday, August 31 @ 20:20:33 CEST (165 citiri)
    Citeste mai mult... | 17981 bytes in plus | Polemici | Scor: 0

    Valori Proza: Distopia valurita de Ovidiu Bufnila

    Valuri de dictaturi. Ele vin în istorie când te aștepți mai puțin. De ce? Este un răspuns complicat. Poate este în natura noastră ascunsă. Este o tendință naturală. Dictatorii apar în valuri în oceanul istoriei. Ei par să gândească pe neașteptate. Dintr-o dată, oamenii sunt sub presiunea unei dictaturi.

    Cum apare ea? Cum se formează? Este ca și cum distopiile sunt întruchipate. De ce vin dictaturile în valuri? Undele sunt forme ciudate de materie, dar și de energie. Întregul univers pare să fie făcut din valuri. De ce ar vrea universul să aducă distopiile în realitate? Unde se nasc distopiile? Sunt născuți în tărâmul invizibil? Sunt născuți într-un domeniu virtual? De ce? Chiar trebuie să ne confruntăm cu distopiile? Este inevitabil? Este o lecție pentru noi? Dacă este inevitabil, este independent de ceea ce ne dorim? Dacă este o lecție, există cineva care ar dori să ne predea această lecție? Să ne gândim. Viața merge mai departe. Istoria are momente diferite. Totul este ca un ocean. Se pare că uneori, în istorie, este o stare de calm. Un echilibru ipotetic. 
    Și apoi, dintr-o dată, distopiile vin peste noi ca valurile. Este vorba doar despre mintea umană? Sau este o stare ascunsă a universului? Cum devine un model virtual o realitate? Distopia pare o lume perfectă. O lume în care totul devine automat. Dar este real? Perfecțiunea pare mai mult o ipoteză decât o realitate. Nu suntem ființe perfecte. Atunci de ce căutăm perfecțiunea? Are domeniul virtual al universului intenționalitate? Dacă a făcut-o, atunci lucrurile par să se complice. Poate că universul se îndreaptă spre perfecțiune. O atinge, dar apoi renunță. Sau entropia domină fiecare eveniment distopic. În sfârșit, sunt multe întrebări. Sunt multe răspunsuri de care avem nevoie. Sunt multe idei. Poate ar trebui să le sistematizăm. Dar dinamica intimă a universului ne transcende, ne surprinde. Pe măsură ce încercăm să facem ordine, universul produce dezordine. Totul este ca valurile. Universul pare a fi un ocean de idei, de încercări, de evenimente surprinzătoare. Distopiile nu par a fi construcții umane. De ce? Ordinea conține dezordine. Distopiile sunt o zonă a răului. Pentru ordinea excesivă, dictatura, totalitarismul sunt zone ale răului. De ce le produce universul în tărâmul său virtual în tărâmul său invizibil? Are nevoie de așa ceva. Vrea universul să echilibreze, să contrabalanseze istoria umană? 
    Ar fi interesant să fie așa. Ar fi incitant. Distopiile nu au o viață lungă. Se termină în revolte, în revoluții. Libertatea se revoltă, libertatea cere distrugerea distopiei. Libertatea pare a fi ruperea legăturilor dăunătoare. Aceste conexiuni sunt limitative. Ele duc orice sistem la moarte. Sistemele sunt supuse diferitelor presiuni. Distopia pare a fi un obiect cosmic imposibil. De scurtă durată. Poate fi o fundătură istorică. Dar vorbim de distopii cu frenezie. Mi le imaginez. Le dăm viață. Sunt groaznice. Sunt periculoase. Nu ne sunt de nici un folos. Oamenii le uită. Oamenii uită foarte repede. Pentru că viața continuă. Universul merge înainte. Planeta merge înainte. Ce trebuie să înțelegem din valurile de distopie care invadează uneori istoria?
    Poate ar trebui să învățăm să stăm treji tot timpul.
    Poate ar trebui să fim mai bine.
    Poate ar trebui să învățăm să cooperăm unul cu celălalt, indiferent de convingerile noastre.
    Dacă da, atunci valurile de distopie s-ar retrage. Ce a mai rămas dintr-o distopie? Poate avem un gust amar. Sau poate a mai rămas o frică. O frică. Oroarea de a nu se întâmpla cu adevărat. Dar valurile distopiilor apar și dispar tot timpul. Sunt fie evenimente locale, regionale sau globale. Distopiile vin ca valurile când oamenii, sau mai degrabă unii oameni, sunt îngroziți de ideea de libertate. De ce ar trebui să ne fie frică de libertate? Distopia este, desigur, frica de libertate. Poate că infinitul universului distruge libertatea. Ce idee ciudată! Oceanul care este universul ne sperie. Și de aceea suntem păcăliți de ideea unei distopie. Dar natura umană este definită de libertate. Nu poate fi altfel, ființa umană este libertate pură. Asta ar trebui să înțelegem. Distopiile sunt ca valurile. Aceste valuri vin să acopere libertatea. Dar libertatea este un joc dinamic. Este o provocare pentru oameni. Este un test. 
    Navigând în marele ocean al universului, oamenii sunt tentați de distopie. Și se degradează în distopie. Dar dorința de libertate distruge distopia. Libertatea este semnul nostru ca navigatori prin marele ocean al universului. Suntem adevărați navigatori. Trebuie să mergem înainte în experiența noastră de viață. Distopia nu este un obiect al nostru. Este o provocare groaznică. Poate că trebuie să facem față. Valurile de distopie sunt ca furtunile pe ocean. Distopia este o furtună de suflete. Unii vor naufragia. Alți oameni vor fi salvați. Ideea de libertate strălucește prin încercările noastre. De aceea trebuie să fim curajoși. Ori de câte ori vin valuri de distopie, trebuie să ne manifestăm libertatea. Libertatea este cel mai frumos moment istoric al nostru. Și pentru că sensul vieții este bucurie, atunci bucuria libertății trebuie să fie ca un far pe țărmul oceanului pentru noi.

    Ovidiu Bufnilă

    Scris de asymetria on Monday, July 22 @ 23:09:53 CEST (199 citiri)
    Citeste mai mult... | Proza | Scor: 0

    Valori Proza: The heart. Novel by Ovidiu Bufnila

    The heart. Novel by  Ovidiu Bufnilă 

    I don't know exactly. How did it happen? Maybe it had to happen. At first it was like that, a move. When I met several people on the subway, I found out it was the same. That move brought us there. Yes, the morning was a strange movement in my body. Something moved there. I didn't think about what. It was a sunny morning. That's what I remember. An ordinary day was announced. There were all kinds of events all over the world. Nothing unusual. The news flowed like waves. From everywhere. Social networks were shaking. 

    People expressed their fears, joys, victories, upsets. The movement occurred at 10 o'clock. I checked. It happened all over the world at the same time. That was incomprehensible to me. 
    I went to the supermarket to buy cigarettes. Everyone there was talking about that strange movement. Everyone had felt it. Very strong. That's how I understood that we were all the same. I sat on the curb on the sidewalk. I smoked a cigarette. I thought. Something was happening in the world and I couldn't explain myself. I watched a TV across the street. The TV was on the terrace of the restaurant there. People laughed, talked loudly, felt well. I thought I'd go and ask them too. I crossed the street. I'm glad I can be sprinting. Hello. Hello to you, too, they said. Did you feel the movement? Wow! Sure you do. It was beautiful. It was a beautiful move. I didn't think like them. But they were right. It was a beautiful move. Something moved nicely in my body. And in their body was the same beautiful movement. We were the same now even though we didn't know each other. They told me the same thing. 

    Something had moved in our body and that made us feel the same. It rained the next day. It rained lightly, without lightning and thunder. I saw many shadows on the street. Then I felt other movements in my body. Very strange. I talked to my neighbors. And they found the same thing as me. I watched TV but no one was talking about that phenomenon. Maybe it wasn't time to talk about him yet. There were only two or three testimonies on social networks. I would have liked to find more testimonies. I looked for them. I have not found.
    On the third day I had a strange impression. I began to have thoughts that were not mine. They were not exactly. I'm sure of this. I began to inventory my thoughts. I tried to distinguish them from new thoughts. Those thoughts were either happy or sad. They were like my thoughts. I understand this. It could be anyone's thoughts. It was as if someone was giving me his thoughts.

    On the fourth day, there was an avalanche of new thoughts. 
    There were a lot of them. Lots of thoughts. It was an impressive moment. But I started to have other sensations than usual. I felt the temperature in my room differently. I felt like it was two temperatures. It was the same temperature, but I actually felt it in two different ways. I talked on the phone with a friend from overseas. He told me the same thing. In his city, there were more and more people who felt the same way. I laughed a lot during the conversation. 

    My friend knew all sorts of jokes. He tried to reassure me. He told me that it must be a planetary phenomenon and that I must not be afraid. More and more people felt the phenomenon. And that was beautiful. It was as if something mysterious united all the people of the earth. I hung up and kept laughing. My friend collected good jokes. He had been doing this since he was a student. He told us all his jokes and we all laughed. I went out on the street. I talked to many passers-by. Each had its own story. Each began to feel in many ways. They had thoughts that were not their own. I asked them if they were feeling well. They said it was a new and very interesting experience. They liked this new experience. Some of them had started talking about this experience on social networks. It was a topic increasingly sought after by people around the world. That's how I found out that journalists also started writing about this phenomenon. 
    I talked to a few women. I talked to a cop. I talked to a saleswoman. 
    They all said the same thing I knew. I thought about driving. But I had to fill the tank with gas. I went to the gas station. There were a lot of people there. Everyone was talking about the phenomenon. They said they were reading each other's thoughts. It was a new thing. I didn't think. But it was real. People read their thoughts and laughed. They weren't upset.
     
    They were laughing. I also read the thoughts of a gentleman who was a university professor. Then someone read my thoughts. It was a very interesting moment. I drove several kilometers. I'm out of town. From there stretched the desert. In the distance were mountains. The mountains were full of snow. Something drew me to those mountains. I arrived quickly. They were high mountains.

    And then I felt someone's thoughts. He was a man in need of help. I got out of the car. 
    I found him quickly. The man had fallen into a pit. 
    He couldn't get out. He had hit his hand. 
    I helped him out of the pit. He told me he realized I was coming to help him. 
    Some of my thoughts were already on his mind. I helped him out of the pit. He asked me for a cigarette. He was walking there and slipped into the pit. He thanked me. We both then smoked in silence. My thoughts were his now. His thoughts were mine now. I asked him what he thought of the phenomenon. It's a beautiful phenomenon. It's weird and beautiful. 
    Will it be all over the world? I think it will be all over the world. It's a beautiful phenomenon. All people feel the same heart. That was the explanation. In a way, all of a sudden, a single heart was born all over the world. It's a beautiful truth. Regardless of each person's ideas, all people now had the same heart.
    When I got home, I met a woman who worked at the town hall. She was scared. He told me he couldn't read anyone's thoughts. She was very upset. I tried to calm her down. 
    Let's talk about this. How is it? I do not feel anything. Then you have to open your heart. Maybe you were too upset. Maybe you're scared. She smiled. I was too upset. I had some problems. But now I can look at things differently. Give me your hand, I told him. Do you feel it now? She began to laugh happily. Now he felt that he was like all of us, that he was with us all in one heart. 
    In the following days I met other people who did not feel the heart. I talked to them and they understood. Not raining. It was sunny. It was very sunny. Now I don't know if it was spring or autumn. I know it was very sunny. Astronomers have told the public on television that they are cosmic phenomena. But I knew it was the heart that changed people's thoughts. 
    Her heart was moving. Doctors have tried to clarify the phenomenon around the world. Many officials have tried to take security measures. But people everywhere told them it wasn't necessary. We all felt with one heart now. It was a unique phenomenon in world history. We didn't even care if it was related to cosmic phenomena. Maybe it wasn't related to that. Her heart was evolving. The heart evolved in the universe independent of the movements of the sun or stellar explosions in other galaxies. 
    I went to the cafe to meet other people. It was as if we were one man. We now knew our worries, our desires, our joys. We were all convinced that something extraordinary would happen. Probably a new phenomenon was coming. We talked about it. I drank coffee. I laughed, I joked. Across the river, there were other people like us. Ships crossed the river. On their deck were people like us. And we were all one heart. But one morning, something unusual happened. A neighbor stopped me and told me he didn't know his name anymore. He was very worried. I tried to calm him down. I reminded him of his name. He thanked me for ten minutes. Then he left happily. I thought it was a singular event but it was not so. There were more and more people who had problems. There were all kinds of problems. Doctors have prepared a treatment suitable for memory loss. But that wasn't it. It couldn't be that. It was no ordinary memory loss. Events rushed. People began to fear. I talked to some people at the cafe and told them my opinion. I also wrote on social networks. 
    But one morning, something unusual happened. A neighbor stopped me and told me he didn't know his name anymore. He was very worried. I tried to calm him down. I reminded him of his name. He thanked me for ten minutes. Then he left happily. I thought it was a singular event but it was not so. There were more and more people who had problems. 
    There were all kinds of problems. Doctors have prepared a treatment suitable for memory loss. But that wasn't it. It couldn't be that. It was no ordinary memory loss. Events rushed. People began to fear. I talked to some people at the cafe and told them my opinion. I also wrote on social networks. 
    A few days later, the phenomenon stopped as it appeared. I didn't get any more thoughts in my mind. And all I had was my sensations. I don't know what happened. The phenomenon was quickly forgotten around the world. People continued to live their lives. I went to the cafe. I tried to talk to the people there. But no one wanted to listen to me. It's sad. It's incomprehensible. It must be a mess. Maybe I don't understand what's going on. All mankind had the same heart and the same thoughts. I lived this. It's true. But no one remembered. They looked at me amused. I stopped talking about it. 
    I've been driving often since then. I travel to many places. I know new people. I try to read their thoughts but I can't. I try to feel their heart but I can't. I think it was a very strange phenomenon. Really, very strange. Maybe we humans around the world have received a sign. 
    Maybe we should have learned something from that phenomenon. Last night I walked through the park not far from my house. It is a beautiful, bright park, full of beautifully colored flowers. It has wide alleys and very comfortable benches. I sit on a bench and watch the boats floating on the lake. The park has a very beautiful, clear, sparkling lake. Swans often come to this lake. He flutters his wings, elegantly, and sits on the water, making waves. Swans impress me. I look at him and try to understand what's on their minds. Swans probably have an elegant mind. They have supple movements. And it flies so beautiful and strong. 
    There are also squirrels in the park. Squirrels are cute. Hops everywhere. I jump from branch to branch. I come to you if you call them nuts and peanuts. Squirrels are very agile. So must their minds. I think about the thoughts that squirrels have. I sometimes think that squirrels think only of nuts and peanuts in their minds. But it certainly isn't. I think what I'm thinking about squirrels' a mind is wrong. And untrue. 
    Something extraordinary happened to me yesterday. I sat on a bench in the park. A childhood friend of mine passed down an alley. I invited him to sit with me on the bench. We remembered all kinds of beautiful childhood events. We played together many times. I saw many movies. I ate cotton candy. Every child in the world wants to eat cotton candy. What could be better than cotton candy? But chocolate is also great. I was opening the chocolate with emotion. We filled our mouths with chocolate. We were soaked in chocolate to the ears. 
    I also ate ice cream. What beautiful memories. My friend is working at Central Station now. Direct the trains. Trains came and went at the station and people ran either to get on or to meet them. I think it's a beautiful job. And very important. 
    After being left alone, I felt something strange. I don't know how to explain it properly. It was amazing. I didn't expect that. I never even thought it could happen to me. As a student, I had a few premonitions, but I didn't pay attention to them. But now I understand their importance. Maybe I should have taken them into account. Maybe I should have been more careful. The truth is, I'm kind of amused. Or maybe careless. Sorry about that. I hope one day I won't be like that again. I could tell jokes too, or I could get hired at Central Station to run the trains. I could do other important things. Why not? Many people do important things. Many people think important things. I should do that too. I could think seriously about these things. 
    I was sitting on the bench thinking about it. People were walking in the alleys of the park. They laughed, held hands, told all kinds of stories. I looked at them with joy. They walked down the alleys and laughed. How pretty. Swans descended on the lake. The squirrels were hopping through the bushes. A puppy was running after them. A child was riding a bicycle. Someone had launched a colorful balloon that flew quickly over the park. I looked for the balloon. As a child, I used to throw balloons on my street. The balloons rose quickly after the currents of hot air. It was beautifully colored. I remembered them. I was glad to remember them. The truth is, there, on the bench, I felt good. Once, I remembered, I had a bicycle. I really enjoyed riding my bike. It was a multi-speed orange bicycle. Those were beautiful moments. I was passing people at high speed. Some stepped aside amused. Nobody was upset. I was riding my bike and no one was shouting at me. The truth is, I'd love to ride a bike. Why not? I could go to the nearby store to buy a bicycle. 
    Of course, if I buy a bike and come for a walk in the alleys of the park, I have to be careful not to hit the squirrels. I'll be careful with the squirrels. They are so cute! And of course they have all kinds of beautiful thoughts! I liked to think that I would buy a bicycle. I got up from the bench because I was numb. I set off. The alleys were sunny. Scented flowers flooded the alleys with their fragrance. I headed out of the park. There are lilac bushes. They have a strong scent. I saw all kinds of beautifully colored butterflies. They were yellow butterflies. They were red butterflies. They were blue butterflies. 
    And then something extraordinary happened. I didn't think it would happen. I felt something strange in my mind. It was very strange. It was like a song. 
    Yes, of course, it was a very beautiful song. I'm sure I've never heard that song before. 
    Where did she come from? What was that song? I looked around. It was nobody. The alley was deserted. But someone was singing a song that I was now hearing in my mind. How pretty! 
    I had to look around. I looked around very carefully. The song seemed to come from all directions. That was it. It came from all directions. I wasn't scared. I was upset. Maybe someone was making a joke. But there was no one around. The sun was preparing for sunset. 
    Maybe it had something to do with it. I have often seen a sunset that was like a song. I was in the mountains and I saw that. I heard the song of the sun. But it wasn't like the song I was hearing now. 
    I felt good. I was fine. It wasn't a mirage. It was a beautiful song I could hear in my mind. I took a deep breath. The song did not come from the people on the sidewalk in front of the park. The song did not come from a radio. The song had something strange. He didn't have anything human. It was not sung by an instrument or a human voice. I wanted to go back to the bench I was sitting on. Maybe there was something there. 
    I had to look there. I decided. I returned. Swans flew across the lake. The squirrels were looking at me curiously. No, it wasn't their song. Now, I wonder, do swans sing? Now, I wonder, do squirrels sing? I cannot know. But I felt it wasn't their song. Then, suddenly, I felt a thought that was not my thought. 
    Yes, I felt that. I felt very clearly. It was a pure and soft thought. It was a happy thought. It was a very happy thought. And my heart started beating in a strange way. I looked around again. Where did all this come from? There had to be an answer. I was looking for the answer. There must be an immediate answer. I couldn't wait. I didn't want to wait for the answer. I wanted an answer then, there. I needed that answer, whatever it was. I thought I was ready to receive the answer. 
    And, just then, I heard the heart of the butterfly in my heart. And the butterfly came out of the air and sat on my hand. 
    All good and beautiful. Only this happened. One day, I found a heart. I don't know who lost her. That's what I told myself. Now see what problems I'm going to have. But it wasn't really like that.

    Ovidiu BUFNILĂ

    NOTE: With this story published in Australia, in Antipodean SF magazine, Ovidiu Bufnilă leads the Australian Top. For a month, the writer Ovidiu Bufnilă leads the Top Australian Antipodean SF with the story The Heart. Throughout the month of June, Ovidiu Bufnilă was ranked number one from day one and remained number one until the end, with readers from all over the world reveling in his story, which made him number one on the literary charts for for 30 days as long as the edition with number 273 lasted.


    Nota: NOTE: With this story published in Australia, in Antipodean SF magazine, Ovidiu Bufnilă leads the Australian Top. For a month, the writer Ovidiu Bufnilă leads the Top Australian Antipodean SF with the story The Heart. Throughout the month of June, Ovidiu Bufnilă was ranked number one from day one and remained number one until the end, with readers from all over the world reveling in his story, which made him number one on the literary charts for for 30 days as long as the edition with number 273 lasted.
    Scris de asymetria on Monday, July 22 @ 18:15:02 CEST (214 citiri)
    Citeste mai mult... | Proza | Scor: 0

    Geopolitica Geopolitica: Prof. Dr. Tiberiu Tudor. GENEZA STATALITATII UCRAINENE (2

    Republica Populară Ucraineană și Republica Sovietică Ucraineană ─ două formațiuni statale antagonice, ambele ostile României

    “Cine nu cunoaște istoria nu poate să înțeleagă prezentulși nu poate să prevadă viitorul.”
      
    1. Încercările de înjghebare a unui stat ucrainean în perioada Primului Război Mondial.

    Imediat după revoluția din februarie 1917, la 17 martie, la Kiev ucrainenii și-au proclamat autonomia în cadrul unei Rusii Federative, sub forma Republicii Populare Ucrainene (R.P.U.), cu o majoritate  socialistă în Parlament (Rada Centrală). În noiembrie 1917 Rada a condamnat lovitura de Stat bolșevică din octombrie de la Petrograd. (urmare)
    Scris de Asymetria on Wednesday, April 10 @ 18:39:27 CEST (369 citiri)
    Citeste mai mult... | 23843 bytes in plus | Geopolitica | Scor: 0

    Geopolitica Geopolitica: Prof. univ. dr. Tiberiu Tudor. Geneza statalitatii ucrainene (1)

    Câteva repere ale scindării medievale a slavilor de răsărit 
    Istoria medievală timpurie a slavilor de răsărit pare încețoșată dacă ne pierdem în detalii. În liniile esențiale ea este, însă, limpede. Invazia mongolă din 1240 a spulberat Rusia Kieveană și a introdus o pană separatoare între partea de vest a slavilor de răsărit (viitorii ucraineni și bieloruși) și cea de est. Disoluția puterii mongole, ca urmare a luptelor pentru succesiune din cadrul fostei mari armate a lui Ginghis și ridicarea puterii poloneze a făcut ca, de la 1400 până spre 1800, ramura vestică a slavilor de răsărit să intre sub dominația poloneză și polono-lituaniană, care și-a pus amprenta etno-culturală și lingvistică asupra ei. Între ruteni - risipiți într-o masă comună cu polonezii, lituanienii, alte seminții și apoi evreii - a avut loc și o sciziune social-religioasă. Elita lor socială  a adoptat catolicismul și a fost asimilată de puternica șleahtă (nobilime) poloneză, pierzându-și identitatea slavă. Țăranii ruteni, în marea majoritate iobagi, au rămas la ortodoxism; mulți, sub oprimarea nobilimii, majoritar poloneze, și a prozelitismului catolic, s-au refugiat spre sud-est, unii îngroșând armata cazacilor zaporojeni. 
    (urmare)
    Scris de Asymetria on Wednesday, April 10 @ 18:21:05 CEST (324 citiri)
    Citeste mai mult... | 11087 bytes in plus | Geopolitica | Scor: 0

    Ziceri&contraziceri Polemici: Angela Gheorghiu despre România post-Ceausescu

    Cititor scrie "https://adevarul.ro/showbiz/vedete/angela-gheorghiu-despre-romania-post-ceausescu-2212171.html"
    Scris de Asymetria on Monday, April 08 @ 15:56:57 CEST (306 citiri)
    Citeste mai mult... | Polemici | Scor: 0

    Limba dulce Poeme: CHRISTINE BERNADETTE ROUSSEAU


    CHRISTINE BERNADETTE ROUSSEAU

      
            ,,Să mergi călare.
             Să întinzi arcul.
             Să spui adevărul.’



    Plecând din valea Ungerengeri

    Valea Ungerengeri.
    Înaintea anotimpului ploios,
    zis masika,
    iarba ajunge cu puțin mai mare decât gleznele cailor.
    După câteva săptămâni, din joaca ploilor cu pământul
    răsare iarba.
    Peste încă un timp,
    plin de învăpăiatele portocale ale soarelui și lunii,
    iarba se usucă.
    Apoi, un fel de preot al locului, spun ei, îi dă foc.
    Fumul zboară parcă pe firul unei ape a cerului.
    Întâi apa, apoi iarba, preotul acela și focul.
    Pe tăcutul fir al văii Ungerengeri curge un fum gri-albăstrui.
    Mă iau după el.
    Un strat de cenușă subțire îmi acoperă sandala.
    Călătoresc cu privirea pe firul văii Ungerengeri.
    Pe cap port un turban turcoaz.
    E început de secol.


    Urmărind pasărea mierii

    Pasărea mierii cântă.
    Zorii de zi sunt numai ai ei.
    Katamboga pornește să găsească pasărea mierii.
    Pasărea mierii se ascunde în mijlocul cântecului ei.
    E clarvăzătoare pasărea mierii.
    Știe că va fi găsită de căutătorul mierii.
    Katamboga fluieră mai întâi cu bucurie.
    Dimineața are ea însăși un aer de bucurie.
    Katamboga îl respiră.
    Katamboga începe să fluiere apoi
    din niște fluiere de tristețe ascunse înlăuntrul lui.
    Atunci el vede Pasărea mierii.
    Ea zboară până la un bătrân baobab.
    Se așează pe cea mai de sus creangă.
    Așteaptă. Căutătorul mierii va veni.
    Ea își smulge o pană și o lasă să plutească.
    Împreună cu o bătaie a inimii ei. E semnul de recunoaștere.
    Katamboga urcă până la cerurile cele mai înalte ale mierii.
    Până la inima acelei păsări.
    Ea continuă să zboare 
în pumnul lui.

    Nota: A te impregna de universul poetic al Cristinei Onofre(Christine Bernadette Rousseau) înseamnǎ a fi transportat de particularitațile unor imagini care vibreazǎ într-o subtilǎ delicatețe.
    Ea utilizează în mod fericit mirarea, surpriza, îsi țese cuvintele de dantele de brumǎ, pentru a ne oferi și mai bine visele sale diafane.
    Textele sale sunt fǎrǎ nicio înfloriturǎ inutilǎ, fǎrǎ nicio perifrazǎ greoaie și fǎrǎ nicio încǎrcǎturǎ insipidǎ, verbul ei rǎsunând nestingherit în înalturile poeziei.
    Poezia Cristinei Onofre(Christine Bernadette Rousseau), se identificǎ cu spiritul naturii, cu miracolul existenței sub toate fațetele sale, hrǎnindu-se, parcǎ, din ciudate mistere, din magice impresii.     
    Scris de asymetria on Tuesday, March 19 @ 11:21:15 CET (394 citiri)
    Citeste mai mult... | 36821 bytes in plus | Poeme | Scor: 0

    Historia oculta Editoriale: Societatea Scriitorilor Romani la Paris. 1989.

    Un eșec provocat. Societatea Scriitorilor Români la Paris. 1989. Orbirea oamenilor inteligenți

    «Nu e nevoie să speri ca să acționezi, nici să reușești pentru a persevera.» — Wilhelm cel Tăcut 

    Un eveniment a marcat începutul existenței mele în Franța, inițiativa colectivă de fundare a unei Societăți a Scriitorilor Români la Paris. Sabordarea acestei inițiativei, venită din interiorul comunității scriitoricești, s-a realizat pe bază de presupuneri și rumori dirijate. Dar nu de către Securitate, dimpotrivă dinspre acei care ar fi avut tot interesul ca să se realizeze acest proiect. Faptul a fost de notorietate publică în mica dar neomogenă societate a scriitorilor exilați sau auto-exilați, originari din România, fiind și subiectul unei lungi polemici în presa din România după 1990, în care au fost angrenați câțiva dintre protagoniști : Dumitru Țepeneag, Bujor Nedelcovici, Nicolae Breban, Paul Goma, Sorin Alexandrescu și poate și alții, despre care nu am luat cunoștință. 
    Dar nu doar ei au fost implicați, ci însăși Monica Lovinescu, al cărui rol deloc pozitiv, merită să fie evocat. Prin colportarea de zvonuri și consilierea ocultă, intervenția Monicăi Lovinescu a condus la retragerea unor personalități cum ar fi Paul Goma, Ion Negoițescu sau Bujor Nedelcovici, dintre cei care ar fi putut sau chiar au sprjinit inițial proiectul. Deci la o blocare a proiectului. 
    În acest moment în care un centenar se transformă într-o laudatio fără spirit critic, îmi asum această dezagreabilă obligație, de a pune câteva tușe de contrast pe un portret prea idilic pentru istoria literaturii est-etice.

    Demersurile pentru reînființarea în exil a SSR au deci o istorie. Pot contribui la scrierea ei prin publicarea câtorva documente păstrate în arhiva mea, chemarea către scriitori, discursul pe care îl pregătisem și pe care nu l-am prezentat decât parțial, fiindcă au intervenit evenimentele din decembrie 1989, și proiectul a fost definitiv abandonat, înregistrarea luărilor de cuvânt ale unor participanți la adunarea convocată de grupul de inițiativă, pentru discutarea oportunității acestui proiect și pregătirea reuniunii de constituire, propunerile pentru comitetul de organizare. Toate aceste documente se află depuse în fondul donației mele la Biblioteca Centrală Universitară Lucian Blaga din Cluj.


    Nota: Textul meu de mai sus este o contribuție de istorie literară, culturală și politică la cunoașterea exilului românesc. Precizările mele completează, mai exact neagă imaginea pe care o propune un articol improvizat al lui Vladimir Tismăneanu, publicat aici https://putereaacincea.ro/minima-amoralia/Domnule Vladimir Tismăneanu,
    sunt sincer dezolat, obligat să vă rectific afirmațiile din nota de mai sus, fără vreun chef de dialog cu Dv.
    Cunosc din interior situația. Societatea Scriitorilor Români, proiectată a fi refondată la Paris înainte de decembrie 1989 a fost boicotată după ce grupul de inițiativă, din care făceam parte, a reușit să convoace la Paris mulți dintre viitorii ei membri. Dumitru Țepeneag, organizatorul principal, și alții au scris despre asta, Paul Goma, Ion Negoițescu, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Bujor Nedelcovici își dăduseră acordul. Am povestit faptele în amănunt, pe o bază documentară autentică /buletinele de vot, înregistrarea sonoră a intervențiilor/. Un articol urma să apară la București. L-am retras fiindcă redacția a reacționat cu prea mare încetineală. Îl voi publica în Asymetria. http://www.asymetria.org
    Dacă am făcut aceste precizări, ele erau necesare pentru ca eventualii cititori să nu fie induși în eroare de aproximațiile Dv. de mai sus. În fine, fiindcă fără să cunoașteți orientarea generală a scrisului meu mă etichetați repetat, nu pot folosi formulele de circumstanță în corespondența cu Dv. Dan Culcer
    Scris de asymetria on Thursday, March 14 @ 12:49:41 CET (389 citiri)
    Citeste mai mult... | 41150 bytes in plus | Editoriale | Scor: 0

    Distribuitor de afise Polemici: Regimul comunist a fost un calau care a condus la distrugerea morala a natiunii

    Cititor scrie "https://www.stiripesurse.ro/video-nicolae-ciuca-in-parlament-regimul-comunist-a-fost-un-calau-condus-la-distrugerea-morala-a-natiunii-efectele-sale-nocive-se-resimt-si-astazi_2655895.html"
    Scris de asymetria on Wednesday, February 14 @ 09:25:50 CET (316 citiri)
    Citeste mai mult... | Polemici | Scor: 0

    Limba dulce Proza: Ficati schimbati. O povestire de Bruno Stefan

    Ficați schimbați. O povestire de Bruno Ștefan Pe vremea când Nicolae Ceaușescu era la apogeul carierei lui politice și își construia uriașul palat numit pe atunci Casa Poporului, când pentru a-și realiza numeroasele construcții de fabrici, uzine și blocuri sărăcise populația care era nevoită să stea ore întregi la cozi pentru a cumpăra tacâmuri de pui, unt, lapte și pâine pe cartelă, când generația decrețeilor – a celor născuți în urma decretului 770 din octombrie 1966 de interzicere a avorturilor – ajungea la maturitate și cei mai ambițioși se zbăteau să intre la facultate în condițiile unei concurențe acerbe și ale unor examene severe, doi tineri foarte deosebiți ca personalitate, formare intelectuală și apartenență familială s-au nimerit să fie colegi la facultatea de istorie a Universității din București. Pavel provenea dintr-o familie de intelectuali din Brăila, tatăl fiind inginer constructor, iar mama profesoară de muzică la un liceu, o femeie cu origini evreiești pe care dorea să le ascundă atât datorită unor persoane controversate din neam, cât și ca urmare a naționalismului agresiv al regimului comunist. Alexandru venea dintr-un sat din apropierea județului Giurgiu, dintr-o familie de țărani care scăpase de sărăcia accentuată a acelor ani prin faptul că tatăl său era șofer la gospodăria de partid și se ocupa cu aprovizionarea elitei bucureștene cu produse alimentare ce nu se găseau în magazinele obișnuite, reușind să aducă acasă carne, zahăr, portocale sau alte alimente greu de obținut pe căi obișnuite. Intrarea celor doi la facultatea de istorie nu s-a datorat unor opțiuni întâmplătoare sau făcute rapid, ci în urma unor preocupări intelectuale care îi acaparaseră cu mult timp în urmă. Pavel era pasionat de istoria antică universală, ascultase în familie istoria poporului evreu, era fascinat de civilizația greacă după ce-l citise pe Homer în primul an de liceu și de măreția imperiului roman după ce-l citise pe Theodor Mommsen. Visa să scrie și el ceva la fel de monumental și, dezgustat de amatorismul sau superficialitatea unor istorici români, era convins că va scrie o lucrare care să-l consacre pe plan internațional. Când venea la București cu părinții care aveau diverse treburi la autoritățile centrale, se refugia în biblioteci citind tot ce găsea despre Ramses, David, Cezar sau Pericle. Alexandru s-a îndrăgostit de istorie după ce a fost chemat să sape la un șantier arheologic din apropierea casei, unde erau ruinele vechii cetăți San Giorgio, în care se găsise un manuscris pe care directorul muzeului de istorie îl numea ”Codex Valachorum” și care era ținut secret de regimul comunist de la București, dar despre care tinerii istorici vorbeau că ar conține informații referitoare la populația aflată la nord de Dunăre care se bătea cu trupele imperiale bizantine, fiind ajutată de dragoni și de urși, făpturi uriașe și sălbatice pe care le îmblânzise cu ajutorul unor practici magice și împotriva cărora genovezii aduseseră moaștele unor mari sfinți creștini. Istoria evului mediu timpuriu românesc se contura în mintea tânărului Alexandru altfel după ce asista la discuțiile arheologilor decât era cea oficială din manualele școlare și din cărțile găsite la biblioteca județeană. I-ar fi plăcut să-și petreacă timpul în arhive, descifrând astfel de manuscrise rare, dar nu credea că poate ajunge să-și împlinească acest ideal, căci cei mai mulți absolvenți de istorie ajungeau să meargă la munci agricole, să predea elevilor și alte discipline precum lucrul manual sau învățământ politico-ideologic.

    Scris de asymetria on Sunday, February 11 @ 16:23:12 CET (355 citiri)
    Citeste mai mult... | 62846 bytes in plus | Proza | Scor: 0

    Memoria In epicentru: Magda Ursache în dialog cu George Motroc

    Modele. Cum trebuie înțelese… Magda Ursache în dialog cu George Motroc

    George Motroc : Doamnă Scriitoare Magda Ursache, vă rog să-mi permiteți să vă adresez, atât în numele redacției revistei, Actualitatea literară′′, dar și al celor care vă citesc, 80 urări aniversare de sănătate, bucurii și putere de muncă literară ! De asemenea, vă rog să acceptați un interviu despre modelele dvs. umane și literare, de ieri și de azi, despre lumea în care trăim, pornind de la cartea dvs. Dialog cu scriitorul Adrian Alui Gheorghe -, Supraviețuiri în Post-Moralia” Dar, înainte de toate, v-aș ruga să acceptați să ne spuneți sau altora să reamintiți ce înseamnă pentru dvs. un model literar și uman ?
    Magda Ursache : Dragă George Motroc, am răspuns de-atâtea ori, de-atâtea ori la întrebarea asta. Totu-i să găsesc cuvinte noi, că opiniile, convingerile mele sunt aceleași. Modelele sunt temelia, pietrele de temelie. Cum să construiești pe nisip ? Nu mi-ar ajunge spațiul întregii reviste pentru a le enumera. Mai exact spus, reperele. Sunt și eu o sapiensă acum, dar tot am nevoie acută de repere. Vechi și noi. Încep cu primul model uman : tatăl meu, Alexandru Marinescu, un avocat de elită, multilingv, zvârlit din baroul bucureștean la judecătoria de ocol din Pârscov. Norocul meu a fost că acolo viețuia, atunci, V. Voiculescu. Aducea a sfânt, cu pletele lui albe, cu barba albă. Când l-am văzut în privdor, l-am întrebat pe tata : „E Doamne-Doamne ? Poetul mi-a dăruit poveștile Reginei Maria, pe care am făcut imprudența să le duc la școală. Ce huiet, ce zbucium ! Cât pe ce să fiu exmatriculată. Și tot la Pârscov, în casa – muzeu am primit Premiul „V. Voiculescu”, pentru mine cel mai important dintre toate. Tata mi-a pus în mâini cărțile care trebuiau citite. Da, am făcut ocolul pământului în o mie de cărți. De la el mi se trage ideea că binomul bellus-bonus se impune ca un criteriu al judecății estetice. Că modelul implică statutul clasicist : armonie, proporție, măsură. Mi-e frică să nu fi spus de prea multe ori că evenimentul cel mai important a fost când Petru Ursache a intrat în viața mea. Și-i singurul eveniment de neschimbat. Petru e motivul să fiu recunoscătoare lui Dumnezeu. Este stabilopodul meu etic și estetic. Ca și el, nu consider total depășit nici etnicul, nici eticul, nici esteticul.

    G. M. : Dincolo de aceste exemple fericite de modele din viața dvs. și cărora sper să le dedicăm niște interviuri separate, la fel de bine stau lucrurile și în lumea scriitorilor de ieri de azi ?
    Magda Ursache : Mai greu decât să-ți scrii opera este să-ți „scrii” biografia. Nu-mi plac autorii fără măduvă spinală, oameni de apă, chiar geniali fiind, în grația celor 9 muze la un loc. Și sunt mulți oameni de apă, care iau forma vasului în care sunt turnați. Nu pot și nu vor să-și păstreze forma. Reperele mele sunt scriitorii cu spatele drept ca firul de plumb, cu postură impecabilă în fața politicienilor. În Ars expectandi, am un astfel de personaj, dar nu-i scriitor. Cu scriitorii e mai greu. Self-elitei actuale îi place să facă sluj la președinți. Un adevărat scriitor nu poate sluji puterea, orice i s-ar oferi. Cei trei F : faimă, favoruri, fonduri se obțin. Dar ce faci cu demnitatea, cu onestitatea ? Ca să nu mai pomenesc de conștiință. Puterea, după David Owen, e agent patogen. Alta e menirea „cărțarului” (e un trouvaille al editorului G. Pienescu) și trimit la o carte a mea : Viețile cărțarilor contimporani după Magda U., Eikon, Cluj-Napoca, 2012. I-ul boldit e o reverență la Titu Maiorescu. În studenția mea, statuia lui zăcea în curtea lui Ioan Nădejde, socialistul ateu care scrisese vreo patru volume ca să se întrebe : „Este sau nu este Dumnezeu ? Statuia lui Maiorescu a fost topită și din bronzul ei s-au făcut clanțe pentru Rectorat. Sunt și acum aceleași clanțe. În Decembrie 1989, studenții i-au pus ceva urât mirositor pe clanță rectorului de atunci, Viorel Barbu. A demisionat sau a fost demis, că nu mai știu. T. Maiorescu rămâne spiritus rector, de care ducem mare lipsă. Așadar, înapoi la Maiorescu : „Să învățăm marele adevăr că mediocritățile trebuie descurajate de la viața publică a unui popor (...). Ceea ce are valoare se arată de la prima sa înfățișare, în meritul său și nu are trebuință de indulgență, căci este bun pentru toți și pentru totdeauna !” Ca Eminescu. Iar noi suntem covârșiți de mediocritate, incompetență, jocuri de interese. „Dreapta măsură” e greu de păstrat. Prăvălim statui. Constant se lucrează la ajustarea statuii lui Kogălniceanu, pentru că nu mai place direcția „Daciei literare”, pentru că irită datoria față de etnie. Imediat după „cotitura” din '44, a fost decapitat bustul lui Goga, din Rotonda grădinii Cișmigiu. Chichireaua useristă a urlat pe seama unui bust modest de pe Bulevardul Copou. Cică Goga a fost înmormântat cu svastică pe sicriu, ca și cum mortul o pusese acolo. Pe soclu, a apărut o plăcuță unde sta scris că poetul a fost hitlerist, fascist, etc. Rasist Octavian Goga, prieten cu Petöfi Sandor, maghyarul ? Noaptea, placa incriminantă a fost demontată de un om de bine. O s-o pună la loc vreo Ana Pauker useristă ? De la Internaționala la Infernaționala e un lat de palmă, ca și între adevăr și minciună. Mă mir că mă mai mir. Shakespeare e intezis în câteva universități ca prea „albist”, antisemit și alte bazaconii puse pe seama contemporanului lui Jan Kott, dar și al nostru, al tuturora, așa cum Eminescu e contemporanul de neprețuit al românilor. Ei, nu chiar al tuturora. Un editor de Carte Românească îl consideră „idiot”. Da, ați citit bine. I.P. Culianu afirmă sfidător că Eminescu e „pretins poet”, „grosolan”, „ambiguu sexual”, „libidinos” Nefericitul număr al „Dilemei”, din '98, întâi m-a indignat. Acum chiar mi-e milă de dilematici. Eminescu e vechi, don' le, noi suntem noi. Dar care „noi” ? Cei pe care îi înfurie sintagme „ca poet național”, „ om deplin”, „arheu”, venind dinspre Noica, Petru Creția, Th. Codreanu. În aceste „zile nevrednice” (e sintagma lui Iorga) trebuie să avem urechi deschise pentru cuvinte înalte. Din păcate, Nicolae Iorga e pamfletat în stilul lui I. Ludo, „vulcan care scuipă borș”, acum declarat „hârb”, „iresponsabil”, luptând pentru „o tradiție inventată”. Și câți bâlbâiți fără cuviința cuvântului nu-i critică pe Pârvan, pe Const. Rădulescu-Motru, pe Ion Petrovici, ca țărăniști conservatori, „distrugători de civilizație”. Se pun curent în ghilimele simțul istoric și tradiția, ca să ne distanțăm de ele. Const. Rădulescu-Motru e acuzat că se ocupă obsesiv de specificul național, pus în ghilimele și el. Or, specificul e consubstanțial unității stilistice a culturii românești, ritos negată de alții și alții.
    Scris de asymetria on Tuesday, February 06 @ 18:46:30 CET (393 citiri)
    Citeste mai mult... | 32515 bytes in plus | In epicentru | Scor: 0

    Noduri si retele Apeluri: Ioan ROSCA Despre organizarea dialogului politic románesc distribu

    Gânduri despre organizarea dialogului politic romanesc distribuit pe Internet Textul acesta semnat de Ioan Roșca, pe care autorul l-a publicat întîi in cadrul grupului de discuții "Societatea de mâine", trebuie cunoscut de cit mai multa lume. El este rezultatul unei reflectii îndelungate si îmbogățitoare despre sfera politicului. El face parte dintr-o serie de comentarii, unele publicate deja in Asymetria, ale căror bogății de sens sunt îndemnat sa le propun ca pe o palma de trezie, nenumăraților noștri "comentatori" și "experti" politici de toata mîna, de la fostul activist utecisto-comunist, mai junele Vladimir Tismăneanu, la "eminenta cenușie" a FSN, vechiul combatant cominternist, răsădiți in presa românească de dupa Zavera din 1989. El se adresează mai ales tinerilor (unor tineri), al căror creier credem ca nu este inca imbâcsit de prejudecăți, supușenii si acorduri depline. Este o invitație la reflectie, libertate și acțiune de lunga durata.
    Dan Culcer
    De Ioan Rosca
    1 Pledoarie pentru un portal politic romanesc
    Plec de la citeva tendinte, aparent divergente
    a - renuntarea la cautarea consensului; acceptarea legitimitatii viziunilor conflictuale; alungarea mirajului adevarului obiectiv- general- universal; punerea in valoare a contradictiei fecunde; organizarea unor forumuri de dialog contradictoriu (dezbatere) pe teme politice oportune
    b - acceptarea legitimitatii asocierii celor cu vederi asemanatoare care cauta o formulare limpezita a viziunii lor partajate; punerea in valoare a acordului colectiv profund; organizarea unor centre de corelare a celor ce consoneaza (reviste si miscari cu tendinta declarata, etc.)
    c - acceptarea legitimitatii asocierii sau negocierii pragmatice; punerea in valoare a tehnicilor de coordonare sau negociere a participantilor (cu vederi comune sau diferite) la realizarea unor proiecte comune sau la rezolvarea echilibrata a unor probleme conflictuale;
    d - organizarea unor centre de reflectare a informatiilor, explicatiilor si pledoariilor politice; acceptarea legitimitatii informarii si interpretarii ca instrument de propagare a cunoasterii.
    In locul incercarii de a amesteca intr-un singur nod comunicational (“site WEB”) tendintele si formulele semnalate mai sus (a-d), as propune cuplarea in retea a nodurilor de tip dezbatere , rezonanta, coordonare si informare incit sa formeze ciorchini de sinteza (“portaluri WEB”) care sa pună in lumina meditația politica românescă.
    Aceasta “carte de telefon” (portal, sinteza, repertoriu, “hub”politic):
    - accesibila prin Internet,
    - bine structurata (pe problematici, pe viziuni, pe tipuri de situri etc),
    - beneficiind de citeva servicii globale (reperaj, mesagerie generala, dialoguri si sondaje globale, traduceri etc),
    - Apărată de confiscări (agenții propagandiști ai puterii de la București etc) tocmai prin deschiderea ei larga, ar putea oferi o imagine interesanta a zbuciumului nostru politic.
    Am putea constata ca suntem bântuiți de aceleași întrebări mai mulți decât credem, ne-am putea simți mai puțin singuri in gândurile, emoțiile, paraliziile si revoltele noastre.
    Am putea observa unitatea varietății frământărilor noastre si redundanta eforturilor similare dar ne-coordonate.
    Am putea invata sa intelegem punctele de vedere cu care nu sintem de acord.
    Am putea descoperi ca suntem o forta incapabila de evadare din
    potentialitate.
    Am putea reabilita si stimula meditația si participarea politica larga, sprijini democrația inteligentei.
    Si asta fără sa forțăm simplificări falsificatoare. Fără sa obligam un centru de reflexie rezonanta sa devieze spre dialectica contradictorie, un centru de coordonare pragmatica sa devina un focar de rezonanta doctrinara si un spațiu de dialog sa eșueze in consens si cenzura. Lăsând fiecărui grup, mișcare, asociație, organizator - libertatea de a-si conserva mobilurile, specificul si coerenta.
    Reunind toate aceste focare intr-un spatiu policolor ideologic si metodologic am putea evita sindromul : “eu nu particip intr-un loc unde publica X, se spune ca Y sau se vorbeste pe tonul Z” - care ne divizeaza atit de tare.
    Sa intervină fiecare unde si cind ii convine.
    Nimeni nu se poate supăra (sper) pe alăturarea cu “dușmanii” sau “concurenții” într-o sinteză care arata unde se discuta pe Internet politica românească. Sper de exemplu ca la capitolul “Procesul comunismului” un astfel de portal sa poata trimite si catre un site al asociatiei deținuților politici condusa de Ticu Dumitrescu, si spre cel a organizatorilor memorialului Sighet, si spre un site dedicat lucrărilor lui Cicerone Ioanitoiu si spre alte adrese pertinente, indiferent de relațiile dintre membrii respectivelor grupari.
    Sa observam cit de eficace este strategia gruparii in ciorchine a institutiilor dintr-o bransa (in comert si in alte situatii), cum s-au impus siturile web care au oferit puncte de acces sintetic la informatii si servicii (ebay , amazon, yahoo, google etc).
    Analizând de citiva ani păienjenișul siturilor web dedicate politicii - am ajuns la concluzia ca exploratorul peisajului politic romanesc e silit sa bintuie fara busola si ineficace in cautarea adreselor ce l-ar putea interesa. Toate inițiativele Internet particulare au de suferit din cauza absentei unor porți de intrare pentru publicul așteptat in bazarul politic.
    As fi vrut sa definesc, sa construiesc, sa lansez cit mai curind un astfel de portal, cerind sprijinul celor ce ar putea participa la administrarea lui sau ar putea lega la el diverse noduri de interes pentru dezbaterea politica românească. Doar lipsa de timp, prudenta impusa de experiențele mele trecute si frica de a compromite ideea printr-o implementare superficiala m-a oprit pina acum sa lansez proiectul. Ramin însă convins de oportunitatea lui.
    Sper un miracol: ca varietatea abordărilor si preocupărilor noastre , pusa cumva in valoare, scoasa din unghiul mort al harababurii ce amplifica sentimentul zădărniciei generalizate, sa ofere un spectacol semnificativ, captivant, incitant celui ce își pune întrebarea : in ce consta fenomenul politic romanesc? Lupta pasionanta cu o problema grea poate avea sensul (rostul) ei chiar cind nu conduce la o “soluție”. Dar e nevoie de oglinda in care acest parfum al căutării sa poată fi surprins.
    Sper de asemenea ca punând in funcție (pe acest portal) un protocol de traduceri (engleza, franceza etc) sa permitem unui observator străin sa perceapă neschematizat viata noastra spiritual-politica vie si complexa, sa ne poată înțelege mai bine, sa poată întreba si răspunde . Sper sa putem depăși izolarea in care s-au plasat pina acum analiștii problemelor politice românești fata de frământarea politica mondiala, sa putem participa la dialogul general privind rolul politicului in societatea contemporana. Sa putem ajuta pe alții sa înțeleagă fenomenul pre-comunist, comunist si post-comunist (dincolo de montajele ideologice) dar si sa putem fi ajutați in înțelegerea fenomenelor analoage ce au loc aiurea pentru a ajunge, împreună cu altii ... in miezul lucrurilor.
    Desi.... cine stie ce-o fi acolo?
    Ioan Rosca
    20 noiembrie 2003, Montreal
    Scris de asymetria on Friday, January 19 @ 14:45:24 CET (325 citiri)
    Citeste mai mult... | Apeluri | Scor: 0


    Asymetria si Dan Culcer va recomanda





    Enciclopedia României

    Blogul ideologic. Titus Filipaș

    Ioan Roșca
    Contrarevoluția din România. O cercetare

    Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi

    Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor

    Revista Verso



    Geovisite

    Revista NordLitera

    Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine

    Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română.
    Etimologii. Resurse lingvistice

    Azi

    Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi.

    Societatea de maine

    Daca nu acum, atunci cînd?
    Daca nu noi, atunci cine?

    S'inscrire a Societatea de maine
    Intrati in Societatea de maine
    Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
    Inscriere : fr.groups.yahoo.com
    Se dedica profesorului Mircea Zaciu

    Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
    Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
    Nicolae Iorga

    Sondaje

    Descrierea situatiei din România

    este exactã
    nu este exactã
    este exageratã
    este falsã
    este exactã dar nu propune soluții
    este exactã dar nu existã solu&#



    Rezultate | Chestionar

    Voturi 23

    Identificare

    Nickname

    Parola

    Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs.




    copyright Dan Culcer 2008
    Contact Administrator — dan.culcer-arobase-gmail.com
    «Cerul deasupra-ti schimbi, nu sufletul, marea-trecand-o.» Horatiu in versiunea lui Eminescu.
    Responsabilitatea autorilor pentru textele publicate este angajata.
    PHP-Nuke Copyright © 2005 by Francisco Burzi. This is free software, and you may redistribute it under the GPL. PHP-Nuke comes with absolutely no warranty, for details, see the license.
    Page Generation: 1.95 Seconds