Punctul de plecare al documentului pe care-l supun atenţiei Dvs. este subvenţionarea, de către d-l Varujan Vosganian, în calitate, de data aceasta, nu de fost ministru al economiei ci de (încă actual) preşedinte al Uniunii Armenilor din România, a publicării unei cărţi în cuprinsul căreia sînt ponegrit şi calomniat pe parcursul unui întreg capitol de peste 40 de pagini ce-mi este „dedicat” (Memorialistică II, de Gabriel Diradurian, capitolul 19). Am scris despre aceasta pe larg într-o precedentă scrisoare deschisă (consultabilă pe siturile indicate mai jos).

Sincer să fiu, cât pe aci să chiui, simţindu-mă, deja, cu viaţa ferită de Pronie din calea oricăror blestemăţii. Şi, cum nu se putea împlini altfel, bineînţeles că starea mea sufletească a luat o altă întorsătură. Chiar dacă nici nu aveam habar prin ce împrejurări intrasem în vizorul graţiei divinităţii, de puteam fi atât de încrezător că, dintr-o clipă în alta,  îl şi pot prinde de picior pe Dumnezeu.