nu foarte des dar uneori ne mai amintim totuși

cît de rar trecea dumnezeu prin așezarea

aceea cu nume ciudat ca și multe

ale celor ce-o locuiau

și cum se mira

lumea cînd era luat cîte unul

care nici nu apuca să pășească

bine în viață și era lăsat

pe pământ cel trecut

și putred ca mărul

uitat necules.

așa ceva nu se putea explica decît

că acolo sus e nevoie din cînd în cînd

de suflete încă neatinse dar cine

să își bată capul cu astfel de gînduri

cînd destule sînt cele ce intră în atenția

lumii. cînd zile efemere se nasc și sfîrșesc

odată cu fluturii seara.

cînd cîinii se-agită și latră și caravanele trec.

Scriitorul Ion Lazu (membru în Consiliul Uniunii Scriitorilor) e cel ce a pus plăci memoriale cu numele scriitorilor dispăruți, la locurile la care au avut domiciliu (a publicat și o carte despre acțiunea aceasta, „Odiseea plăcilor memoriale” – de consultat https://arhiva.bibmet.ro/Uploads/Lazu_OdiseaPlacilorMemoriale.pdf).

Ion Lazu a făcut un apel pe e-mail adresat scriitorilor, invitați să contribuie la realizarea unui nou proiect al său. Revista Asymetria îl difuzează în speranța că îl vor citi nu numai scriitori, ci și cititori (prieteni ai scriitorilor) care ar putea dona o sumă rezonabilă pentru o operă de memorie, de cinstire a scriitorilor combatanți din România care și-au dăruit viața în vreme Primului Război Mondial, cel care a dus la Marea Unire.

Mesajul scritorului Ion LAZU

Boulogne, aprilie 2018„

După ce am auzit această relatare cutremurătoare, am rămas în contact cu Szigmond Kalocsai. 

Recomandîm citiorilor noștri versiune ilustrată a unui stddiu semne de Liviu Văîlenaș, de speologie și arheologie, realizat pe baza unor cercetări în peșterile din Laos.

Dans une brochure publiée en 1932 sous le titre Contre l'inimitié entre les nations. Roumains et Hongrois, Nicolae Iorga écrivait : "Depuis presque cent ans, une haine injustifiée sévit entre deux peuples qui vivent en partie sur les mêmes territoires, qui ont dans de nombreux domaines le même mode de vie, dont l'histoire a été maintes fois commune, qui ont à remplir, sur les lieux où ils se trouvent, la même mission et qui voient se dresser devant eux les mêmes dangers. Il s'agit des Roumains et des Hongrois.[...] Béla Borsi Kalman a entendu l'appel de Nicolae Iorga et son livre est un exercice d'analyse objective mais non dénuée de sympathie des relations entre les élites révolutionnaires hongroises de 1848 et les hommes politiques roumains. Ceux-ci étaient eux d'aussi anciens révolutionnaires, eux aussi avaient été condamnés au bannissement et aux persécutions, mais ils avaient réussi, lors de l'exil parisien, à susciter l'intérêt et la sympathie des historiens, des politiciens et des journalistes français pour ce qui deviendra, avec le concours de Napoléon III, un problème international : les principautés danubiennes, îlot latin dans une mer slave, poste avancé de l'Europe et gardien des bouches du Danube face à l'expansion des barbares et plus récemment de la Russie. Image naïve et fausse, mais soutenue par l'autorité d'hommes comme Lamartine, Jules Michelet et Edgar Quinet . L'auteur croit déceler dans cette prouesse le pragmatisme et le byzantinisme des boyards roumains qui comptaient parmi leurs ancêtres bon nombre de Grecs (et de balkaniques) ayant apporté dans leur bagage génétique toute la subtilité et la finesse de l'Empire romain d'Orient.

Éditions des Archives Contemporaines - Éditions des Archives Contemporaines
298 pages - 13,5 × 21 cm
ISBN 978-2-8130-0275-4 - septembre 2018

Nicolas Trifon | lundi 22 octobre 2018

Magda Ursache. 1918-2018

„Vremea vremuiește și timpul trage nădejde.”

Proverb românesc

Eminenții intelectuali pro Unire, făuritori ai ei, nu numai că au fost trecuți prin închisori, lagăre, domiciliu obligatoriu, dar sunt uitați sau denigrați ca naționaliști obtuzi, definiți ca detestându-i pe străini, când naționalistul îl iubește mai mult pe al său decât pe celălalt, sentiment deloc rejectabil.

Soldații români, eroii tăcuți ai Primului Război Mondial, „război imperialist” după Roller, pe oasele cărora s-a făcut Unirea Mare, au devenit iarăși „fantome albe”, cum erau ironizați în manualul de istorie RPR, pentru că fuseseră surprinși de atacul nemțesc dezbrăcați.Îmi plăcea să cred că „Pe aici nu se trece” au fost cuvintele generalului Eremia Grigorescu.S-a corectat : Nu , greșeală! Poate. Dar de trecut nu s-a trecut. Iar imperialiștii desculți i-au luat generalului Mackensen, supranumit Cap de Mort (pe căciulă), 3000 de germani prizonieri. Numai că Rollerii II, cum le zice Paul Goma, minimalizează victoriile de pe „drumul oaselor”, Mărăști-Mărășești-Oituz , deși Crucea de pe Caraiman înștiințează că e vorba despre 880.000 de jerfe.După învățătura Părintelui Iustin Pârvu, „jertfa fortifică neamul”. N. Titulescu a spus-o unde trebuia s-o spună : „România nu poate fi întreagă fără jertfă”.