|
Modules · Home · Arhive · AvantGo · Avertizari · Contul personal · Conținuturi · Members_List · Recommend_Us · Submit_News · Surveys · Top · Topics |
|
Who's Online Exista in mod curent, 422 gazda(e) si 25 membri online. Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici |
|
Cautare în labirint |
|
Languages Select Interface Language: |
In epicentru: Magda Ursache.'Taranusul'Un om aprig (în sensul neîncovoierii) a fost și Petru Ursache. Altminteri, privirea lui albastră te dezarma”. Adrian D. Rachieru
„A ieșit în veșnicie”. Sunt cuvintele părintelui Iustin Pârvu din lunga convorbire cu Adrian Alui Gheorghe. Mă sprijin cît pot pe zicerea arhimandritului. |
|
Scris de asymetria on Wednesday, April 16 @ 15:24:20 CEST (136 citiri) (Citeste mai mult... | 43316 bytes in plus | In epicentru | Scor: 5) |
Apeluri: Memorandumul PNTCD pentru TRANSNISTRIAMemorandumul pentru TRANSNISTRIA al PARTIDULUI NATIONAL TARANESC CRESTIN DEMOCRAT |
|
Scris de asymetria on Sunday, April 06 @ 10:40:48 CEST (249 citiri) (Citeste mai mult... | 9399 bytes in plus | Apeluri | Scor: 0) |
Restituiri: Kocsis Francisko. ARGUMENT PENTRU PROZA SCURTÃ
ARGUMENT PENTRU PROZA SCURTĂ
de Kocsis Francisko
încă de la apariția seriei noi, revista Vatra a promovat cu con-secvență prozascurtă prin rubricile cvasi-permanente,Vatravă propune un prozator (se înțelege de la sine că acest spațiu se rezervaunui autor tânăr), Starea prozei scurteșiTineri prozatori (10/1976),redactorii de atunci propunându-și o puternică ofensivă a genului scurt,considerat și atunci a se afla într-un declin evident. La o rapidă privireasupra fenomenului, argumentele folosite de redactorii revistei ori de cei ceau participat la dezbaterile inițiate de redacție s-ar putea relua și astăzifără prea multe schimbări, poate ar trebui eliminate doar pasajele ce serefereau la un anumit realism care de ceva vreme cade în sarcina istoricilor.Dan Culcer, Mihai Sin și Ioan Radin, fiecare dintre ei și autor de prozăscurtă, deschideau paginile revistei unor tineri debutanți ori la primeleapariții în presa literară. Această generozitate n-a fost însă un gestconjunctural, ci o acțiune de perspectivă, de bătaie lungă, cu programnedeclarat, neformulat într-un manifest explicit, ci în pasaje răspândite încronici ori dezbateri pe tema actualității literare, cele mai multe dintre elegăsindu-și o exprimare pertinentă și concisă în scrierile lui Dan Culcer (deexemplu în cronica la Corn de vânătoarede Al. Ivasiuc în Vatra nr. 8/1972, Mulți chemați, puțini aleși – pe marginea unei panorame a nuvelei șipovestirii românești contemporane I (nr.1/1975), II (nr. 2/1975). Oasemenea ademenire spre proza scurtă într-o perioadă când spațiul publicisticera extrem de limitat în comparație cu prezentul a reprezentat o tentațiepentru mulți scriitori. O consecință deloc de neglijat pentru ei era pavareadrumului spre porțile editurilor, prin ale căror servicii de cenzură se puteautrece ceva mai ușor texte deja publicate. Sigur, ca întotdeauna, nici autoriipe care a mizat Vatra n-au reușit sărăzbată toți, să devină prezențe autoritare în spațiul beletristic. Pentru cele spuse mai sus, am căutat referințe închiar paginile revistei. Numărul 6/1975 a găzduit colocviul Nevoia de proză scurtă la declanșarea căruia redacția a concentratîntr-un argument demersul pe care l-a inițiat: „Preocuparea pentru proză, îngeneral, și mai ales pentru proza scurtă, a fost una din «constantele» revisteinoastre încă de la apariție. Dacă se acceptă ideea că VATRA are astăzi unprofil propriu, această preocupare pentru proză a contribuit, fără îndoială, ladefinirea lui. Demonstrând că proza scurtă există, că declinul ei e doaraparent și conjunctural, că interesul față de ea poate să fie resuscitat, ampublicat și vom continua să publicăm texte de proză scurtă aparținând unorautori foarte diferiți, cum credem că sunt și cei ce semnează în numărul defață. Cu numai un deceniu în urmă, proza scurtă era încă «stăpână» în revisteși edituri, cel puțin cantitativ. Procesul de regresiune se datorează, oare,doar unei «mode» a romanului (mulți povestitori travestiți în romancieri!)?Dacă admitem că există deosebiri structurale (de vocație, psihologie,temperament) între romancier și autorul de proză scurtă, nu pare să fie totatât de evidentă opinia că proza scurtă trebuie să fie doar o experiență detinerețe a prozatorului. Proza scurtă pare să ofere totuși un plus deoperativitate, de radicalitate în surprinderea actualității (esențe șinuanțe)”. întrebările: Romanul, genproteic, „a înghițit” proza scurtă? Dorind să demonstrăm că proza scurtăexistă, este posibilă, necesară, deci actuală o revitalizare a genului scurt?Cine trebuie convins? – ar putea fi reluate, ar fi chiar incitantă ocomparare a perspectivelor la distanță de mai bine de trei decenii. La colocviul de atunci au participat Vasile Andru („Geografia unui gen e dată de vârfuri. Mulți nu știu mare lucru despre prozascurtă a Argentinei, dar cunosc povestirile lui Borges. (...) Doar existențaunei personalități literare spune despre cota unui gen. Trebuie un Caragiale,aceasta înțeleg prin «nevoia de proză scurtă». Trebuie un Caragiale, un Slavici”.), Șt. M. Găbrian („Proza scurtă e necesară cât timp însoțește realitatea”), Alexandru George („Scurtimea nu înseamnă fragmentarism, miniatură sau slăbiciune arhitecturală. Genul scurt presupune concentrare, acuitate, simțal proporției exacte, al efectului dramatic – totul însă în cadre restrânse,impuse de un anumit gen specific, având profilul lui. Consider că un conflictar exista între genul pur narativ, indiferent de lungimea lui, și prozaanalitică, ea însăși de foarte diferite proporții, și, în sfârșit, prozalirică, adică cea care a dat genului scurt câteva din reușitele cele mai mariale literaturii noastre, de la proza poematică a lui Adrian Maniu și G. Bacoviala povestirea lirică a lui I. Voinea sau T. Arghezi, pentru ca în forme maiample s-o recunoaștem în romanul liric al lui Mateiu Caragiale”.), Norman Manea(„arta își revitalizează mereu genurile”), Mircea Horia Simionescu („Excesele,gigantismul, dar și evidența satisfacțiilor calității, precum și criza de timp,ne avertizează că totul poate fiexprimat și foarte pe scurt. Cerul încape în întregime într-o picătură de apă.Prejudecata dimensiunilor începe să fie evidentă. (...) gustul înclină sădescopere în trei pagini ceea ce altădată se spunea în câteva sute. Nevoia deproză scurtă e acută, dar genurile scurte continuă să rămână deficitare”.),Radu Petrescu („Apăsarea genurilor rămâne și nu poate fi eludată, însă nuanțelese impun”), Mihai Sin („Pledoaria pentru proză scurtă nu trebuie înțeleasă doarca un refuz al «modei» romanului (...), proza scurtă e, în primul rând, opledoarie pentru evenimentul imediat, pentru reacția spontană, devenită aproapereflex, la actualitate”. „Avem un mare autor de proză scurtă, I.L. Caragiale.Prezență tutelară, o certitudine liniștitoare”.).Din cele câteva extrase, se poate schița oatitudine și o raportare la genul scurt, proprii nu numai autorilorintervențiilor, ci unei epoci. Chiar dacă accentul cade pe racordarea larealitate ca atu al prozei scurte, nimeni nu-i contestă propensiunea spreimaginar, fantastic, inovație. Mai mult – și acest lucru este ilustrat extremde convingător de multe dintre prozele selectate și în această antologie –,toate acestea sunt utilizate într-o cheie de exprimare în stare să dejoacevigilența poliției culturale și să slăbească până la suportabil corsetulideologic. Evadarea în pseudo-fantastic, împreună cu un întreg arsenal deelemente ale realității concrete, cu tot bagajul mentalitar transferat într-ununivers care se comportă ca o placă de acvaforte cu acidul gata turnat e otehnică de scoatere în relief, cu contrast puternic, a unor realități obsesivecare nu se puteau striga în gura mare, dar nici nu puteau fi abandonate însertarul cu lacăt ori îndulcite ca siropul medicinal. Aceeași evadare ne poateduce cu gândul la o altfel de dezertare, de fapt, de la zugrăvirea uneisocietăți în care tonul encomiastic începea să domine discursul public și seinsinua în forță și în literatură, după o scurtă perioadă de dezgheț care s-asimțit și la noi după primăvara pragheză. Prin frecvența cu care găzduiaasemenea scrieri – creând ulterior și o rubrică permanentă de literatură s.f.–, revista își ghida nedeclarat colaboratorii spre un gen de proză care scăpade constrângerile reflectării distorsionate a unei realități deloc idilice orieroice, cum se voia văzută de „organele” care dominau societatea și deveneautot mai constrângătoare cu cât simțeau mai acut că le scapă printre degete„ceva”. Inteligența creatoare a prins gustul jocului cu semantica și figurilede stil și-și făcea complice cititorul la o francare plastică a realității. Deaici nu trebuie să se tragă concluzia greșită că proza era în procentcovârșitor de această factură, ci doară că ea era privilegiată în paginilerevistei.Dan Culcer revine în două numere (7 și 8/1979) asupra stării și condiției genului în Modificări în proza scurtă, comentând douăcărți: Terasa de Mihai Sin și Aventuri într-o curte interioară de Mircea Nedelciu, fixând într-un scurt preambul o „imagine la zi” a unui fenomenliterar care suferă schimbări profunde într-un interval relativ scurt, mai alesdupă pătrunderea în spațiul publicistic a generației tinere, care va inițiaexperimentul textualist: „Imaginea prozei scurte românești s-a modificatsubstanțial în ultimul deceniu, paralel cu aceea a romanului, modificare maipuțin spectaculoasă, dar nu mai puțin decisă, decisivă. O inerție, întreținutăși regizată cu folos, menține o imagine statică, cu care au început să seobișnuiască până și profesorii de limba română – aceia care răsfoiesc doarrevistele «centrale» și jură pe manuale –, imagine care ar dori să ne convingăcă proza ar mai fi reprezentată azi de autori ca Ștefan Bănulescu, Fănuș Neagu,Nicolae Velea, D. R. Popescu, Sânziana Pop ș.a., așa cum reiese din antologiipublicate recent (pentru uz intern sau extern) sau din articolele de fondsemnate de criticii care nu mai citesc literatura contemporană decât, eventual,cărțile prietenilor sau ale colegilor de promoție, dar care au vocațiafestivismului și a baterii apei în piuă, în genul diligentului Pompiliu Marcea.Se ignoră până și evidența cronologică: acești autori nu au mai publicat textenoi de proză scurtă, unii de mai bine de un deceniu. în acest caz se iau înconsiderare «firme» și nu texte. Dacă unii dintre cei pomeniți au abandonatproza scurtă, în evoluția căreia contribuția lor nu poate fi neglijată, pentrua se dedica romanului, este treaba criticii să restabilească adevărul: suntmulți alți prozatori, inegali ca productivitate, reușind însă să-i marchezedrumul cu texte demne de toată atenția, despre care e nevoie să se scrie cu maimultă comprehensiune, fără a abandona desigur spiritul critic. Iată câțiva:Paul Georgescu, Radu Petrescu, Mircea Horia Simionescu, Radu Cosașu, ValentinȘerbu, Mircea Ciobanu, Norman Manea, Alexandru George, Romulus Vulpescu, MihaiSin, Alexandru Papilian, Eugen Uricaru, Horia Pătrașcu.Mai puțin comentați, dar nu mai puțin interesanți,chiar dacă nu au publicat decât prin reviste, chiar dacă sunt și poeți saucritici, chiar dacă nu au fost citiți cu suficientă atenție, chiar dacă nu audebutat cu proză scurtă sau n-au mai publicat volume de mult, sunt totuși ceice susțin încă proza scurtă: Nicolae Manolescu, Marian Popa, Ion Maxim, AnaBlandiana, Șt. M. Găbrian, Gheorghe Schwartz, Ioan Radin, Mircea Opriță, VasileAndru, Costache Olăreanu, Vasile Spoială, Horia Ursu, Gheorghe Săsărman,Vladimir Colin, Al. Vlad, Dumitru Matală, Letiția Vladislav, Mircea Nedelciu,Andrei Ujică, Ioan Groșan, Radu Țuculescu, Dan Gârbovan, și lista nu ecompletă.Am înșiruit atâtea nume, alăturându-le în pofidadiferențelor valorice evidente, pentru a demonstra existența unei arii parțialcercetate în care pătrund, încetul cu încetul, nume noi”.Și lista de nume a lui Dan Culcer e destul deredusă față de câți autori au semnat în revista Vatra până la data acestor considerații. Răsfoind colecția revistei, completăm lista cu alțiautori promovați de redacție: Radu Ciobanu, Viorel Știrbu, Corneliu Ștefanache,Gheorghe Crăciun, Gheorghe Iova, Constantin Novac, Ion Ilie Mileșan, CornelDimovici, Valentin Șerbu, Dana Dumitriu, Petru Dorșan, Vasile Gogea, MirceaStanciu, Ion Nete, Ion Zăvoianu, Olimpiu Nușfelean, Maria Baciu, Radu Mareș,Bogdan Ulmu, Mircea-Valer Stanciu, Sorin Teodorescu, Crăciun Bucur, CornelNistea, Dumitru Dinulescu, Rodica Braga, Florin Bănescu și mulți alții.La rândul lui, Gheorghe Perian notează înintroducerea la comentariile pe marginea unor volume publicate de AlexandruPapilian, Dumitru Dinulescu, Dan Mutașcu, Eugen Uricaru, Vasile Igna, MirceaDiaconu, Starea prozei scurte (nr.10/1979, 12/1979): „Revirimentul prozei scurte nu mi se pare un fenomenîntâmplător, după cum n-a fost întâmplătoare nici irupția nuvelei din deceniulșapte. Din analizele pe care le-am întreprins, se poate observa că un spiritnou se instalează în literatura actuală prin proza scurtă. Să ne amintim că înanii ’60, când publicau D. R. Popescu, Fănuș Neagu și Lucian Velea, spiritulnou și-a făcut loc în literatura epocii tot prin proza scurtă. Se pare căacestui gen îi revine misiunea de a anunța, cu o clipă mai devreme, schimbărilede mentalitate care au loc periodic în viața unei literaturi”.Dacă privim retrospectiv, sesizăm că datoriacriticii de care vorbește Dan Culcer a trecut la pasiv, iar schimbarea dementalitate de care amintește Gh. Perian s-a instalat în roman și în prozaexperimentalistă. în evoluția genului nu s-a petrecut nimic spectaculos, n-auexistat perioade de dominație în zona epicii, rămânând mereu sora mai mică aromanului. Cu toate acestea, proza scurtă a avut și are în continuare adepți.Antologia își propune să repună în centrul atenției – pentru o clipă măcar –această specie pe nedrept considerată periferică, minoră, neperformantă.în anii nouăzeci, revista a abandonat proza scurtă,locul ei fiind luat de jurnal, literatura carcerală și o puternică ofensivăcritică, multe dintre ecourile lor nefiind încă stinse. însă proza scurtărevine încet în paginile revistei, tinzând să devină o prezență constantă, faptevidențiat și de antologia noastră.Nevoia de proză scurtă, ca să folosim formulade-acum treizeci de ani a redacției, nu s-a stins, dar nici n-a înclinatbalanța în favoarea ei, chiar dacă mulți autori din generația care pătrundeaatunci în literatură a cultivat specia cu determinare și îndemânare. Cu toateacestea, impresia (sau chiar convingerea) că trambulina mică a prozei scurte nupoate catapulta opera în zona de mare amplitudine a epicii în care exceleazăromanul a continuat să țină specia în planul secund al interesului creator șireceptor. Sperăm ca selecția noastră să clatine serios această percepție și sădezvăluie virtuți pe care numai proza scurtă le poate etala.în final, se cuvin mulțumiri întregii redacțiipentru implicarea fără rezerve în realizarea acestui proiect. |
|
Scris de asymetria on Tuesday, March 04 @ 22:59:53 CET (323 citiri) (Citeste mai mult... | 27543 bytes in plus | Restituiri | Scor: 0) |
|
Jurnal: Paul Tumanian. Proza scurta, un plus de rafinament Proza scurtă: un plus de rafinament Am primit de la revista Vatra din Târgu–Mureș invitația de a participa la o anchetă privind starea prozei scurte, în prezent, în România. Iată textul cuprinzând eventuale repere pentru răspunsurile așteptate. Starea prozei scurte Revista Vatra inițiază un număr despre starea prozei scurte actuale. Vă trimitem, în ideea că v-ar putea stimula, câteva idei directoare formulate sub formă de întrebări. Evident acestea nu sunt nici pe departe toate întrebările care se pot pune. Puteți răspunde la ele, le puteți folosi pentru a vă organiza materialul, vă puteți pune altele mai bune și mai la obiect. Ca urmare orice fel de intervenție pe această temă va fi considerată binevenită. Astfel am aprecia dacă prozatorii ne-ar trimite (și) proză scurtă, criticii ne-ar onora cu opinia lor despre avatarurile acestui gen în zilele de azi, iar poeții (este privilegiul lor dintotdeauna) ne pot trimite ce cred ei de cuviință. Ne stă în intenție și alcătuirea unei antologii a momentului, dacă vom reuși să adunăm destule și valoroase pagini de proză. Putem vorbi despre o criză a prozei scurte (așa cum se vorbește din când în când despre criza romanului, chiar dacă lumea preferă să vorbească despre criza romanului)? De când durează ea? Sau e vorba mai degrabă despre o neglijare, o ieșire din modă etc.? Care ar fi cauzele? Putem prefera unui roman o proză scurtă așa cum preferăm uneori un hambugher în locul unei mese copioase? Există și critici (I. Simuț e unul dintre ei) care n-au ezitat să anunțe moartea genului scurt, în sensul că nu mai există cititorii pasionați ai genului, „nu se mai poartă”. E îndreptățită poziția lor sau...? A avut vreodată proza scurtă cititorii ei specializați, sau doar mai puțin răbdători decât cititorii de romane? în general nu se poate spune că proza scurtă ar fi în vreun fel în competiție cu romanul. Și totuși la noi parcă s-ar putea spune. Interesul pentru roman, să fie acesta motivul pentru care proza scurtă se află în suferință? Genul acesta a dat capodopere în literatura universală. Chiar marii romancieri ai lumii își au de multe ori vârful de creație în genul nuvelistic (Hemingway – Bătrânul și marea, Faulkner – Ursul, Tolstoi – Moartea lui Ivan Ilici, Dostoievski – Jucătorul, Thomas Mann – Moartea la Veneția, Joseph Conrad – Inima întunericului, și lista ar putea continua. Au fost scriitori făcuți celebri în exclusivitate de genul scurt: Cehov, de exemplu, și scriitori maeștri ai genului scurt, care au scris ocazional romane: Saroyan, Cheever, Maupassant. Au existat și există scriitori care excelează în ambele genuri: Updike, William Trevor și mulți alții. Când s-a împlinit genul acesta în literatura română și care au fost condițiile favorabile? Proza scurtă este în general menită revistelor literare. Un program bine coordonat prin care periodicele (literare, cele mondene etc.) să fie încurajate să publice proză scurtă ar rezolva problema? Sau un concurs național de proză scurtă? Tentative, e adevărat, au mai fost. Au dat acestea rezultatele scontate, s-au dovedit măcar a fi calea de urmat? Generațiile noastre de prozatori au avut campionii lor la proza scurtă (generația 60, generația 70, generația 80 – poate cu asupra de măsură). Există evident și astăzi autori cu performanțe în acest gen. Puteți aprecia? Să fi excelat generația 80 în proză scurtă și datorită faptului că debuturile în roman erau pe vremea aceea aproape imposibile? Strecurate în reviste, trecute astfel de furcile caudine ale cenzurii, editurile nu mai aveau niciun motiv să se opună volumelor cu texte care deja văzuseră în prealabil lumina tiparului, integral sau fragmentar. Proza scurtă românească așa-zis clasică: Negruzzi, Odobescu, Slavici — „Moara cu noroc”), Caragiale, Sadoveanu, Pavel Dan – a făcut aceasta școală? Se poate demonstra acest lucru? Sau a rămas din păcate fără efectul pe care ar fi trebuit să-l aibă, cu dinamica ei recunoscută, până astăzi? Au existat antologii de proză scurtă, însoțite de argumentări critice: Mircea Iorgulescu — „Arhipelag”, Cornel Regman - „Proza scurtă românească din deceniul opt”, urmate de tentativele lui Dan Silviu Boerescu (am lăsat pe dinafară celebrul „Desant”). De ce nu există ele astăzi, ca o preocupare a criticilor sau editorilor? Nu mai există materialul necesar? Iată niște idei de antologii tematice: proze de dragoste, proze fantastice, proze didactice, proze urbane, proze rurale, proze crepusculare, proze din calendar, proze de închisoare, proze cu băieți buni și proze cu băieți răi, prozele vârstei de aur, și ar fi posibile multe altele. Ar avea acestea cititori, ar fi astfel sortate mai atrăgătoare pentru publicul larg? Și, după cum am spus, ar mai rămâne ce credeți dumneavoastră de cuviință să adăugați. Alexandru Vlad Kocsis Francisko |
|
Scris de asymetria on Tuesday, March 04 @ 20:44:27 CET (301 citiri) (Citeste mai mult... | 10688 bytes in plus | Jurnal | Scor: 0) |
|
Restituiri: Nicolae Trifon. Nae Ionescu. Origini aromanesti? Constantin Beldie despre orginile lui Nae Ionescu. Un comentariu |
|
Scris de asymetria on Friday, February 21 @ 15:50:25 CET (574 citiri) (Citeste mai mult... | 6039 bytes in plus | Restituiri | Scor: 1) |
|
In epicentru: Magda Ursache. File despre 'arhipelagul ororii' îi dau încă odată dreptate lui Paul Goma: martorul (deținutul politic) poate scrie și bine, și mai puțin bine; și stîngaci, și pătimaș, și privind înapoi cu mânie, cu scîrbă, cu iritare. Are dreptul la ură chiar. Și asta pentru că există, tot după Paul Goma, două stări/condiții: ”închisoare și neînchisoare”. Magda Ursache
|
|
Scris de asymetria on Wednesday, January 29 @ 12:09:46 CET (427 citiri) (Citeste mai mult... | 22380 bytes in plus | In epicentru | Scor: 0) |
|
In epicentru: Magda Ursache. 'Un pamînt numit Aiud'* «Drepturi? La foame, la sete, la stoparea medicamentelor vitale, dar mai ales dreptul de a fi înjurat (tuț beseareca mă-ti, umbli cu mizticizme?), toate în numele urii de clasă socială.» |
|
Scris de asymetria on Wednesday, January 29 @ 10:59:34 CET (407 citiri) (Citeste mai mult... | 20176 bytes in plus | In epicentru | Scor: 0) |
|
In epicentru: Magda Ursache. (Im)presarii literari „Cerul de cărți deasupra, legea critică în mine” e o formulare splendidă a profesorului de cronică de întâmpinare Nicolae Manolescu. Dar cerul e cam înnorat, de vreme ce încăierarea „canoanelor” e maximă, iar conflictele și tensiunile, marca lumii noastre literare dintotdeauna, s-au acutizat până la blocarea dialogului democratic, a argumentelor și contraargumentelor, ca între 22-iști și „caietiști”. Lângă suplimentariști nu-i loc pentru convorbiriști ori daciști, la noi, la Ieș. Cât despre humanitariști și poliromiști, ei bat război cu restul pieței de carte. |
|
Scris de asymetria on Wednesday, January 29 @ 10:22:39 CET (511 citiri) (Citeste mai mult... | 16244 bytes in plus | In epicentru | Scor: 0) |
|
Restituiri: Nicolae Trifon. Dobroudja 1855. Récits de Camille Allard et Bernard Lory De nombreuses surprises par rapport aux idées que l'on se fait d'habitude de la Dobroudja d’autrefois attendent le lecteur attentif. |
|
Scris de asymetria on Wednesday, January 15 @ 13:48:29 CET (527 citiri) (Citeste mai mult... | 14690 bytes in plus | Restituiri | Scor: 5) |
|
Restituiri: Nicolae Gheorghe - activiste rom et pourfendeur de la raison tsigane «Jusqu’à la fin de sa vie Nicolae GHEORGHE l’a dit et répété à qui voulait l’entendre que l’on est tsigane d’abord aux yeux de l’autre et que lui-même n’avait qu’une envie : pouvoir choisir d’être ou ne pas être tsigane. Pour lui, il ne s’agissait pas là d’une simple « vérité » scientifique, qui faisait l’unanimité parmi les anthropologues depuis la parution de la thèse de Fredrik Barth, mais d’une conviction acquise par sa propre expérience et qui l’a littéralement hantée.» Nota: * Note de Dan Culcer. * Fâcheuse, car elle concerne l'image globale des Roumains hors les frontières de la Roumanie, la confusion entre les Roms et les Roumains est possible seulement au niveau de la terminologie utilisée dans la presse et les institutions dans des pays comme la France, principalement, ou on ne fait pas la distinction entre citoyenneté et nationalité ou identité communautaire, comme c'est le cas en Roumanie ou dans d'autre pays de l'Europe de l'Est, par exemple. Hors toute référence à des origines administratives, une minorité Tsigane mobile, identifiable par ses comportements asociaux et pénaux, est traitée souvent avec une excessive tolérance au nom de lutte contre l'intolérance. Les voleurs, les escrocs, les organisateurs de la mendicité des enfants et de la prostitution ne sont pas seulement de Tsiganes de Roumanie, ni simplement des Roms. Les Roms ne détiennent le monopole de ces occupations lucratives et non-imposables. Mais ceux qui les pratiquent savent se faufiler entre les paragraphes des lois et l'argent noir ainsi accumulé sert à la construction des palais biscornues en Roumanie, en Moldavie, en Hongrie, en Serbie etc. Ces bourgeoisies communautaires, qui contrôlent en partie le marché noir, devraient participer, comme tous les spéculateurs de l'évasion fiscale, à l'intégration sociale de leurs congénères, des communautés dont elles sont issues, pour compenser l'évasion fiscale notoire. D.C. |
|
Scris de asymetria on Wednesday, January 15 @ 13:12:14 CET (723 citiri) (Citeste mai mult... | 45125 bytes in plus | Restituiri | Scor: 0) |
|
Strigate: Pentru oameniiiii de bine ! Recomandări de lectură pentru oamenii de bine care nu vor să stea cu mâinile în sân. Dan Culcer
Sursa situl http://www.badpolitics.ro
|
|
Scris de asymetria on Monday, January 06 @ 18:39:09 CET (383 citiri) (Citeste mai mult... | 20630 bytes in plus | Strigate | Scor: 0) |
|
Dialoguri: Nicolae Trifon. Din nou despre Aromâni De fapt, întrebarea care ar trebui pusă, ceea ce nu este cazul în România și nici în celelalte state unde trăiesc aromâni, nu este dacă ei vor sau nu să fie minoritari ci dacă ei vor sau nu să fie aromâni ! (Nicolas Trifon, EuroNova Festival 2013) In ajunul primei ediții a Festivalului Europanova consacrate limbii, culturii și spiritualității românești care a avut loc la Bruxelles între 23 și 29 septembrie 2013, Nicolas Trifon a răspuns la un set de întrebări formulate de Octavian Blaga cu ocazia apariției noii ediții în franceză a cărții sale Les Aroumains, un peuple qui s'en va (Paris : Non Lieu, 2013), carte tradusă în limba română de Adrian Ciubotaru cu titlul Aromânii :pretutindeni, nicăieri(Chișinău : Cartier, 2012) |
|
Scris de asymetria on Sunday, December 22 @ 17:37:04 CET (852 citiri) (Citeste mai mult... | 30071 bytes in plus | Dialoguri | Scor: 4.75) |
|
Eseuri: Paul Tumanian. Asumarea colectiva a trecutului „Există solidaritate între oameni ca ființe umane — spune Jaspers —, ceea ce îl face pe fiecare responsabil pentru fiecare greșeală și pentru fiecare nedreptate din lume, mai ales pentru crimele comise în prezența sa sau cu știința sa. Dacă nu fac ceea ce trebuie făcut pentru a le preîntâmpina, sunt și eu vinovat.” Karl Jaspers Nota: Cineva mi-a trimis, imediat după publicarea acestui text, un mesaj în care întreabă : Asumarea trecutului se referă și la crimele armatei sovietice în Basarabia, după Pactul Hitler-Stalin, sau la crimele guvernului Israel în Palestina după 1948, ale guvernului Statelor Unite contra civililor japonezi la Hiroșima și Nagasaki? Dinspre mine, așa ar trebui să fie. Dar egalitatea între dulăi și căței, cum scrie fabula, este departe de a se fi institut și respectat. Dan Culcer |
|
Scris de asymetria on Sunday, December 22 @ 15:15:20 CET (326 citiri) (Citeste mai mult... | 18624 bytes in plus | Eseuri | Scor: 0) |
|
Interviu: G.T. Gherasim Interviu cu prof. univ.Ana Gutu despre Unitate «Decizia Curții Constituționale din 5 decembrie repune în drepturi adevărul istoric despre Basarabia, și anume că aceste pământuri au fost ocupate, rupte din trupul țării românești, Basarabia fiind supusă unui proces feroce de deznaționalizare și epurare etnică. » Ana Gutu
|
|
Scris de asymetria on Sunday, December 22 @ 14:40:38 CET (437 citiri) (Citeste mai mult... | 47949 bytes in plus | Interviu | Scor: 0) |
Proza: Paul TUMANIAN. Gheme de lanaNiciodată nu mi-a fost rușine să port șosetele pe care mi le cârpea mama. Cu capul în nori în multe privințe, eram totuși de-ajuns de lucid ca să-mi dau seama că situația nu ne permitea să ne punem ciorapi noi la prima găurică ivită în călcâi. Iar mama nu lăsa prima găurică să ia proporții: alegând ață de culoare potrivită o înlătura prompt restrângând-o la o abia perceptibilă dunguliță în țesătura ciorapului. |
|
Scris de asymetria on Tuesday, November 12 @ 18:32:23 CET (445 citiri) (Citeste mai mult... | 5281 bytes in plus | Proza | Scor: 0) |
Asymetria si Dan Culcer va recomanda Enciclopedia României Blogul ideologic. Titus Filipaș Ioan Roșca Contrarevoluția din România. O cercetare Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor Revista Verso Geovisite Revista NordLitera Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română. Etimologii. Resurse lingvistice |
|
Azi Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi. |
Societatea de maine
Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului. Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede. Nicolae Iorga |
|||||||||||
|
Sondaje |
|
Identificare |