Asymetria - revue roumaine de culture, critique et imagination

Modules

  • Home
  • Arhive
  • AutoTheme
  • AvantGo
  • Avertizari
  • Conținuturi
  • Submit_News
  • Surveys
  • Top
  • Topics

  • Who's Online

    Exista in mod curent, 57 gazda(e) si 0 membri online.

    Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici

    Cautare în labirint




    Languages

    Select Interface Language:


    Restituiri: Petru Ursache. Radacini si Modele
    Scris la Tuesday, November 23 @ 16:07:26 CET de catre asymetria
    Etnografie
    Depolitizarea discursului întru înțelegerea exactă a personalității lui Mircea Eliade constituie punctul de plecare și, totodată, linia directoare a cărții lui Gabriel Stănescu: Mircea Eliade. Odiseea omului modern în drum spre Itaca (Criterion Publishing, București, 2009). Documentele arată că momentele decisive din viața istoricului religiilor, și peregrin încercat prin mai toate continentele Terrei s-au derulat în scopuri culturale, la cote înalte, cu intenția tăinuită ori declarată de a se face cunoscută ființa românească în lume.


    Petru Ursache
    Cartea de etnologie
    Rădăcini și Modele

    Depolitizarea discursului întru înțelegerea exactă a personalității lui Mircea Eliade constituie punctul de plecare și, totodată, linia directoare a cărții lui Gabriel Stănescu: Mircea Eliade. Odiseea omului modern în drum spre Itaca (Criterion Publishing, București, 2009). Documentele arată că momentele decisive din viața istoricului religiilor, și peregrin încercat prin mai toate continentele Terrei s-au derulat în scopuri culturale, la cote înalte, cu intenția tăinuită ori declarată de a se face cunoscută ființa românească în lume. Faptul ține de domeniul evidenței mai ales că autorul se implica adesea în desfășurarea evenimentelor, fie că se înregimenta cu devotament și răspundere cînd era cîștigat de o problemă de interes general (de pildă, sprijinul dat promovării studiilor de istoria medicinei, pe principii hipocratice, promovate de Institutul special înființat la Cluj în anii 30, condus de medicul savant Bologa), fie că lua inițiative pe cont propriu, urmat de colegii de generație (înființarea revistei „Zamolxis” în sprijinul indianisticii și al mitologiei comparate, a publicației „Luceafărul” pentru organizarea forțelor intelectuale din exil, în condițiile Cortinei de Fier).
    Dar nu punea mai presus politicul, cum i s-a reproșat, în dauna culturalului, doar în vecinătatea lui. Cînd în 1927 lansa manifestul generației sale, Itinerar sentimental, tot atunci lua ființă și Legiunea Arhanghelul Mihail, cu Zelea Codreanu în fruntea ei. Nici o referință nu se face în Itinerar sentimental la Mișcare, deși personalitatea conducătorului ei era bine cunoscută, încă din 1920, cînd Oculta a reușit să dea jos tricolorul românesc de la Regia Monopolurilor ridicînd, în loc, steagul roșu și portretele lui Marx, Troțki și Racowski. Căpitanul, împreună cu un grup de camarazi, a avut curajul să normalizeze situația, urcînd pe clădire și aruncînd ce trebuia; sau a organizat coloane de studenți protestînd împotriva stîngii bolșeo-comuniste care, prin aventurierul Max Goldștein, a aruncat o bombă în Senatul României. Au căzut victime mortale episcopul unit de Oradea (Radu Demetriu) și Ministrul justiției (D. Greceanu).
    ホn Itinerar sentimental se afla în dialog direct cu alți colegi de generație, mai precis cu Petre Pandrea și cu Sandu Tudor, care lansaseră, și ei, prin „Gîndirea”, cum se știe, „Manifestul Crinului Alb”, dovedindu-se afinități elective, de luptă și de ideal, de o parte și de alta. Este drept că tînărul indianist își afirma poziții anticomuniste, ca și legionarii. Dar cine n-o făcea, la vremea respectivă, cuprins de îngrijorare? N-a dovedit, însă, niciodată, aptitudini politicianiste. Citim într-un text pomenit și cu alt prilej: „După părerea lui Codreanu, liniile spirituale ale unui conducător de mișcare politică trebuie să însumeze: putere lăuntrică de atracție; capacitate de dragoste; știință și simț al organizării; cunoașterea oamenilor; putere de educație și insuflare a eroismului; stăpînirea legilor conducerii; simțul bătăliei; curajul; conștiința obiectivelor drepte, morale și a mijloacelor loiale. Un conducător întrunește virtuțile luptătorului: jertfă, rezistență, devotament” (Valeriu Neștian, Perspective legionare.... Editura Gordian, Timișoara, 1995, p. 27).
    Nimic de tăgăduit, toată viața profesorul de la Chicago a dat dovadă de spirit de jertfă, rezistență, devotament, dar în direcția la care ne-am referit și i-a stat în putere deplină. Dacă am lua liniile de portret comportamental din pasajul citat, la întîmplare, multor indivizi trăitori în toate timpurile li s-ar putea atribui ceea ce s-a numit cu atîta iresponsabilitate „tinerețe legionară”.
    Chiar dacă a luat politicianismul ca temă publicistică, asta l-a preocupat în latura teoretică, în ton cu generația și cu mentalul vremii. Așa învățase de la pedagogii săi, de la Nae Ionescu, dar și de la C. Rădulescu-Motru. Ei făceau distincția necesară, de neînțeles astăzi, între politicul în funcție axiologică, valorizare, constatare detașată, și politică – politicianism, sub raportul oportunității, competenței, eficienței. L-a urmat pe Nae Ionescu în episodul cu Miercurea-Ciuc, dar nu din interese politice, de partid (partidă), ci din solidaritate cu profesorul său ca profesor, cum au făcut-o și Mihai Șora împreună cu Mariana Șora, fără ca acestora să li se afișeze aceeași sintagmă incriminantă, „tinerețe legionară”. Și la Calcutta s-a atașat spontan și cu naivitate unui grup de manifestanți autohtoni, întîlniți întîmplător pe stradă. Englezii i-au purtat pică decenii în șir. ホn ce constă „politicul”, într-un caz ori în celălalt? Era umanism naiv în ambele situații, pe care Eliade în tinerețea sa idealistă l-a cultivat dezinteresat și cu credință toată viața.
    Dar încă de cînd era elev la liceul „Spiru Haret” din București se angajase din răsputeri să străbată cît mai multe meridiane ale spiritului creator, în cultură, în arte, în științe, mult peste limita destul de flexibilă a manualelor vremii, temeinic întocmite și cu deschideri enciclopedice. Avea profesori de mare distincție intelectuală și morală, printre care Petre V. Haneș, basarabean de origine, unul dintre cei mai de seamă pedagogi din istoria școlii românești. Acesta dezvolta spiritul de competiție printre elevi, îi învăța să iubească valorile autohtone, organiza concursuri interșcolare, de selecție, excursii în țară și peste hotare, îndeosebi în Italia, pentru a-i cunoaște mai bine pe români în faptele și în umanitatea lor. ホn revista liceului, „Vlăstarul”, scoasă numai de elevi, sub directa îndrumare a lui Petre V. Haneș, apăreau articole despre clasici români, din manual, dar în interpretarea liberă și „savantă” a tînărului semnatar, pentru experimentarea propriilor aptitudini în privința construirii discursului științific. Unele prezintă interes și astăzi. Aici și-a făcut ucenicia Mircea Eliade, harnic colaborator, totodată, la „Știu tot” (și la...), împreună cu el, Haig Acterian, Al. Ciorănescu, Const. Noica. Generația era însuflețită de credința că avea o datorie morală și patriotică înainte de toate, pe măsura înaintașilor care, cu numai un deceniu în urma, aduseseră gloria țării luptînd în tranșee pentru întregire neamului. Băncile școlii deveniseră tranșeele noii generații pentru cealaltă glorie, culturală.
    India îl punea în situația unică să re-descopere România, de data aceasta de la distanță și în dimensiunea arhaității. Eliade începe să gîndească în paradoxuri, oricum, într-o manieră de neînchipuit pentru cei rămași în patrie, admiratori ai Romei de ieri și de astăzi: cultura tradițională românească este de o vechime comparabilă cu a Indiei vedice, în așezări și în mentalități mitice; un asemenea spațiu cultural și încă viu depășește, în vigoare și șanse de supraviețuire, fondul european contaminat de gîndirea pozitivistă și tehnicistă; cultura română contemporană nu riscă să fie periclitată dacă este lăsată să funcționeze după normele îndătinate, cele viabile, și nu se aplică asupra ei, cu exagerare, forme prefabricate, de import. A fost sprijinit și de unele direcții curente de cercetare care îi confirmau tezele. Ele proveneau fie de la cultul Daciei în gîndirea lui Pîrvan, fie de la Revolta fondului nostru autohton (Blaga). A continuat să îndrăgească Renașterea italiană pe care o descoperise încă din anii liceului, dar rădăcinile nației sale nu le-a întrezărit încolăcite doar în jurul Columnei lui Traian ca Bădița Cîrțan. El le-a re-găsit acasă, pe întinderile carpato-dunărene, urme de la geto dacii adunați în jurul cetăților montane și al turmelor de oi, de regulă organizați în fratrii războinice și în caste sacerdotale. Zamolxis i se arăta ca un reper care ducea prestigios și departe peste timpuri ființa totalului românesc.
    Cînd a înțeles că întoarcerea în țară nu depinde numai de bunăvoința străinilor, prea înșelătoare în ce ne privește pe noi, românii, s-a decis să treacă la acțiuni mai practice, dar tot pe teren cultural, anume să organizeze exilul disponibil și activ, în jurul unor publicații și asociații care să dezvăluie lumii civilizate politica sistematică a regimului de la București, dirijată prin intermediari (celebra tripletă diabolică: Ana-Luca-Dej, aceea care „a băgat spaima-n burghezi”) direct de la Moscova, de a distruge prin „reforme” și prin „tribunalul poporului”, tradiția culturală, clasa politică, universitară și clericală, tot etnicul, pînă la cele mai de jos categorii profesionale. Atunci a lansat exilatul de la Paris, deocamdată (anii 1949-1950), celebrul îndemn patriotic și dramatic: rezistența prin cultură, a înființat revista „Luceafărul”, tocmai în momentul centenarului eminescian (cu tînărul Virgil Ierunca secretar de redacție), depunînd o remarcabilă prestație de presă în acest domeniu. Cine parcurge materialele scrise în această „perioadă franceză”, mai precis, din 1949, anul „Luceafărului” pînă în 1956.... (plecarea la Chicago, începutul „perioadei americane”), constată că preferința pentru temele de interes major pentru românii din diaspora ca și pentru cei întemnițați în țară erau consacrate rădăcinilor istorico-mitologice ale românismului și modelelor culturale destinate să ne reprezinte peste hotare: Eminescu, Pîrvan, Iorga...
    ホntr-un cuvînt, se disting perioade diverse sub raport biografic, în existența istoricului religiilor, indiană, românească, portugheză, franceză, americană, dar unitare în fondul lor, prin relevarea celor două mari aspecte mitico-etnologice semnalate, și devenite repere integrabile în totalul operei autorului, în fond bi-unitare: rădăcinile și modelele. A fost și preocuparea de bază a cercetătorului american, Max Linnsckott, de a dezvălui „rădăcinile românești” ca demers operant și de perspectivă în receptarea lui Mircea Eliade. A desfășurat cercetări sistematice și cu răbdare, a meditat cu măsură și cu aplicație asupra documentelor, în dialog cu profesorul cînd a fost cazul, a venit în țară pentru verificări la fața locului. Nu i se poate pune la îndoială lucrul așezat și temeinic, după cum nu sînt de bănuit sugestii primite necritic din partea celui consultat. Oricum, superficialitatea nu era în firea celor doi respectabili parteneri de dialog. Se subînțelege că Eliade a devenit o personalitate marcantă nu numai prin cumulul de informații dobîndite în centrele de cultură străine, cît, în primul rînd și indubitabil, datorită unei moșteniri valoroase, unui cadru academic matur și eficient funcționînd în țara de baștină, precum și modelelor formative prestigioase, pe linia tradiției, de la Eminescu la C. Rădulescu-Motru, de la Dimitrie Cantemir la Nae Ionescu, de la B.P. Hasdeu la Lucian Blaga. Toți se uneau în înfățișarea unui mod românesc „de a fi în lume”.
    ホn aceeași direcție cu Max Linnsckott îl întîlnim și pe Gabriel Stănescu. Acesta este și rostul unor capitole din prima parte a cărții sale, ca Mansarda, Schiță de portret, Avatarurile cărturarului de tinerețe. Ele se referă la segmentul de timp cînd a fost redactat manifestul Itinerar sentimental, cînd tînărul în formare se angaja alături de colegii de generație, prin „jertfă”, „rezistență”, „devotament” să dea un nou curs „modului de a fi” al cărturarului român, în context postbelic și după modelul marilor înaintași. Citim în chip de schiță de portret: „Cetățean al lumii, de o erudiție de tip renascentist, Eliade nu este numai publicistul din anii 30 cu vederi de dreapta care tuna și fulgera împotriva ォpiloților orbiサ, adică a acelor politicieni inconștienți aflați la cîrma țării în vremurile tulburi dintre cele două războaie mondiale. Eliade este acela care exacerbează rolul propriei generații intelectuale, charismatică, prin efortul de salvare a valorilor tradiționale, în special a celor de ordin moral” (Gabriel Stănescu, lucr. cit., p. 9). Este un mod de a se delimita, încă din anii începuturilor, de activismul politic și de a se pune în slujba imperiului mult mai seducător, acela al culturii.
    Aspectul, tot tematic, al modelelor, îndeosebi cu proiecții pe linia destinală a omului modern, în conformitate cu titlul cărții, capătă sens și extindere la Gabriel Stănescu. Mai întîi datorită înțelegerii ca aventură de legendă a autorilor preferați în conștiința generațiilor sub „teroarea istoriei” și a nevoii imperioase de „întoarcere”, de re-descoperire a „centrului”, transferat, la nevoie, în mit sau în eul isihastic. Eminescu, de pildă, n-a avut „norocul” unei existențe „liniștite” după moarte, nici Varlaam, Dosoftei, Neculce, Maiorescu, Iorga și mulți alții. Li s-a impus fără cruțare „imposibila întoarcere”, adică să repete mereu și mereu calea spre Itaca, de fiecare dată, chiar din ajunul ajungerii la liman. Dar despre marile modele ale lui Eliade s-a mai vorbit și în alte scrieri consacrate exilatului de la Chicago. Mă refer la Cantemir-Eminescu-Hașdeu; o ilustrează și titlul „Linia” Eminescu, din carte, destinat să reamintească ideea de continuitate peste generații.
    Partea inedită la Gabriel Stănescu, și demolatoare de ideologie bolșeo-comunistă, este introducerea lui Nae Ionescu printre marile modele, omul providențial pentru tînăra generație dar victimizat, ca nimeni altul, și de dictatura carlistă și de ideologii regimului roșu. I s-au consacrat Profesorului „controversat” studii competente, ediții în mai multe rînduri și ocazii, de la Octav Onicescu și Gheorghe Racoveanu la Dora Mezdrea; mai puțin Marta Petreu. Ele îl privesc pe autor în strictă individualitate, sub regim de schiță biografică. Personalitatea puternică, impunătoare, cu efecte benefice asupra semenilor, se constată numai prin relație cu semenii și în contextul intelectual pe care ea însăși îl dinamizează.
    Să sperăm că este însăși „linia” pe care o deblochează Gabriel Stănescu.

    Asymetria si Dan Culcer va recomanda





    Enciclopedia României

    Blogul ideologic. Titus Filipaș

    Ioan Roșca
    Contrarevoluția din România. O cercetare

    Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi

    Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor

    Revista Verso



    Geovisite

    Revista NordLitera

    Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine

    Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română.
    Etimologii. Resurse lingvistice

    Azi

    Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi.

    Societatea de maine

    Daca nu acum, atunci cînd?
    Daca nu noi, atunci cine?

    S'inscrire a Societatea de maine
    Intrati in Societatea de maine
    Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
    Inscriere : fr.groups.yahoo.com
    Se dedica profesorului Mircea Zaciu

    Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
    Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
    Nicolae Iorga

    Sondaje

    Regionalizarea sau dezmembrarea. Este acceptabilã pentru români aceastã prop




    Rezultate | Chestionar

    Voturi 0

    Identificare

    Nickname

    Parola

    Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs.




    copyright Dan Culcer 2008
    Contact Administrator — dan.culcer-arobase-gmail.com
    «Cerul deasupra-ti schimbi, nu sufletul, marea-trecand-o.» Horatiu in versiunea lui Eminescu.
    Responsabilitatea autorilor pentru textele publicate este angajata.
    PHP-Nuke Copyright © 2005 by Francisco Burzi. This is free software, and you may redistribute it under the GPL. PHP-Nuke comes with absolutely no warranty, for details, see the license.
    Page Generation: 0.96 Seconds