|
Modules |
|
Who's Online Exista in mod curent, 67 gazda(e) si 0 membri online. Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici |
|
Cautare în labirint |
|
Languages Select Interface Language: |
|
Poeme: Ioan Muslea. Sigiliul Scris la Sunday, July 31 @ 23:06:44 CEST de catre asymetria |
întrucât, dacă ar fi să mergem, să împingem lucrurile și mai departe, de ce – la urma urmei - să nu pomenim și deformarea/lunecarea acelui presupus prim plan, imagine în fapt a unui călcâiu uriaș neputând ști nici măcar de cine ține cu adevărat; să însemne oare un același personaj tutelar, pustiindu-ne de tot ce-ar fi putut fi lumină, scăpându-ne de, singurul mai lesne de înțeles, întâmpinându-ne în susul, în înaltul textului ... să însemne oare totul doar un a îndrăzni, a merge, a păși mai departe, simțind că nu știi decât atât, că nu ești prea sigur și poate nici îndeajuns de hotărât în a încerca imposibilul să fie doar asta? asta să însemne totul ? a te întoarce de fapt pe un același drum, călcând/pășind de-a îndăratelea, căutând să rămâi, să calci în aceleași urme și să poți totuși într-astfel să ajungi cât mai departe, pășind (mereu) neabătut într-un același făgaș, punând cumva la încercare sau ispitind ce anume? același, tutelar, în susul, în înaltul textului, șarpele și mai apoi, pustiindu-ne de tot ce ar fi putut fi lumină, pagini întregi ticsite cu neasemuitele gotice sau chirilice și mai apoi coloana, văzută de undeva de deasupra, sau fojgăiala, înghesuiala din cuprinsul porticului, a intrândului în care zodiacul de-adevăratelea urgisește țestoasa încoronând levitația și ferecând-o în scene de caznă, totul însă fărămițându-se și degradându-se pe nesimțite și punând astfel la încercare/ispitind ce anume? aducerea aminte, visul, realul? - iar tu îndoindu-te și căutând să-l iscodești, să-l încolțești, asmuțindu-l sieși împotrivă/asupra încât – dacă ai avea cum, să poți (retrăind levitația și ferecând-o cu mare migală în părelnice scene de caznă), să poți așadar să fii sigur că merită să te încumeți/avânți, că ai de ce (să încerci) să mergi mai departe, să fii cât de cât sigur că ți se va răspunde de fiecare dată întocmai chiar dacă numai pe ocolite și cumva de foarte departe, lăsat fiind, într-un fel oarecare, să înțelegi sau mai degrabă îngăduindu-ți-se să calci, să pășești întru aceleași urme (ele ființând de bună seamă undeva în memorie), căznindu-te așadar să reiei, să refaci parcursul acela uitat, pe alocuri mai amintindu-ți-l încă, și totuși știind, simțindu-l cu toată ființa în spatele tău, rămas tot mai în urmă, la o adică putând fi vorba chiar și numai de urmele, de făgașul păstrat nesmintit în amintire, încât a merge mai departe ar însemna în fapt a păși în necunoscut, a te întoarce neputincios, aproape orb, bâjbâind, dibuind după acel ceva dintotdeauna știut și iarăși, pe dată, lăsat pradă uitării, căutând cu aceeași încăpățânare să te potrivești unor urme oricât de vechi, a-ți stăpâni încercând într-astfel aproape imposibilul, simțind însă că nu vezi nici o altă ieșire ori că nu există vreo altă cale, decât oricât de anevoie teama ivită la gândul de-a nu mai recunoaște, de-a nu mai regăsi trecutul, realul, visul sau ceea ce ai știut cândva despre ce tot a fost și a avut loc (când, unde ?), bizuindu-te oricum pe o supralicitare, pe ridicarea textului în sine la rang de metodă și pe împingerea sau reașezarea centrului de greutate undeva dincolo de fruntariile înțelegerii imediate încât – chiar dacă nu în întregime – un fel de spațiu privilegiat (doar un crâmpei ?) ar putea părea că se află, în cea mai mare măsură, undeva înaintea-ți sau în urmă, simțind însă că nu știi decât atât, că totul pare să fi avut loc de la sine și – cu toate astea – atât de sigur sau chiar mult prea sigur de tine doar în refuzul de a mai alege/introduce și alte texte și scene sau - dintre nenumăratele avortate/ratate și nemaiputând fi/deveni de sine stătătoare - chiar alte fragmente (bântuite sau nu) încoronând (într-un fel) levitația și ferecând-o în scene de tot cumplite; dar o aceeași soartă ar avea-o cu siguranță mare parte din acele pasaje/însemnări lăsate parcă de izbeliște, nefructificate, neexploatate după cum ar fi trebuitși prin urmare irosite prostește, știute însă și binecunoscute ca atare așa cum, de pildă, și imaginea ei devenită cu totul de neînțeles, întrucât – fără să țină în vreuna din mâini ceva anume – decât, poate, închipuirea prejmei , a acelui imediat după (descăpățânare ?) deși – tot așa de bine ar putea fi vorba de obsesia întunecimii unor decenii măsluite/ocultate cu bună știință, cu patimă chiar și aproape îmbăloșate în mierea ticăloasă, zaharisită a uitării sau – de ce nu? - în mimarea/maimuțarirea jalnică a unei realități factice, cel mult întrezărită în jocul și alternarea atât de parșive a colonadelor acelei logii, galerii sau foișor invadate/copleșite de vița sălbatică, succesiune înșelătoare de plinuti, goluri și arcuiri, închipuire poate a prejmei sau a acelui imediat după (descăpățânare ?) (să fi fost, însă, cu adevărat, chiar după?) întrucât, dacă ar fi să mergem, să împingem lucrurile și mai departe, de ce – la urma urmei - să nu pomenim și deformarea/lunecarea acelui presupus prim plan, imagine în fapt a unui călcâiu uriaș neputând ști nici măcar de cine ține cu adevărat; în schimb însă – deoarece oricum va trebui să revii, să te întorci – hotărându-te într-astfel în cele din urmă să curmi delirul, să îngropi amintirile nelăsându-le nici măcar o ultimă șansă, dându-le deoparte și renunțând să le mai implici, să le conferi un anumit rol în tot ce s-ar fi vrut o schiță într-altfel pentru acea istorie calpă, sulimenită, privind însă un alt, un cu totul alt cum e cu putință ceva nou și – deși confuz – vroind cu bună știință a-l fi adus (a-l fi construit/împins?) până înspre parabolă, vroind într-astfel a se constitui într-un omagiu de sine stătător, simțind cu toate astea că nu știi decât atât și că într-altfel nu mai ai cum și nici nu mai poți sau pur și simplu, nu mai vrei, silit fiind în cele din urmă să te oprești din prea binele ăsta de ți-a fost sortit din clipa când ți s-a îngăduit să tot rostogolești, să împingi la nesfârșit într-o parte și'ntr-alta sau de la un capăt la altul al unui același boț de argilă inertă, nepăsătoare un cilindru derizoriu și totuși nu de tot repetitiv... Ioan Mușlea |
Asymetria si Dan Culcer va recomanda Enciclopedia României Blogul ideologic. Titus Filipaș Ioan Roșca Contrarevoluția din România. O cercetare Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor Revista Verso Geovisite Revista NordLitera Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română. Etimologii. Resurse lingvistice |
|
Azi Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi. |
Societatea de maine
Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului. Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede. Nicolae Iorga |
|||||||||||
|
Sondaje |
|
Identificare Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs. |