Asymetria - revue roumaine de culture, critique et imagination

Modules

  • Home
  • Arhive
  • AutoTheme
  • AvantGo
  • Avertizari
  • Conținuturi
  • Search
  • Submit_News
  • Surveys
  • Top
  • Topics

  • Who's Online

    Exista in mod curent, 24 gazda(e) si 0 membri online.

    Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici

    Cautare în labirint




    Languages

    Select Interface Language:


    In epicentru: Magda URSACHE. Ceausesti fara Ceausescu
    Scris la Wednesday, November 16 @ 19:05:34 CET de catre asymetria
    Memoria Șansa noastră ar fi fost firescul, luminatul patriotism românesc al cîtorva suflete pașoptiste, cărora să le pese de ce se întîmplă țării, etniei. Dar cum să fie activiștii comuniști pașoptiști? Ne trebuiau un Kogălniceanu, un Spiru Haret, un Gusti, un Mircea Vulcănescu, un Țuțea, un Goma; nu Petre Roman, nu Stolojan, nu Radu Vasile, nu Ciorbea, nu Boc.

    Magda URSACHE
    Ceaușești fără Ceaușescu

    „(...) cine nu-i corect față de trecut nu-i corect nici față de prezent”.
    Constantin Călin, Din carnetul unui nostalgic

    O să ajungem să spunem, ca-n Orwell, 1984: „Libertatea e Sclavie”? După cum involuează lucrurile, în acest soi de feudalism numit impropriu capitalism, da.
    Subiecții sondajelor de opinie, în proporție de peste 80% după cifra furnizată de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și memoria Exilului Românesc, IICCMER in short, se dovedesc, care mai de care, ceaușiști după și fără Ceaușescu; afirmă că „nea Nicu” nu i-a făcut defel să sufere, comunismul fiind un sistem inofensiv, comparativ cu ce li se întâmplă azi. Cei mai mulți repondenți văd situația mai proastă decît în socialism, iar 48% cred că România nu mai are nici o șansă. Numai Ciorbea a întrezărit luminița de la capătul tunelului cînd ne propunea „reformă pe pîine”. Că privațiunile materiale au fost uitate e de înțeles. Au intrat în uitare cozile de-atunci, cînd „se băga” ulei și zahăr, pentru că, înainte de alegeri, se distribuie „la găleată”. La rînd se stă pentru plăți de taxe și impozite. Și nu ne îmbulzim să dăm bani, nu facem cozi la cereri de șomaj, nu ne batem pe „promoții” expirate? Salam din soia? Am vrea noi! Mîncăm parizer toxic, ba mai plătim și datorii uriașe, deși buzunarele, vorba lui Creangă, „put a pustiu”. Cît despre export, gata cu el. Importăm de toate, de la cărbune și prune la usturoi. Iar nasul doamnei Vass crește, pe măsură ce scad salariile și pensiile.
    Trist este că repondenții pun starea de Bardo în care a ajuns țara (sociologul Nicu Gavriluță își titra, inspirat, o carte: România în starea de Bardo), pe seama capitalismului, nicidecum pe seama cadrelor de rangul 2, 3, 4 din Partidul Unic, de-a doua, de-a treia, de-a patra mînă, mai exact spus. însă nici jaful averii comune, nici distrugerea economiei, nici slăbirea autorității statale nu înseamnă capitalism.
    Spuneam, în foiletonul precedent, că PCR există în ilegalitate? Ba nu, este, funcționează în legalitate. Pe ce s-a bazat FSN (PDSR, PSD), dacă nu pe vechiul activ? Decomunizarea însemna întîi și întîi aplicarea legii lustrației. Cehia a putut să lustreze 210.000 de persoane, pînă în 1993. Noi, nu. Balanța înclină, în sondaje, contra, presupunînd că se mai știe cui și cum trebuia aplicat Punctul 8, formulat la Timișoara. Ducă-se! Lustrația n-ar fi avut decît efecte negative, răspund cei mai mulți dintre chestionați, deși nu cerea decît să stea deoparte, o vreme, vîrfurile PCR și oamenii Securității. Mario Vargas Llosa se temea să nu apară o altă formă de comunism. Noi n-am scăpat de pericol, asta s-a și întîmplat. „Am înfrînt, tovarăși!”, apud un forumist.
    Și cîtă nevoie am fi avut de o clasă politică responsabilă, după ce România a trecut prin suferința comunismului genocidar. Utopia egalității, propovăduită de propaganda marxist-leninistă, a fost înlocuită cu alta: utopia paradisului comunist global, în numele căruia pupăm papucul găurit al lui Franks.
    Și cîtă nevoie am fi avut de  Freischwebende Intelligenz, de intelighenție, dacă preferați, independentă. Nu-i vorba de non-combat. De la Dreyfus știm că intelectualitatea înseamnă atitudine activă în viața civică. Ca protest, Mihai Șora a ieșit din guvernul Roman, în iunie '90. Nu și Andrei Pleșu, sub scuza că și-ar fi sacrificat biografia pentru cultură. A căzut odată cu Petrică („Nu vă fie frică, pică și Petrică, scandau „golanii”), în septembrie '91. Cît despre consilierea unui președinte care îi îndeamnă pe concetățeni să-și ia lumea-n cap, aș fi preferat (și o spun ca un cititor al său) să nu se întîmple.
    Șansa noastră ar fi fost firescul, luminatul patriotism românesc al cîtorva suflete pașoptiste, cărora să le pese de ce se întîmplă țării, etniei. Dar cum să fie activiștii comuniști pașoptiști? Ne trebuiau un Kogălniceanu, un Spiru Haret, un Gusti, un Mircea Vulcănescu, un Țuțea, un Goma; nu Petre Roman, nu Stolojan, nu Radu Vasile, nu Ciorbea, nu Boc. S-a creat, însă, un fals divorț între democrație și românism. Concertat. Cineva avea ce-avea cu numele cinematografului bucureștean „Patria”, să fie schimbat în „Scala”. în Sf. Gheorghe, fosta „Horia, Cloșca și Crișan” se numește Strada Fundăturii, ca pentru a spune că jertfa în numele neamului e o fundătură. Cei puțini, care au încercat să contracareze propaganda antinațională, au fost etichetați în fel și chip.
    Nu pot să nu afirm că, fără Ceaușescu și Iliescu, românii ar fi gîndit cu totul altfel. Nu i-ar fi admirat pe îmbogățiții de revoluție, pe escroci, pe maneliști, pe vipe; n-ar fi votat, ca moimițele lui Dimitrie Cantemir, la presiunea cameleonilor de viță veche, ba cioară vopsită, ba țap, ba corb pleșuv. Mircea Dinescu, la Tănase-n emisiune, susținea, în 11.11.2011, că ziarul „România liberă” e proprietatea unui fost securist. Iar consiliera președintelui Emil Constantinescu, istoricul Zoe Petre, emitea o replică de neuitat: „Cum pizda mă-sii conducem, dacă Televiziunea nu-i a noastră?” (cf. Alex Ștefănescu, Jurnal secret, serie nouă. Alegerea unei mochete). Buruienile din semințe kominterniste otrăvitoare au fost răsădite postsocialist și le culegem roadele, știut fiind că ignorarea trecutului are drept consecință greșelile politice actuale. Colonelul Trosca – zice presa – a depistat în Militaru un colabo KGB. Așa a fost ucis Trosca. N-a știut Ion Iliescu că Militaru a făcut parte din GRU – serviciul secret al Armatei Roșii? N-a cunoscut nici trecutul stalinist al „profetologului” Brucan? Că Tribunalul Poporului, unde împărțea sentințe Alexandra Sidorovici, soție, l-a condamnat pe Iuliu Maniu la 104 ani de închisoare și la de două ori muncă silnică pe viață? Ca să-l umilească, au vrut să-l aducă la proces fără guler și cravată.
    O scurtă recapitulare a istoriei live se impune. Doar am asistat cu toții la farsa proceselor televizate, cu verdicte bîlbîite. Justiția s-a jucat de-a închisoarea pe viață, cu confiscarea averii, de vreme ce capii regimului doborît în acel Decembrie au fost grațiați sau eliberați pe motiv de boală. Marii bolnavi ai politicii: Dincă, Dăscălescu, Manea Mănescu, Bobu, Postelnicu, Miu Dobrescu, Mizil, Ștefan Andrei... Ieșit din pușcărie în '92, Mizil a înființat grupul Getteco; Burtică are o cifră de afaceri de un milion euro pe an, secretarul lui Ceaușescu, Constantin Boștină, e șef la bursă, Carol Dina, prim de Galați, e senator și acționar la fostul Sidex, Ștefan Andrei e consilierul lui SOV... Egalitate în bogăție? Da, dar nu pentru căței. Cei din urmă vor fi cei din urmă. Sunt exemple culese din presă, privind capitalizarea nomenclaturii. Că-ți vine să întrebi ca Lenin: „Kto kogo?” „Cine folosește pe cine?”.
    Ia să vedem în mîinile cui este economia cîtă mai e, industria cîtă mai e. Oligarhia comunistă a înhățat tot ce se putea înhăța și furtul s-a legitimat. „Ce-a mîncat lupu-i bun mîncat”. Nepotul cecistului Postelnicu (pentru necunoscători, a șefit în '78-'87 peste Secu), Tiberiu Bică  n-a fost un dobitoc dacă e un fel de rege al tutunului, asociat la peste 35 de companii, la una dintre ele cu Videanu. Ginerii lui Dincă-Te-Leagă ne-au fericit cu Pizza Hut, cu KFC și interacționează la Clubul Vinului cu liberalul Tăriceanu. O duc mai bine decît în ceaușism. Cine-i bate în informații și relații?
    Cît despre Dumnezeu-Popescu, responsabil cu îndoctrinarea silnică, a fost condamnat la 5 ani și 6 luni, apoi la 14; la alba-neagra, a cîștigat grațierea. în locul lui, altă castă a acaparat capitalul intello, pentru a executa altă manipulare. Simulanții anticomunismului au închis gura anticomuniștilor autentici. Insurgenții structurali, născuți, nu făcuți postsocialist, cei hăituiți de miliția ideologică au fost eliminați din competiția socială, nevrînd să se lase folosiți de vechea/ noua Putere; i-au împins spre margine semi sau sferto opozanții, cum îi numește Gheorghe Grigurcu, ocupînd cu folos personal scena. Kominterniștii plus puișorii de kominterniști i-au biruit.
    Cine a răspuns prompt la „chemare” iliescă? Propagandiștii reciclați cît ai zice pește. N-au ajuns primii, în balcoanele sediilor PCR, profii de socialism științific, zis și claxonism, ca să îndemne mulțimea să urle: „Ceaușescu cel mai bun/ este porcul de Crăciun”, deși abia sfîrșiseră de aplaudat aberațiile duo-dictaturii Nicolae cu Elena-n frunte?
    Trebuie repetat și iarăși repetat că activistul trecut din funcție în funcție, la fel sau mai mare, după principiul rotației cadrelor, era slab profesional. Asta făcea socialismul: tăia șansele celor buni, pentru a-i proteja pe cei mai puțin buni, dar urmînd neabătut linia oficială. Și mi-l amintesc pe prim-secretarul de Iași, tov. Leonard, poreclit Leopard, explicînd profesorilor, în Aula „Eminescu” a Universității „Al.I. Cuza”, mărețul succes al fabricii textila: o mașină care croia chiloți din trei mișcări (gest cu mîinile), cînd chiloții lipseau cu desăvîrșire din magazine. La bază, activistul era inginer mediocru, tractorist leneș, agronom cu mapă, gazetar ieftin, dar putea dirija orice, de la agricultură la cultură. Munca cu cartea (sic!) le plăcea subculturalilor cel mai mult. Penibilii trepăduși erau omniscienți ca și omniscientul Ceaușescu. Datele activistului: disciplinat, prefăcut, superficial. PCR-ul fost-a mană cerească pentru cei care au știut cum să profite de pe urma lui, începînd cu famiglia: Florea Ceaușescu, chelner, ajuns redactor la „Scînteia”; ceapista Elena Bărbulescu, inspector învățămînt județul Olt; Ilie, ieșit din agricultor coșcogea istoricul; Andruța, din strungar, comandant al Școlii de Ofițeri de Securitate de la Băneasa; Marin Ceaușescu, pornit de la cizmărie, pentru a fi numit șeful Agenției Economice Române din Austria.
    Lașilor și ipocriților comunismul li s-a potrivit – mănușă, iar sinistra impostură se folosește în continuare, postsocialist. Nu compara Botiș, ex-ministru al Muncii, România cu Titanicul? Gura păcătosului...
    Pe un așa-zis scriitor exoflisit de la conducerea unei reviste, l-au trimis atașat cultural în „republicuță”, cum îi zice de-a rîsu-plînsu N. Dabija. S-a întîmplat în Tîrgul Ieșilor. Și pe cine s-a sprijinit Iliescu pentru a „dezîntina” fațada socialismului? Nu și i-a adus în echipă, după rețetar comunist, pe cei mai abili/ labili/ versatili „instructori” din generația  Academia „Frundze”, dar și din generația Academia „Șt. Gheorghiu”?
    în „Scînteia poporului” (număr unic) din 23 dec. '89, într-un comunicat, viitorul președinte opta pentru „menținerea unei etici socialiste”: „Avem nevoie de diversitatea de opinie și de o ordine socialistă”, contradicție în termeni. Și ce așchii săreau în dialogul Iliescu-Tismăneanu, președintele comunicînd în limbaj de lemn despre democrație!
    Vechile structuri proteguite au trecut la construirea capitalismului, în nu știu cîte mandate și jumătate. Baznele cu îndepărtarea nomenklaturii ori cu filtrarea Securității să le creadă cine-o vrea. Din Secu au crescut alte capete ale balaurului.
    Rănile provocate de comunism se vindecă, nu și iubirea de doctrina tinereții. Decupez din Belu Zilber: „Nu mă puteam despărți de partid, cum nu se pot unii despărți de femeia vieții lor, curvă, hoață și sperjură. A căzut la femeie, spune poporul. Marxismul practicat din tinerețe devine vițiu. Căzusem la partid. Presimțeam ce mă așteaptă, dar nu mă puteam rupe de această obstrucție numită partid”.
    Boala asta nu se vindecă. Ceaușescu a cîntat Internaționala pînă a fost amuțit de gloanțe. Și nu poporul l-a omorît de Crăciun, ci „tovarășii de drum” peceriști, care, ca și el, nu credeau în Dumnezeu. Crede Ion Iliescu?
     Tovarășul său de luptă nu s-a dezis, deși unii dintre foștii oficioși s-au prins repede că au un brand de vînzare: anticomunismul. Dar despre supralicitarea anticomunismului de către comuniști, cu alt prilej.
    Oricît ar deranja reluările mele, reiau. Cu atît mai mult cu cît Parlamentul European a respins condamnarea comunismului ca regim criminal, ceea ce va accentua discursul anti-anticomunist. Nürnberg II nu se face, iar Goma rămîne expat (adică expatriat). Asociația Deținuților Politici a cerut la Haga condamnarea directorilor de pușcării și a torționarilor viețuitori? Dacă a făcut-o, cu ce rezultat?
    Ni se tot repetă că a apus comunismul, chiar dacă Putin îi salută pe „indignații” din Europa cu speranță. Dinspre neostîngiști auzim că teoria  marxistă-i perfectă, doar practica a fost greșită. S-o mai aplicăm  o dată? Tot noi? De ce n-ar încerca și Vestul experiența asta? Dacă nu în întregime, măcar un stat, o Anglie, acolo, o Danemarcă, o Elveție. Poate în fiordurile Norvegiei s-o prepara comunismul altfel decît în Rusia, timp de 74 de ani (nazismul a durat doar 12).
    Sunt nu aproape, ci peste o vîrstă mare. N-am trăit faza stalinistă, represivă a comunismului, cea sîngeroasă, a activismelor dure, cu șapca și pușca pe masă, însă mi-a fost de ajuns ce-am trăit în ceaușism, ca să-l vreau mort și expus la muzeu, cum proiectează ministrul Th. Baconschi. Dar înainte de-a fi trimis acolo, împăiat, ar fi necesar un Nürnberg. Altfel, coșmarul va fi cu repetiție.
    Magda Ursache



    Nota: Nu mă pot abține: toți cei buni sunt fie morți, fie hors concours? Paul Goma e prea bătrîn și bolnav. Acum nu ar mai fi nimeni de pus în față, nu avem nici o persoană fizică, reală, de propus? Nu dintre cei ce se pun singuri în față, desigur. Ce secetă ! Dar banii. unde-s banii, acolo e puterea. Iar banii nu sunt la cei buni. Asta e.
    Dan Culcer

    Asymetria si Dan Culcer va recomanda





    Enciclopedia României

    Blogul ideologic. Titus Filipaș

    Ioan Roșca
    Contrarevoluția din România. O cercetare

    Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi

    Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor

    Revista Verso



    Geovisite

    Revista NordLitera

    Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine

    Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română.
    Etimologii. Resurse lingvistice

    Azi

    Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi.

    Societatea de maine

    Daca nu acum, atunci cînd?
    Daca nu noi, atunci cine?

    S'inscrire a Societatea de maine
    Intrati in Societatea de maine
    Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
    Inscriere : fr.groups.yahoo.com
    Se dedica profesorului Mircea Zaciu

    Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
    Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
    Nicolae Iorga

    Sondaje

    Descrierea situatiei din România

    este exactã
    nu este exactã
    este exageratã
    este falsã
    este exactã dar nu propune soluții
    este exactã dar nu existã solu&#



    Rezultate | Chestionar

    Voturi 8

    Identificare

    Nickname

    Parola

    Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs.




    copyright Dan Culcer 2008
    Contact Administrator — dan.culcer-arobase-gmail.com
    «Cerul deasupra-ti schimbi, nu sufletul, marea-trecand-o.» Horatiu in versiunea lui Eminescu.
    Responsabilitatea autorilor pentru textele publicate este angajata.
    PHP-Nuke Copyright © 2005 by Francisco Burzi. This is free software, and you may redistribute it under the GPL. PHP-Nuke comes with absolutely no warranty, for details, see the license.
    Page Generation: 0.46 Seconds