Asymetria - revue roumaine de culture, critique et imagination

Modules

  • Home
  • Arhive
  • AutoTheme
  • AvantGo
  • Avertizari
  • Conținuturi
  • Search
  • Submit_News
  • Surveys
  • Top
  • Topics

  • Who's Online

    Exista in mod curent, 67 gazda(e) si 0 membri online.

    Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici

    Cautare în labirint




    Languages

    Select Interface Language:


    In epicentru: Magda Ursache ' FRAGMENTE DIN HORA DEZUNIRII '
    Scris la Saturday, February 02 @ 18:41:29 CET de catre asymetria
    Distribuitor de afise « nu poate să trăiască un popor când își uită mâine ce a făcut ieri.»
    Titu Maiorescu

    « Ni se repetă că națiunea ar fi principiu fictiv, ceaușist, ba chiar securist. Ce-i drept, tema îi convenea lui Ceaușescu dar și neamestecul, neintervenția în cetate, de fapt în treburile lui; cât despre patriotismul cu epoleți albaștri, a fost și din ăsta, ceea ce nu înseamnă că, din cauza național-comunismului (concept lansat de Virgil Ierunca, în ’87), trebuie să ne vrem străini de etnia proprie, de istoria ei cu monumente cu tot, de limbă.»
    Magda Ursache


    Magda Ursache
    „FRAGMENTE DIN HORA DEZUNIRII”
    „Dacă n-avem sentimente de istorie în tinerimea noastră suntem pierduți; căci nu poate să trăiască un popor când își uită mâine ce a făcut ieri”.

    T. Maiorescu Formula ghilimetată din titlu îi aparține lui Dan Culcer, care, în revista sa online „Asymetria”, e îndreptățit să constate și să comenteze „repetițiile istorice sau istoriile repetitive”. în alte cuvinte, după deznaționalizarea de tip sovietic, deznaționalizare actuală, patriotismul fiind considerat o prejudecată tribală, primind epitete denigratoare ca stupid, caduc, anacronic, primitiv, impur, miop, dacă nu de-a dreptul orb.
    în vremi reperiste, națiunea (română), ca și unitatea statului erau crime de lezdogmă comunistă; a-ți iubi, firesc, nația, atunci, după ’44, era atitudine fascistă, iar naționalismul, un sinonim pentru fascism. în termenii marxismului clasic, muncitorii n-aveau patrie, oropsiții vieții se înfrățeau peste granițe; acum, când viitorul e verzuliu ca dolarul, ni se spune că n-au patrie capitaliștii, în numele unui globalism transetnic. Ce-i drept, unul aseptic, nu ca al celuilalt globalizator, tătuca Stalin.
    Intelighenția noastră flotantă, care se vrea eliberată de povara etnicului, neagă ideea maioresciană că naționalitatea e „substratul esențial” în dezvoltarea unui popor; naționalismul e diabolizat ori analizat ca maladie mentală în cazul lui Mircea Vulcănescu, ceea ce, oricât aș încerca să mă obiectivez, mi se pare enormitate. Ni se repetă că națiunea ar fi principiu fictiv, ceaușist, ba chiar securist. Ce-i drept, tema îi convenea lui Ceaușescu dar și neamestecul, neintervenția în cetate, de fapt în treburile lui; cât despre patriotismul cu epoleți albaștri, a fost și din ăsta, ceea ce nu înseamnă că, din cauza național-comunismului (concept lansat de Virgil Ierunca, în ’87), trebuie să ne vrem străini de etnia proprie, de istoria ei cu monumente cu tot, de limbă. Dacă ne dorim o Euromânie, unde se va vorbi pe euromânește, eventual cu 2 r, ca numele să nu mai trimită la Râm, ci la rrom, atunci ne merităm eurosoarta, de stat care nu-și mai poate ajuta cetățenii, plecați peste hotare cu același curaj al disperării probat și în acel Decembrie ’89: „Noi nu plecăm, noi nu murim…”
    Varii publicații consideră terminată istoria României: unii în ’44, alții în ’89.
    Distrugem conștiința națională prin manualele alternative de Istorie, bazate pe „surse neistorice” sau „tabloidizate”. A făcut școală ideea realității istoriei versus realitatea reală, ca și cum istoria n-ar trebui să respecte un protocol științific. Pare gravă afirmația? Este. Constant, concertat, deconstruim și demantelăm, sfidând MĂSURA.
    „N-am crezut niciodată în specificul național”, afirmă nobelizabilul nostru Mircea Cărtărescu, iar discursul contra identității etnice (numai ebraică să nu fie) crește și-nflorește. Există, bun lucru, Anti-Diffamation League pentru a combate antisemitismul; există și o Ligă pentru combaterea antiromânismului. O blamăm.
    Țara e neiubită și disprețuită, ca „zonă de catastrofă”. Se de-mitizează războaie și eroi. Aceeași soartă o au cei pe care Constantin Călin îi numește „stabilopozi morali și intelectuali”. Ne socotim valorile morale, ca marii unioniști, morți în închisorile dejiste: ca martirii Valeriu Gafencu, Anton Golopenția, Gh. Brătianu, Iuliu Maniu. Maniu (n. 1873) a preferat pușcăria decât gireze ca Președintele Consiliului de Miniștri „democrația populară”. A murit la Sighet, în 5 februarie ’53. Iorga e condamnat în termenii lui Ludo. I.C. Rădulescu-Motru e refuzat cu indignare de Cristian Preda, chiar în prefața la Scrieri politice, Nemira, ’90.
    Un titlu de capitol din studiul său introductiv este edificator: Românismul, un naționalism totalitar. Așadar, analistul politic citat a descoperit trăsătura noastră identitară definitorie, „pe potriva sufletului românesc”. Mă și miră că n-a folosit pentru sintagma lui Lucian Blaga ghilimelele deriziunii, cum o fac mulți.
    Fobia de ethos, de amprentă etnică e larg reprezentată în eseu. Ni se spune chiar că am fi „o anti-națiune”, de un egoism feroce și atroce. Mie mi se pare că suntem mai toleranți și mai buni creștini decât alții. Să țină naționaliștii de Evul Mediu? Dar globaliștii țin cumva de Evul Media?
    Iată ce scrie europarlamentarul Traian R. Ungureanu: „în modul sincer și brutal spus: țara era plină de proști și rugină, de rebuturi umane și industriale”. Iar TRU contabilizează în mentalul românesc doar cangrene, având unic model în președintele care le arată „român’lor” țeapa.
    Chiar de 1 dec. 2012, Sorin Cucerai găsește cu cale să dea sfat la ziar (de Iași): „trebuie să construim un alt model de identitate națională”. Car ar fi: „un model politic (deci non - etnic) și, preferabil, nereligios”. în caz contrar, semnatarul prevede (v. Ideologia substrat a identității românești) că vom continua să fim (de parcă am fi!) xenofobi, antisemiți și misogini. De ce misogini? Luptă cititorul să se lumineze. Pentru că, vine explicația lui Cucerai, românii o urăsc pe Udrea. N-a realizat ministresa Dezvoltării ramura industrială a gondolelor, în valoare de juma de miliard de euro? Cum să nu avem o privire comprehensivă asupra amazoanei, când îi ședea atât de frumos cu Pinalti-n gondoletă?
    îmi amintesc bine că tatăl meu citea sigla partidului lui Groza, FND, așa: fără Neam și Dumnezeu. Creștinește, nu-i doresc publicistului iașiot să trăiască într-o astfel de lume. Ca și altora, de aceeași opinie. Nu demult, un profesor de școală nouă se opunea „discriminării religioase”, cerând scoaterea însemnelor ortodoxe din școli. O fi icoana dovadă de obscurantism etnocentric? M-am întrebat dacă proful a auzit de formula paremiologică românească: „Numai la Dumnezeu e dreptate”, deci numai Dumnezeu deține atributele supreme, adevăr, bine, justiție. Sau vrea să facă parte, sfidând religia, dintre cei cuprinși în cealaltă formulă paremiologică: „N-are nici un Dumnezeu”? Mai succint formulat: n-ai neam și Dumnezeu, te dez-umanizezi, te paște pustiul psihic.
    Ne-am obișnuit să ne văităm că apartenența etnică ne-a nenorocit, să vedem România ca pe o fatalitate; popor second-hand, într-o țară second-hand. Un delegat „22” a și afirmat-o, zice presa, la Budapesta, nesocotind spusa lui Jacques de Goff: „Istoria trebuie făcută cu toate documentele” și nu „redefinită” cu toate miturile pe masă. Altfel și-ar fi amintit că oltenii, considerați după ultimele alegeri pericol (vai, pericolul Teleorman, colț cu China!) au salvat Ungaria de Bela Kuhn.
    Un istoric de top (să mă fi înșelat în credința că România trebuie respectată de istoricii ei?) vrea să convingă cu dinadins că suntem o țară defectă, cu trimitere la referendumul din vară, singur președintele suspendat nefiind defect. Am fi, după Lucian Boia (De ce este România altfel?, București, Humanitas, 2012) țară etern incapabilă, etern întârziată, politic, instituțional, cultural…Adevărurile dure trebuie spuse; nu sunt împotriva sincerităților inconfortabile despre hiirea românilor, însă joaca nesăbuită cu trecutul (rescris în serie Roesler – Roller) ar trebui să primească replică. Și o (mai) primește.
    „Tradiționalist eurocentric și naționalist luminat” de bună credință, cum se autocaracterizează, Dan C. Mihăilescu (Ce mi se-ntâmplă. Jurnal pieziș, Humanitas, 2012) se arată sastisit de românofobia etalată cotidian. Dan C-ul rezistă (deși tentațiile-s mari!) retoricii internaționaliste, presiunii globalizante. E unul „care e obosit aproape letal de mania românilor de a-și inventaria masochist viciile, nenorocul, damnările și fatalismul, a-și etala nimicnicia, netrebnicia, nihilismul, delirul de grandoare paralel cu complexele slugărnicești de inferioritate. Și care nu înțelege de ce invariabil urlăm demențial că n-avem (și nu suntem buni de) nimic, pentru a distruge numaidecât orice se construiește” (în chip de prolog, p. 6). întemeiem, deci, nimica și nimicul național.
    E, însă, un punct în care mă despart de „omul care aduce cartea”: „România ne tratează ca o mamă vitregă”. Greșit. Nu țara m-a cenzurat, ci agit-propii; nu țara mi-a determinat (citiți: strâmbat) destinul profesional, ci tatăl vitreg, PCR-ul; nu țara mi-a interzis să ies din ea, ci Securitatea. Confuzia țară – regim politic o face și Herta Müller: „Când am plecat din România, eu am zis: cu țara asta nu mai vreau să am de-a face, pentru că dacă în așa fel m-a tratat pot și eu să trântesc ușa”.

    Eu nu mai vreau, ca-n comunism, viață la nișă (sintagma lui G. Liiceanu), în „patria – mică” a bibliotecii, în spațiul-colivie al lecturii. Nu-mi doresc să nu mă angajez, să nu-mi pese de ce întâmplă cu țara, să am cu statul, un contract sec: taxe versus impozite și atâta tot, cum își dorește un publicist de la „Acum”. Pe Ovidiu Iancu nu-l urmez când motivează de ce nu-și poate iubi țara: „pentru că toți dictatorii și-au iubit țările”; pentru că ar fi „o inadecvare crasă” să-ți iubești și să-ți respecți națiunea. Pentru mine, etnia nu e o arhaitate, am nevoie de CV etnic, iar existența națională nu mi se pare elementară, extremistă, antidemocratică. Nu-ți alegi țara ca pe un hotel, ca pe o pensiune de 5 margarete și izbești ușa după tine când ai încheiat sejurul. Mă expun, ca și Dan C-ul, etichetei de edec reacționar, conservator, pășunist etc., în consonanță cu visul lui Eliade: „o Românie vrednică, demnă și puternică”, „mândră și puternică”, deși trendul e să bați război cu „spectrele patriotismului, ale mândriei naționale”, ca Alina Mungiu în România – mod de folosire. Ca și cum americanii, nemții, italienii, spaniolii n-ar fi națiuni mândre, n-ar cultiva orgoliul de națiune. Toate națiunile aristocrate cultivă mândria națională. Alina Mungiu preferă, însă, mândria de a fi europeană. Continentală, ce mai! Pentru Noica, sensul arhaic al cuvântului mândrie era înțelepciune. Și dacă nu ne place Noica, să-l deschidem pe Cicero (Despre supremul bine și supremul rău: „Căci orice provine de la înțelept trebuie să fie întru totul desăvârșit. în această desăvârșire considerăm noi că este demn de a fi dorit. După cum trădarea de patrie, pângărirea părinților, jefuirea templelor sunt păcate…chiar fără efectele lor”.
    După ce, în „Lettre internationales”, ’96, primăvara, a apărut opțiunea lui E.M. Forster: „De-aș fi pus să aleg între a-mi trăda țara sau a-mi trăda un prieten, sper că aș avea suficient curaj pentru a-mi trăda țara” s-a și urmat calea Forster. Fără a gândi o clipită la semnul mizer al trădării de orice fel ar fi ea, un teleast și-a însușit cu grăbire noua comandă ideologică, înscrisă în codul moralei PC, nu în codul moralei și atât. M-a șocat indignarea față de poziția interlocutorului care nu accepta mutația etică de la trădarea de patrie la trădarea de prieten. Pesemne, rău-temperatul realizator de emisiune era țintit ca preferința sa de mercenar al corectitudinii politice să fie îmbrățișată la unison de opinia publică. Așa că era gata să se lase supravegheat PC, dar și să-i supravegheze pe alții, ca să nu se abată de la interpretarea unică. Parantetic spus, n-aș vrea să am un astfel de prieten, gata să-și trădeze țara.
    în editorialul Dihonia separatismului („Contemporanul” de dec. 2012), N. Breban diagnostichează fuga la români (azi la Bruxelles, ieri la Kremlin, poimâine, cine știe, spre califatul mondial, doar românul ar fi frate cu turcul în UE). Când vom începe să clădim? întreabă imperialul prozator, „să avem curajul, calmul și în sfârșit maturitatea de a crea noua societate românească”?
    Răspunsul meu: când vom învăța lecția solidarității sociale, la care clasa politică apelează în interes propriu doar în vremuri de criză și de tăieri salariale. Altfel, vom bate tot pe-loc-pe-loc-pe-loc hora dez-unirii: un pas la stânga binișor și alți doi-trei la dreapta lor…
    Magda Ursache


    Asymetria si Dan Culcer va recomanda





    Enciclopedia României

    Blogul ideologic. Titus Filipaș

    Ioan Roșca
    Contrarevoluția din România. O cercetare

    Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi

    Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor

    Revista Verso



    Geovisite

    Revista NordLitera

    Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine

    Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română.
    Etimologii. Resurse lingvistice

    Azi

    Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi.

    Societatea de maine

    Daca nu acum, atunci cînd?
    Daca nu noi, atunci cine?

    S'inscrire a Societatea de maine
    Intrati in Societatea de maine
    Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
    Inscriere : fr.groups.yahoo.com
    Se dedica profesorului Mircea Zaciu

    Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
    Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
    Nicolae Iorga

    Sondaje

    Descrierea situatiei din România

    este exactã
    nu este exactã
    este exageratã
    este falsã
    este exactã dar nu propune soluții
    este exactã dar nu existã solu&#



    Rezultate | Chestionar

    Voturi 21

    Identificare

    Nickname

    Parola

    Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs.




    copyright Dan Culcer 2008
    Contact Administrator — dan.culcer-arobase-gmail.com
    «Cerul deasupra-ti schimbi, nu sufletul, marea-trecand-o.» Horatiu in versiunea lui Eminescu.
    Responsabilitatea autorilor pentru textele publicate este angajata.
    PHP-Nuke Copyright © 2005 by Francisco Burzi. This is free software, and you may redistribute it under the GPL. PHP-Nuke comes with absolutely no warranty, for details, see the license.
    Page Generation: 0.43 Seconds