Asymetria - revue roumaine de culture, critique et imagination

Modules

  • Home
  • Arhive
  • AutoTheme
  • AvantGo
  • Avertizari
  • Conținuturi
  • Search
  • Submit_News
  • Surveys
  • Top
  • Topics

  • Who's Online

    Exista in mod curent, 39 gazda(e) si 0 membri online.

    Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici

    Cautare în labirint




    Languages

    Select Interface Language:


    In epicentru: Magda Ursache. Granite moi
    Scris la Saturday, February 02 @ 18:11:08 CET de catre asymetria
    Distribuitor de afise
    În textul Magdei Ursache e vorba nu doar de granițe ci și de trupsufletul românilor care trăiesc sau au trăit în România. Aceasta le-a fost țara, țarina, patul, mormântul. Indiferent unde le va fi îngropat trupul, sufletul lor va vrea să reveniă între hotarele strămoșilor. Dar fără semnele cunoscute, smulse, va rătăci în căutarea răscrucii de hotar. Sate întregi pleacă și sufletul lasă pustiite văile Oașului, la Certeze sau aiurea,  după ce au înălțat case de beton în care nu va mai locui nimeni. Peste câteva decenii de acolo vor migra chiar și vulpile și se vor instala rătăcitorii care i-au alungat pe băștinași cu mirajul averii străine, sub cnutul șomajului local.
    Dan Culcer


    Magda Ursache
    Granițe moi
    „Sînt împrejurări în care trebuie să-i ceri vrăbiei să devină vultur”. Constantin Călin

    Iată-ne plictisiți, sîcîiți, scîrbiți de identitate; ne place să ortografiem Tzara noastră, de glumăreți ce sîntem; ne arătăm alergici la majuscula din numele ei, doar-doar am face-o și mai mică, și mai săracă, deși România e țara cu două state (mai mult sau mai puțin independente, de sine stătătoare), iar cel mai mare popor al Europei din Sud-Estul Europei sînt românii.
    Primim îndemn (de la Neagu Djuvara, în Răspuns criticilor mei și neprietenilor lui Negru Vodă, Humanitas, 2011) să nu mai „cosmetizăm” istoria, să n-o mai vedem prin grila națională, „falsificatoare”, să nu mai exagerăm „bombastic” victoriile, mai mereu „mincinoase”, cf. istoriei oficiale numită în derîdere Vulgata de noul medievist. Preferabil ar fi să ne prezentăm „descălecați”, în acceptul de cuceriți și colonizați: „numai năvălitorul agresiv e creator de noi entități statale, nicăieri băștinașul sedentar”. Statul valah ar fi fost întemeiat (sec. XIV, vă rog!) nu de boierii ortodocși ai locului, ci de nobili turanici, catolici de stepă. Veliki voivoda Thocomer, alias Negru Vodă, tatăl lui Basarab, ar fi fost instalat de hanul tătar Nogai; era susținut de Ladislau Kán (Cumanul), regele maghiaro-cuman. Că populația valahă i-a urmat pe Thocomer și Basarab, cumanii fiind demult asimilați și deveniți boieri români, nu contează. Contează doar ADN-ul cuman al voivozilor (nu voievod, nici voevod, cum scriam). N. Djuvara agreează să spună VLAȘKOE ZEMLIA pentru Țara Românească, asta ca să sfîrșim odată cu „cusurul național al înfrumusețării istoriei” și să fim fără cusur. Să ne intre-n cap că alogenia a salvat România. Arta războiului am deprins-o de la cumani, lor le-am datorat descălecatul și statul. Ne-am putea numi, numai s-o vrem, Cumania, dat fiind aportul la toponimie și onomastică. Talabă (ce nume poetic!) e cuman. Iar Basarab cumanul a fost vasalul lui Carol Robert, care-l apela „voivodul nostru transalpin”; chit că l-a bătut zdravăn la Posada (1330, vă rog!), tot vasal al ungurilor a fost, după N. Djuvara. Ce-i drept, nu i-a convins pe medieviștii Florin Constantiniu, Răzvan Theodorescu, Ioan Caproșu („Dacă te iei după bazne”, obișnuiește să spună profesorul ieșean), Matei Cazacu, Radu Ștefan Vergatti și nu mă convinge nici pe mine. îl cred pe acad. Victor Spinei: „Basarab era român”. Și nu numai istoricii i-au replicat. N. Djuvara nu scapă nici de ironia lui Doru Bușcu: iată-ne „fii de daci și de cumani”!
    Numai bruxellezul TRU a exultat în „Idei în dialog” (nr. 9, sept. 2007), cum că s-a zis, în fine, cu „dogma românismului integral” și cu statul român, care a avut mereu eficiența redusă și-n Evul Mediu, și-n istoria modernă. Efect al demonstrației lui Djuvara asupra lui Ungureanu. Causa causorum: desconsiderarea românilor, mereu culpabili ca popor. H.-R. Patapievici a rămas la aceleași idei din Politice privind etnopsihologia poporului român, pe care obișnuiește să-l numească turmă. Trebuie să-i rostim (ca să nu fim acuzați de lipsă de percepție) adevărurile sale că... Ei, știți dumneavoastră care: cu spațiul mioritic și fecala etc. „Chestii” pentru care trebuie să ceri scuze cititorilor cînd le citezi. în gîndirea patapeică, avem „identitatea slabă” (doar luptăm de ceva vreme s-o anemiem!), iar „limba patriotismului nu este limba română, ci un limbaj (dizgrațios) inventat” (v. Despre idei & blocaje).
    Credeați cumva, după Vulgata românilor predată-n școli, că la Rovine fost-a victorie? Nici vorbă, dacă Mircea (argument Djuvara) a pierdut tronul după bătălie. Pe care l-a cîștigat Vlad numit (de ce oare?) Uzurpatorul. Bătălia de la Rovine e un mit, umflat de Eminescu – mitificatorul (și Doina e declarată iarăși fundamentalistă, incorect politică). Patriotismul poetului are limite peste limite, morale, desigur. Postmodern e să nu simți nimic pentru patrie, chiar s-o detești ca Mircea Cărtărescu. Nobelizabilul se tot plînge că viețuiește într-„o țară fără identitate, fără istorie, fără nimic de așteptat de la ea”. Să fie asta „normalitatea” cerută? A vorbi reprobabil de neam și de amprenta etnică în poezie și proză – „mentalitate paseistă” - îmi sună ca din anii '50-'60. Am făcut liceul în plin stalinism (l-am terminat în 1961), cînd Iorga era pus la colț (roșu) pe coji de nucă, iar istoria începea cu întemeierea cnezatelor. Constat că-i la fel de rău. Aș fi vrut să nu mai aud vocabula comisar (acum, U.E.); cît despre democrația transnațională, îmi pare bucățică ruptă din internaționalismul proletar, preconizînd, prin celebrul Manifest, că națiunile ca și antagonismele dintre ele vor dispărea. Eminescu, ni se spune, ar fi fost în greșeală folosind în Scrisoarea a III-a (se mai predă oare?) cuvîntul limbă pentru neam: „Un Sultan, dintre aceia ce domnesc peste vr'o limbă...”; că ar fi corect să eliminăm limba din definiția națiunii, deci aromânii (de la Dosoftei la Bolintineanu, Goga, Iosif, Ion Barbu etc, plus familia Djuvara cu Trandafir cu tot) nu-s români, nici megleno ori istroromânii. Tot n-avem noi grija celor de peste hotare, nu-i protejăm. Sînt și voci care se întreabă de ce om fi adoptat numele de român la mijloc de veac XIX, cînd apusenii ne știau de valahi? Eventual să mutăm capitala la Suceava (la Iași, ar aminti de Unirea mică a „ofițerașului muieratic” Al. I Cuza), să schimbăm data zilei naționale și imnul Deșteaptă-te Române, ca fiind un kitsch patriotic. La polul opus, Cezar Ivănescu (și n-a fost nominalizat pentru Nobel) mărturisește într-un interviu, publicat în toamna lui 2004, în „Revista Nouă”: „Nu cunosc cu adevărat mari poeți care să nu fie dublați de mari caractere, de oameni care trăiesc pînă la capăt drama poporului lor”. El a și murit-o. Mai dau un singur exemplu: Adrian Popescu, caracterizat soi-même „cuviincios, naturist, tradiționalist”, face poezie înaltă.
    Dacă noi ne manifestăm lipsa de respect față de istorie, cultură, limbă, adică față de noi înșine, cum să pretindem prețuirea altora? îndată ce apare vreo însemnare negativă despre români, ne și repezim s-o aprobăm. Universitatea Ulster face un test de inteligență a europenilor prin prof. Richard Lynn. Cel mai bine ies nemții și albanezii, urmați de polonezi: jos, francezii și bulgarii; și mai jos, turcii și românii, apoi sîrbii. Așa o fi? Francezul e mai puțin inteligent ca englezul, iar bulgarul are același IQ? Rușii sînt inferiori englezilor, egali cu spaniolii? Noi nu punem nimic la îndoială: sîntem proștii Europei, fenomenal de proști. Conștiința etnică se augumentează cînd statul e slab? La noi, nu: deriva ei a pornit odată cu deschiderea granițelor (transparente, deci străvezii) pentru bunuri de patrimoniu ca brățări dacice și incunabule; a continuat, în paralel cu distrugerea fesenistă a economiei, devenită subterană. „Nu știm să ne vindem țara!”, perora la televizor un specialist în vînzări de solduri. Ar fi fost bine să nu știm s-o vindem, dar am știut. Mai exact, au știut capitaliștii de stat, împliniți și îmbelșugați prin furt din averea comună, a țării. Geaba avertiza C. Stere, în 1915, că e o crimă împotriva românismului să renunți la pămînt. Noi cedăm prin tratate ce-am avut. Și de ce n-am fi dat de pomană (isprava lui MRU) Fundația (de miliarde) Gojdu, pe motiv că tot în Europa rămîne? Rîdem („Ce, Ardealul poate fi pus în buzunar și dus?”; „E șvaițer România să-i scoți gaura, Ținutul Secuilor?”) de cei cu „grija hotarelor”, responsabilitatea în privința frontierelor fiind etichetată naționalism; provocările secesioniste nu le stopăm, dînd de la noi fără să ni se ceară, cu psihologia hoțului de păgubaș.
    Semne rele vin de peste tot: din Basarabia federalizată, din Ucraina (în Cernăuți, a dispărut strada Constantin Brâncoveanu), din Ardeal – un lanț de fapte antistatale. Primarul udemerist Antal Arpad, scrie presa, i-a permis lui Csibi Barna să vîndă tricouri cu harta României ciuntită. Se arborează inscripția Szekely föld nem Románia, ba chiar există un blog cu acest titlu: în traducere, „Ținutul Secuiesc nu-i România”. Președintele CNS ( Consiliul Național – sublinierea îmi aparține – Secuiesc) susține că secuii sînt un popor care trăiește în altă țară și vor țară (așadar, secuii sînt popor, iar românii – populație); turistul propagandist neorevizionist Baier Zsolt, membru fondator Fidesz, e și mai categoric: „Sintagma stat național-unitar trebuie scoasă din Constituția României cu Kalașnicovul” (și dacă nu-l conducem definitiv la graniță înseamnă că autoritatea statului e poveste). Partidul Civic Maghiar din Covasna și Harghita vrea stat în stat. Va fi ținutul Secuiesc „unitar, sfînt și inviolabil”? Va fi, dacă vor parlament propriu, justiție proprie, poliție proprie, taxe proprii. Asta nu înseamnă alt stat? Statul administrează țara: scurt. UDMR a renunțat și la mănoasa guvernare comună pentru a nu accepta Articolul 1 din Constituția la care se uită cruciș Hunor. Frunda (numit consilier al premierului Ponta) susține apăsat, în emisiunea lui Radu Tudor, că „România nu e stat național”, primind cuvenita replică a analistului: „mă deranjează că funcțiile mari instigă la nerespectarea Constituției”, ceea ce nu l-a oprit pe europarlamentar să-și continue aria: Franța în '56 și Italia în '59 au renunțat la stat național. Or fi renunțat, că-s state mari, forțoase, nu-s ușor de distrus. Cît despre Marko Bela, ne cîntă FINAL COUNT DOWN, numărătoarea finală. Și de ce credeți că s-au dus, pe bănișorii lor, un senator și un deputat UDMR, în februarie 2008, la Pristina? După a lor declarație, să vadă pe viu momentul cînd pe harta Europei apare un nou stat. UDMR seamănă vînt, noi culegem furtună. Or, după spusa lui Avram Iancu, „Sau punem pumnul în pieptul furtunii sau pierim...”. „Cel mai mult îmi place ziua mea”, hăhăie președintele din papa-mobil, pardon, din snowmobil. Ce, are zi națională? Asta-i grija guvernului, dumnealui se dă cu Băse-mobilul. Și ca țara asta să nu mai fie descurajantă (vorbă de consilier prezidențial), hai s-o fragmentăm, s-o dezmembrăm, să avem nu județe, ci macroregiuni autonome față de centru, una urmînd linia Diktatului de la Viena, din 1940. Că ungurii se simt mai atașați națiunii lor decît statului român e firesc, pînă la urmă, însă nu pricep de ce românii vor să-l atomizeze. UDMR e decis să termine statul național, iar cozile de topor românești combat la gazetă pentru „structură federală”. Madam' Barki a vrut „stat ardelean autonom”, Sabin Gherman și alți ghermani au susținut-o. A spus Tökes la Bruxelles că maghiarii sunt supuși unui „genocid pașnic”, a fost decorat de președinte cu-a României stea. Cineva cerea for străin pentru cele două tabere concurente: românii și maghiarii; alt român căuta precedente de stat în stat(e) UE.
    „Vai, vouă, fariseilor și cărturarilor”!, le striga Iisus Hristos. în Cuvînt înainte la revista „Geopolitica și Geoistoria”, nr. 1, sept. – nov. 1941 , revistă română pentru sud-estul european, Gh. Brătianu scria: „Un Stat cu o astfel de situație, în care te urmează în tot locul vînturile, valurile, dator este, el cel dintîi, să cunoască această situație, să-și dea seama permanent de toate, bune și rele, cîte se ascund într-însa. Toți membrii acestui Stat, și în primul rînd pătura lui conducătoare, trebuie să-și aibă gîndul mereu ațintit la ele”. A murit martiric, în închisoare. De altfel, Secția de Istorie a Academiei a fost desființată și vîrfurile ei zvîrlite în pușcărie de comuniști.
    în legea din '50 a raionării, Dej aducea ca argument bunăstarea: împărțirea în regiuni /orașe /raioane s-ar face pentru apropierea aparatului de stat de muncitori; ca același argument să fie adus de Băsescu - Boc, pentru reformarea Statului tip PDL: atragerea de fonduri, deci „să trăiți bine!”. Abia în '68, plenara partidului a abolit vechea împărțire din '50, după model URSS, revenindu-se la județe și municipii.
    Ca să devenim gubernie, Stalin a desființat județele, iar în Constituția din '52 a fost trecută Regiunea Autonomă Maghiară. Sub tanc, eram, apud Stalin, stat multinațional. în copilăria mea fuseseră plantați anume copaci pe Tîmpa, ca să se scrie „vegetal” Orașul Stalin. Cîteva litere se pot descifra și azi. Atunci eram ocupați, țară învinsă. Acum nu ne mai pune nimeni pistolul (lui Vîșinski) la tîmplă să recroim teritoriul. Am uitat de RAM? Gherila maghiară n-a uitat, face pași mici și siguri în direcția regionalizării, UDMR acționînd ca dizolvant național.
    „Județele, ca împărțiri administrative, sînt contemporane cu întemeierea statului”, citim în Const. C. Giurescu, Istoria Românilor. Pentru ca Dinu C. Giurescu, din aceeași dinastie de mari istorici, să avertizeze: „Se joacă integritatea teritorială a României, se joacă stabilitatea ei, se joacă apărarea țării. Statul de astăzi nu mai apără România. Statul de astăzi apără pe altcineva, dar nu obștea românească”. Așa este. Ce alt stat din lume își transformă cetățenii majoritari în minoritari, și încă oprimați, fără toate drepturile? Alt fapt cutremurător e legea arhivelor: întoarcerea documentelor spre emitent, Austria și Ungaria, pînă în 1918, e iresponsabilă (răspunderea și-a asumat-o Boc, peste Parlament), în ignorarea faptului că arhiva se evacuează prima în stare de război, documentul fiind argumentul prim al istoriei. Dacă arhivele dispar, memoria ființei statale (da, ființă) dispare și ea. Ne destrămăm? Unui popor cu moralul scăzut, demoralizat, nu-i pasă de desființarea statului. O privește cu scepticism ieftin.
    Un prieten, Daniel R., pe care cred că-l cunosc bine, îmi spune cam resemnat, după părerea mea, cam fatalist la vîrsta lui: „Dacă ei vor, ne iau Transilvania, ce-au vrut puterile Axei, asta s-a întîmplat. Nu putem face nimic, suntem cu spatele la zidul UE, ocupați de FMI”. Ah, pasivitatea noastră, blamată de Noica în Jurnal filosofic! Poate că lupta e pierdută, i-am spus, dar trebuie să reacționăm, dacă nu vrem să fim „țară neașezată și mișcătoare” (l-am citat pe Simion Dascălul), cu granițe moi. România, stat național și unitar, asta-i replica de spus și răspus, cu ea trebuie să ne apărăm. Un nou discurs despre „naționalismul creator” (sintagma mult blamatului Mircea Eliade, se înțelege de ce) a apărut. Nu-l lăsați singur pe Dinu C. Giurescu, domnilor istorici. Dreptul la replică e liber acum. Etniile trebuie să se respecte, nu să încerce una subjugarea, dominarea celeilalte. Pe cale de consecință, dacă drepturile cetățeanului unui stat nu sînt respectate, pot fi anulate și drepturile omului.
    Magda Ursache

    Asymetria si Dan Culcer va recomanda





    Enciclopedia României

    Blogul ideologic. Titus Filipaș

    Ioan Roșca
    Contrarevoluția din România. O cercetare

    Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi

    Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor

    Revista Verso



    Geovisite

    Revista NordLitera

    Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine

    Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română.
    Etimologii. Resurse lingvistice

    Azi

    Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi.

    Societatea de maine

    Daca nu acum, atunci cînd?
    Daca nu noi, atunci cine?

    S'inscrire a Societatea de maine
    Intrati in Societatea de maine
    Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
    Inscriere : fr.groups.yahoo.com
    Se dedica profesorului Mircea Zaciu

    Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
    Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
    Nicolae Iorga

    Sondaje

    Descrierea situatiei din România

    este exactã
    nu este exactã
    este exageratã
    este falsã
    este exactã dar nu propune soluții
    este exactã dar nu existã solu&#



    Rezultate | Chestionar

    Voturi 8

    Identificare

    Nickname

    Parola

    Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs.




    copyright Dan Culcer 2008
    Contact Administrator — dan.culcer-arobase-gmail.com
    «Cerul deasupra-ti schimbi, nu sufletul, marea-trecand-o.» Horatiu in versiunea lui Eminescu.
    Responsabilitatea autorilor pentru textele publicate este angajata.
    PHP-Nuke Copyright © 2005 by Francisco Burzi. This is free software, and you may redistribute it under the GPL. PHP-Nuke comes with absolutely no warranty, for details, see the license.
    Page Generation: 0.51 Seconds