Asymetria - revue roumaine de culture, critique et imagination

Modules

  • Home
  • Arhive
  • AutoTheme
  • AvantGo
  • Avertizari
  • Conținuturi
  • Search
  • Submit_News
  • Surveys
  • Top
  • Topics

  • Who's Online

    Exista in mod curent, 38 gazda(e) si 0 membri online.

    Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici

    Cautare în labirint




    Languages

    Select Interface Language:


    Note de lectura: Nicolae Trifon. Aromânii din Cadrilater si legionarismul
    Scris la Sunday, May 04 @ 15:12:41 CEST de catre asymetria
    Memoria

    Aromânii din România sunt priviți, de Traian Sandu, un istoric francez de origine română, nu ca un fel de super-români, ci ca niște membri ai unei minorități ușor de identificat dar greu de categorisit.



    Aromânii din Cadrilater și fascismul românesc
    « Un livre essentiel sur une histoire méconnue », indică textul de prezentare, compus desigur de editor, al cărții lui Traian Sandu (TS) apărută în aprilie 2014 la Perrin1. Asemenea calificative sunt desigur exagerate : bibliografia franceza pe această temă e bogată iar mesajul cărții semnalat tot de editor - « moștenirea și memoria acestei ideologii [a Gărzii de Fier] au marcat atât național-comunismpul lui Ceaușescu cât și populismul românesc din zilele noastre » - nu e novator. Cartea prezintă însă un dublu avantaj. Pe de o parte, TS evită aluzile și sentințele moralizatoare menite să înfiereze Legiunea, cum e cazul deseori în Occident, sau să justifice « manifestările extremiste » ale Legiunii cum o fac mulți, inclusiv printre istorici, în România postcomunistă. Pe de altă parte, în reconstituirea propusă, TS folosește sistematic arhivele, mai ales ale Direcției generale ale poliției din perioada 1927-1941, cele ale Legiunii au dispărut fiind în bună parte distruse. Scrisă azi, cartea aplică în mai multe rânduri diferitele metode de analiză critică recente privind fascismul fără însă, după părea mea cel puțin, să aducă o explicație convingătoare originalității ideologiei legionare și dinamicii în care ea s-a înscris. Personal, ceea ce m-a frapat întotdeauna este faptul că această ideologie politică criminală a fost cam singura contribuție originală românească pe plan doctrinar.
    Poziția aromânilor în mișcarea legionară așa cum reiese din carte și felul în care este interpretată de TS mi s-au părut interesant de relevat. Cinci dintre ei sunt pomeniți, și anume : Constantin Papanace, subsecretar de stat la finanțe în guvernul legionar, principalul interlocutor al ambasadorului lui Hitler la București în momentele critice care va juca un rol important în exil, este cel mai des citat. El e descris ca un « reprezentant al minorității aromâne, atât de necesară datorită fondurilor pe care le punea la dispoziție și a rețelelor de « hommes de main » impregnați de obiceiurile clanice din Balcani » (p. 256).
    « Aromânul » Ion Caratănase, citat o singură data, « vicepreședinte al Uniunii naționale a studenților creștini români din octombrie 1935… comandant legionar activ în organizația centrală a partidului Totul pentru țară », care a coordonat asasinarea lui Mihai Stelescu, concurentul lui Codreanu, în iulie 1936, la Spitalul Brâncovenesc unde acesta era internat au participat la acțiunea punitivă a « Decemvirilor » (p. 118).
    Mai faimoși decât precedentul sunt Ion Caranica și Dumitru (Doru) Belimace, « care aparțineau comunității macedoromâne » (p. 91) complici ai asasinului primului ministru Ion Gheorghe Duca pe 29 decembrie 1933, cunoscuți sub numele « Nicador », care vor fi asasinați la rândul lor de statul român în noiembrie 1938.
    Sterie Ciumeti este al cincelea « macedoromân” citat, “victimă a represiunii arbitrare exercitate contra legionarilor” (p. 92).
    Dacă numai cinci aromâni sunt citați, prezența lor colectiva în mișcarea legionară este des sublinată de TS și de sursele administrative citate. O notă din arhivele poliției (aprilie 1939) sublinia importanța « muncitorilor și a macedoromânilor ca trupe de șoc” (p. 308). “Anumiți membrii ai acestei componente, scrie TS în legătură cu aromânii, au putut fi folosiți în garda personală a lui Codreanu când acesta se simțea amenințat, ca și în cadrul radicalizării congresului studențesc de la Târgu Mureș, sau folosiți ca o adevărată miliție paralelă în vederea alegerilor din 1937. Până la apariția altor componente, precum Corpul legionar muncitoresc, înființat în 1936, grupul macedoromân Andrei Saguna a fost, după cuvintele lui Codreanu, “prima organizație legionară din țară” (p. 310).
    Această prezență colectivă, greu de cuantificat, este în parte la originea supraevaluării rolului lor, supraevaluare care va da loc la tot felul de exagerări după ce legiunea nu va mai juca un rol politic central, conducerea ei fiind neutralizată de Antonescu și oamenii lui, în perioada de represiune care urmeză așa zisei rebeliuni din ianuarie 1941 și după venirea comunistilor la putere. Legenda privind legionarismul eroic atribuit aromânilor  «  în general » datează mai ales din această perioadă. Ea poate fi parțial explicată prin faptul că exista la aromânii care au aderat la cauza legionară o tendința mai pronunțată poate ca la alți foști legionari, de a nu se dezice, tendință interpretată în memoria colectivă drept o dovadă de demnitate, dar care poate fi considerată și ca o formă de încăpăținare prostească. Intr-un fel, și TS pare să fi fost influențat de această “reputație” a aromânilor. In viziunea asupra legionarismului pe care o propune, TS acordă o importanță deosebită atracției pentru Legiune în rândurile muncitorimii și ale categoriei ” minorităților nemulțumite”. Factorul muncitoresc a fost des evocat, inclusiv de istorici marxiști. Acolo unde TS inovează este în atenția pe care o acordă factorului minoritar. In afară de aromâni el nu include în această categorie decât pe tradiționaliști, “calendariștii”, adepeți vechiului calendar, din Moldova și Basarabia în această categorie, precizând că în aceste regiuni Legiunea intra în concurență cu un alt curent de extrema dreaptă antisemit, cuziștii. Pentru acest motiv, aromânii ocupă o poziție în demonstrația sa, nu totdeauna convingătoare, privind rolul minorităților în fascismul românesc. In același timp, chiar și TS arată limitele influenței Legiunii printre aromâni. El indică spre exemplu slabele rezultatele ale Legiunii la alegerile din 1937 în Dobrogea, unde « agitația legionară a macedoromânilor prost integrați nu a fost suficientă ca sa dreneze restul populației » (p. 317) și citează documente care arată că ponderea Legiunii era relativ mică în termeni de militanți supravegheați de politiție și de voturi în Durostor și Caliacra față de alte regiuni din România (p. 410, 466).

    “O adevărată entitate macedoromână în sânul Legiunii…”
    Felul în care TS descrie lumea aromânilor atrași de Legiune corespunde în bună parte mai puțin realităților epocii decât al ideilor pe care ni le facem despre ea retrospectiv : « Succesul Legiunii printre aromâni (« macedoromâni »), această minoritate românofonă persecutată în țările balcanice, mai ales în Grecia, era datorat nemulțumiri lor față de modalitățile colonizării lor în Dobrogea. Acest succes s-a manifestat prin formarea unei adevărate entități macedoromâne în sânul Legiunii. Cele două caracteristici cunoscute ale aromânilor erau o anumită prosperitate legată de lunga lor tradiție de diasporă comerciantă dotată cu rețele transnaționale puternice, precum și o anumită brutalitate moștenită de la tradiția răzbunărilor clanice”. (p. 309). N-ar fi rău poate să reamintim că în perioada aceea (1927-1941) aromânii nu figurau printre principali “sponsori” si nici, de altfel, printre principalii “teoreticieni” ai Legiunii, cel puțin din câte se știe2, iar o bună parte dintre tinerii aromâni angajați în mișcarea legionară vorbeau între ei o limbă greu de înțeles pentru românofoni, ca să nu mai vorbi de faptul că foarte rare au fost cazurile celor care proveneau din familii de comercian ți bogați balcanici.
    Un alt merit al lui TS este acela de a atenționa asupra problemelor reale ale coloniștilor aromâni, independent de faptul că ele au putut favoriza înrolarea unor aromâni în mișcarea legionară. Tentativa de asasinat a subsecretarului de stat de la Interne, Constantin Angelescu, de către  « patru studenți de origină aromână » în iulie 1930 este prezentată ca un act « antiregim » legat nu de climatul antisemit instrumentalizat cu atât succes de Legiune în acea vreme, ci de nemulțumirea datorată încercării acestui om politic de a introduce, din motive electoraliste, o reformă a proprietății funciare în Dobrogea nouă, care îi dezavantaja pe aromâni.
    La început, Codreanu a evitat contactul cu Gheorghe Beza care luase public poziții foarte radicale și care urma să fie principalul autor al tentativei de asasinat, suspectându-l că e un agent provocator. După atentat însă, el a refuzat sa-l condamne și a propus chiar să-i ia apărarea în procesul care a avut loc în anul următor. Pentru acest motiv, ministrul de interne, Vaida-Voevod, l-a arestat pe Codreanu și pe alți șapte aromâni care protestaseră contra reformei lui Angelescu. Aceștia fiind întemnițați în timpul procesului, Legiunea a “câștigat simpatia acestei dinamice diaspore comerciante macedoromâne”. (p. 71, 72) Acest episod, extrem de mediatizat, a jucat un rol cheie în adeziunea multor tineri aromâni la Legiune : Constantin Papanace si Ion Caranica făceau parte dintre tinerii arestați abuziv cu această ocazie și întemnițați împreună cu Codreanu.
    Tot TS reproduce un raport din arhivele poliției referitor la riscul de « agitații » în Dobrogea în urma participări celor doi aromâni [Ion Caranica și Doru Belimace] la asasinarea lui Duca în decembrie 1933 din care reiese destul de clar poziția ostilă a autorităților și a altor fragmente din populație față de coloniștii aromâni : « Populația română, coloniștii, comercianții și funcționarii acuză în mod deschis coloniștii macedoneni ca fiind autorii morali ai atentatului, și îi califică drept ingrați față de binefacerile care le-au fost acordate de Partidul Liberal. Sub guvernele liberale din trecut, li s-a permis să intre în țară, au fost primiți atât de călduros, li s-au dat pământuri și posturi în administrația publică. Față de o asemenea ingratitudine, ei merită să fie aruncați în mare. Dacă nu, trebuie luate măsuri contra lor. » ( p. 309).
    Tonul acestui raport nu e foarte diferit de anumite diatribe proferate în zilele noastre contra celor care au cerut un statut de minoritate națională pentru descendenții coloniștilor din perioada interbelică.
    Doar câteva pagini sunt consacrate de TS legionarismului postbelic. In ultumul paragraf apare numele unui alt aromân, George Becali, seful Partidului noua generație, care precizează TS, a afirmat public admirația sa pentru Codreanu și a avut relații cu grupul neolegionar Noua dreaptă, care, la rândul ei, era în legătură cu partidul lui Vadim Tudor, omul care îl glorifica pe național-comunistului Ceausescu și care a obținut 33,7 % din voturi la alegerile președențiale din 2000 (p. 393). Mai constituie oare încă un pericol asemenea grupări de tip legionar sau comunist în zilele noastre în România ? Greu de crezut.
    In ceea ce îi privește pe aromânii din România, de reținut modul inedit în care sunt priviți de istoricul francez de origine română, și anume nu ca un fel de super-români, ci ca niște membrii ai unei minorități ușor de identificat dar greu de categorisit.


    Nicolas Trifon
    1 mai 2014

    1 Un fascisme roumain : histoire de la Garde de fer, Traian Sandu, prefață Catherine Durandin, Paris : Perrin, 2014, 488 p.
    2 “Codreanu a instalat sediul Gărzii de fier la București… cu banii comunității macedoromâne” (p. 72), scrie TS fără însă să aducă probe în acest sens.

    Asymetria si Dan Culcer va recomanda





    Enciclopedia României

    Blogul ideologic. Titus Filipaș

    Ioan Roșca
    Contrarevoluția din România. O cercetare

    Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi

    Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor

    Revista Verso



    Geovisite

    Revista NordLitera

    Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine

    Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română.
    Etimologii. Resurse lingvistice

    Azi

    Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi.

    Societatea de maine

    Daca nu acum, atunci cînd?
    Daca nu noi, atunci cine?

    S'inscrire a Societatea de maine
    Intrati in Societatea de maine
    Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
    Inscriere : fr.groups.yahoo.com
    Se dedica profesorului Mircea Zaciu

    Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
    Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
    Nicolae Iorga

    Sondaje

    Descrierea situatiei din România

    este exactã
    nu este exactã
    este exageratã
    este falsã
    este exactã dar nu propune soluții
    este exactã dar nu existã solu&#



    Rezultate | Chestionar

    Voturi 8

    Identificare

    Nickname

    Parola

    Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs.




    copyright Dan Culcer 2008
    Contact Administrator — dan.culcer-arobase-gmail.com
    «Cerul deasupra-ti schimbi, nu sufletul, marea-trecand-o.» Horatiu in versiunea lui Eminescu.
    Responsabilitatea autorilor pentru textele publicate este angajata.
    PHP-Nuke Copyright © 2005 by Francisco Burzi. This is free software, and you may redistribute it under the GPL. PHP-Nuke comes with absolutely no warranty, for details, see the license.
    Page Generation: 0.38 Seconds