Asymetria - revue roumaine de culture, critique et imagination

Modules

  • Home
  • Arhive
  • AutoTheme
  • AvantGo
  • Avertizari
  • Conținuturi
  • Search
  • Submit_News
  • Surveys
  • Top
  • Topics

  • Who's Online

    Exista in mod curent, 57 gazda(e) si 0 membri online.

    Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici

    Cautare în labirint




    Languages

    Select Interface Language:


    Eseuri: Ovidiu Bufnilã. Jurnalul artistului inanimat sau Inanimarea artistului
    Scris la Sunday, December 06 @ 10:34:36 CET de catre asymetria
    Transversale OvidiuBufnila scrie "Inanimarea artistului scriind Jurnalul este cheia lumilor pornite, aparent, înșelător și triumfal să descrie adevăratul sens al lucrurilor. Inocent sau ignorant, artistul  inanimat produce și secretă ficționale scurte sau lungi cu sârg și cu aroganță anunțând apocalipsele și așteptând din pricina asta recunoașterea publică și gloria. El nu se angajează în războaie. El e artist respectabil sau damnat pentru că doar scrie Jurnalul! Bulversează cititorimea cu alese ficțiuni pe care le reclamă ca fiind exemplare dar nu crede o iotă din miracolul universului plin de universuri. Inanimatul artist scriind Jurnalul nu are habar că lucrurile chiar sunt. Pentru el este vibrație, încremenire în proiect, proiectul nefiind, ardoare și patimă, toate iluzorii. El este sclavul de lux al suficienței. 

    Jurnalul artistului inanimat sau Inanimarea artistului scriind Jurnalul este cheia lumilor pornite, aparent, înșelător și triumfal să descrie adevăratul sens al lucrurilor

    scurt eseu vălurit de Ovidiu Bufnilă   

    Inanimarea artistului scriind Jurnalul este cheia lumilor pornite, aparent, înșelător și triumfal să descrie adevăratul sens al lucrurilor. Inocent sau ignorant, artistul  inanimat produce și secretă ficționale scurte sau lungi cu sârg și cu aroganță anunțând apocalipsele și așteptând din pricina asta recunoașterea publică și gloria. El nu se angajează în războaie. El e artist respectabil sau damnat pentru că doar scrie Jurnalul! Bulversează cititorimea cu alese ficțiuni pe care le reclamă ca fiind exemplare dar nu crede o iotă din miracolul universului plin de universuri. Inanimatul artist scriind Jurnalul nu are habar că lucrurile chiar sunt. Pentru el este vibrație, încremenire în proiect, proiectul nefiind, ardoare și patimă, toate iluzorii. El este sclavul de lux al suficienței. El anunță. El vestește. El are ceva cu lumea. Dar nu e insurgent. Nu e scormonitor. Nu se dăruiește luptei. El ascunde Jurnalul punându-l în lumină. Hoinărește prin lumile cenacliere sau vânzolește editurile sporind maculatura lumii și fălindu-se prostește cu ce mai sintagme produce pe bandă rulantă, lucrând în carnea sângerândă și aburindă a Jurnalului care va oripila, va revolta, va innebuni, va pune planeta sub semnul grav al unei întrebări anume. El e mintosul de serviciu al națiunii, iluzorie națiune, țintuită în geostrategii tembele, golite și ele de sens, o nebuneală lumească haioasă, imberbă, zăpăcitoare și fără de leac. Altminteri, ființă nevolnică, artistul scriind Jurnalul, vertebre sărite, un guturai rebel, o factură de neplătit, jignitoare de-a dreptul, intrigi lumești, fitile, bârfe, diplome, premii, ah, gloria! Ființă banală oare, artistul scriind Jurnalul?! Aruncat întâmplător în cârca gloriei de o pală de vânt, de o ambuscadă literară provincială sau de un ordin cu subînțeles sosit de la centru prin emisari și slugi. Inanimatul idiotizează regimul imaginar, îl pervertește dar nu crede în extratereștri, nu crede în războaiele cuantice, nu are habar că războiul s-ar putea interesa de el. Pășește triumfal către nimicul existenței sale și bombardează lumea cu pagini magice din Jurnal. Jurnalul! E suprema lui secreție! Jurnalul e neodihna artistului talentat, eliberat iluzoriu, frumos de mincinos și pervers nu amețitoarele profunzimi ale universului plin de universuri. La cenaclu, în lume, la sindrofii, la evenimente și enterteiment, la tembelizor, îngâmfat. La eurocoane, geoculturale simandicoase, important. Inanimatul artist scriind Jurnalul e însă formă goală, simpatică, trăitoare vremelnic. Vizibil cu ochiul liber, în goană, în trecere, pe fugă, pe gâfâitelea. Îl vezi de la o poștă, îl simți după ficționalul lui tembel și idiot, zici tu cu aroganță, îl ai în mână. Nu te duce cu zăhărelul. Dar nici nu se bagă! Asta îl chinuie pe el, să nu se bage! Stă și cască gura la războaiele lumilor și tremură ca gelatina să nu care cumva să nu-l publice vreun editor, ceva. Dacă nu, umblă după sponsori, inanimatul, să ne bombardeze cu vicleșug, să stâlcească auzul, ochiul cu săracele sale metafore de-un ban, zici tu, plin de aroganță. Nu te păcălește artistul scriind Jurnalul. Altminteri, nu se bagă inanimatul. Uneori, scapă. Se prelinge unsuros prin ochiurile năvodului existențial. Păcălește lumea. Păcălește gloria. Păcălește cititorimea. Să fie citit! Cuvântul de ordine. Să nu care cumva să nu-i piardă careva fițuicile ficționale, copiuțele, răsufletul, umbletul, sporovăiala, palpitul inimei. Fură de la clasici, fură de la americani, îi copie pe ruși, se bate pe burtă cu japonezii, rade tot, se descotorosește de timiditate, te încondeiază, nu lasă zilei nici o șansă, noapte e deja pe eșafod. Dar nu crede! Nu crede o iotă! Nu se întovărășește el cu haosul, cu hazardul, cu versetele cuantice. A, e citit, vezi bine, inanimatul! Dacă-l asculți, te face praf! Mintos, citit, cu verb. Tâmpitul, zici tu arogant, semn că nu te lași păcălit de artist, conțopistul, încurcă lume, păi noi aici avem treburi importante, trece Istoria duduind peste noi stâlcindu-ne, dragă domnule ființa națională! Războinicii imaginarului îl simt de la o poștă. Pentru că, da, există! Este ceva! Se întâmplă ceva în genune! Se zvârcolește universul plin de universuri, realitatea e trucată. Dar paginile din Jurnalul inanimatului artist? Nu spun ele același lucru? Nu vorbesc ele despre realitatea virtuală care ne hăpăiește de după colț, parșiva? Nu vorbesc ele despre roboți și despre războaie stelare, despre jaful național, despre nebuneala serviciilor secrete, despre micimile zilei, mărunțișuri ridicate la rang de filozofare la o țigare!? Nu vorbesc ele despre apocalipsele omenirii cu vioiciune? Vioiciunea inanimatului pare suspectă. Îți zice, vezi la pagina aia că acolo e chichirezul, acolo e ca lumea, e scena aia cu cipurile, cu biții, cu revoltele digitale, cu cyborgii și cu space opera, cu x, cu y, cu z, ala care ne-a furat directiunea de la minister si locul calduț de la ambasadă, lasă că vin alegerile la toamnă și cade guvernul și ne cheamă pe noi la direcția culturală să îndreptăm nația pe drumul cel bun, looool! Da, inanimatul e bine pus la punct cu recuzita. Dar el însuși e recuzită! Inanimatul e recuzită pentru săriții de pe fix, pentru naivi, pentru midinete leșinate după experimente sexuale extraterestre, inanimatul e recuzită pentru omul politic și pentru curvăsăreala politică, e bun pentru orice. Asta e inanimatul, obiect de inventar al Puterii. Puterea se servește de el, îl ochește o vreme, îl curtează sau îl manipulează de la distanță. Inanimatul inocent m-ar scuipa în ochi, zici tu plin de aroganță, știi tu bine, nu te încurcă nimeni! Dar El, artistul, scriind Jurnalul, nu e insurgent! El trăiește într-o lume a lui, în spații înalte, siderate, ochite de astronomi fără diplomă, de astrofizicienii dumincali care cer gubvernului suplimentare de fonduri pentru ONG-uri părelnice. Își umple spațiul cu referințe auguste și cu lume bolnavă. E un evazionist, un bomjurist sadea, zici tu. El derâde lumea. E cineva, totuși, se dau în vânt cu toții după el. El e diferența. E altfel decât toți. Inanimatul parșiv se lipește de editor ca o mină submarină. Se lipește de mai marii zilei. Îi linge pe mână. Se gudură, parșivul! Asta îl chinuie pe el, cum să se gudure mai bine pe lângă stăpân. Să fie membru al uniunii contabile, să intre la socoteală. Să fie cuprins în dicționare. Să stea în topuri. Să fie remarcat. Să fie numit. Evazionistul se mândrește, are aplomb. El nu are nici în clin nici în mânecă. El nu are treabă cu dictaturile. El nu e comunist dar nici capitalist. Înjură vârtos comunismul dar stă la loc călduț. Scuipă în ceafa capitalismului și prorocește societatea viitorului. Construcție bolnavă sau triumfală. Atenție, camarazi! Inanimatul zice. Inanimatul nu crede în nimic. Regimul cuantic e o gogoriță pentru el iar el nu este o construcție enciclopedică. Nu e interesat să pătrundă în corpul realului, să penetreze norma și dogma. Inanimatul  e teluric. E pragmatic sau aerian. E o construcție monstruoasă a lumii, un făcător. Făcătorii se duc în neant fiind consumați de combustia universului plin de universuri. Inanimatul se joacă cu nemurirea și curtează moartea. Nici nu are și nici nu e produsul unui miracol. E stângist sau dreptist după vremuri. E cu rușii sau cu americanii sau e naționalist. A patra cale nu există pentru el. Să mâzgălească hârtia, să burdușească internetul cu ficționalul său de-un ban găurit, preamărind Jurnalul, blogărind în draci, trăgând cu ochiul cu monoclu la ritmul contoarului virtual. Dar nu e paranormal. Nu e informație pură sau instrucțiune enciclopedică. Nici nu crede în ceea ce scrie, zici tu foarte convins! Cum să creadă dacă e simplu reflex la lectură, dacă e așa, preocupațiune duminicală și vulgară, dacă e frondă sau revoltă mondenă, bună să impresioneze vardistul de la colț de stradă, pe sergentul de la serviciul secretos sau pe guvernanta națională sau pe masele largi populare fărâmițate și digitalizate, zice-se de mintoșii, inanimați. Inanimatul e gata să peroreze despre moartea cărții și despre victoria totală a digitalului, fură de la americani nițică recuzită și puțin de la ruși, se pupă cu francezii și urlă în pustiu că ministeriala l-a uitat pe drumul integrării. Dar inanimatul  nu este integrat. Este alături. El zice că e ființă banală în sinea lui. Inanimatul nu are sine, are o sine. Curviștină înamorată de vulgar și de prostie. De prostia maselor largi populare fragmentate și digitalizate. Artistul  inanimat nu are știința secretă a enciclopediilor. El e o ființă vulgară. El nu se teme de necunoscut. Nu e înfiorat. Fantomele ca și războaiele spațiale nu sunt pentru el decât un mijloc de a-și omorî plictisul. Inanimatul nu este o existență-în-lume. Este doar prefăcut. Fățarnicul, zici tu cu aplomb în timp ce-ți împingi căruciorul prin supermarketul străluminat de atâta capitalism pervers. Un simplu reflex al viului la banalitatea suficienței. Inanimatul nu crede. A te umple de universul plin de universuri e pierdere de vreme pentru el. Inanimatul artist  este o construcție comică și tristă. Înșeală criticul și batjocorește lectorul. Trage din greu să publice dar nu se războiește cu necunoscutul. Dar necunoscutul este în timp ce războaiele de profunzime se desfășoară pline de cruzime dincolo de pojghița subțire a realului, dincolo de omenesc și de teluric, dincolo de credințe și mituri, dincolo de glorie, dincolo de premii literare, dincolo de realitate. Există ceva. Aceasta este sfârșirea inanimatului artist. Timpul e o gogoriță pentru proști așa cum spațiul este carnavalul idioților, ești tu convins butonând cu ardoare știrile de la ora cinci. Gravitația strivește inanimatul artist scriind Jurnalul  pentru că el fiind un nefiind, nu are înțeles în lumile cuprinzătoare ale universului plin de universuri. Tâmpit iremediabil, zici tu parcând la mișto pe trotuarul istoriei, inanimatul artist  râcâie cu unghia în pielea universului plin de universuri rămânând o simplă propoziție în marele text. El nu vede textul. Nu-l pătrunde. Dar scrie. Scrie ca un orbete spre străluminarea maselor largi populare fragmentate și digitalizate și duse în pustie de cohorte de inanimați. Aceasta ar fi sfârșirea dacă războinicii imaginarului nu ar lupta pe tăcute în corpul universului de universuri, ei fiind magicieni și nu ființe, biete ființe. Paranormalul e o vulgarizare a acestor războaie iar farfuriile zburătoare sunt doar stropul de imaginar care picură pe viziera războinicului secretului, tainei și miracolului așa cum inflația, cotația la bursă și fondurile de investiții poartă sâmbetele gospodinelor, cetățenilor cinstiți și poporanului tembel și haios, rămas mofluz în răscrucea modernității care trage să-și dea duhul fără de noimă. Inanimatul artist scriind Jurnalul este inanimat pentru că-și recunoaște vulgaritatea ființării, pentru că se crede doar formă umană și pentru că, lenevos și idiot, zici tu, nu îndrăznește să experimenteze. Lipsirea de experiment și experiență lasă fără de suflare ficționalul compus de inanimatul artist scriind Jurnalul. Inanimatul doar își imaginează. El face din propria sa imaginație o curvă de lux cu care se culcă criticii și cititorii aiuriți în căutare de sens, oripilați, revoltați, ridiculizați, uitați prin statisticile mortale și lipsite demiez. Războinicul experimentează, are experiențe și caută cu fervoare războiul. El știe că există ceva și scribălește Jurnalul de Front pentru ca midinetele, cuconițele și pițipoancele să aibă un zvâc fiziologic. Inanimatul artist scriind Jurnalul se dedulcește însă cu licoarea teluricului în timp ce universul plin de universuri pune la cale anularea lui din registrul imaginar care fie funcționează sau fie ființează înspre totala noastră tulburare.

    Ovidiu Bufnilă      
    "

    Asymetria si Dan Culcer va recomanda





    Enciclopedia României

    Blogul ideologic. Titus Filipaș

    Ioan Roșca
    Contrarevoluția din România. O cercetare

    Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi

    Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor

    Revista Verso



    Geovisite

    Revista NordLitera

    Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine

    Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română.
    Etimologii. Resurse lingvistice

    Azi

    Astazi cel mai citit articol este:

    CHRISTINE BERNADETTE ROUSSEAU

    Societatea de maine

    Daca nu acum, atunci cînd?
    Daca nu noi, atunci cine?

    S'inscrire a Societatea de maine
    Intrati in Societatea de maine
    Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
    Inscriere : fr.groups.yahoo.com
    Se dedica profesorului Mircea Zaciu

    Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
    Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
    Nicolae Iorga

    Sondaje

    Descrierea situatiei din România

    este exactã
    nu este exactã
    este exageratã
    este falsã
    este exactã dar nu propune soluții
    este exactã dar nu existã solu&#



    Rezultate | Chestionar

    Voturi 21

    Identificare

    Nickname

    Parola

    Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs.




    copyright Dan Culcer 2008
    Contact Administrator — dan.culcer-arobase-gmail.com
    «Cerul deasupra-ti schimbi, nu sufletul, marea-trecand-o.» Horatiu in versiunea lui Eminescu.
    Responsabilitatea autorilor pentru textele publicate este angajata.
    PHP-Nuke Copyright © 2005 by Francisco Burzi. This is free software, and you may redistribute it under the GPL. PHP-Nuke comes with absolutely no warranty, for details, see the license.
    Page Generation: 0.33 Seconds