Who's Online
Exista in mod curent, 58 gazda(e) si 0 membri online.
Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici |
Languages
Select Interface Language:
|
|  |
In epicentru: Magda URSACHE. Arta neobositului pagubas. Tetralogia lui N. Gheran
Scris la Saturday, March 18 @ 14:43:48 CET de catre asymetria |
Magda URSACHE
Arta neobositului
păgubaș „Județul de Apoi să
nu-l aștepți, frățioare,
Ascultă la betranul
Kant:
Ia-l pe securicomunist de
semnificant
Și-l dă pe râzătoare”.
Luca Pițu
Citiți tetralogia lui
Niculae Gheran. Vă asigur că cititul nu dăunează decât
„lătrăilor ideologici” vechi și noi.
Magda URSACHE
Mărturisesc: prezentarea
Artei de
a fi păgubaș
(făcută de Iordan Datcu în Revelațiile
lecturii
– ed. Bibliotheca, Târgoviște, 2016) m-a trimis la re-citirea
cap-coadă a tetralogiei „păgubosului” Niculae Gheran, „om cu
șarm aparte”, cum îl descrie Datcu. Amândurora, editori de
prestigiu, nu le-au plăcut „lătrăii ideologici”, spre a le
spune ca Gheran, din activul de bază și de suprastructură.
Conu Niculae pendulează
între memorialistică și roman, debutând curajos la 79 de ani, în
2008, cu Arta
de a fi păgubaș – Târgul Moșilor.
Credeam a ști multe despre proletcultism, dar și mai multe am aflat
din vol. II și III ale „Artei [...]”, Oameni
și javre
(2010) și Îndărătul
cortinei
(2012). N. Gheran și-a întârziat debutul în volum (cel din
revistă, în 1965), parte pentru că a fost „ucenic și calfă”
la Rebreanu pentru realizarea Integralei, singura săvârșită în
istoria literaturii române de secol trecut, parte pentru că
diriguitorii culturii nu suportau nici umorul, nici ironia, chiar
de-ai fi fost Caragiale. Până să fie liber să tipărească
„adevăruri trăite”, cum le numește Gh. Grigurcu în cronica
intitulată O
scriitură suculentă,
din „România literară”, nr. 23, din 2009, le-a păstrat în
computerul memoriei sale fabuloase, „de calculator”, dar și în
însemnările din carnete, așa cum făcea și „Înălțimea sa
Mircea Sântimbreanu”, om de peste doi metri.
„Suculent” e mai ales
volumul prim, narând despre lumea Oborului. I-a ieșit (greu lucru!)
un personaj magnific, Herșcu Radel boccegiul, negustorind haine
vechi: „Cu el se stinge și ultimul felinar al copilăriei mele,
petrecută într-o mahala mai nobilă decât multe așezări de care
aveam să am parte”. Tot Herșcu încheie tetralogia:
„– La revedere,
Herșcule!
– La revedere, domnu'
Nicu. Să murim sănătoși că-n rest... dac-o fi să fie – di ci
să nu fie? – mai videm și ci brănză o fi și Dincolo! Oricum,
nu-l văd pe Dumnezeu să ne-mpartă pi rilijii, secte și partide,
că s-o fi săturat și el d-atăta războie, vărsare di sânge și
ură. Cu comerțu' o să fie mai greu, că dacă umblăm despuiați
ca Adam și Eva, cini mai are nevoie de haini vechi? Numai s-ajungem
Acolo, că mai diparte videm. Până atunci: Shalom!
(Că di scandal ni-om săturat!”
Ca docu-roman, prefer
amintirile de „funcționar” fără mânecuțe la Direcția
Generală a Editurilor ori la Comitetul de Stat pentru Cultură și
Artă.
Arta de a fi păgubaș a
exersat-o mereu. Și pe vechi, și pe nou (v. Vol. IV, subintitulat
Bordel
nou cu șteoarfe vechi).
Gheran a fost și subdirector, și adjunct, și... Când Aurel Mihale
era președinte „obștesc (nu de stat)” al Consiliului Editurilor
și Difuzării Cărții, secretar era Gheran. Și tot Gheran a lucrat
la Centrala Editorială sub directorul Dumitru Trancă. Bănui că
nici el nu-și mai știe „funcțiile”. A trecut prin reorganizări
de instituții. Una dintre ele, Editura de Stat pentru Literatură și
Artă, a durat 8 ani, divizată în EPL, Editura pentru Literatură
Universală și Editura Meridiane. Activitatea era defalcată pe
sector, pe trimestru, pe lună, săptămână etc. Insuficiența
intelectuală a greilor era teribil de categorică. Tovii cu suflu
iacobin-balcanic își mascau incompetența prin disciplină de fier.
A venit dictatura hard
din anii '80, cu „restrângeri de activitate”, raționalizări
din rațiuni necunoscute... Și, culmea, Gheran a prins
„hodoronc-boc” și reducerea de cheltuieli în cifre și date la
vreme bocescă, punând capăt carierei de editor. A urmat, cum știm,
în lipsa editurilor profesioniste (Univers, Minerva etc.)
deprofesionalizarea.
Deveniți
tartuffi-memorialiști, vechii propagandiști care au bătut apa-n
cuie, se tot justifică, se tot scuză când se mai scuză, dar se
laudă cât bine au făcut ei în „unitățile de cultură”, deși
le iese sula din sac, Vedeți ce molipsitor e stilul Gheran? Și
verbul său „gheranjează”.
Cel mai ridiculizat e
Sorin Toma. Era redactor-șef la „Scânteia” când s-a produs o
vizită de lucru „fraternă” a gazetarilor sovietici. Introduși
în biroul somptuos al Tomei, au exclamat: „Naș
durak!
Ce se întâmplase? După intrarea Armatei române în Basarabia,
Sorin Toma fugise într-un colhoz. Apoi, de frica nemților, se
mutase în alt sat, deghizat în damblagiu, mut și oligofren: durak!
A revenit în România cu divizia trădătoare „Horia, Cloșca și
Crișan”. Așa s-a spulberat mitul de ilegalist: nu se prefăcuse
doar durak,
ci și luptător în ilegalitate.
Niculae Gheran a asistat
la varii înscăunări și „descăunări”. El însuși a lucrat
între 1964 și '68 la Comitetul de Stat pentru Cultură și Artă,
pe probleme editoriale și a fost măturat de cenzori.
Intoleranța față de
mediocrii just programați, chiar potângi, ca să zic așa, e... în
formă continuată în tetralogia sa. A avut destul timp să cunoască
din interior criteriul de promovcare: absența studiilor. Selecția
s-a făcut pe baza dosarului de cadre beton, iar șefa de cadre la
Direcția Generală a Editurilor era tovarășa Rizel, căutătoare
de noduri în papură. Descoperea un unchi burgez, un tată chiabur,
o mamă mai înstărită, frații înscriși în partide
„burghezo-moșierești”, o medalie obținută pe frontul
sovietic... Preceptul lui Griboedov, „Prea multă minte strică”,
era pus în practică. Ce-i trebuia știință de carte lui Ioșca
Roitman Chișinevschi? V. Tismăneanu susține că Leonte Răutu era
un intelectual. Poate, dar, cu siguranță, promovarea a venit de la
faptul că fusese redactor șef al „Scânteii” ilegale, între
'37 și '40, iar șeful său, Chișinevschi, era (cam) analfabet.
Nicolae Maxim era croitor
șapteclasist, Vasile Dinu, director general la edituri, avea 4 clase
de liceu comercial, Virgil Florea „fusese aviator, apoi activist,
ministru, profesor de marxism, în trei cuvinte: mereu în aer”.
N-o să-mi spuneți că
și frații Șaraga (Aizig și Elias) erau semi-analfabeți,
vânzători de iarmaroc; că Petre Georgescu-Delafras era muncitor și
tipograf. Nici Emil Ocneanu-Socec nu era vreun cărturar, dar toți
aveau consilieri serioși. Nu ca șefii propagit. Sigur, se mai
strecura „sus” și un individ mai cumsecade, ca Gh. Pană,
strungar la bază. L-a ajutat pe Niculae Gheran să-l tipărească
fără croșete pe Rebreanu. Din romanul Ion
nu s-a scos „Răpirea Basarabiei”, când cuvântul Basarabia era
strict interzis. Într-o ediție a lui Petru Ursache, a apărut B, cu
puncte de suspensie. „Lasă, Bătrâne, a încercat să-l
liniștească redactorul de carte de la Junimea, Val Gheorghiu, abia
așa e mai vizibil!”.
Inimă zburdalnică, N.
Gheran o place pe Constanța Crăciun (Câța, cum o alinta Al.
Balaci), „femeie frumoasă, distinsă, profesoară de liceu cu
doctorat la Mislea”. O doamnă, o intelectuală, o eficientă?
Probabil, comparativ cu cei complet necalificați să dea indicații,
ca Mișa Novikov, care perora: „Salvarea e contactul cu literatura
sovietică. Exemplele de măiestrie literară, pentru kamparație, de
acolo trebuiește luate”. Numai că bela și tembela Câța,
tovarășa doamnă, a fost în stare să refuze moștenirea Brâncuși.
Foarte eficient! „Vicii” președintei CSCA (Comitetul de Stat
pentru Cultură și Artă), între '62 și '65, erau incapabilii
Virgil Florea și Ion Moraru, dar și Dumitru Popescu, devenit
„Dumnezeu”. În '71, soția securistului Vințe a fost
recompensată cu Medalia de Aur, „Secera și Ciocanul”.
Ca să-ți păstrezi
scaunul, trebuia să fii anonim ca furnicuța. Erai șters, te
avansau; nu erai șters, te ștergeau. N. Gheran a asistat la multe
„desărcinări” din funcție, învățase chiar să le evite.
Farmacista culturnică Ilka Melinescu-Vaserman voia să se răzbune
pentru că fusese trasă la margine, după ce se desființase Cartea
Rusă. Cum așa? Ea, care deținea al doilea carnet în Partid, după
fosta croitoreasă Ana Pauker? Împreună cu „criticii de partid”,
cum le zicea Ion Bănuță. Crohmălniceanu și Georgescu,
hotărâseră, la o partidă de bridge, să-l debarce pe directorul
EPL, printr-un raport la starea poeziei (1951). Și aici a intervenit
Gheran: la sfatul său, raportul critic a fost publicat chiar de
Bănuță, într-un volum programat să apară la a XV-a aniversare a
„Eliberării”. L-a cerut celor doi brontozauri, pe motiv că
apăruse doar în „Viața românească”, nu și-n volumul
planificat de CC/ PCR, Spiritul
de partid în literatura socialistă.
Răzbunătoarei Ilka i s-a închis gura, ceilalți doi au renunțat
la injurii tovărășești. „Etică socialistă”, comentează N.
Gheran.
În fapt, Ion Bănuță
venise la EPL după debarcarea lui Petru Dumitriu, care nu se implica
în tipărirea celor neagreați de culturnici, ca „subversivi”.
Nu și Bănuță. În '59, reușise să-l publice pe Arghezi, în
ediție bibliofilă scumpă și să-i dea bani cu toptanul, iar
Arghezi, la schimb, l-a recomandat prefațial. Îi ceruse, timid, să
scrie zece rânduri despre el, iar Arghezi i-a răspuns: „Scriu
cinșpe”. În recomandare, spunea că Revoluția Franceză îl
dăduse omenirii pe Rouget de Lisle, cea rusă pe Maiakovski, iar
revoluția ciocănarilor de la Grivița l-a dat pe Bănuță.
Cenzurat, Arghezi a renunțat la frază, dar acidul polemist, odată
reabilitat, nu-i ierta pe cei care-l înfruntaseră. În Oameni
și javre,
N. Gheran narează următorul episod: când Arghezi, care-l vizita pe
Al. Balaci la ESPLA, unde era redactor șef, și vicepreședinte la
CSCA, l-a întâlnit, l-a și luat la refec pe Ionel Jianu: „Auzi,
între noi oltenii!”. Și a continuat: „Ăsta, când și-a ales
numele de Jianu a uitat să pună un d
la mijloc”.
Consider antisemitismul o
boală psihică, istoria literaturii nu poate fi văzută prin
dioptria evreu-neevreu, dar trebuie spus că diriguitorii
proletcultiști cei mai duri au fost șefii propagit Nikalai Moraru
și Traian Șerlmaru, Miron Constantinescu-Kohn, Ion Vitner... „Toți
de sâmbătă”, zice Gheran: Ilka Vaserman la Ed. de Stat, Al. Toma
la Ed. pentru Literatură, Carol Neuman, la Ed. Tehnică, N. Maxim la
Ed. Tineretului...
Mulți au părăsit corabia „ca șubulanii” și
au scăpat cu fuga (din Egipt) spre Palestina: și Liman, și Damian,
și Sorin Toma, și Ileana Vrancea de la „Lupta de clasă”.
Nu sunt de acord cu
acuzarea greșelilor în funcție de etnie, dar și acuzele sunt tot
selectiv programate, unele fiind pardonabile, altele impardonabile.
Pe Gogu Rădulescu, ofițer NKVD după Gheran, GDS-ul (unul dintre
fondatori fiind Silviu Brucan) a vrut să-l salveze de închisoare.
Ileana Vrancea a devenit lovinesciană bine cotată, peste
„rătăcirile” lui Paul Cornea s-a trecut, fiind numit,
postsocialist, adjunct la Ministerul Învățământului.
Aș putea să-i povestesc
și eu multe conului Nicu despre mărimile locale iașiote, Leri
Lesner, Bluthal, cenzorul-șef, Șulimzon, șeful sectorului critic
de la „Iașul nou”, Aronsohn. Lucian Dumbravă a publicat
documentele Filialei, perioada '49-'50: procese-verbale, note
contabile... Într-un Raport privind Filiala Iași a Uniunii
Scriitorilor, sta scris că în 17 oct. 1956, defectându-se lumina
(lui Lenin?), s-a cumpărat un kil de lumânări din sectorul
particular. La întrebarea de ce nu s-a folosit sectorul de stat,
răspunsul a fost: „Nu s-a găsit de vânzare decât la
Mitropolie”, ceea ce a dus la scandal: „trișorul mistic”
furase „un taburet din bunurile comune, cât și pelicanol,
sugative și caiete cu sârmă”. Între timp, scriitorii în cap cu
„omul cu părul cărunt”, D. Ignea, ilegalist, firește și
muncitor tipograf, erau puși pe fărâmat capitalismul, pe strivit
viermii de chiaburani (cum de aflase Liviu Leonte că opăriseră
semințele, să nu mai răsară nimic pe ogoarele colectivizate?).
Miliția populară trebuia să-i bată la buci. Extern, dușmanii
erau călăii din Wall-Street, plus tito-fasciștii.
Așadar, românașii nu
se dădeau în lături, intrau decis în lupta de clasă. Spune
Gheran că Niculescu Mizil și Manea Mănescu erau slugi credincioase
lui Răutu. Iar duritatea lui Traian Ștefănescu, vicepreședinte la
Cultură, i-a provocat poetului Vasile Nicolescu un atac cerebral.
Durii durilor, în
structurile de represiune (citiți: cizma cenzurii), au fost Tov.
Dumnezeu Popescu și economistul Mihai Dulea, satrapul fetei lui
Briceag, cârciumar în Petrești, Elena Ceaușescu.
Conu Niculae știe multe
și de toate: secretarul UTM de la „Mociornița” se zbătuse să-i
facă lui Stalin de aniversare (70 de ani) o pereche de bocanci.
Uriași, pe măsura tătucului iubit. Tot de la conu Niculae știu că
Cella Serghi s-a creștinat în vederea căsătoriei cu Camil
Petrescu, numai că mirele și-a schimbat planul. Poate de asta i-a
spus Iorgu Iordan „surd-absurd”? Doamna Agatha s-a grăbit să
văruiască imediat după moartea lui Bacovia: poetul, sprijinindu-și
capul, lăsase o urmă pe perete. Și sunt de acord cu spusa lui
Jebeleanu: „Agatha a izbutit să-l întristeze”.
Ce n-am prea înțeles a
fost că Niculae Gheran, în loc să-i numească pe șleau, și-a
deghizat personajele. Cine nu știe cine-s Max Drăguș, Mârlădeanu,
Vodcăroiu, Strâmbăjan, Lenuța Curcă ori Petru Romanescu,
„macro-economist” nu de forță, ci forț.
Cuvântul nu-l traduc, Vi-i decriptez, însă, pe Borcan alias Brucan
și pe Mitică Pozaru alias Dumitru Popescu. Cât despre versatul
gazetar Tărbacă, șef la „Cugetul”, cu pălăria trasă pe
chelie, e ușor de ghicit cine-i. Ca și Alecu Delatius.
Simpatia lui N. Gheran
merge spre Al. Piru, nu spre dușmanul său, G.C. Nicolescu, devenit
gece,
apoi vece
pentru Piru. Dar nu-i iartă faptul că l-a urcat profesor pe
„Dodulică” Bălan. Ivașcu iese și el destul de șifonat, dar
Zaharia Stancu are parte de un portret luminos pentru grija față de
confrați, asigurându-le pensii. Cea mai mare o obținuse Marcel
Breslașu, de la Beniuc, care-l scăpase și de Ema, luând-o de
nevastă. Mai aveau, sub Beniuc, pensii uriașe Camil Baltazar,
Cazaban, Demostene Botez, Lesnea, Teodorescu-Braniște, Sorbul, Hajdu
Zoltan...
O scenă narată cu
zahărul și sarea în aceeași călimară? Eugen Barbu voia o Uniune
a Scriitorilor Comuniști (nu găsise decât 24 de amatori: Paul
Anghel, Lăncrănjan, Al. Oprea, Săraru, C.V. Tudor, Ungheanu, Dan
Zamfirescu etc.), așa că a plusat, făcându-l escroc
pe Zaharia Stancu. Enervat, Stancu a vărsat cafeaua taman pe
pantalonii lui Ceaușescu. După isprava asta, a fugit la geam,
strigând disperat „Mă omor, mă omor!, cu nea Nicu după el,
incredibil de înțelegător.
După ce mi-a trimis vol
IV al Artei
de a fi păgubaș,
conu Niculae Gheran mi-a spus că nu-i vreme de citit atâtea pagini,
sfătuindu-mă să mă rezum la una-două și jumătate, care ar fi
cheia. Cum am scris și eu destule romane cu cheie, nu l-am ascultat:
am citit tot volumul, cu încântare. Cheia o știam deja: Marele
Păpușar tot Secu este, așa cum văzuse și Bătrânu meu. Sănătate
socială reală
în postsocialism? Ba i-reală.
Elită, grup de prestigiu? Ba de gașcă. N-a fost Sergiu Celac omul
lui Pacepa, cel care a dat șah mat la Ceaușescu?
În ce mă privește, și
eu sunt suspicioasă, ca și conu Niculae la Putere și la puterea ei
de a manipula. Cum a explodat Patapievici pe piața culturală? Cu
ajutorul serviciilor. Steaua din fruntea lui H.-R.-P. e legată de
stelele de pe umerii căpitanului Soare. GDS, în conferință de
presă, a alarmat societatea privind poliția politică redivivus.
Halal agent Soare care se lasă atât de ușor descoperit!
„Te îmbrățișez,
dragul meu Kierkegaard bucureștean”, i-a spus G. Liiceanu,
disperat că Patapievici nu debutase la Humanitas, ci la Nemira. Cât
despre experiența amoroasă cu mătușa provocatoare, a narat-o în
„Plai cu boi”.
Citiți tetralogia lui
Niculae Gheran. Vă asigur că cititul nu dăunează decât
„lătrăilor ideologici” vechi și noi.
Magda URSACHE
|
|  |
Azi
Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi. |
Societatea de maine
Daca nu acum, atunci cînd? Daca nu noi, atunci cine?
S'inscrire a Societatea de maine
Intrati in Societatea de maine
Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
|
|
|
Inscriere : fr.groups.yahoo.com
Se dedica profesorului Mircea Zaciu
|
Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
Nicolae Iorga
|
Identificare
Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs. |
| 
|