Soluția contra neo-marxiștilor transnaționali din angoasă de extremă stângă? Să-i sensibilizăm pe tineri prin documente, prin lecturi grele ca Închisoarea noastră cea de toate zilele (Ion Ioanid), Patimile după Pitești (Virgil Ierunca), Gherla (Paul Goma), Jurnalul fericirii (N. Steinhardt), Tortura pe înțelesul tuturor ( Constantin Florin Pavlovici), Amfiteatre și închisori (Nicolae Mărgineanu), Tăblițele de săpun de la Itșep-It (Mihai Buracu), Amintiri din temniță.20 de ani în Siberia (Anița Nandriș-Cudla), Șase ani în infern (Ilie Lazăr), Dumnezeu a murit în Bărăgan (Victor Aciocîrlănoaiei)... Autori din ceea ce Petru Ursache numea „Patrimoniul durerii românești”, Cicerone Ionițoiu, Arșavir Acterian, Nistor Chioreanu, Aurel State, Marcel Petrișor, să fie lecturi obligatorii ca și clasicii. Sau clasicii nu mai sunt obligatorii? În Raportul lui V.Tismăneanu se cam trece cu vederea oroarea terorii comuniste. De ce să se înțepe cu sârmă ghimpată sufletul tinerilor doritori de divertisment TV? Chin și amin?

Cutremurătorul film despre Experimentul Pitești are puțini spectatori: e incomod, chiar traumatic să mesteci pop corn când ecranulse umple de sânge. Oare fanfarele de ziua națională, mult hulitele surle și trâmbițe n-or fi și ele bune la ceva? Contra lor se manifestă acerb uteciștii care organizau primirile lui Ceaușescu plus Elena, cu ștergare și colaci, cu ciobănași legați la brâu cu tricolorul. Salus patrie suprema lex, hotărâseră anticii. Dar cine mai știe ce înseamnă asta, dacă spiritul latin și limba latină nu ne mai sunt de trebuință? Dispare din curriculum Latina, se micșorează numărul orelor de Română, se declară că patrimoniul nostru e sărac, puțintel, ce să-l mai păstrăm ? Țăranul clasic cu datina lui cu tot a fost trimis la muzeu și muzeul poate fi desființat și transformat în cinema pentru filme LGBT. Ce familie tradițională? Școala Ardeleană a fost subiectul meu la examenul de admitere în Facultatea de Filologie ieșeană, în 1962, anul unui început de dezgheț, re-înghețat în 1971.Un manual alternativ a des-ființat-o postsocialist.Pentru comuniștii atei, teologia era o bardă, religia-opiul popoarelor, preoții - reptile de zdrobit în pușcării, Sf. Scriptură- de înlocuit cu Scriptura Stalin, demonul care-i bântuie iarăși pe neo-marxiștii iubitori de Jean –Paul Sartre și de necredința filosofului : „Eu nu cred în Dumnezeu. Descurcați-vă!” Andrei Cornea, în „22”, ia în râs, dar cu pana-n pană de umor, ideea unui kominternism redivivus : „Noi, neo-kominterniștii”. Adevărul e că se inventează portițe de scăpare pentru Ana Pauker și pentru Nicolschi, pentru Valter Roman ,care i-a scris lui Litvinov (șeful kamisiei), în 18 iulie 1944, că problema transilvană trebuie rezolvată prin constituirea unui Ardeal independent, iar „granițele acestuia” să fie „garantate” de URSS (first!), de Anglia și de SUA.L-o fi auzit, peste veac,Kelemen Hunor?

Cum o să-i intre-n cap candidatului la președinția României că Unirea de la 1 Decembrie 1918 n-a fost „condiționată” , n-a fost „provizorie”? Poți să-i pui sub ochi 1228 de „credenționale”și nu crede neam în Unire ,cum a dovedit-o încă o dată la al paișpelea Congres al UDMR, în februar, 2019. Un aide-memoire pentru Kelemen Hunor? Legea Educației Apponyi a închis sute de școli românești: „Toate școalele să fie prevăzute cu emblema ungară”. Leonte Răutu, călăul culturii române, are parte de reconsiderare, ca om de vastă cultură, nu și marile conștiințe. Pleșiță generalul nu s-a sfiit să se laude cu bătaia administrată personal lui Paul Goma, „unicul Goma”, așa cum îl numește Petru Ursache. S-a încercat și se încearcă învrăjbirea catolicilor cu ortodocșii, de 30 de ani încoace; se sapă răzbit la vrajba ortodocși- greco-catolici, romano-catolici etc. Episcopul Inocențiu Micu-Klein, Petru Maior, Gheorghe Șincai, Timotei Cipariu, Iuliu Maniu, Vaida-Voevod, Vasile Lucaciu, Iuliu Hossu, Gheorghe Pop de Băsești, Ion Bianu, Ion Agârbiceanu, Coșbuc, Ovid Densusianu, Iuliu Hațieganu au fost greco-catolici și militanți pentru Unire. Da, cultul greco-catolic număra aproximativ două milioane de credincioși; avea 1700 de preoți când a fost des-ființat. Deținea o mitropolie de Blaj și patru episcopi de Cluj, Oradea, Maramureș, Lugoj. Dura de la 1701, când, în 1948, 2 decembrie, sub Justinian Marina, a fost –repet- des-ființat. Nu se spune însă că Mitropolitul Nicolae Bălan al Ardealului a refuzat să meargă la Blaj pentru a prelua catedrala greco-catolică și biblioteca Academiei Teologice; nici că, în 1946, Bartolomeu Anania l-a elogiat public pe Iuliu Hossu, asumându-și riscul de a fi arestat. S-a vorbit destul, măcar în anul Centenarului, de jertfa lor? Ici-colo, cu fereală, trendul e altul: să intrăm în golul memoriei. După intervenția premierului Stolojan, dispus să dispună des-ființarea cercetării Istoriei, s-a dat reclama :„Dormeo: atât de WOW!” Se întâmplă multe: și în dauna sacrului, și în dauna eticului, și în dauna etnicului. Au fost stârpiți fără milă călugări (Sandu Tudor) , mari ierarhi (Monseniorul Ghika), simpli preoți, judecați și închiși pe „loturi”, creștini cu toții. Interbelicii? Niște antisemiți! Nae Ionescu? A scris prea puțin ,ca și Mircea Vulcănescu. Noica? A scris prea mult. În ce-l privește pe domnul Al. Florian, este, ca tot românul, imparțial : are ce are și cu unii, și cu alții, și cu ortodocșii, și cu greco-catolicii: cu patriarhul Miron Cristea, cu mitropolitul Visarion Puiu, cu unionistul Mircea Vaida –Voevod, primul prim-ministru al României Mari, dar mai ales cu „Sfântul Închisorilor”, cum l-a numit Steinhardt pe Valeriu Gafencu, adevărat „om ceresc”. Acuzațiile sunt false, când nu sunt infantile: că biserica ar discrimina femeile de etnie țigănească ori i-ar fi înrobit pe țigani.De dezrobire n-or fi auzit detractorii? Nici de Vasile Alecsandri și de prietenul său, Porojan? „Am pierdut, scrie poetul, în Vasile Porojan pe cel de pe urmă martor al începutului vieții mele”. Și încă : „eram amândoi egali dinaintea soarelui”; „lipsit de Porojan, îmi părea că eram o ființă fără umbră”. Vă aduc aminte că, prin lege, în 1948, s-au suprimat Școala Superioară de Arhivistică și Institutul de Istorie Universală, pentru a se face loc Institutului Maxim Gorki, ca să învățăm limba sovietică de lemn, cântând. Iar tov. Igor Dodon știe că nimic altceva nu-i unește pe Ion cu Ivan decât limba rusă și o propagă răzbit. Urăște românește în limba rusă sau iubește rusește în limba română? Iar acad. Ion Druță , membru de onoare lansează aberația că limba moldovenească e bunica limbii române și mai visează la Moldova Mare, până-n Carpați. Bolșeo-comuniștii aveau ce-aveau cu granițele, cu identitatea națională, cu tradiția, cu credința, cu tot ce era cultură amprentată etnic.

Acum, distrugerea continuă. După Kamisia, Comisia; după Komisari, alt soi de comisari. Un politician încerca să ne liniștească ,spunând că există două logici geo-politice : una pentru Est, alta pentru Vest. De ce-om fi atât de docili? România a îndeplinit din 2011 criteriile tehnice pentru Schengen. Când olandezul Mark Rutte a spus că nu, nu le-am îndeplinit, cu gândul la portul Constanța, cum a scris presa rămasă independentă, trebuia să fie scos afară : Aici nu-i spațiu Schengen.Du-te acasă. Ce-i de făcut? Ce altceva decât să ieșim odată din starea asta nefericită de amorțeală, de toleranță, să nu ne lăsăm cuprinși de „frica de frică”. Și poate că vremea n-ar mai vremui și am cunoaște un avânt național stimabil. Vreme trece/Vreme bine. Da, cu b de la bine.