Asymetria - revue roumaine de culture, critique et imagination

Modules

  • Home
  • Arhive
  • AutoTheme
  • AvantGo
  • Avertizari
  • Conținuturi
  • Search
  • Submit_News
  • Surveys
  • Top
  • Topics

  • Who's Online

    Exista in mod curent, 81 gazda(e) si 0 membri online.

    Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici

    Cautare în labirint




    Languages

    Select Interface Language:


    Proza: Cornelia Páun Heinzel : Curba destinelor - Segmentul 2
    Scris la Monday, December 18 @ 14:58:59 CET de catre asymetria
    Limba dulce
    Cornelia Páun Heinzel : Curba destinelor  -  Partea a doua  din ciclul “Vivat academia ! Vivant professores !”  “Moara lui Călifar versus Liceul lui Chiverniseală”

    Chiverniseală vedea că îi fuge catedra, pentru că în sat erau tot mai puțini elevi și atunci avu o idee salvatoare:“ Voi pune  laba pe liceul german”, gândi bărbatul. “Eu știu să șpăguiesc, să învârt, să păcălesc, ca nimeni altcineva. Chiar dacă mama și tatăl meu sunt de cu totul și cu totul altă etnie. Am însă o legătură cu sașii care au părăsit localitatea înainte de a mă naște – am obținut gratuit o casă săsească. Trebuie să reușesc, deși habar nu am limba germană. Îmi pare rău că nu am avut contact cu sașii. Plecaseră în Germania cu mult înainte ca eu să îmi fac apariția în această lume. Când eram mic, mama m-a trimis la profesori să mă mediteze, dar nu se prindea de mine germana nici să mă pici cu ceară. Nu puteam reține niciun cuvânt din limba asta atât de încâlcită.


     Nu pricep cum pot unii să învețe așa ceva. Dar, ce îmi trebuie mie limba germană ? Eu mă pricep să fac învârteli, jecmăneli, chiverniseli, păcăleli, știu să dreg, să înșel, să mituiesc, să înscenez, să ameninț. Este corupție și o să–mi iasă cu siguranță ceea ce îmi propun. Doar suntem în lumea a patra și aici, orice este posibil !".  Chiverniseală încercă să se transfere la liceul german. Domnul director Johann Strauss, profesor care își dăruise întreaga viață acestei școli îl privi cu uimire și gândi nedumerit : „Ce caută aici individul ăsta tupeist, bădăran, bețiv, fără scrupule, care nu cunoaște o boabă de limba germană și nici om cult nu este după limbaj ? Cu siguranță este dintre cei care și-au cumpărat diploma de licență” . Ca urmare îi refuză transferul.
    Concursul de directori intitulat „Ce are măgarul sub coadă?”, după numele uneia dintre întrebările capcană ale testului a fost de bun augur pentru Chiverniseală.
    Prietenul său de pahar , domnul Piuliță era inspector general.
    -Îți pui dosarul și concursul este deja luat, îi spuse acesta.
    Chiverniseală nu putea susține vreo probă, pentru că nu avea răbdare să răspundă oral sau să scrie ceva pe hârtie. Nu a reușit acest lucru niciodată, încă de când era în clasele primare. Știa însă să mituiască.
    Bărbatul a obținut concursul și imediat a dat presei un interviu, spunând cu tupeu : „Eu sunt foarte bun de director. Mă pricep să dreg, să învârt, să mituiesc, să excrochez, să înșel, să înscenez, să mint, să ameninț, să agresez”.  În toată țara au fost de câteva ori mai mulți câștigători decât locuri. Trebuia însă să ai acceptul unității de învățământ și în acest mod au fost ocupate toate posturile de director.
    Chiverniseală gândi ca de obicei, fără scrupule: “Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu” ca Alexandru Lăpușneanu din nuvela cu același nume a lui Costache Negruzzi. Bărbatul s–a folosit de concurs și imediat s–a prezentat la Strauss, să îi ceară cheile și inventarul liceului. L–a amenințat cu ceea ce aflase despre el de la doamna Cheatră, vecina din sat, profesoară în unitatea de învățământ. Anul școlar începuse de câteva luni. Chiverniseală nu era titular al liceului, dar ajunse a fi numit director la Liceul german printr–un matrapazlâc, așa cum obținuse totul în viață. „Voi schimba rând pe rând profesorii care bunghesc germana. Voi zbura în primul rând săsoaicele care mai există în școală și voi aduce gașca mea, necunoscătoare a acestei limbi, ca și mine” își spuse Chiverniseală. „Voi face Liceul german fără germani și fără limba germană. Idei am destule, știu cum să preiau frâiele școlii. Măresc numărul claselor. Este foarte ușor. Tot omul din ziua de azi vrea să aibă copilul la acest liceu. Chiar dacă nu învață limba. Știe că învățătura nu mai are nicio valoare în lumea a patra. Ca urmare, vor fi necesare mai multe cadre didactice. Aduc oamenii mei și mă descotorosesc treptat de ceilalți, în special de cei vorbitori de limba germană. Mă pricep de minune să îi ameninț, să le fac mizerii, să îi șicanez, să îi lucrez, să îi agresez, să le înscenez până îi înnebunesc și îi fac să părăsească de bună voie liceul, să fugă cât văd cu ochii. Dacă vor avea unii curajul să mă toace cu reclamațiile - atâta timp cât sunt eu director, mă voi descurca cu siguranță - le voi face imediat nevăzute.
    În primul rând, voi aduce o inspecție generală aranjată cu prietenul meu de pahar, inspectorul general Piuliță. Când eram director în sat, elevii școlii mele nu mai existau decât în scripte. Fizic, nu veneau la școală decât foarte puțini și ore nu se făceau. Profesoarele mele nu veneau la ore, dar eu le aranjam inspecțiile - fără ca vreun inspector să treacă pragul școlii - cu “Foarte bine” și eu ca director eram apreciat la superlativ. Cadrelor didactice nedorite, de care eu doream să scap, le înscenam ceva. Le amenințam și acestea fugeau rupând pământul. Dacă totuși se țineau cu îndârjire de post, le aranjam ușor și o inspecție specială în care erau făcute praf, chiar dacă ar fi ținut cele mai bune lecții posibile.
    Acum trebuie să îl lucrez pe directorul liceului dorit de mine” gândi Chiverniseală.
    Merse apoi la Piuliță și îi propuse următoarele :
    - Vreau o inspecție să-i dai lui Strauss calificativul „Insuficient” - să nu cumva să mai aibă vreodată șansă să se întoarcă pe postul de director, să pot eu să fac orice vreau în liceu - iar profesorilor calificativul “Suficient”, să scap rapid de săsoaicele zeloase, care mai există prin liceu. Desigur că, voi folosi metodele mele meseriașe și le ameninț în particular. La așa ceva mă pricep cel mai bine, că am competențe de manager educațional. Cele bătrâne să se pensioneze, cele mai tinere să se transfere la alte unități de învățământ. Nu au ce căuta la mine în școală, explică cu efervescență Chiverniseală.      - Stai fără frică ! Ce îmi comanzi, așa îți vom scrie. Dar vii și cu mălaiul, că știi că așa cum se obișnuiește, spuse Piuliță cu șiretenie.
    „Trebuie să schimb și site-ul liceului. Să nu mai fie scrise numele profesorilor aflați în liceu la venirea mea, să nu se vadă direct că i-am schimbat cu alții. Voi minți că motivul schimbării este faptul că introduc documentele educaționale și actele legislative, că în acestea nu se pot vedea lucruri legate de șmecheriile, matrapazlâcurile mele”, concluzionă noul director. Pentru inspecție, Chiverniseală strânse șpaga de la părinții doritori ca odraslele lor să urmeze o școală germană, chiar dacă nu vor știi să vorbească niciodată această limbă, colectă banii de salarii de pe catedrele pe care nu existau profesori, care erau foarte multe, de când devenise el director, mita de la noile profesoare aduse, selectă o parte din sumele exorbitante primite pentru aparatura electronică și totul a decurs conform celor ce-și propusese".
    “Cu renovările clădirilor liceului voi trage un tun strașnic", medită bărbatul. “Prima de care trebuie să mă descotorosesc este profesoara de matematică, pentru că îi face concurență doamnei Cheatră. Îi fac imediat o înscenare. Este foarte bună profesoară de matematică, îi învață bine carte pe elevi și are rezultate la Olimpiade și Bacalaureat, dar este și exigentă. Găsesc eu un elev, care nu vrea să învețe, ca și mine și îl pun să facă reclamație".     Chiverniseală puse pe doamna Cheatră să căute în cataloage elevii cu situație slabă la matematică. Femeia îl găsi pe Prunică, din clasa a Xll-a care avea note minime și îi arată directorului mediile acestuia.      “Uite un elev pe placul meu ! Este exact cum eram și eu la vârsta lui !”, gândi bărbatul și trimise pe elevul de serviciu să-l caute pe Prunică, să îl aducă la el în cabinet.      Imediat ce a apărut, Chiverniseală îl întâmpină încântat:
    - Prunică, îmi pare bine să te cunosc !      Băiatul îl privi contrariat. Nu știa dacă directorul glumește sau vorbește serios. Nu fusese niciodată tratat atât de amical de un adult.
    - Să știi că mie îmi place de tine. Un băiat ca tine, mai rar. La vârsta ta, eram și eu exact ca tine, continuă Chiverniseală. “De fapt și acum sunt la fel”, își spuse în gând bărbatul. Am auzit că nu te ai prea bine cu aia de matematică. Este femeie a dracului. Nici eu nu o suport. Știu că abia ai trecut la ea. Vrei să te scap eu de necaz?
    -Da, răspunse nedumerit, cu voce înceată Prunică.     -Eu îți voi dicta o reclamație, tu o vei scrie și îți promit că vei termina cu bine liceul. Te voi ajuta să iei și bac-ul, chiar dacă ești plută la matematică. Eu am trecut mereu toate examenele, toate concursurile fără să mă spetesc cu învățătura. Am găsit întotdeauna o mânărie, o șmecherie și m-am scos bine. Uite ce bine am ajuns ! Te servesc și cu un păhărel, drept mulțumire, spuse Chiverniseală în timp ce turna alcool într-un pahar, dintr-o sticlă scoasă din dulapul său managerial .      Elevul scrise tot ce i-a dictat Chiverniseală, a semnat reclamația. “E de gașcă noul director!”, concluzionă adolescentul. “Merg imediat și le spun și colegilor mei să vină la director, dacă vor să bea gratuit niște tărie. Nu mai trebuie să mergem la barurile din vecinătatea liceului “.
    -Nu uita să îl pui și pe tac-tu să scrie o reclamație asemănătoare despre aia de matematică, îl atenționă cu severitate directorul. Luă reclamația și rânji fericit. “Acum am cu ce să o ameninț pe aia de matematică. Va da bir cu fugiții imediat ce îi voi arăta cele două reclamații. Între timp o să fac mare tam-tam, că se petrece ceva foarte grav în liceu și că există numeroase petiții de la părinți și de la elevi, referitoare la profesoară“.
    -Îți mai dau o idee, să te răzbuni pe profă. La ora de matematică, arunci cu putere o sticlă plină de lichid în capul femeii, sfătui cu viclenie Chiverniseală. 
    -Dar nu o să mă pârască? întrebă Prunică contrariat.
    --Stai liniștit ! spuse directorul. Dacă are curajul să vină la mine să te reclame, îi voi spune că ea este vinovată , că nu știe să țină copiii. Îi voi da chiar o mustrare scrisă și o voi pune în discuție în Consiliul profesoral.  -Tu ești băiat isteț, poate mai găsești doritori de astfel de potlogării. Puteți la ore să o fixați pe profesoară în ochi cu laserul de la pixurile voastre. Femeia își dă duhul să vă învețe matematică și nici nu o să observe. Să nu mai vadă a dracului nimic în fața ochilor, completă bărbatul.
    -Domnule director, eu am un dispozitiv cu laser , cât o mână de om. Îl folosesc atunci când merg să vânez căprioare în pădure, împreună cu cunoscuții. Paralizăm cu el picioarele căprioarelor, spuse Prunică. Pot să îl folosesc?          - Desigur, confirmă Chiverniseală cu satisfacție. Ai idei inovatoare, băiete! Chiar eu i-am montat în cabinetul de matematică zece camere de luat vederi și alte aparate electronice sofisticate de iradiat, ars, prăjit. Pârlește și pe elevi, dar nu contează dacă eu îmi realizez scopul.  Președinta Comitetului de părinți și părinții copiilor care învățau bine știau că profesoara lor este foarte bună și au fost mirați de reacția vehementă a directorului, care părea la prima vedere, a fi om cinstit. După acest eveniment și-au dat însă seama că s-au înșelat profund. Chiverniseală își satisfăcea interesele proprii, nu pe cele ale școlii.     În prima zi de școală ca director, din noul an școlar, Chiverniseală se prezentă de dimineață, în costumul - care părea agățat pe un umeraș - pe care îl purta numai la ocazii. De obicei purta blugi, helancă și geacă de fâș și i se potriveau ca o mănușă.
    Trecuseră anii și de la băutură, Chiverniseală pășea înclinat, încruntat, cu fața oacheșe brăzdată de riduri și de cearcăne iar părul grizonat, cu cârlionți care i se tociseră. Șmecher, ca de obicei, bărbatul chemase câțiva ziariști pe care îi plătise să îl laude. Trebuia să facă tot ce este posibil pentru a fi acceptat într-o comunitate cu care nu avea nimic în comun, nici în clin nici în mânecă, dar pe care a ajuns să o conducă. Ar fi fost în stare să facă orice pentru acest lucru, chiar să își vândă sufletul diavolului, asemeni lui Călifar, personajul din nuvela lui Gala Galaction și să transforme liceul în moara sa proprie.      Reușise să ajungă aici prin tupeul și obrăznicia de care dădea dovadă, dar și prin cruzimea și lipsa de scrupule care îl caracteriza. Ziariștii au surprins cu minuțiozitate după festivitatea de deschidere, momentul ieșirii elevilor cu evlavie după ceremonia religioasă, mirați că statuia ctitorului liceului lor avea răsucit un prezervativ bine înfășurat pe degetul arătător, orientat spre biroul lui Chiverniseală. Învățatul părea indignat de cine a ajuns să conducă liceul său și gândea trist că oamenii din vremea sa erau mânați de idealuri mărețe, de care acum au ajuns unii să își bată joc. Niște bărbați cocoțați pe statuie se chinuiau din răsputeri să îndepărteze prezervativul nărăvaș, care parcă nu vroia să se lase desprins, asemeni noului director al liceului.
    Chiverniseală a fost mulțumit de articol, deși nu l-a putut citi. Nu avea răbdare să lectureze ceva, ca de obicei, așa cum nu a avut niciodată, de când era copil. Nu citise niciodată o carte. Dar, a presupus că dacă le-a dat șpagă ziariștilor, aceștia l-au lăudat așa cum le-a comandat el – l-au prezentat ca pe un fost coleg de primară cu sașii, care în realitate erau la vremea aceea în Germania, nu mai existau în sat, plecaseră demult din țară. Prin acest lucru s-ar fi putut presupune că le cunoaște limba și obiceiurile și cum Chiverniseală își făcuse rost cu bani de la o privată de o diplomă de licență, în Geografie în limba germană, posesia acesteia îi era acum folositoare. În mod normal, ar fi însemnat pentru toți, că persoana deținătoare a acesteia este cunoscătoare a limbii lui Goethe. Jurnaliștii au scris la comandă și că Radu Chiverniseală este fiul fostului director al școlii din sat, dar fără să specifice că acesta a fost pușcăriaș. Nu știau acest lucru, pentru că nimeni nu le spusese.     Chiverniseală se gândi :“ Trebuie să o recompensez pe doamna Cheatră pentru efortul făcut. Mi-a fost de mare ajutor. O voi folosi cu siguranță și pe viitor. Eu nu am răbdare să scriu câteva rânduri. Nu am făcut-o nici când eram elev. Nu sunt în stare să compun, să întocmesc acte de management. Am însă idei șmechere cu carul. Voi pune încă o directoare să ajute la întocmirea documentele școlare, dar aleasă dintre învățătoare, să nu cumva să fie vreo persoană cu visuri de mărire ca mine și să vrea să îmi șutească locul și funcția”.
    ”Ca elev, de abia treceam clasa. Am luat nota doi la admitere la liceu. Acum le arăt la toți că eu, de la muncitor necalificat la canalizare, cum am fost , acum am ajuns pe culmi nebănuite, să conduc și să fac dintr-un liceu serios, ceea ce strângeam eu în tinerețe, ca muncitor”.
    Chiverniseală se întâlni la un bar din centrul orașului cu prietenul său de beție, domnul Piuliță, care fusese schimbat din funcție și numit recent director de liceu.
    - Mergem să agățăm pițipoance din baruri, spuse acesta plin de efervescență ca de obicei. Femeile sunt meseriașe și din moment ce toate au ajuns licențiate în ziua de azi - că au avut bani să își cumpere o diplomă - putem să înlocuim pe toate profesoarele din liceele noastre, care se sparg cu munca, cu învățătura și sunt serioase cu cele care își fac veacul prin localuri. Dacă au și ele talente de dansatoare la bară le păstrăm cu siguranță. Dar, ce director mai vrea în școala sa un profesor foarte bine pregătit, conștiincios, cinstit , talentat ? Ce, este prost să aducă pe unul care i-ar putea lua locul ? Ca adjunct, îți recomand eu o învățătoare, fată de-a mea. Nu o să regreți.   Piuliță era pe placul lui Chiverniseală. Se sincronizau perfect. Era singurul profesor cunoscut care vorbea pornografic și mai ales îi plăceau femeile și băutura, ca și lui și nu avea scrupule.
    -Radule, avem o ofertă trăznet, spuse amicul director. Putem lăsa să se filmeze câteva scene dintr-un film de senzație în liceele noastre. Să mai învețe și profesoarele, și elevele noastre ceva, măcar din titlu. Eu, unul, din punctul meu de vedere și cred că și din al tău, le-aș pune pe toate femeile să facă ce scrie în titlul filmului. Tu ce zici ? Noi primim pentru filmări multe sticle cu băuturi alcoolice. Ne facem cu provizii pentru tot anul școlar. Să ne umplem și noi , dulapurile de directori. Documentele școlare stau la alții. Tu ești la început de manageriat și cred că nu ai apucat să primești prea multă țuică.   -Grozavă idee, Ionci, spuse Radu. Se vede de la o poștă că ai stofă de manager educațional. 
    La întoarcerea în liceu, Chiverniseală întruni Consiliului de Administrație. Toți membrii acestuia au fost de acord cu filmările. Fiecare gândea cu seriozitate “Deștept director ! A început deja să atragă fonduri pentru liceu, așa cum se lăudase”.
    Directorul le explicase oamenilor că filmările se făceau cu posibilitatea de a primi un refrigerator.     Când au ajuns acasă, toți au avut surpriza să vadă titlul adevărat al filmului și au rămas mască.      Reprezentanta părinților l-a sunat imediat pe Chiverniseală. „Cu siguranță, directorul, om serios, nu a cunoscut conținutul filmului și cu bune intenții a vrut să facă ceva util pentru liceu”, gândi femeia.
    „De asta trebuie să scap urgent, că prea e băgăcioasă. Nu trebuie să știe ce învârtesc eu cu banii liceului. La mine, nici nevastă-mea nu a știut și nu știe niciodată ce fac. Mama a ales-o bine. Știa că femeia fiind fără tată, va suporta cu stoicism orice, supusă, pentru a avea un bărbat în familie, chiar dacă numai cu numele”, gândi Chiverniseală și i-a replicat imediat președintei, când a fost interpelat de aceasta:
    - Un director care mi-e prieten a procedat la fel.
    Refrigeratorul pentru liceu însă nu a mai sosit niciodată. Producătorii au gândit probabil în spiritul titlului filmului.    În public, Chiverniseală o apostrofă pe reprezentanta părinților:
    -Muiere, ce te roade să știi tot ce fac eu ? Ce te bagi în chestiile mele ? Eu ca director fac ce vor mușchii mei ! Tu nu ai altă treabă, nu ai grijă de copiii tăi, de postezi toată ziua pe net ? Nu trebuie să dau socoteală nimănui despre ce fac eu !
    Femeia își schimbase opinia încă de când observă că noul director era interesat doar de satisfacerea propriilor interese. Atunci când intenționa să întrebe ceva legat de liceu, acesta o ocolea. Nu avea răbdare să poarte o discuție pentru a rezolva o problemă în interesul școlii. “Cred că stă prost cu nervii „ deduse președinta. “Văd că îl interesează alte lucruri, în niciun caz binele școlii” .    În scurt timp, prin tertipuri cunoscute doar de el, directorul scăpă de zeloasa reprezentantă a părinților.
    În zilele următoare, Chiverniseală își puse talentele în aplicare și prin învârteli, spagă, amenințări, primi gratuit o casă ce aparținea comunității, chiar în centrul municipiului. Avea experiență în domeniu întrucât primise și în sat, o vilă părăsită de sașii plecați în Germania.
    “La așa ceva sunt priceput, nimeni nu mă întrece” gândi bărbatul. „Doar știu să învârt, să dreg, știu să mituiesc pe cine trebuie ca să îmi satisfac interesele și propriile trebuințe și nebuneli. Nu mi-am vândut sufletul diavolului degeaba, asemeni lui Călifar din nuvela lui Gala Galaction, moara a devenit liceul meu”.   Doamna Cheatră se impacientă că profesoarele aduse de noul director nu prea dădeau pe la școală. Doar cele rămase din epoca Strauss își mai făceau orele. Dar erau foarte puține ca număr.   -Stai liniștită ! îi spuse Chiverniseală. La câte șpăgi am dat pentru posturile noastre, nu ne întreabă nimeni de sănătate. La orice control s-ar face, ieșim foarte bine. Oricum și elevii noștri, în timpul orelor populează barurile din zonă, așa că nimeni nu plânge de situație.
    “De când eram în primară, de vârsta elevilor mei, eram un împătimit al lui Bachus, că atunci îl închiseseră pe tata, și el mare iubitor de băutură. Acum am păstorit și am călăuzit pe elevii mei, pe același drum al inițierii bahice. Elevii începând cu cei din ciclul primar, imediat ce sunt descărcați de părinți din autoturisme, înloc să vină, să intre în liceu, la ore, se duc direct la barurile și cafenelele din zonă și acolo cred că se întâlnesc cu cadrele didactice alese de mine - împărtășesc împreună aceleași idealuri. Le-am obișnuit și pe profesoare cu băutura, că le servesc tărie întotdeauna când le invit în cabinetul meu. Femeile știu că nu pot să refuze nimic din tot ceea ce eu le propun“, concluzionă bărbatul.
    Părinții au făcut numeroase reclamații, pentru că au observat că odraslele le veneau acasă băute și nu prea se omorau cu învățătura.
    “Eu am o rezolvare la problemă, o idee magnifică, ca de obicei”, medită Chiverniseală. „Chem jurnaliștii, îi plătesc și dau interviu în care specific că sunt vinovate barurile din apropierea liceului, că vând băuturi alcoolice, nu că eu, ca director, nu am grijă că nu se fac orele la mine în liceu. Eu sunt chiar mulțumit că i-am păstorit atât pe elevi, cât și pe profesoare, ca să ajungă la nivelul meu de alcoolemie. Propun să se închidă toate localurile din zonă. Acum elevii s-au obișnuit cu băutura și nu au nicio șansă să mai scape de meteahnă. Dar am o rezolvare. Eu sunt un director care găsesc totdeauna soluții profitabile. Le voi oferi băuturi alcoolice, chiar eu, în incinta liceului ”. Chiverniseală se roti în scaunul de director și își spuse cu mândrie „ Aspir să primesc un post de inspector în structurile superioare. Dacă nu, voi pleca din liceu numai cu picioarele înainte! Ce director mirobolant sunt !”. Auzise acest neologism de curând și i se păru că i se potrivește de minune. În spatele lui Chiverniseală, diavolul rânjea mulțumit: “Am făcut-o și pe asta ! Acum sunt stăpân pe vecie și aici ! “.

    Notă : Aceasta este o povestire. Orice asemănare izbitoare cu persoane, locuri și situații cunoscute este pur întâmplătoare, deși se știe că Viața bate filmul” și realitatea poate fi uneori mai înspăimântătoare, mai înfricoșătoare decât cea prezentată în scrierile literare.    
    Associated Topics

    Limba dulce


    Asymetria si Dan Culcer va recomanda





    Enciclopedia României

    Blogul ideologic. Titus Filipaș

    Ioan Roșca
    Contrarevoluția din România. O cercetare

    Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi

    Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor

    Revista Verso



    Geovisite

    Revista NordLitera

    Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine

    Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română.
    Etimologii. Resurse lingvistice

    Azi

    Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi.

    Societatea de maine

    Daca nu acum, atunci cînd?
    Daca nu noi, atunci cine?

    S'inscrire a Societatea de maine
    Intrati in Societatea de maine
    Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
    Inscriere : fr.groups.yahoo.com
    Se dedica profesorului Mircea Zaciu

    Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
    Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
    Nicolae Iorga

    Sondaje

    Descrierea situatiei din România

    este exactã
    nu este exactã
    este exageratã
    este falsã
    este exactã dar nu propune soluții
    este exactã dar nu existã solu&#



    Rezultate | Chestionar

    Voturi 21

    Identificare

    Nickname

    Parola

    Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs.




    copyright Dan Culcer 2008
    Contact Administrator — dan.culcer-arobase-gmail.com
    «Cerul deasupra-ti schimbi, nu sufletul, marea-trecand-o.» Horatiu in versiunea lui Eminescu.
    Responsabilitatea autorilor pentru textele publicate este angajata.
    PHP-Nuke Copyright © 2005 by Francisco Burzi. This is free software, and you may redistribute it under the GPL. PHP-Nuke comes with absolutely no warranty, for details, see the license.
    Page Generation: 0.58 Seconds