Asymetria. Revista de cultura, critica si imaginatie - Dan Culcer. Eclipsa deasupra gunoaielor

« Copii noştrii sunt căluşe pe care vremea ni le-nfundă-n gură »

sîngele amiezelor alb, soarele palid, strigătul calp al coloanelor mărşăluind,
forţa exploziei, vom fi jupuiţi, nimeni nu va rămîne,
sticla ochilor verde, crăpătă, acest peisaj fumuriu privind aplecat eclipse solare.

de scris un poem ca şi cum ar fi scris de-un poet din veacul trecut,
de ascuns, de răscolit gunoaiele arse şi cîte mai rămîn prin cenuşi. de ascuns

Ar trebui un cântec încăpător precum piei jupuite,
Strigăte mari în apărarea lumii prea calmă ca şi cum anii ar trece fără urme pe pîsla închisorilor,
printre celule, pe priciuri mirosind a urină, un cîntec fără cuvinte,
cele de vază sună dogit, cele mieroase sufocă - pe cerul gurii lipite,
cum am fost învăţat să vorbesc, cum mi s-a spus :
capul plecat, sabia care nu taie, sîngele care nu curge, masca – e nevoie s-o porţi
teme-te, nu lua în seamă, nu cîrti, taci şi priveşte, uită, tîrăşte-te, linge,
cîntecul nostru – acum prea urît, nici strigăt, nici laudă, nici cîrtire, nici lins,
sîngele-nchegat între ele ca pe o eczema disperat scărpintă.

De multiplicat, de urlat, de scrîşnit.

De-acest bine-aparent, de minciuni consolat, de rapoarte, de falsuri,
de grâul pe câmp, de fier ruginit pe şantiere…
indiferentă şoseaua cu mîzgă leagă oraşul de sat
nimeni nu se leagă, cuvintele zac printre brazde ca ştiuleţii uitaţi,
ca boabele scurse pe marginea drumului.
Am început, cu o secetă, vom sfîrşi,
îmbălăte principii vor atîrna de felinarele străzii şi trupurile noastre vor arde'n efigii,
am început săpînd tunele şi bucuroşi că-i pîinea neagră
apoi, când au plecat soldaţi străini toţi răsuflau nestingheriţi, convinşi c-a lor e vina şi…

Vrem maşini, televizoare, căsuţe şi ceaiuri la care să fim invitaţi,
grangurii zilei trimit colorate fotografii de familie
şi-şi schimbă nevestele după scaunul pe care-l ocupă
cînd tribune roşii vorbesc principial despre morală şi-asceză
către proletari asexuaţi, zăpăciţi de urale şi fast.

Ce, cum, cîtă vreme, cine trădează, eu însumi caut refugii,
un privilegiu de tinichea şi tac cînd pier fără urme
vorbe supuse sub dictare-anonimă.

Istoria se scrie din urme, prevăzători să distrugem arhivele.

Despre acest echilibru fragil, despre concedierea acarilor,
Despre urcarea-n scaune-nalte a proştilor, nimic nu se pierde,
Omul – cel mai preţios capital, vom avea grijă.
Păsări deasupra uzinei pier arse de gazele galbene,
Legile apără, nimeni nu ştie care sunt legile.
Totul e bine, fără-accidente, cu morţi cuminţi,
Cu oameni cuminţi, uituci, zăbăuci, tăcuţi, moderaţi şi ştanţaţi.

Şi temerea că aceste cuvinte, departe de ceea ce scribi oficiali numesc poezie,
vor fi găsite, citite, citate-ntre foile unui dosar pregătit.
Ceva despre libertatea de a gîndi şi a spune,
despre vot unanim prin ridicarea de mâini, să se vadă cine cu cine votează,
Ceva despre drepturi, nimeni nu ştie ce-i de făcut.
«În ţara noastră nu vor mai avea loc abuzuri»,
călăii au pensii, revoluţia cere victime,
slava bogu la noi pot fi numărate pe degete, cîte mîini?
La marginea mării, dincolo de fluviu, se va ridica stela funebră şi sîngele alb al amiezelor palid

« Vecinaia slava gheroiah pavşim za svabodu i nezavisimosti. «
Naivi uiguri pe malul rîiului răsăritean aşteptau, zice-se, ordin înalt
Să aducă libertatea cu tancuri şi gaze de eşapament,
Nu cîrti, mi se spune, vor veni dinspre-apus, dinspre nord, dinspre sud
Dintr-acolo străini ghilotinaţi de libertate.
Fii bucuros că ai tăi sunt puternici şi poporul unit în jurul aleşilor săi.
Forţa morală, lupta cu mîinile goale, război popular în opinci,
care cu boi trăgînd tunuri pe drumuri de munte
unde ne este cetate de seculi şi-n care strămoşii au ştiu la nevoie muri.
Nu mai vreau. Istoria cu chipul ei de piatră şi ştergerea mea de pe liste,
Căzut la datorie, nu mă ajuta să sper, nu mai vreau.

De ce atîta speranţă, de ce mereu mâine, copiii, nepoţii, viitorul
Cînd va fi Azi, cînd Acum, cînd Aici, cînd se sinucide speranţa?
Gazele tancurilor ca şi cele din fabrici omoară, încotro, ce vom ajunge din urmă?
Cine aşteaptă, arhive secrete, adevăr amînat, prezentul secret,
Trecutul secret, nu e momentul, da, desigur viitorul.
Aceiaşi speranţă sluţită de farduri, bătrînă cît lumea,
Curvă plătită scump, între pulpele tale zac obosit privind spre viitor.

Să fac politică între pulpe istorice, să nu mint, să îndur, să nu cer nimănui îndurare.

Despre echilibrul fragil, despre graniţe mereu contestate,
Despre învrăjbirea savantă, despre parafe şi stilouri de aur,
Tratate cu gînduri ascunse, otravă, azi – eu, mâine – tu, vine ea vremea.
Despre evenimente istorice, cutremure, lepre verbal
e Cînd fruntea de leu încruntată, arsă de jarul trabucurilor, Insensibilă fumegă a crematoriu.

După cutremur, printre ruine oamenii mor felurit
Sub ziduri, muşcaţi de animale turbate de sete,
vărsînd dizenteric mîluri gălbui peste pulberi, fumegînd amoniac
scurs din containere sparte, rîul îşi otrăveşte peştii
şi oamenii urlă marşuri războinice, vitele rag,
lăcuste peste nori de napalm – avioane sluţesc pămîntul cu jeturi de bombe precum dizentericii.

Despre acest amestec nobil de bălegar, idealuri, revoluţii, slogane, urale şi marşuri,
despre maniaci ce salvează-omenirea apăsînd pe detonatoare istorice,
pe trăgaciul frazelor mari despre măreţie, destin, datorie, patrie, rasă şi rol,
despre ce-a fost ca să ştim ce rahat va veni, Nu-i nimic.
Bastoanele de cauciuc ale libertăţii cuvîntului La Gdansk,
la Moscova, la Pekin, la Paris, la Sarajevo, Pe Dunăre sub dealul Gelért,
în metroul din New York, ca nişte phalusuri în trupul fecioarelor,
în gurile cuvioaselor maici apostolice obişnuite cu jeturi de spermă,
în anusul drepţilor, în urechile deputaţilor neguţători de arme
votînd unanim dezarmarea şi-n palmele umede ale martirilor.

De multiplicat, de urlat, de scrîşnit frînţi pe roata speranţelor de toate culorile.
Promisiuni, tratative, angajamente, rapoarte, dezbateri, consultări,
dezarmări, despre stocuri de arme, despre câini gudurîndu-se şi despre echilibrul terorii.
În linşaj, peste ruguri, în carcere, în uzine, în pieţe, în şcoli cărţile arse, suflete arse, pieile arse, stelele arse.

Nori de napalm, sângele alb al exploziei şi strigătul calp In ziua soarelui palid

Dan Culcer
An[us]ul soarelui calm România, 1972

Poemul lui Dan Culcer, Eclipsă deasupra gunoaielor (scris 1972, în România, publicat câțiva ani mai târziu la Paris în revista Limite, sub pseudonimul Ieronim Laur), e un text complex, greu, intens, care se pretează la o analiză stratificată. Îl putem citi în mai multe registre: estetic (structură, limbaj, imagistică), ideologic (subversiune, critică de regim și a mecanismelor puterii), literar (în raport cu tradiții poetice și estetici contemporane), istoric (contextul României anilor ’70, dar și al modernității tîrzii), comparativ (față de poeți români și străini apropiați ca ton și viziune). 1. Context istoric și literar
1972, România: regimul Ceaușescu își întărea controlul ideologic. După „liberalizarea” relativă de la sfîrșitul anilor ’60, începea accentuarea național-comunismului și a cultului personalității. Cenzura era severă, iar poezia direct politică nu putea fi publicată.
Paris, revista Limite (Virgil Ierunca): spațiu al exilului critic, unde vocea anti-totalitară putea apărea neîngrădit. Textul lui Culcer își găsește acolo locul, departe de posibilitatea difuzării în țară.
Pseudonim – Ieronim Laur: protecție față de Securitate, dar și o mască simbolică – poetul ca martor ascuns, un „scrib interzis” care caută să lase urme.
2. Estetica poemului
Formă fragmentară, eruptivă: poemul nu e „rotunjit” clasic, ci se desfășoară prin valuri de imagini, enunțuri disjuncte, fraze sparte. Se simte un „montaj cinematografic” de cadre – scene de represiune, aluzii politice, flash-uri de peisaj industrial, interogații retorice.
Imaginar apocaliptic: soarele palid, sîngele alb, nori de napalm, cadavre, arhive distruse, stela funebră. Lumea e prezentată ca o ruină, în care natura e otrăvită (râul își otrăvește peștii, păsările mor de gaze) și istoria e o succesiune de dezastre.
Limbaj visceral: cuvintele sunt dure, brutale: sîngele-nchegat, piei jupuite, urină, anus, spermă, rahat. Există o intenție de șoc, de dezvrăjire a limbajului oficial printr-o corporalitate abjectă.
Repetiții incantatorii: „De multiplicat, de urlat, de scrîșnit” – formule care revin ca refren, sugerînd un cor al disperării.
3. Dimensiunea ideologică
Critică totalitarismului: referințe la frica impusă („capul plecat, sabia care nu taie”), la dosare, la votul unanim cu ridicare de mîini, la „scribii oficiali”.
Denunțarea ipocriziei: „grangurii zilei trimit colorate fotografii de familie / și-și schimbă nevestele după scaunul pe care-l ocupă”. Ironia demască falsele valori propagate de regim.
Atac la mitologia oficială: cultul eroilor sovietici („Vecinaia slava gheroiah…”), mitul unității poporului, retorica despre „forța morală” – toate sunt expuse ca mecanisme de manipulare.
Antiutopism: viitorul e văzut nu ca progres, ci ca „o curvă bătrînă fardată”, o amînare perpetuă a libertății.
4. Dimensiunea literară
În tradiția avangardei și a expresionismului: poemul se apropie de tonul radical al lui Trakl, Benn, dar și de avangardiști români (Geo Bogza, Gherasim Luca). Explozia imagistică și limbajul crud trimit la un expresionism de catastrofă.
Afinități cu poeți contemporani:
cu Paul Goma (în proză) prin demascarea violenței politice;
cu Ana Blandiana și Marin Sorescu doar prin contrast: dacă aceștia aleg parabola subtilă pentru a trece de cenzură, Culcer – în exil – scrie direct, frontal.

Poetica rezistenței: asemănări cu poeții din Europa Centrală și de Est care denunță regimurile comuniste (Zbigniew Herbert, Czesław Miłosz, Václav Havel).
5. Nivelul comparativ și critic
În raport cu estetica oficială („poezia socialistă”): poemul e exact contrariul. În loc de ode muncii și progresului, avem ruine, gunoaie, morți „cuminți”. În loc de optimism revoluționar – disperare și sarcasm.
În raport cu poezia românească a anilor ’70: majoritatea poeților publicabili cultivau o poezie „metaforică, estompată politic” (Nichita Stănescu, Cezar Baltag). Culcer sparge acest cod și scrie o poezie direct politică, imposibilă în țară.
Originalitatea: asocierea dintre corporalitate (anus, spermă, urină) și politică e un gest radical, rarisim în poezia română a momentului, unde sexualitatea era tabu.
6. Lectură critică
Dimensiune testamentară: poetul se știe în afara canonului oficial, scriind „cuvinte departe de ceea ce scribi oficiali numesc poezie”. Se simte că e un document pentru posteritate, un mesaj clandestin.
Etica disperării: poemul e traversat de refuzul speranței ca iluzie politică („nu mai vreau… cînd se sinucide speranța?”).
Subversiune radicală: atacul la morala oficială, la religia politică a sacrificiului, la viitorul promis, la miturile revoluționare.
7. Concluzie Eclipsă deasupra gunoaielor e o cronică poetică a catastrofei istorice, scrisă din interiorul unui regim represiv, dar aruncată în afară, în exil, pentru a supraviețui.
Estetic: poem expresionist, fragmentar, incantatoriu.
Ideologic: text de rezistență, anti-totalitar, anti-utopic.
Literar: unic în peisajul românesc prin radicalitate și visceralitate.
Istoric: document al unei conștiințe critice ce refuză compromisul.
El stă la intersecția poeziei politice a Estului (Herbert, Havel), a avangardei românești și a literaturii exilului, reprezentînd una dintre cele mai directe și virulente condamnări poetice ale totalitarismului românesc din anii ’70.
Victor HALICI

Associated Topics

Asymetria si Dan Culcer va recomanda

Enciclopedia României

Blogul ideologic. Titus Filipaș

Ioan Roșca
Contrarevoluția din România. O cercetare

Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi

Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor

Revista Verso

Geovisite

Revista NordLitera

Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine

Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română.
Etimologii. Resurse lingvistice

Azi

Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi.

Societatea de maine

Daca nu acum, atunci cînd? Daca nu noi, atunci cine? S'inscrire a Societatea de maine Intrati in Societatea de maine Exercitiu colectiv de imaginatie sociala


Inscriere : fr.groups.yahoo.com Se dedica profesorului Mircea Zaciu

Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
Viteazul priveşte pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
Nicolae Iorga

Sondaje

Identificare

Contact Administrator — dan.culcer-arobase-gmail.com

«Cerul deasupra-ti schimbi, nu sufletul, marea-trecand-o.» Horatiu in versiunea lui Eminescu.
Responsabilitatea autorilor pentru textele publicate este angajata.
PHP-Nuke Copyright © 2005 by Francisco Burzi. This is free software, and you may redistribute it under the GPL. PHP-Nuke comes with absolutely no warranty, for details, see the license.
Page Generation: 1.42 Seconds