Asymetria - revue roumaine de culture, critique et imagination

Modules

  • Home
  • Arhive
  • AutoTheme
  • AvantGo
  • Avertizari
  • Conținuturi
  • Search
  • Submit_News
  • Surveys
  • Top
  • Topics

  • Who's Online

    Exista in mod curent, 52 gazda(e) si 0 membri online.

    Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici

    Cautare în labirint




    Languages

    Select Interface Language:


    Polemici: Procesul istoriografic al "Procesului comunismului"
    Scris la Friday, June 15 @ 21:10:21 CEST de catre asymetria
    Historia oculta

    Aceste semne de întrebare, departe de a fi retorice, indică faptul că un veritabil „proces al comunismului” trebuie să îndeplinească mai multe cerințe. Acestea sunt, în opinia mea: i) să nu susțină vinovății colective, iar pedepsele morale sau penale trebuie adecvate în raport cu gravitatea faptelor. Ideea de proces implică audierea tuturor părților, inclusiv a acuzaților, pentru a le da posibilitatea de a se apăra. Judecătorii trebuie să fie considerați imparțiali, astfel încât soluția să fie legitimă și acceptată; ii) să condamne încălcările drepturilor omului, potrivit principiului „nulla crimen sine lege” (adică fapta nu este condamnabilă dacă nu este incriminată de lege) și fără aplicarea legii retroactivității. Acest din urmă principiu poate fi anulat doar dacă încălcările drepturilor omului sunt asimilabile unor „crime împotriva umanității”, așa cum sunt ele prevăzute în legislația internațională; iii) să pună în evidență aspectele negative dar și cele pozitive, momentele de continuitate, dar și cele de ruptură sau de schimbare. Dacă nu sunt respectate aceste trei condiții minimale, procesul comunismului, departe de a reprezenta un mijloc de gestionare a moștenirii totalitare, reprezintă o farsă politică și morală.

    Acest extras dintr-un studiu critic al Raportului Tismaneanu, semnat de dr. Florin Abraham si difuzat integral pe situl Civic Media, merită să fie citit și în relație cu celălalt raport oficial difuzat in spațiul politic românesc in ultimul timp șsi dedicat versantului opus al totalitarismului.
    Dan Culcer

    Audietur et altera pars

    Aceste semne de întrebare, departe de a fi retorice, indică faptul că un veritabil „proces al comunismului” trebuie să îndeplinească mai multe cerințe. Acestea sunt, în opinia mea: i) să nu susțină vinovății colective, iar pedepsele morale sau penale trebuie adecvate în raport cu gravitatea faptelor. Ideea de proces implică audierea tuturor părților, inclusiv a acuzaților, pentru a le da posibilitatea de a se apăra. Judecătorii trebuie să fie considerați imparțiali, astfel încât soluția să fie legitimă și acceptată; ii) să condamne încălcările drepturilor omului, potrivit principiului „nulla crimen sine lege” (adică fapta nu este condamnabilă dacă nu este incriminată de lege) și fără aplicarea legii retroactivității. Acest din urmă principiu poate fi anulat doar dacă încălcările drepturilor omului sunt asimilabile unor „crime împotriva umanității”, așa cum sunt ele prevăzute în legislația internațională; iii) să pună în evidență aspectele negative dar și cele pozitive, momentele de continuitate, dar și cele de ruptură sau de schimbare. Dacă nu sunt respectate aceste trei condiții minimale, procesul comunismului, departe de a reprezenta un mijloc de gestionare a moștenirii totalitare, reprezintă o farsă politică și morală.

    Aceste extras dintr-un studiu critic al Raportului Tismaneanu, semnat de dr. Florin Abraham și difuzat integral pe situl Civic Media, merită să fie citit și în relație cu celalalt raport oficial difuzat în spațiul politic românesc în ultimul timp și dedicat versantului opus al totalitarismului. România a intrat în zona de interes geopolitic a nazismului, doar după ce sursele de petrol al țării au devenit strategice în conflictul cu Rusia sovietică. Înainte de această dată Germania a participat la reîmpărțirea neo-colonială a Europei în perfectă cîrdășie cu Rusia, și a tolerat expansiunea cesteia spre Vest, contribuind la slăbirea statului român, încurajînd pretențiile teritoriale ale celor doi vecini ai României : Ungaria si Uniunea sovietică, pentru așo oferi o acoperire propriilor sale pretenții expansioniste. Nazismul, cu efectele sale perverse și criminale cunoscute sub numele de Holocaust, a atins teritoriul României și a creat starea psihologică necesară pentru lanifestarea tendințelor extremiste care fuseseră controlate de democrație, odată cu înflăcărarea celei de a doua etape a războiului civil european, pînă atunci larvar, început la 1917.
    Extinderea abuziva a conceptului de Holocaust, pina la vidare sa de sens, aplicat unor politici care nu au avut consecvența și absurditatea violentă și ireversibilă a unui genocid, trebuie semnalată cu tărie. Subtextul economic al relansării acestei dezbateri acuzative într-un spațiu - al României- unde prezența comunitătii evreiești nu mai este acum decît simbolică (9000 de persoane), după ce fusese într-o expansiune care a creat tensiuni de contact foarte puternice, începînd cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea, prin depășirea unui prag de toleranță demografică a imigrării în Moldova, sursă de tensiuni, așa cum se poate observa în epoca recentă în Europa de Vest, este o evidentă manipulare de contexte, cu scopuri pe care pentru moment nimeni nu vrea să le dezvăluie.
    Responsabilitatea reprezentanților actuali ai statului român va fi cu atît mai mare și gravă cu cît este clar că aceștia nu pot fi decît la curent cu acțiunile revendicative, restitutive care stau la baza acestei pregătirii psihologice a culpabilizării generalizate a românilor.
    In loc să se discute deschis această chestiune economică, cu analiza posibilitaților economice reale ale României, pretențiile sunt tratate în conciliabule fără nici o transparență democratică, fiecare pretedent încercînd să-și adjudece partea leului. Gravă eroare strategică și psihologică a tuturor partenerilor.
    Tăcerea politicienilor români este vinovată fiindcă permite speculații, rumori, zvonuri și supoziții ce agravează pe zi ce trece recrudescența fenomenelor de aversiune anticapitalistă, anti-nobiliară -vezi toate informațiile privind restituirea in integrum a castelelor, pădurilor, munților,- care se transferă simbolic în 'aversiunea' anti-evreieasca sau anti-maghiară, așa cum vedem că se manifestă, sub semnul anonimatului, mai ales pe situri si forumuri.
    Tot atît de vinovata este si atitudinea repezentanților statului Israel și ai Statelor Unite, care, într-un bizar și nediplomatic mod, se manifestă solidar ca instrumente statale în slujba unor interese private, ale presiunii restitutive globale în favoarea descendenților unor foști cetățeni români.
    Dar amestecarea prelungită a unor fapte de tip genocidar dintr-un trecut deja clasat și judecat în justiție, care nu au caracteristicile necesare pentru a fi aduse la scara Holcaustului, cu politica de recuperare a bunurilor unor familii abuziv spoliate, riscă să dea coctailuri explozive. Lumea lucidă are interesul ca acest lucru să nu se întîmple.
    Responsabilitatea individuală, pentru crimele eventuale pedepsite, poate fi reanalizată, cu atît mai mult cu cît se dovedește că anumite acuzații din perioada dintre 1945 și 1948 privind actele unor oameni politici români au fost formulate în afară justiției, judecate fără probe iar acuzații condamnați la grele pedepse privative de libertate sau la moarte, fără temei real. Un caz recent în discuție este cel al fostului administartor al Transnistriei, Alexianu. Si crimele nepedepsite pot fi judecate dacă ele intră între cele considerate imperscriptibile.

    Orice cetățean cinstit al României nu poate ignora morții săi și morții vecinilor săi, e obligat moral să deplingă, să condamne și să memoreze crimele făcute în numele Patriei, oricare ar fi patria, dacă crime au fost sau sunt, dar nu se poate accepta insinuarea că ar existra fenomene fără cauze și comportamente anistorice care să explice existența unei criminalități atemporale îndreptată mereu spre aceleași ținte, așa cum se încearcă de o vreme să se sustină în legătură cu raporturile între români și evrei pe teritoriul României, într-o formulare aproape imuabilă, tipic dogmatică, anistorică. Paradoxul, absurdul specific este că nu se afirmă lucruri similare despre alte relații tragice între alte comunități, în numele unei excepționalități indemonstrabile și non-extensibile.
    Crime de tip genocidar au avut loc pe aceste teritorii sau la granițele lor în epoci încă istorice. Ele au lăsat urme de neșters în arhive și în memoria vie, răni morale dar și fizice. Dacă indivizii au cutezat uneori să afirme că crimele se datoreză unei uri ancestrale, globale a unora dintre comunitățile implicate față de altele, istoricii moderni nu au mers niciodată în direcția absurdă, a patologiei de tip pandemic fără focare de infecție, pe care o implică teza antimaghiarismului sau antisemitismului visceral și național al românilor (sau invers!).
    Conflictele între comunităti au cauze reale (stăpinirea de pășuni, de izvoare, de resurse minerale, de căi de comunicație, concurența comercială) care pot fi ulterior transferate în plan simbolic, dar nu există nici un exemplu de conflict care să se bazeze pe cauze imaginare. În istorie se trece de la real la imaginar dar nu se creeaza un real din surse strict imaginare.
    Analiza ar trebui să ne permită să vedem, dincolo de texte și de faptele zise istorice, dovedite, natura reală a intențiilor inițiatorilor, producătorilor si manipulatorilor acestor contexte în spațiul moral și geopolitic al României și, mai general, în spațiul est-european. E vorba de o analiză dificilă, pentru realizare căreia am invitat să ne însoțească și alți companioni de lectură critică. Textele vor fi publicate pe măsura finalizării, realizării lor. Considerăm această pagină și linkurile care introduc referințe ca o pagină în construcție. Nici o afirmație de aici nu poate fi luată ca definitivă și asumată de un autor sau redactor al publicației noastre.
    Dan Culcer

    Punem împreuna, pentru început, cîteva definitii, extrase din circuitele stiintifice si politice, privind comunismul, criminalitatea, genocidul, etnocidul, holocaustul, razboiul civil, pogromul, pentru a construi intertextual familia de concepte cu care se lucreaza si se care sunt manipulate în acest domeniu al interpretarilor sensibile.

    Pentru început iata cîteva texte în curs de redactare extrase din Wikipedia si din late surse disponibile pe Internet.

    1. Genocidul cultural: reprezintă orice act de distrugere deliberată a moștenirii culturale a unui popor sau a unei națiuni pentru scopuri politice sau militare.

    Articolul 7 din “Declarația Națiunilor Unite cu privire la drepturile popoarelor indigene” din 26 august 1994 stabilește drepturile popoarelor indigene, și anume: ele au dreptul individual și colectiv de a nu fi supuse genocidului sau genocidului cultural.¹ Conceptul “genocid cultural” porneste de la termenul de genocid, care reprezintă orice act comis cu intenția de a distruge, în tot sau în parte, un grup național, etnic, rasial sau religios prin: uciderea membrilor grupului; atingerea gravă a integrității fizice și psihice a membrilor grupului; supunerea intenționată a grupului la condiții de existență care să conducă la distrugerea sa fizică totală sau parțială; măsuri vizând împiedicarea nașterilor în cadrul grupului; transferul forțat de copii de la un grup la altul.² Exemple de genocid abundă in istoria omenirii, ele par a fi regulate în istoria civilizațiilor. Dintre ele amintim: genocidul din Ruanda, genocidul romilor europeni³, genocidul din fosta Iugoslavia și altele.

    2. Evreii din România de Dinu C. Giurescu
    3. Un citat din Soljenițin. Fragment dintr-o carte publicată la Humanitas.
    Sentimentul national reprimat în mod sistematic izbucneste ineluctabil prin extremisme maladive si vehemente, insultarea lui poate provoca oricînd o reactie agresivã, pînã la sovinism. în anii '70 el s-a manifestat în URSS prin interpretarea tuturor evenimentelor ce aveau loc în lumea si în istoria Rusiei ca fiind un rezultat al actiunilor duse de francmasoni si de evrei. Iar începînd cu anii de perestroika, atunci cînd a apãrut aievea dezastrul secularei înfrîngeri nationale ruse - s-au pornit cu si mai mare înversunare sã caute pe cine sã dea vina, numai pe sine nu. Si exact în aceastã perioadã, cînd poporul s-a vãzut înselat, în prãbusire, jefuit, aruncat în mizerie si dispretuit de toti - tocmai atunci mijloacele etero-gazetãresti eliberate s-au lansat în porecle injurioase si insulte. Ceea ce a provocat în replicã reactia cea mai maladivã, precum trufia nationalã, aroganta, în flagrantã contradictie cu jalnica situatie actualã realã a poporului nostru. într-o cãdere fãrã precedent în istorie, în situatia noastrã aproape disperatã - am mai agravat-o si prin actiuni intempestive, grosiere, purtãtoare de amenintãri.
    Si aici, devastata constiintã rusã s-a simtit ispititã sã-si regãseascã sprijinul pierdut - uite, în unirea nationalismului si bolsevismului. Ceea ce a creat o harababurã de nedescris: confuzia cu "albi si rosii", "reconcilierea" lor nu se stie pe ce bazã, crearea unui "bloc patriotic" împreunã cu comunistii - iar patriotii care nu au acceptat aceastã formã în alegerile din 1990 au suferit cea mai nimicitoare înfrîngere. (Unde, dacã nu aici, sã amintim din nou de nerusinarea fãrã egal privind actualul PC al Federatiei Ruse, care nici mãcar ca denumire nu s-a dezis de fostul comunism si care pretinde a fi o "miscare patrioticã popularã" si adeptã a religiei ortodoxe? Si nici unul dintre liderii lor de astãzi nu se va cãi, nici mãcar nu va aminti pe cîti dintre acesti patrioti si dintre acesti ortodocsi i-au înecat, împuscat, prefãcut în cenusã. Fãrã nici o rusine, ei pun astãzi în ghilimele "ororile bolsevismului", pãi asta "a fost acum o jumãtate de secol - s-a uitat demult"5). Nu, comunismul nu se va putea spãla de acea crimã cosmicã.)
    Concomitent, acesti asa-zisi teoreticieni se întrebau cum sã se salveze rusii prin "euroasianism" sau cum sã scape de crestinism prin intermediul neopãgînismului: "Poate cã aici se va revela noul adevãr pentru Rusia?" în aceastã confuzie s-au pierdut, n-au avut nici o influentã putinele glasuri patriotice rezonabile. Or, tocmai aceste glasuri sînt cele care exprimã masa sãnãtoasã a poporului.
    Si peste aceastã cãdere neputincioasã a constiintei nationale ruse, peste dezastrul general al anilor '90 s-a întins, s-a tot întins aceeasi fîsie de pãcurã.
    încã sub Stalin se descoperise cã termenii "national-socialism" si "hitlerism" nu sînt destul de adecvati pentru injurii - si s-a preluat de pe atunci de la italieni un cuvînt bun de lipit la orice: "fascism". Cuvîntul a fost preluat rapid si de lumea condamnatilor de drept comun - si în lagãre ni se lipea eticheta de "fascist", nouã, detinutilor politici, inclusiv cei care pînã nu demult au luptat pe front. Tot astfel, o datã cu perestroika uitînd rapid totul, s-au pus a plesni cu acel "fascism" întreaga Rusie, principala fortã care a salvat lumea de Hitler. Se asteptau ca din spatele grupuletelor firave, dar zgomotoase ale nationalistilor rusi sã aparã nu stiu ce fortã de temut numãrînd milioane de oameni? Au zãngãnit acuzatiile proferate de pseudointelectualii de orientare radical-democratã, apoi de posturile de radio strãine - cu privire la ofensiva "fascismului rus", care e pe cale sã inunde totul, si paginile cotidianelor moscovite s-au pornit sã batã din cumplitele lor aripe.
    Chibzuitul presedinte al Rusiei a reactionat prompt. La mijlocul lui 1995, imediat dupã rusinoasa noastrã înfrîngere de la Groznîi, prin sîngele si vaietele populatiei primejduite acolo si ale combatantilor însisi, în vederea luptei împotriva teribilului si crescîndului pericol, a fost convocat la Moscova Forumul antifascist mondial. Si în scrisoarea sa din februarie cãtre Adunarea Federalã, presedintele n-a cerut sã înceteze vãrsarea de sînge în Cecenia, ci s-a adresat procuraturii si tribunalelor sã apere cu hotãrîre Rusia de ideologia fascistã.
    Care nu a existat niciodatã în Rusia - si nu aceasta constituie vreo amenintare pentru Rusia.
    Stigmatul de "fascism", precum la timpul sãu cel de "dusman de clasã", "dusman al poporului", actioneazã ca un procedeu eficient pentru a-l descumpãni pe oponent, a-i închide gura, a atrage asupra lui represiuni. Iar stigmatizarea se face dupã împrejurãri. Astfel, simpla noastrã încercare de a ne proteja existenta nationalã de afluxul unor haite nemuncitoare din tãrile asiatice ale CSI (care tarã europeanã nu s-ar arãta îngrijoratã de o atare situatie?) înseamnã fascism! Multe din ziarele noastre s-au exprimat în acest fel.
    Or, s-ar pãrea cã e limpede: dacã e vorba de o cruzime feroce, fanaticã, pornitã pe violentã (definitie pe deplin aplicabilã si primilor bolsevici), atunci spuneti-o precis ori gãsiti un cuvînt nou - dar nu insultati prin dangaua "fascism" poporul care l-a zdrobit pe Hitler.
    Dacã facem comparatia cã, în aceiasi ani, marcati de dezlãntuirea celor mai dure, celor mai intolerante nationalisme în Asia Centralã, în Transcaucazia, în Ucraina (cu detasamentele de asalt UNSO si chiar cu congresul legal de la Lvov al veteranilor diviziei hitleriste SS "Galitia"), acestora nu li s-a pus stigmatul "fascism" - nu putem sã nu vedem în aceastã campanie un reflex irational: sub tirul împroscãrilor cu noroi acuzînd de "fascism rus", sã nu se permitã nici o revigorare cît de micã a constiintei ruse.
    într-adevãr, formele intolerante ale oricarui nationalism pe Pãmînt, fãrã nici o exceptie, constituie o boalã. Si nationalismul maladiv este periculos, în primul rînd chiar pentru propriul popor. Dar nu prin furie si injurii dincolo de orice limitã, ci printr-o abordare educationalã judicioasã în planul constiintei trebuie el transformat într-un nationalism constructiv, creator. Fãrã acesta nici un popor nu si-a fãurit existenta în istorie.


    În româneste de Inna Cristea (Extras din volumul 'Rusia sub avalanșã' de Alexandr Soljenitîn, tipărit la Editura Humanitas.)
    NOTE
    1) Financial Times, 1.II.1996 (N.a.)
    2) Nezavisimaia gazeta, 11.III.1998, p.3. (N.a.)
    3) I. Ogurtov (n. 1937) - fondatorul unei organizatii de inspiratie crestinã personalistã; în 1967 condamnat la sapte ani de închisoare, opt ani de muncã silnicã si cinci ani de deportare.
    4) Vladimir Osipov (n. 1938) - disident din Moscova, întemnitat între 1961 si 1968, arestat din nou în 1974.
    5) Sovetskaia Rossia, 10.I.1998, p.2. (N.a.)

    Asymetria si Dan Culcer va recomanda





    Enciclopedia României

    Blogul ideologic. Titus Filipaș

    Ioan Roșca
    Contrarevoluția din România. O cercetare

    Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi

    Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor

    Revista Verso



    Geovisite

    Revista NordLitera

    Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine

    Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română.
    Etimologii. Resurse lingvistice

    Azi

    Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi.

    Societatea de maine

    Daca nu acum, atunci cînd?
    Daca nu noi, atunci cine?

    S'inscrire a Societatea de maine
    Intrati in Societatea de maine
    Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
    Inscriere : fr.groups.yahoo.com
    Se dedica profesorului Mircea Zaciu

    Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
    Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
    Nicolae Iorga

    Sondaje

    Descrierea situatiei din România

    este exactã
    nu este exactã
    este exageratã
    este falsã
    este exactã dar nu propune soluții
    este exactã dar nu existã solu&#



    Rezultate | Chestionar

    Voturi 21

    Identificare

    Nickname

    Parola

    Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs.




    copyright Dan Culcer 2008
    Contact Administrator — dan.culcer-arobase-gmail.com
    «Cerul deasupra-ti schimbi, nu sufletul, marea-trecand-o.» Horatiu in versiunea lui Eminescu.
    Responsabilitatea autorilor pentru textele publicate este angajata.
    PHP-Nuke Copyright © 2005 by Francisco Burzi. This is free software, and you may redistribute it under the GPL. PHP-Nuke comes with absolutely no warranty, for details, see the license.
    Page Generation: 1.21 Seconds