|
Modules |
|
Who's Online Exista in mod curent, 18 gazda(e) si 0 membri online. Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici |
|
Cautare în labirint |
|
Languages Select Interface Language: |
|
Anunturi: Dan Culcer. Ce se naste din literatura, ce mânânca? Scris la Friday, October 24 @ 18:13:15 CEST de catre asymetria |
Scriitorul Mircea Horia Simionescu la 80 de ani Sub titlul Experimentul MHS - 1 miliard de lei! prozatorul Bedros Horasangian ne anunta, în Ziua, buna vestire : Juriul prestigiosului Premiu Prometheus, acordat de Fundatia Anonimul, a oferit chiar in aceste zile frumoase de toamna Marele Premiu pentru Opera Omnia lui MHS. O consecinta fizica a Premiului consta si in frumoasa suma de un miliard de lei. Nu stim daca impozabili sau nu, dar juriul prezidat de multsimpaticul si eruditul dr. Andrei Plesu (dr. Livius Ciocarlie, Aurelia Mocanu, Alexandru Dabija, dr. Dumitru Avachian) a omagiat astfel o tenace munca de-o viata pentru schimbarea fetelor literaturii. La concurenta cu alti trei prestigiosi artisti care au candidat la Marele Premiu - pianistul Valentin Gheorgiu, pictorul Teodor Moraru si actorul Costache Babii - MHS a iesit invingator. O alegere pe deplin meritorie, nu doar pentru intreg raftul de carti cu care MHS a inzestrat literatura si cultura romana, ci si pentru faptul ca un miliard de lei inseamna cu totul altceva decat cateva miliarde de particule. Un miliard de lei pentru un scriitor cu opera si casa de la Pietrosita inca neterminate - avem o vaga impresie ca asa vor si ramane, cheful de scris al lui MHS depasindu-l pe acela de a-si vedea casa terminata - sunt un teribil accelerator de particule pentru viitorul imediat. Nascuta din literatură si imbogatită de o inimaginabilă imaginatie epică, proza generată de căutări prin subteranele umanitătii și ale istoriei, regenerată de o profunda stiinta a organizarii textului, opera lui MHS - in 2007-2008 Humanitas a reeditat binevenit cele patru volume ale tetralogiei maestrului de la Pietrosita - da masura unei intregi literaturi romane. Modul in care MHS a servit literatura romana ramane exemplar. Intregul ciclu al corpusului de texte din "Ingeniosul bine temperat", alcatuit din, "Dictionar onomastic", "Bibliografie generala", "Breviarul" si "Toxicologia", publicate initial intre 1969 si 1983, este doar partea cea mai vizibila a ciclotronului sau epic. Recitirea acestei capodopere, premiata cu un miliard de lei, ar trebui sa devina o lectura plina de farmec, pitoresc&melancolie, dar si erudite digresiuni despre originea noastra si a universului unde ostenim zi de zi. Republic în semn de omagiu la adresq scriitorului ajuns la 80 de ani, un articol din revista Vatra de acum aproape trei decenii, dedicat uneia din cărțile lui MHS, text reprodus la cererea scriitorului ca prefață la una din cărtile reeditate la Humanitas. Dan Culcer Raport cu privire la ACTIVITATEA ANTIRÃZBOINICà a prozatorului MIRCEA HORIA SIMIONESCU În tradiþia europeanã nobilã ºi productivã a povestirii filozofice voltairiene, a pamfletului sau utopiei negative swiftiene, exploatând cu pricepere posibilitãþile expresive ale limbii române, validate, de la Caragiale încoace, prin performanþe stilistice excepþionale, Mircea Horia Simionescu scrie o istorie a calamitãþilor, un condensat de istorie a nãpastelor, a nenorocirilor, provocate ºi suportate de umanitate în mersul ei, agale sau pripit, spre „împlinirea“ unui impuls tembel de autodistrugere. Cartea nu este un tratat în care situaþii istorice cunoscute sã ilustreze afirmaþiile generalizante ale unui narator omniscient. Nucleul ei îl formeazã o situaþie epicã alegoricã ºi fantasticã, care are un versant strict realist. Un colocviu al vieþuitoarelor, „într-o lume ce a renunþat la prejudecata divizãrii sufletelor în regnuri, familii, specii“, pe tema destinului lor anterior metamorfozei, pe când erau oameni ºi aspirau sã nu mai fie, ne îngãduie sã citim intervenþiile colocviale ca fragmente autobiografice ale câtorva zeci de personaje, prin intermediul cãrora se traseazã portretul-robot al unei istorii demenþiale, plinã de violenþã, iraþionalã, al cãrei scop, dacã admitem cã istoria este expresia unui scop, este atingerea de cãtre umanitate a stãrii paradiziace: starea de obiect. Metamorfoza este o operaþiune de optimizare, parcursã în etape, de la om la obiect, prin transgresiunea tabuului umanitarist ºi antropocentric, prin „hibrizi cu înalte randamente“, aproximarea stãrii paradiziace este o tendinþã ireversibilã ce s-a exprimat întâi prin recunoaºterea inferioritãþii condiþiei umane, apoi prin practicarea efortului de autodepãºire („ieºirea din piele“, sub îndemnurile biciului) prin critica sistematicã a acestei condiþii stupide de biped (omul — „formã aberantã a naturii“; „mizerabila mocirlã a smintelii orgolioase, gustând bâlbâiala, dialectica ºi cefaleele cu care se plãtesc excesele unui singur organ“). „Sublima metamorfozã“, ireversibilã, despre care teoretizeazã Conrad Abricht de Rollzang ºi Elevator, naratorul uneia dintre cele ºase „cãrþi“ ale istoriei, înseamnã „trecerea de la condiþia de biet om la aceea de mãreþ dobitoc, mai apoi de uºoarã pasãre ºi insectã ºi, în sfârºit, la minunata ºi de mult râvnita stare de obiect“, trecere care se realizeazã prin detonarea unei bombe cu hidrogen, eufemistic numitã undeva „accelerator de celule ºi osmoze“. Cei care participã la colocviu sunt fiinþe omeneºti care au pãºit peste pragul morþii ºi s-au întrupat în fostele regnuri „inferioare“, despre a cãror superioritate idealã ºi practicã aflãm cu lux de amãnunte. Iulius Caesar e un ºoarece-de-câmp. Starea colectivã paradiziacã este nisipul, „alcãtuit din fire inombrabile“, în masa cãrora „existenþa individualitãþilor anonime nu intereseazã pe nimeni, privirea retrospectivã devine imposibilã“, ºi unde „doar viiturile ºi apele ºtiu ce sublime sunt destinele pe care le rãscolesc într-un prezent continuu ºi persistent“. Amnezicul este fericit. Alegoria ar putea fi plictisitoare, chiar simplistã, dacã am considera-o în sine, schemã demonstrativã cu un scop profilactic sau anafilactic. Alarme antirãzboinice s-au mai dat. Cu rezultatele cunoscute. Mircea Horia Simionescu face literaturã. De aceea, refuzând condiþia de „perforator“, constructorul cãrþii schimbã încã o datã perspectiva, precum fãcuse ºi Swift, fãrã sã aibã nevoie sã schimbe locul, sã-ºi treacã personajul din Liliput în Laputa. Colocviul regnurilor transumane se vãdeºte a fi o disputã între alienaþi, între alienaþii unui ospiciu, bine pãzit pânã de curând, izolat de realitãþi, unde germenele conflictului — o fotografie reprezentând o plajã pustie/pustiitã pe un þãrm japonez — are valoarea unui detonator. Înãbuºirea distrugãtorului conflict între alienaþi, care a periclitat disciplina ºi a speriat paznicii, se face prin mijloace radicale: interdicþia introducerii gazetelor care în mâna unor pacienþi fãrã discernãmânt ºi cu delir de interpretare provoacã solidarizãri „pentru cauze fanteziste“. Vinovãþia aparþine, evident, portarului care a înlesnit penetraþia ºi care este necesarmente eliminat. Realitatea unor valuri de nisip apãrute în incinta ospiciului este recunoscutã însã de directorul stabilimentului; finalul devine astfel ambiguu: nu ºtim dacã delirul de interpretare l-a cuprins ºi pe director sau fenomenul de obiectivizare visat de utopiºti se realizeazã totuºi; atunci alienaþii sunt nu doar ilustrãri teziste ale fenomenului, ci ºi practicienii ºi protagoniºtii lui. Într-un al treilea plan apare o nouã modificare de perspectivã, unde relatãrile — ca ºi notele care le însoþesc — sunt opera unui autor Anonim al Istoriei (textul este o ficþiune comentatã, confruntatã cu realitatea ºi cu realitatea ficþiunii), lucrare literarã care îmbracã trãsãturile unei utopii negative (distopii), cea mai virulentã ºi radicalã dintre cele pe care le-am citit, pentru cã transcende planul umanului, dar rãmâne umanistã, nu opereazã cu dihotomii melioriste, ci, apelând la o construcþie de univers fictiv ultracoerent, reproduce utopia în spirit ºi schemã (izolare, optimism progresist, terorism egalizator, centralism), o dubleazã în chiar fiinþa ei cu un model negativ ºi pãstreazã lizibilitatea ca o trãsãturã a universului epic, fãrã nici o concesie fãcutã unor ideologeme destructurante, unui tezism aliterar. Ficþiunea e produsul unei lucide observaþii sociale a cãrei radicalitate, deºi se pãstreazã în limitele stilistice ale blândeþii, este de o violenþã irevocabilã. În saloanele deschise de autorul acestei istorii (isterii), anacronismul, aº spune, este de rigoare. Reducerea la absurd devine sistem generator de epic (despre sindromul aniversãrilor la furnici), scepticismul — o filozofie a luciditãþii ºi speranþei, iar performanþa stilisticã se banalizeazã prin frecvenþã, recãpãtându-ºi însã valoarea dacã citim textul ºi ca pe un repertoriu de procedee retorice. Procedee ale paraliteraturii (inclusiv ticuri ale anticipaþiei ºtiinþifice) sunt preluate ºi înnobilate, în acest sens miºcarea fiind sincronã ºi paralelã cu aceea din nivelul de lecturã ideologicã: regnurile inferioare devin superioare. Indeterminãri sau supradeterminãri, temporale ºi spaþiale, toponimice imaginare ºi redistribuiri topice construiesc coordonatele acestei distopii ºi discronii (ucronii), o mare inventivitate consumându-se cu folos în toate paginile textului. Ironia finã se aflã în „coexistenþã paºnicã“ cu calamburul ºi cacofonia dirijatã, anagrame, anale, analecte ºi anamorfoze se învecineazã sau învenineazã, e o pastiºã a stilurilor emfatice, parodie a riguroaselor ritualuri protocolare ale epocii noastre când dezordinea spiritului catã sã fie contratã, compensatã de încolonarea decoloratã ca mascã a haosului. Sunt descrise performanþele metamorfotice ale spiritului mesianic, consecinþele dezastruoase ale punerii în practicã a delirului totalitar organizat ºi sistematizat (vezi fragmentul interpolat la Note în care mulþimile, adunate într-un stadion înconjurat cu sârmã ghimpatã ºi pãzit, ascultã interminabilul discurs al unui mesia cu identitãþi multiple, descripþiile variantelor de viitor cu care sunt mereu amãgite, lipsa rãspunsurilor la probleme vitale). Dar discuþiile pot fi oricând curmate dupã bunul plac al Linetei Gewindbor, focosul bombei cu hidrogen, care e convinsã cã „vorbãria multã e sãrãcia obiectului“. Lumea ei, care „trãieºte sub apãsarea imaginii — adevãrate sau numai posibile —, se poate considera marcatã adânc de catastrofã“. Historia calamitatum „nu consemneazã“ — ne spune comentatorul — „evenimente care sã nu poarte semnul dezastrului“. Textul lui M. H. Simionescu se organizeazã dupã principiul „totul e mai mare decât suma pãrþilor“, ºi, deºi inoperant sub aspectul pragmaticii sociale, de o „inutilitate desãvârºitã“, el este totuºi ceva („din moment ce e alcãtuit din cuvinte“), o carte de mare artã ºi desãvârºitã utilitate în ºi pentru literaturã în primul rând, un argument de probitate ºi luciditate în defavoarea demenþei belicoase, a utopismului totalitar. DAN CULCER Vatra, nr. 120, martie 1981 Nota: Citiți și răspindiți acest manifest! |
Asymetria si Dan Culcer va recomanda Enciclopedia României Blogul ideologic. Titus Filipaș Ioan Roșca Contrarevoluția din România. O cercetare Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor Revista Verso Geovisite Revista NordLitera Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română. Etimologii. Resurse lingvistice |
|
Azi Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi. |
Societatea de maine
Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului. Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede. Nicolae Iorga |
|||||||||||
|
Sondaje |
|
Identificare Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs. |