|
Modules |
|
Who's Online Exista in mod curent, 34 gazda(e) si 0 membri online. Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici |
|
Cautare în labirint |
|
Languages Select Interface Language: |
|
Jurnal: Dan Culcer. Capitalism etnic sau capitalism pur si simplu? Scris la Monday, February 23 @ 20:20:39 CET de catre asymetria |
Chestiunea existenței unui iredentism unguresc nu m-a preocupat decât de prin anii optezeci. Sunt un român ardelean bilingv, nu credeam într-o criză geopolitică majoră, sistemul european al frontierellor părea stabil, nu am avut niciodată sentimentul că ungurii ardeleni, cu care eram în contact, m-ar urî sau ar dori să-mi facă rău, le înțelegeam și le înțeleg eforturile dramatice de a-și păstra intactă identitatea. Dar vedeam aceste eforturi în cadrul unui Ardeal care este al nostru, al tuturor, fără separări și ghettoizări din nici o parte. Între 1971 și 1980 eram prins de activitatea de redactor al Vetrei, relațiile mele cu scriitorii unguri din România erau bune, chiar prietenești, așa cum amicale erau și relațile cu câțiva traducători din română în maghiară pe care îi cunoscusem cu vreun deceniu în urmă la Budapesta, oraș plăcut deși cernit de război și cărbunii de proastă calitate folosiți la încălzit. Mă scandaliza cenzura care ne forfeca pe toți, români și unguri deopotrivă. Iar criza alimentară nu făcea în județul Mureș deosebiri de etnie, deși tocmai existența unei minorități majoritare în acest județ îi obliga pe activiștii de partid din județ să facă eforturi, în contradicție cu pauperizarea generală impusă prin plata în marș forțat a datoriilor externe, să mențină un nivel de trai ceva mai ridicat, ca să se evite probabil prin comisii și parlamente americane declarații demagogice despre un imaginar genocid nu doar cultural, care ar fi amenințat nu doar identitatea, ci și comunitatea cu pieirea fizică. Dar lucrurile s-au schimbat după 1989, propaganda iredentistă s-a reactivat, mai mult chiar au apărut formațiuni politice și paramilitare cu programe iredente și violente. Lucrul se vede mai bine pe Internet decât în presa scrisă, care este mult mai controlată de o cenzură discretă neoficială, doar că trebuie să știi ungurește ca să poți avea acces la aceste mesaje din ce în ce mai violent voluntariste. Orientarea neocolaboraționistă a UDMR a fost depășită pe la extremitatea ei dreaptă, au apărut Uniunea Civică Maghiară dar și alte formațiuni parapolitice, iar comportamentul unei aparente majorități politice maghiare devine tot mai supus presiunilor acestor extreme. Este evident că aici s-a produs o breșă, unul din factorii favorizanți fiind incapacitatea istorică a clasei politice bucureștene de a simți ce înseamnă și ce ascunde tensiunea etnică în Ardeal, de a negocia calm, de a discuta pe bază de realități sociale, geografice, dar și etnice (a se vedea articolul lui Ion Coja în Asymetria), de a discuta despre surse și resurse economice, rețele de comunicații și nu despre privilegii medievale obsolete, de a pune în evidență caracterul ireversibil al unei situații demografice și de a păstra controlul statal asupra bogățiilor subsolului și altor resurse esențiale (pădurea, apele, din unghi economic dar și ecologic). O tensiune etnică de asemenea factură nu are surse naturale, ea este provocată dinspre o parte a Ungariei extremiste dar și din interior, de grupuri active care își asumă misiuni mesianice, susținute, dirijate de grupuri de lobby capitaliste care încearcă să construiască, în anumite zone ale Ardealului, situații economice favorabile instalării unui capital de origine ungaro-americană, o cale a recuperării mult dorite a Ardealului. O altă cale este manifestarea pretențiilor de reîmpământenire a resturilor nobilimii maghiare ardelene, emigrată după 1919, sau decimată după 1947. Complet lipsite de temei juridic modern, după dedomajarea optanților latifundiari unguri, în urma unui proces internațional câștigat de Nicolae Titulescu pentru Statul român, pe baza unor tratate acceptate și ratificate de comunitatea internațională, aceste pretenții de recuperare a bunurilor răscumpărate de Statul român deja, în loc să fie respinse de plano, sunt tolerate și chiar încurajate. Autonomia secuilor este doar o unealtă în realizarea acestor scopuri îndepărtate dar niciodată uitate. Ea nu va favoriza dezvoltarea liberă a zonei ce trebuie dezanclavată și nu închisă sub un control etno-monopolist. Orice monopol atinge interesele majorității. Situația din insulele franceze Martinica, Gauadelupa, din Reunion, unde s-au instalat de decenii monopoluri productive și comerciale, nu exprimă decât secundar un raport de subordonare și dependență între indigenii colorați și descendenții foștilor coloniști, ci este un fenomen de exploatare monopolistică unde culoare pielii săracilor nu îi face mai puțin săraci decât albii săraci. Asta poate fi soarta secuilor în orice zonă protejată care va deveni o rezervație de vânătoare pentru etno-capitaliști secui, cu sau fără scrupule morale. Dan Culcer Bibliografie Victor Jinga, Probleme fundamentale ale Transilvaniei, ediția a II-a, Editor Muzeul județean de istorie, Brașov, 1995, carte interzisă în România după 1945. Victor Jinga a fost economist. Din subcapitolul 2. Secuii, p. 305 și 317, extragem două citate care rezumă magistral chestiunea. «Insula secuiască apare și ca un anacronism, în marea cea mare a românilor care de toate părțile ei își întind stăpânirea etnictății lor până la Tisa, Dunăre și apele Pontului Euxin. Taina menținerii acestei singularizări etnice rezidă în incontstabilele însușiri etno-biologice ale acestei populații, în afluxul de elemente românești asimilate, în conștiința trecutului ei vitejesc și în protecționismul larg de care s-a împărtășit în ultimele 2-3 veacuri din partea statului maghiar și a Principatului Transilvaniei, din care a făcut parte timp de secole (1437-1848) ca una din cele trei națiuni privilegiate.» « România -după 1919- a realizat trei mari reforme, din care s-au îmărtășit și secuii, deopotrivă cu toți cetățenii țării și anume : reforma agrară, reforma votului universal și reforma conversiunii datoriilor agricole, în afară de alte reforme mai puțin importante, efectuate și acestea într-un larg spirit de echitate socială, poltică și economică.» «Problema secuiască era extrem de acută ❲pînă❳ în anul 1918 când Transilvania s-a unit cu România. Congrese, memorii, imprecații, comisariate etc. se dedicaseră operei de ridicare a secuilor. Rezultatele fuseseră mediocre pentru că toți reformatorii și înnoitorii nu se hotărâseră să lupte pentru schimbări structurale în ansamblul vieții secuiești. Nemeșii erau prezenți - și numai în folosul lor- în toate conducerile băncilor și ale tuturor inițiativelor economice producătoare de venit. Iar direcția pe care oficialitatea ❲ungurească❳ voia să o dea migrațiilor secuiești nu era acceptată de masele populare, care prin tradiție și determinate de interese economice, continuau să se îndrepte spre orașele și câmpiile moldo-muntene.» Dan Culcer P. S. Ar fi interesant de știu spre ce zone se orientează acum forța de muncă excedentară din cele trei județe. Iată ce îi scriam, pe tema iredentismului și pe marginea reacțiilor inadecvate ale lui Ion Lăncrănjan, bun român ardelean, de-a nost, cum se zice, dar polemist greoi și incult, scriitorului Coriolan Gheție, în 1983. Scrisoarea s-a păstrat în Dosarul de urmărire informativă (DUI) pe care Securitatea l-a deschis în 1972 pe numele meu, sub numele de cod "DINU". Cred că nu am de ce să-mi schimb opiniile mai jos exprimate, tocmai fiindcă știu că eforturile de a dezmembra România nu sunt noi, ele nu vin doar dinspre Apus ci și din Răsărit, iar politica unor lideri unguri, secui, ruși sau ucrainieni -prin cozile de topor reciclate de gen Voronin sau Iurie Roșca, are mereu în vedere și această ipoteză. Continuarea după Notă Al.L.-S.31-25-Nr… 00351809-15 iunie 1983 Nr. ex. 2 Ex. nr.1 Insp. Jud. Mureș-S N O T A „Dinu” din Tg. Mureș, i-a confiat* lui CORIOLAN GHETIE, din București Piața Dorobanți nr.4 că : „Stimate d-le CORIOLAN ! Am plăcerea să vă confirm primirea scrisorii dvs. și să vă mulțumesc pentru gîndurile bune. In legătură cu necesitatea unei bune contrapropagande, ca răspuns la modul în care se pune problema Transilvaniei în străinătate, v-aș sugera așa cum i-am spus-o și d-lui VASILE NETEA, reluarea integrală a textelor publicate în cunoscuta «Revue de Transylvanie» și publicarea lor într-un circuit european și american. Autorii acestor texte sunt marii noștri istorici, de la ION LUPAS la SILVIU DRAGOMIR. Nu cred că se poate spune mare lucru în plus în chestiunea ardeleană. Dacă s-ar fi făcut o sistematică informare a străinătății, n-am avea nevoie de contrapropagandă. O mare naivitate, dacă nu incompetență au lăsat să se adune chestiunile neclare, să se escamoteze problemele. Pe de altă parte, în ce mă privește, cred că sunt necesare delimitări față de invocările delirante ale unor „patrioți” de conjunctură sau ale unor inși de superficială informare, subculturali chiar care își exprimă, cu o mare doză de iraționalitate, anumite convingeri pseudoistorice, preluate nerumegate din mediul lor de formație. Ca să fiu mai clar, nu cred că un scriitor ca ION LANCRANJAN era cel chemat să-și exprime, într-un stil pseudopolemic, neliniștile referitoare la iredentismul latent al unor intelectuali maghiari din Ardeal sau de aiurea. Cu atît mai mult cu cît nu e vorba neapărat de iredentism ci de o „legitimă” chiar dacă neconvenabilă, din unghiul românesc, stare de alertă, tocmai pe fondul problemelor țării, pe care minoritarii (instabili prin definiție, cînd sunt aparținătorii unei pături de privilegiați, cum e cazul tocmai cu aceia care au intrat în discuție și care sunt purtători de cuvînt ai minorității) le resimt altfel decît majoritarii. A ști să cedezi în neesențial și să fii ferm în chestiuni vitale, mi se pare o politică realistă în raporturile cu alte națiuni sau naționalități. Pe lîngă faptul că verbul său este tern sau scrîșnit, dar inexpresiv, grandilocvent într-o retorică care nu învinge și nu convinge, aspectele abordate nu sunt întemeiate pe faptele cu adevărat grave ale epocii postbelice ci pe impresii de istoric diletant, total necunoscător al textelor celeilalte părți, acolo unde ar fi ele vulnerabile cu adevărat. De aceea textul lui I.L. este teribil de vulnerabil și nu mă mir că la B-pesta i s-au dat replici cărora cu greu li se va putea răspunde eficient. Nu trecutul ar fi terenul privilegiat al confruntării, ci prezentul. Iar românii au argumentul de existență. Orice greșeală este exploatată. Si cele multe, conținute în stilul aluziv, neclar, adoptat de I.L., se răzbună. Ce importanță are dacă am scrie în cîteva județe numele de localități în mai multe limbi, cînd oricum practica verbală este aceasta. Așa trezim doar reacții de solidarizare care, în cadrul unei minorități, se obțin repede și fără multă vorbărie, prin complicitate naturală. Altceva ar fi de luat în seamă. De pildă faptul că un ghid turistic tipărit la B-pesta se intitulează „Utazas Erdelyben”. Nu confiscînd la intrare o enciclopedie de etnografie rezolvăm problema, ci definind printr-o convenție interstatală necesitatea de a se preciza, la orice folosire a unui nume de localitate din România, această apartenență. Dar, pe de altă parte, nu puteam să-i învățăm pe ungurii noștri că se trag din Rom, nu e corect să nu aibă un manual cu propria lor istorie, scris de români, în istoria oricăruia din popoarele învecinate. Acțiunea de propagandă românească în toate domeniile mi se par deficitară, inconsecventă, investind mari sume în domenii de mică utilitate practică. Multă vorbărie în locul unor serioase acțiuni de cointeresare a acelei părți din românimea „diasporei” ale cărei atitudini și valori pot constitui cel mai serios sprijin. In ce mă privește, aș fi interesat, dacă aș putea să-mi încropesc o bibliotecă corespunzătoare, să încerc a scrie cîteva studii despre cultura românească de dincolo de hotare, fără nici un rabat la calitate, fără a ceda stilului encomiastic sau aceluia plîngăcios polemic, o retorică care se practică, indusă de atitudinea sentimentală față de frații rătăciți, izolați, dușmani etc. Alcătuirea unei astfel de biblioteci la Tg. Mureș este foarte grea, dacă nu imposibilă. Am încercat să aduc cîteva cărți, dar mi-au fost luate la vamă și oricît am încercat să-mi apăr poziția și să-mi motivez gestul, nu am reușit să conving, suspiciunea fiind mult mai puternică. In schimb un mercenar [Artur Silvestri], dispus să se vîndă oricui plătește bine, este pus să comenteze primitiv polemic una dintre cărțile care mie mi s-au confiscat. Nu aveam de gînd să o comentez în presă, ar fi fost însă o utilă sursă de informare cu privire la produsul literar românesc în străinătate. Materialul existent este de pe acum imens și, așa cum se întîmplă și în alte domenii ale cercetării istorice, culturale românești, efortul de pătrundere și sistematizare se găsește mult sub nivelul necesităților prezentului și, mai ales, ale viitorului. Inchei, mulțumindu-vă încă odată pentru bunăvoință și pentru încredere. Cu cele mai bune sentimente. Dan Culcer”. -F.A.S-50-nr. 007134 din 21.06.1983 -Nr. exp.2 -Rd. nr.015-1346 -M.O. 1 bucată -Exp.1 la S.I. S.I.-GN * Confiat, infinitiv a confia , verb de origine franceză, cu sensul de a mărturisi. În jargonul Securității acest franțuzism care sună bizar acoperă probabil de fapt operația abuzivă, ilegală și anticonstituțională, chiar și într-o țară cu regim autoritar comunist, de reținere a corespondenței private a celor supravegheați în mod secret. Ceea ce înseamnă că după deschiderea și copierea discretă a scrisorii, ea a fost repusă în circulație și a ajuns la destinatar, unde poate fi regăsită daca acesta avea instinctul istoric de a-și păstra corespondența primită, dacă nu pătimise deja în vreun fel, în România din anii 50, pentru acest prost obicei. Nota: Pentru a ilustra caracterul manipulatoriu al incitării tensiunii interetnice, așa cum este văzut el în realitatea socială a județelor respective, dăm un citat ceva mai lung din editorialul «Duhoarea politică a sentimentului etnic» publicat în Covasna Media. Postat la 5 Februarie, 2009; împreună cu patru comentarii semnificative ale unor cititori ai publicației. »Acum patru ani, Asociația „Pentru Comunitate“ se năștea în urma unui scandal politic căruia se dorea a i se imprima o tentă etnică. Voi aminti – chiar dacă unii cunosc foarte bine – circumstanțele de atunci ale apariției unei mișcări fără precedent: instalarea unui prefect maghiar în Covasna nu era privită ca un eșec al negocierii politice dintre partidele aflate la guvernare în acel moment (PD, PNL și UDMR), ci ca un atentat la integritatea națională și la siguranța fiecărul locuitor român al acestui județ. Cu toate că posturile (și cel de prefect, și altele) s-au pierdut la masa verde, se încerca acreditarea ideii că prefectul nu ar fi un instrument politic, ci însăși ultimul bastion al românismului în Covasna. Am considerat greșită această provocare a unor politiceni care au pierdut negocieri POLITICE și vor să recupereze prin MANIPULAREA MASELOR. Am spus atunci și o repetăm de câte ori avem ocazia că: „(…) în județul Covasna natura problemelor nu este una interetnică, nici de conflict al generațiilor, ci una a mentalităților. Incompetențele se ascund ușor în spatele etniei, iar exacerbarea naționalismului este cea mai facilă acoperire a eșecurilor politice.” (Nota Dan Culcer - Asta era situația din județul Mureș, prin anii 80)(extras din „Manifestul pentru Normalitate“ al Asociației Pentru Comunitate) (…)Paradoxul, exact ca în curtea lui Strâmbă-lemne, este al UDMR, care se vaită că ce se întâmplă cu oamenii Uniunii (atenție, nu cu maghiarii!) este epurare etnică! Hai, nu zău? Vă voi spune exact ca acum patru ani, domnilor politicieni: ați pierdut pe plan politic, păstrați scandalul în aceeași zonă! Ciorovăiți-vă cât vreți cu partenerii (sau dușmanii) de breaslă, dar lăsați tulburările etnice deoparte! Războiți-vă cât și cum vreți, însă dați-ne voie să ne zâmbim în continuare pe stradă! Și, mai ales, lăsați sentimentele naționale la loc, în sufletul fiecăruia. Nu știu cum reușiți, dar când le scoateți voi la iveală încep să aibă duhoare de hoit.« Dan Manolachescu « 1. Alex says: Februarie 6th, 2009 at 4:07 pm Daca partidele etnice ar disparea ar fi foarte bine pentru omenire. Nu numai ca au statut discriminator, in randul lor neputand intra anumite persoane din cauza culorii pielii sau a religiei, dar ele rapesc dreptul la opinie al propriilor simpatizanti. Ca exemplu, un UDMR-ist nu poate fi de stanga, de drepta sau de … centru-stanga, el trebuie sa fie cum ii dicteaza marcu belu, nu poate alege conform profesiei saule sau ieologiei proprii. Cu ajutorul sentimentului national oamenii sunt manipulati de partide care au in spate adevarati mafioti! 2. Robert says: Februarie 8th, 2009 at 5:35 pm In interiorul UDMR sunt mai multe platforme: liberal, conservator, socialist, etc… poate inainte de pareri date, putina informare nu ar strica. 3. anonimus says: Februarie 8th, 2009 at 8:51 pm Traim aici de ani buni, iesim la bere, ne unim destinele unii cu altii, invatam impreuna, iar niste maimutoi ca Marko Bela incita spiritele nationaliste. Sa iti fie rusine!!! 4. dey says: Februarie 9th, 2009 at 2:35 pm Dupa cum ziarul dumneavoastra are un articol, reiese forte clar, ca cei care instiga populatia este Primarul cu gasca lui.Nici chear partidul UDMR nu a fost de acord cu acest mars dar puterea pentru os(de-a nu-si pierde fotoliu, dea nu observa si celelalte judete marsaviile care le fac consilierii nostri, le ascund sub aripa asta a nationalismului,al etniei). Rusine lor.« |
Asymetria si Dan Culcer va recomanda Enciclopedia României Blogul ideologic. Titus Filipaș Ioan Roșca Contrarevoluția din România. O cercetare Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor Revista Verso Geovisite Revista NordLitera Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română. Etimologii. Resurse lingvistice |
|
Azi Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi. |
Societatea de maine
Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului. Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede. Nicolae Iorga |
|||||||||||
|
Sondaje |
|
Identificare Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs. |