Asymetria - revue roumaine de culture, critique et imagination

Modules

  • Home
  • Arhive
  • AutoTheme
  • AvantGo
  • Avertizari
  • Conținuturi
  • Search
  • Submit_News
  • Surveys
  • Top
  • Topics

  • Who's Online

    Exista in mod curent, 23 gazda(e) si 0 membri online.

    Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici

    Cautare în labirint




    Languages

    Select Interface Language:


    Istorie recenta: Liliana Corobca. Declinul cenzurii comuniste
    Scris la Tuesday, March 24 @ 18:25:25 CET de catre asymetria
    Historia oculta Declinul cenzurii comuniste

    Cenzura comunistă, exercitată de diverse structuri, nu trebuie confundată cu instituția cenzurii, Direcția Generală a Presei și Tipariturilor, care a fost înființată în anul 1949, transformată în Comitetul pentru Presă și Tiparituri în 1975 și desființată în 1977. Desființarea D.G.P.T. trebuie legată atât de întărirea puterii lui Nicolae Ceaușescu, de schimbările economice și politice din țară, cât și de modificările survenite în sistemul identic din U.R.S.S., care a fost modelul instituției românești de cenzură. în anul 1973 ia ființă, pentru prima dată în cadrul D.G.P.T., un consiliu de conducere, format nu doar din membrii cei mai importanți ai instituției: Ion Cumpănașu, directorul D.G.P.T., Antonie Săndescu, Horia Panaitescu, Gheorghe Ionescu ș.a., dar și din „oameni de răspundere din diferite domenii care au legătură directă cu obiectul activității D.G.P.T.”: Nicolae Dragoș – șef de secție, membru al colegiului redacției ziarului „Scânteia”, George Ivașcu – vicepreședinte al Uniunii ziariștilor din România, redactor șef al revistei „România literară”, Valeriu Râpeanu – directorul Editurii „Mihai Eminescu”, Marin Preda – directorul editurii „Cartea Românească”, Vasile Nicolescu – directorul Direcției literaturii, publicațiilor literare și scenariilor de film din Consiliul Culturii și Educației Socialiste, Ion Zahiu – director adjunct al Editurii politice ș.a. Acest consiliu, format în locul fostului „Colegiu al D.G.P.T.” este schimbarea cea mai importantă care va duce la dispariția instituției (nu a și a cenzurii, din păcate, în anii ’80 cenzura e la fel de cruntă și eficientă). Când cineva din afara instituției îi comentează sau îi judecă atribuțiile, cândva secrete și intangibile, propune „îmbunătățiri” și „instituționalizarea mai fermă, mai precisă, mai democratică” a D.G.P.T. (Valeriu Râpeanu), aceasta înseamnă începutul sfârșitului.

    Declinul cenzurii comuniste

    Cenzura comunistă, exercitată de diverse structuri, nu trebuie confundată cu instituția cenzurii, Direcția Generală a Presei și Tipariturilor, care a fost înființată în anul 1949, transformată în Comitetul pentru Presă și Tiparituri în 1975 și desființată în 1977. Desființarea D.G.P.T. trebuie legată atât de întărirea puterii lui Nicolae Ceaușescu, de schimbările economice și politice din țară, cât și de modificările survenite în sistemul identic din U.R.S.S., care a fost modelul instituției românești de cenzură. în anul 1973 ia ființă, pentru prima dată în cadrul D.G.P.T., un consiliu de conducere, format nu doar din membrii cei mai importanți ai instituției: Ion Cumpănașu, directorul D.G.P.T., Antonie Săndescu, Horia Panaitescu, Gheorghe Ionescu ș.a., dar și din „oameni de răspundere din diferite domenii care au legătură directă cu obiectul activității D.G.P.T.”: Nicolae Dragoș – șef de secție, membru al colegiului redacției ziarului „Scânteia”, George Ivașcu – vicepreședinte al Uniunii ziariștilor din România, redactor șef al revistei „România literară”, Valeriu Râpeanu – directorul Editurii „Mihai Eminescu”, Marin Preda – directorul editurii „Cartea Românească”, Vasile Nicolescu – directorul Direcției literaturii, publicațiilor literare și scenariilor de film din Consiliul Culturii și Educației Socialiste, Ion Zahiu – director adjunct al Editurii politice ș.a. Acest consiliu, format în locul fostului „Colegiu al D.G.P.T.” este schimbarea cea mai importantă care va duce la dispariția instituției (nu a și a cenzurii, din păcate, în anii ’80 cenzura e la fel de cruntă și eficientă). Când cineva din afara instituției îi comentează sau îi judecă atribuțiile, cândva secrete și intangibile, propune „îmbunătățiri” și „instituționalizarea mai fermă, mai precisă, mai democratică” a D.G.P.T. (Valeriu Râpeanu), aceasta înseamnă începutul sfârșitului. într-un sistem comunist nu poate exista o instituție a cenzurii „democratică” (probabil e destul de dificil și în alte sisteme) și de fapt, reprezentanții din afară doreau să exercite ei controlul total asupra domeniilor pe care le conduceau, încercând să reducă postcontrolul sau supracontrolul instituției de cenzură. Ceea ce se va întâmpla, sub supravegherea atentă a C.C. al P.C.R.
    Stenograma ședinței de constituire a Consiliului de conducere al Direcției Generale a Presei și Tipăriturilor din 11 iulie 1973 este una dintre cele mai interesante mărturii privind declinul D.G.P.T. Acordându-se atenție în special atribuțiilor instituției și „modalităților de realizare a lor” (punctul 1 la ordinea de zi), se comentează foarte sumar  „Caietul de dispoziții privind datele și informațiile nepublicabile conform Legii pentru apărarea secretului de stat” (punctul 2) și aproape deloc „Planul de muncă al Consiliului pe anul 1973” (punctul 3). Monopolul discuției îl deține, desigur, „Tovarășul Cornel Burtică, membru supleant al Comitetului Executiv, secretar al Comitetului Central al P.C.R.”. Funcționarii D.G.P.T. se află oarecum în „defensivă”, trebuind deseori să se scuze, să explice pe ton umil, să asculte sfaturi, propuneri și lecții ca, la sfârșit, să fie „apărați” de același C. Burtică (tactică bine cunoscută!): «Trebuie să spunem că se petrec uneori și lucruri negative din cealaltă parte, adică nu de la Direcția Presei, ci de la tovarăși care nu au curajul să spună deschis celor în cauză: „nu e bună lucrarea” – așa cum spunea, de exemplu, tovarășul Marin Preda – „domnule, cartea este anticomunistă, eu sunt editură comunistă și ca atare nu ți-o pot publica, că nu ai ce căuta la mine, nu e pe profilul meu, du-te în altă parte.” Dar, se întâmplă și următorul aspect: uneori nu există – să nu zic – curajul, dar, oricum, parcă ți-e greu să-i spui autorului „cartea e proastă, nu corespunde exigențelor cutare sau cutare” și atunci i se spune: „păi, dragă, ce să-ți fac, nu vrea Direcția Presei să-i dea drumul”. Sau, „nu vrea Secția propagandă și presă”. Aici sigur va trebui să se lucrze într-un spirit de deplină loialitate, adică unde este al Direcției Presei este al Direcției Presei, unde este al celorlalți, al editurilor să fie al editurilor.»
    întreprinderea de stat pentru imprimate și administrarea publicațiilor (I.S.I.A.P. subordonată Consiliului Culturii și Educației Socialiste), despre care se discută la începutul ședinței, va trece, în cele din urmă, în subordinea D.G.P.T., „având de administrat și deservit în principal publicațiile din Capitală care nu sunt în cadrul Editurii Scânteia”. E vorba de un transfer provizoriu de putere, când iai de la o instituție, dai alteia pe care o desființezi după câțiva ani.
    Relația dintre cenzor și scriitor putea fi asemănată, până la un punct, cu aceea dintre un călău și  jertfa sa. Ceea ce nu mai este valabil, când din consiliul de conducere al cenzurii fac parte mari scriitori. Un Marin Preda discutând, cu competență, alături de Cornel Burtică sau Ion Cumpănașu despre „atribuțiile D.G.P.T.” ar putea oferi, poate, răspuns la întrebarea: Dacă s-a desființat instituția, de ce nu a dispărut și cenzura?
    Un eventual răspuns:
    „iun.28-29. [1977] Plenară a C.C. al P.C.R. care discută, între altele, și Proiectul de hotărâre cu privire la creșterea rolului și răspunderii organizațiilor de partid și de stat, de masă și obștești, uniunilor de creație, conducerilor colective ale redacțiilor, radioteleviziunii, editurilor, caselor de filme, instituțiilor de spectacole în activitatea de informare și educare a oamenilor muncii (care însemna de fapt desființarea formală a cenzurii în forma care se practicase până atunci asupra conținutului politico-ideologic și științific al publicațiilor, programelor de radio și TV etc.). în locul cenzurii (Direcția Presei și a Tipăriturilor) a funcționat un sistem mult mai elaborat de control efectuat la mai multe nivele: al editurii — prin redactorul de carte și referenți (ca și până atunci); la Consiliul Culturii și Educației Socialiste, inclusiv în alcătuirea planurilor editoriale (o lucrare privită negativ de oficialități nu era trecută în Planul editorial sau era amânată de la un an la altul); la Comitetul Central, unde funcționa o comisie specială, îndeosebi pentru lucrările de istorie, sociologie etc. în plus, tipografiile aveau ordin să nu culeagă nici un text dacă nu avea o ștampilă specială și semnătură din partea editurii (instituției) care trimitea lucrarea. Cenzura − dominată de interesele politice — devenise, după 1975, îndeosebi în anii ’80 − mult mai restrictivă.” (Istoria României în date, Ed. Enciclopedică, București, 2007, p. 660).
        Stenograma pe care o publicăm dezvăluie dedesubturile unei instituții încă puternice și care nu-și presimte agonia, un univers misterios, secret și inaccesibil publicului larg.

    Liliana COROBCA

    STENOGRAMA
    discuțiilor care au avut loc în cadrul ședinței de constituire a Consiliului de conducere al Direcției Generale a Presei și Tipăriturilor (11 iulie 1973)

    ORDINEA DE ZI:
    1. Notă cu privire la atribuțiile Direcției Generale a Presei și Tipăriturilor și modalitățile de realizare a lor.
    2. Caietul de dispoziții privind datele și informațiile nepublicabile conform Legii pentru apărarea secretului de stat.
    3. Planul de muncă al Consiliului pe anul 1973 (proiect).

    Ședința este deschisă de Tovarășul Cornel Burtică, membru supleant al Comitetului Executiv, secretar al Comitetului central al P.C.R.

    Tovarăși,
    Probabil cunoașteți că în ultima vreme, de câteva luni, a avut loc o anumită reorganizare a D.G.P.T. și în legătură cu aceasta s-a făcut o reorganizare și a Consiliului de conducere al D.G.P.T. Nu știu dacă toți tovarășii cunosc Hotărârea Consiliului de Miniștri (nu a fost difuzată și Hotărârea?) prin care a fost aprobată componența nominală a Consiliului de conducere al D.G.P.T. și, de asemenea, a Biroului executiv al Consiliului. Noi am socotit că este bine să facem această constituire astăzi, să discutăm orientativ sarcinile Direcției Generale a Presei și Tipăriturilor – pentru că, de fapt – sarcinile vor fi stabilite prin decret al Consiliului de Stat − urmând ca, așa cum ați văzut, în toamnă să discutăm proiectul de decret pe care să-l înaintăm conducerii partidului.
    Atunci, poate că dați citire listei cu componența Consiliului și începem discuțiile. Președinte al Consiliului este tovarășul Ion Cumpănașu și membrii sunt în număr de 46.


            Tovarășul Ion Cumpănașu
        Dintre lucrătorii D.G.P.T. sunt membri ai Consiliului tovarășii: Antonie Săndescu și Horia Panaitescu – directori generali adjuncți, Gheorghe Ionescu – directorul Direcției presa centrală și Radioteleviziune, Ludovic Tarnovschi – directorul Direcției științe sociale și tehnice, Florentina Molho – directorul Direcției literatură și artă, Alexandru Dârnă - Directorul Direcției publicațiilor de import și export, Banyai Iosif – directorul Direcției presa locală, Gheorghe Ghiță – directorul Direcției personal, învățământ, secretariat și administrativ, secretarul organizației de partid din cadrul D.G.P.T. tov. Cornel Lupea, care este și șeful Serviciului științe tehnice, Ion Isopescu – șeful Serviciului analiză economică-financiară a publicațiilor, Victor Chircoiaș – șeful Serviciului publicații cotidiene, Micu Bucur - șeful Serviciului științe sociale, Lenuța Docsănescu - director adjunct al Direcției literatură și arta, Valerian lonescu - șeful Serviciului radioteleviziune, Eugenia Petrescu - șefa Serviciului secretariat, Virgil Poiană – lector principal în Direcția literatură și artă, Traian Tanea – lector principal în cadrul grupului Iași de împuterniciți ai D.G.P.T., Marcel Briceag – lector principal împuternicit cu elaborarea și urmărirea aplicării dispozițiilor privind apărarea secretului de stat.
    Din afara D.G.P.T. sunt membri al Consiliului tovarășii: Nicolae Dragoș – șef de secție, membru al colegiului redacției ziarului “Scânteia”, Szilagyi Dezideriu – redactor șef al ziarului “Elöre”, Ernst Breitenstein – redactor șef adjunct al ziarului “Neuer Weg”, George Ivașcu – vicepreședinte al Uniunii ziariștilor din România, redactor șef al revistei “România literară”, Ion Cârje – director general adjunct al Agenției Române de Presă – Agerpres, redactor șef al revistei “Lumea”, Maria Ciocan – secretar al Consiliului Național al Femeilor, redactor șef al revistei “Săteanca”, Ion Mitran – redactor șef adjunct al revistei “Era socialistă”, Traian Pușcașu – vicepreședinte al Comitetului de Stat al Radioteleviziunii Române, Keszthelyi Gyula – redactor șef al ziarului “Igazsag” din Cluj, Dumitru Mândroiu – redactor șef al ziarului “Dobrogea nouă” din Constanța, Valeriu Râpeanu – directorul Editurii „Mihai Eminescu”, Ion Zahiu – director adjunct al Editurii politice, Marin Preda – directorul editurii „Cartea Românească”, Constantin Busuioceanu – director adjunct al Editurii Academiei R.P.R., Gheorghe Rădulescu – redactor șef al Editurii Enclclopedice, Hedviga Hauser – redactori șef al editurii „Kriterion”, Ion Stanciu – directorul Editurii didactice și pedagogice, Vasile Nicolescu – directorul Direcției literaturii, publicațiilor literare și scenariilor de film din Consiliul Culturii și Educației Socialiste, Constantin Măciucă – Directorul Direcției instituțiilor de spectacol artistic și al artelor plastice în Consiliul Culturii și Educației Socialiste, Mircea Sântimbreanu – director adjunct-pentru sectorul edituri; din Direcția literaturii, publicațiilor literare și scenariilor de film din Consiliul Culturii și Educației Socialiste, Virgil Teodorescu – vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor, redactor șef al revistei „Luceafărul”, Ion Goliat – secretar general adjunct al Academiei de științe sociale și politice, Ioan Mânzatu – director general în Consiliul Național pentru Stiință și Tehnologie, delegatul Consiliului Central al Uniunii Generale a Sindicatelor din România − Nicolae Oniga, Dan Cruceru - prim-adjunct de șef de secție la Comitetul Central al U.T.C., Constantin Antip - general-maior, adjunct al secretarului Consiliului Politic Superior din Ministerul Apărării Naționale, Nicolae Bucur – general-maior, director în Ministerul de Interne, Lucian Nicolau - directorul Editurii „Scânteia”.
    Biroul executiv al Consiliului este format din lucrători din cadrul D.G.P.T: directorul general, directorii generali adjuncți, directorii direcțiilor, șeful Serviciului analiză economică-financiară a publicațiilor, secretarul organizației de partid, precum și delegatul desemnat al Consiliului Central al Uniunii Generale a Sindicatelor din România.

    Tovarășul Cornel Burtică:
    Tovarăși, vedeți că pentru.prima dată se creează un consiliu ceva mai larg, în care se găsesc față în față lucrători din cadrul D.G.P.T. și reprezentanți ai presei, editurilor și reprezentanți nu oarecare, ci dintre cei mai autorizați.
    Eu aș propune să începem să discutăm problemele înscrise la ordinea de zi, unele dintre competențele Direcției – care de fapt o să stea și la baza elaborării decretului – și celelalte probleme pe care le aveți. Așa că preluați conducerea.

    Tov. Ion Cumpănașu:
    înainte de începerea discuțiilor aș dori să dau câteva lămuriri în legătură cu materialele prezentate Consiliului spre examinare și aprobare. Nu aș vrea să intru în analiza activității noastre. Așa cum ați văzut, în propunerile privind planul de activitate al Consiliului avem în vedere ca această analiză să o facem în ședința din luna septembrie, adică să discutăm modul cum își ândeplinește D.G.P.T. sarcinile ce îi revin din Programul ideologic al partidului. Totuși, aș vrea să spun că noi suntem conștienți că pe lânga unele lucruri bune pe care le facem, care sunt apreciate, avem destul de multe lipsuri în activitatea noastră, mai facem și greșeli, unele datorită lipsei de exigență ce se mai manifestă la unii dintre lucrătorii noștri, altele datorită unor exagerări în rezolvarea unor materiale pe care le lecturăm și pe care trebuie să le vizăm. Vreau să vă asigur, tovarășe secretar, pe dumneavoastră, și pe membrii Consiliului că toți lucrătorii D.G.P.T. sunt preocupați și se străduiesc să facă totul pentru ca sarcinile încredințate de partid instituției noastre să fie duse la ândeplinire cât mai bine.
    Noi considerăm că hotărârea luată de conducerea partidului de a crea acest organ de conducere colectivă a Direcției Generale a Presei și Tipăriturilor va fi de un real folos pentru noi și în general pentru îmbunătățirea activității D.G.P.T. Vedem în constituirea acestui organism o posibilitate în plus de a rezolva cu mai multă competență, la un nivel mai înalt, sarcinile pe care le avem. De aceea aș ruga, în numele lucrătorilor din Direcția Presei, pe membrii Consiliului să ne acorde tot sprijinul și sunt convins că îl vom primi. Noi vedem modul de lucru cu membrii Consiliului nu numai în întrunirea în ședințe, care conform legii au loc odată la trei luni, dar mai ales prin colaborarea directă, permanentă a
    Membrilor Consiliului cu unitățile noastre, cu conducerea instituției, pentru rezolvarea diferitelor materiale din domeniul respectiv al activității fiecărui tovarăș.
    în legătură cu cele două materiale care fac obiectul discuției de astăzi aș vrea să fac câteva precizări, și anume:
    în ce privește nota care v-a fost prezentată, cu privire la atribuțiile D.G.P.T. și modul de ândeplinire a acestor atribuții noi am căutat să adunăm în această notă toate indicațiile pe care le-am primit de la conducerea partidului și pe cele ce au fost concretizate în decursul anilor în unele acte normative pentru a avea un material unitar și cât mai concret care să prevadă aceste atribuții și modalitățile de rezolvare. Așa cum ați spus, tovarășe secretar, și noi considerăm absolut necesară elaborarea unui decret al Consiliului de Stat care să legifereze aceste atribuții și totodată să stabilească și cadrul activității noastre, să reglementeze relațiile noastre cu instituțiile al cărui domeniu de activitate intră și în sfera noastră de preocupări.
    Noi vom prezenta la ședința următoare și o să trimitem membrilor Consiliului încă înainte de ședință un proiect al acestui decret al Consiliului de Stat, pe care să-l discutăm să îi aducem îmbunătățiri − dacă veți considera necesar − și să îl prezentăm conducerii partidului pentru a fi aprobat.
    La al doilea material − Caietul de dispoziții, cuprinzând datele și informațiile nepublicabile − vreau să spun din capul locului că, în forma aceasta în care se adună toate datele și informațiile socotite nepublicabile, pentru prima dată când se face un asemenea document cuprinzător. Noi îl considerăm foarte necesar atât în activitatea noastră de lectură cât și pentru redacții, pentru edituri, cărora, după ce va fi aprobat, va trebui să-1 dăm să-1 aibă la îndemână pentru a se evita difuzarea unor date și informații nepublicabile.
    în forma aceasta noi considerăm Caietul de dispoziții prea larg. Este întocmit pe baza punerii cap la cap a listelor date de ministere și instituții centrale în baza legii, însă din analiza pe care am făcut-o rezultă că unele ministere merg mult prea larg cu cuprinderea în cadrul lor a datelor și informațiilor nepublicabile. Sigur, o să vă spuneți și dvs. părerea. Considerăm necesar ca după această ședință să avem din nou contacte cu ministerele și instituțiile care pe baza legii au dreptul de a elabora liste cu date și informații nepublicabile și să-l definitivăm. Aș crede totodată necesar ca, după aceea Caietul de dispoziții să fie supus aprobării unui for mai înalt, pentru a se înlăturai aceste neajunsuri pe care le-am semnalat. Redacțiile ziarelor și revistelor îndeosebi semnalează că în categoria datelor și informațiilor nepublicabile sunt incluse, la cererea ministerelor, o serie de date care îngreunează documentarea redacțiilor și îngrădesc posibilitatea de a face o informare mai largă asupra diferitelor aspecte ale activității economice, sociale și din alte domenii. Deocamdată, atât vreau să spun. Dacă sunt întrebări, putem răspunde.

             Tov. general-maior Constantin Antip: Aș vrea să pun o întrebare. Aici avem o notă cu atribuțiile Direcției Generale a Presei și Tipăriturilor. Dacă se intenționează să fie și vreo pagină sau două cu atribuțiile Consiliului, pentru a ști în ce coordonate ne desfășurăm activitatea. Ar trebui o propunere din partea Biroului executiv.
            
              Tov. Ernst Breitenstein: O întrebare, dacă-mi permiteți: la punctul 8, cap. III din nota cu privire la atribuțiile Direcției Generale a Presei și Tipăriturilor se arată că „D.G.P.T. are în subordonare unități cu activitate de administrare și de deservire a unor publicații, în principiu a acelor redacții care nu sunt finanțate de la bugetul partidului.” Ce se înțelege prin aceasta?
       
            Tovarășul Cornel Burtică: Se înțelege o divulgare a unei intenții, o intenție binevenită, de altfel. Mai sunt întrebări?

            Tov. Ion Cumpănașu: în legătură cu atribuțiile Consiliului, sigur că în proiectul de decret și, respectiv, în decret, vor trebui să fie precizate aceste atribuții. Nu le-am spus acum pentru că nici noi nu ne-am clarificat prea bine, și am vrut să facem acest lucru și după această discuție, să avem și sugestiile dvs. Dar în mod obligatoriu în decret va trebui, după părerea mea, să existe stabilite și atribuțiile organului de conducere al acestei instituții. în linii generale ele sunt stabilite în decretul care reglementează activitatea organelor de conducere colectivă, ale tuturor ministerelor și instituțiilor centrale însă, ținând seama de specificul activității D.G.P.T. vor trebui să fie cuprinse în mod special în decret. în legătură cu întrebarea tovarășului Breitenstein, tovarășul secretar Cornel Burtică a spus:  există intenția ca întreprinderea de stat pentru imprimate și administrarea publicațiilor (I.S.I.A.P. subordonată în prezent Consiliului Culturii și Educației Socialiste să treacă în subordinea D.G.P.T., având de administrat și deservit în principal publicațiile din Capitală care nu sunt în cadrul Editurii „Scânteia”. Este o intenție, să vedem dacă până la urmă se va aproba.

    Tovarășul Cornel Burtică:
    Propun să procedăm sistematic, să discutăm mai întâi în legătură cu primul material. Poate facem o ședință scurtă. De acord?
    (Se răspunde: da)
    în legătură cu atribuțiile Direcției Generale a Presei și Tipăriturilor – și așa cum am spus și la început – este vorba numai de atribuții orientative, care să stea și la baza elaborării proiectului de decret. Acesta însă va trebui, la rândul său, să țină seama în mod deosebit de Legea presei, care stabilește mai clar ce e permis să se publice și ce nu-i permis.
    Pornind de la aceasta, se pot defini mai bine și obiectivele Direcției Generale a Presei și Tipăriturilor și răspunderile redacțiilor. în orice caz, chiar așa fiind, ca orientare, acest material este bine venit pentu lucrătorii D.G.P.T. și eu v-aș ruga să vă spuneți părerea în legătură cu el.
    Eu am văzut scris în nota cu privire la atribuțiile D.G.P.T.: „Avizează normele de clasificare și circulație ale tuturor tipăriturilor, imprimatelor, textelor aflate în bibliotecile...” De ce?

    Tov. Ion Cumpănașu: Unele materiale se clasifică la fondul special, nu au circulație pentru public. Există în patrimoniul bibliotecilor o categorie de cărți, de publicații care nu pot fi difuzate publicului larg decât cu aprobarea directorului, cu aprobare specială. Și această constituie o atribuție a noastră. E vorba de acele publicații care sosesc din străinătate, nu cele care se publică la noi.

    Tov. George Ivașcu: Ar trebui găsită altă formulare și nu „normele de clasificare”.

    Tovarășul Cornel Burtică: Cine se ocupă de Televiziune?

    Tov.Valerian Ionescu răspunde că dânsul.

    Tovarășul Cornel Burtică: Poate ne spuneți cum s-a întâmplat cu emisiunea – anchetă „Seară pentru tineret” din 5 iulie. Tot discutăm despre atribuții.

    Tov. Valerian Ionescu: Știam că o să mă întrebați. Nu eram chiar sigur., dar oricum bănuiam. Și dacă vreți să spun acum...

    Tovarășul Cornel Burtică: Da, să știe toți tovarășii despre ce este vorba.
    Vă aduceți aminte, joia trecută a fost reconstituită, timp de aproape o jumătate de oră, o crimă. însă într-un mod absolut, dar absolut inadmisibil. în film s-a mers până la cele mai mici amănunte, probabil că ați văzut foarte mulți dintre dumneavoastră, depășindu-se mult ceea ce este admis în astfel de situații. Să vedem cum s-a întâmplat. Vorba aceea, dacă într-un articol virgulele sunt puse prost, le sesizăm, dar o emisiune ca aceasta, care nu este permisă, nu am sesizat-o.

    Tov. Ionescu Valerian: Filmul la care v-ați referit, tovarășe secretar, și care s-a difuzat joia trecută la emisiunea “Seară pentru tineret”, a cuprins[,] așa cum s-a precizat aici [,] relatarea, aș spune, ca să folosesc un termen civilizat, excesiv de detaliată a crimei respective, a situațiilor, a imaginilor, a procedeelor de anchetă pe o durată de timp de 24 de minute. Lucrul acesta a fost întrucâtva sesizat de lectorul care a vizionat emisiunea, s-a gândit asupra ei, a discutat cu factorii de viză de la Televiziune, dar a rămas numai la acest nivel al situației. Din toate discuțiile făcute, după părerea mea există două cauze principale care au făcut posibilă difuzarea acestui film la televiziune.
    Prima dintre ele este faptul că noi, la Serviciul radioteleviziune, aș spune poate și în alte sectoare ale instituției, n-am avut și nu aveam întotdeauna treaz în minte un lucru și anume că Programul ideologic al partidului, elaborat la Plenara din noiembrie 1971, n-a fost, nu este și nu va fi o chestiune, o problemă a unui anumit moment, a unei anumite perioade, ci este un document pe care noi trebuie să-l avem în vedere în permanență. Mai există la unii tovarăși de ai noștri părerea că unele probleme din Programul ideologic al partidului, o anumită pondere în privința gradului de educație al unui material sau un anumit caracter unilateral care se dă exagerat unei probleme tratate la radio sau la televiziune nu ar fi de competența D.G.P.T. După cum se știe și după cum s-a arătat mai ales în ultimele luni − aș vrea să subliniez lucrul acesta pentru instituția noastră − faptul că noi vedem, auzim, citim tot ceea ce se tipărește și se publică în țara noastră este o obligație de om politic de a semnala, orice problemă care ni se pare câtuși de puțin necorespunzătoare. Lucrul acesta nu s-a făcut și, nefăcându-se, a rămas așa cum s-a putut vedea pe posturile de televiziune, cu repercusiuni serioase la public.
    A doua cauză cred că este legată, după părerea mea, de nerespectarea unei metode de muncă pe care noi o avem introdusă în munca curentă: când te-ai oprit asupra unui material, când ai cea mai mică rezervă, cât de cât concretizată, un semn de întrebare dacă s-a pus, el trebuie verificat până sus pentru a obține rezolvarea cea mai competentă și definitivă. Acest lucru nu este nou în instituția noastră și m-aș referi la faptul că materialele cu caracter senzațional, alarmiste au intrat în aria indicațiilor și procedeelor de muncă ale instituției noastre încă de mai multă vreme.
    Fără îndoială, ceea ce pot eu să spun acum doar postfactum, lucrul s-a petrecut, foarte grav și cu destul de multe consecințe negative asupra masei telespectatorilor.

    Tovarășul Cornel Burtică: Mai vreau să spun că o asemenea emisiune nu se permite nici chiar la televiziunea occidentală. Mai mult, acolo când sunt difuzate filme ceva mai puternice − să spunem așa − se și anunță că vizionarea nu este permisă copiilor sau persoanelor suferinde de inimă. La noi, în mod categoric nu este permis, nu trebuie să fii neapărat de la Direcția Presei, sau de altundeva ca să-ți dai seama că nu e un lucru normal.

    Tov. Traian Tanea: în legătură cu acest subiect și evenimentul ca atare a avut un efect cu totul deosebit în Iași. Cazul a fost relatat și într-o foaie a miliției, publicarea a mers pe o cu totul altă linie, aceea de creare a unei opinii publice, făcându-se apel pentru vigilență, de a se lua măsuri pentru prevenirea unor asemenea fapte.

        Tovarășul Cornel Burtică: Și-a luat fiecare porția, dar cred că Direcția presei a fost cea mai puțin lovită, tovarășul Cumpănașu a fost la ședința respectivă.
    Ceea ce este mai grăv este însă altceva. Acest film a fost respins cu trei luni în urmă, iar acum nu exista nici un motiv pentru a fi difuzat pe rețea. S-au găsit câțiva care au spus că „merge”. Aceasta, este mai grav și de aceea s-au luat măsurile cuvenite, dar nu se poate sa nu tragi concluzii dintr-o prostie care depășește limitele admisibile.
    Să vedem, tovarăși, propunerile care se fac aici în legătură cu atribuțiile D.G.P.T. Sunt observații?

    Tov. I. Cumpănașu: Fiindcă tovarășul Tanea este de la Iași, ne-ar putea spune de ce nu s-au respectat normele și în legătură cu activitatea lectorilor noștri care lucrează la Iași, că și ei au dat viză pentru apariția unei cărți greșit orientate – “Dimitrie Cantemir” de I.D.Lăudat.

    Tovarășul Cornel Burtică: Dar, pe care ulterior a lăudat-o Radioul.

    Tov. I. Cumpănașu: Asta e altceva, dar să știți că noi am analizat-o în cadrul instituției și într-adevăr credem că nu trebuia să apară.

    Tov. Traian Tanea: Dacă-mi permiteți, pot răspunde. Este categoric o scăpare cu dublu aspect. Al neînțelegerii atribuțiilor noastre pe plan local pe care le-am depășit. în situația în care există un tricentenar Cantemir, în care se iau măsuri pe plan UNESCO, nu era cred de competența noastră să decidem asupra unei cărți de importanță deosebită, care până la urmă poate da prilejul să se speculeze unele aspecte. Este vorba de prezentarea lui D. Cantemir, care a fost privită puțin schematic, autorul s-a inspirat din texte mult depășite, au fost compilări, deficiențe importante mai ales în situația în care are loc o astfel de reconsiderare, de revalorificare la nivel maxim. în al doilea rând, a existat o larghețe în a acorda viza cu foarte multă ușurință, dat fiind faptul că probabil lectorul nu a analizat lucrarea la amănunt, dar cred și pornind de la considerentul că e vorba de fapte petrecute cu trei secole în urmă.

    Tov. George Ivașcu: Dar Direcția Presei este atotștiutoare?

    Tovarășul Cornel Burtică: Să vă explic, tovarăși. Aici nu este vorba că Direcția Presei face pe atotștiutorul, însă Direcția Presei, lecturând o lucrare are obligația politică de a o semnala forurilor respective: „uitați ce ni se pare nouă că lipsește în această lucrare”, urmând ca aceste foruri să decidă. Forurile competente să decidă − apare sau nu apare – adică e numai semnalare. Pentru că ce-i cu lucrarea asta, ca să fim sinceri. Știți că Dimitrie Cantemir este revendicat în fel și chip și cartea dă apă la moară exact celor care-l revendică și va trebui să luăm măsuri poate nici să nu mai fie prin librării, că realmente este de foarte proastă calitate și ca valoare documentară. în general este o carte foarte slabă și mai veniseră acum să editeze încă una, tot de I. D. Lăudat, cu o prezentare unilaterală, îngroșând anumite laturi neesențiale.
    Mai sunt probleme la punctul acesta, la atribuții?

    Tov. Mircea Sântimbreanu: Dacă îmi permiteți, aș dori să subliniez câteva principii ale sistemului discuției de astăzi, și anume: mi se pare că la ideea de consens între Direcția Presei și edituri, redacții, care este fundamentală, trebuie să fie precizată metodologia consensului, deoarece în orice dialog cineva are totuși ultimul cuvânt. Poate aici, într-un fel, ideea de colaborare va trebui precizată, pentru că în ultimă instanță este legată și de răspundere. Chiar discuțiile care au loc aici arată, chiar pe cazul concret, că răspunderea este difuză. George Ivașcu a întrebat dacă Direcția Presei are și atribuția științifică, dacă știe totul. Cineva totuși trebuie să-și asume răspunderea, ca știință sau neștiință a lui asupra întregului. A doua idee, că Direcția Presei se referă la strictul necesar și ni se pare că un paragraf prim de pe prima pagină ne arată cam ce ar fi strictul necesar, adică pentru „a preveni publicarea, difuzarea, transmiterea sau comunicarea materialelor care contravin Constituției, aduc atingere bunelor moravuri...” etc. și acest strict necesar, după părerea mea, trebuie și va fi fără îndoială cu ajutorul Consiliului delimitat cât mai precis. Altminteri, din prudență excesivă se poate trece foarte mult peste strictul necesar. Asta ar avea efectul păgubitor că anulează răspunderea factorilor inițiatori ai actului publicat – editorul, redactorul, ale altor foruri, printre care pot să enumăr și Consiliul Culturii și Educației Socialiste, pentru un domeniu anume de tipărituri.
    în al doilea rând, faptul că Biroul executiv, care este organ operativ, va înștiința Consiliul sistematic și periodic despre activitatea sa, despre concluziile la care ajunge prin lectura exhaustivă a ceea ce se publică, mi se pare foarte important pentru noi toți. Aș dori, dacă este cu putință, ca informările, sintezele despre care se menționează în material că vor fi înaintate la Comitetul Central, să se trimită și altor factori interesați, organisme de partid și die stat, printre care și C.C.E.S. Ar fi păcat ca această foarte prețioasă experiență să nu fie adusă la cunoștință sistematic, cu toată deschiderea. Nu mă refer la notele operative, care ne interesează doar în cazul în care suntem implicați în mod direct, dar sintezele sunt importante. Am avut ocazia să citesc o astfel de sinteză prețioasă, privind calitatea lucrărilor de debut. Aici Direcția Presei făcea o serie de observații extrem de interesante, pe care eu cred că chiar secția de critică literară le ignoră și e bine să le cunoaștem.
    Pentru practicitatea muncii noastre cred că, referindu-ne la modul de lucru în sectorul editorial, să se aibă în vedere că o lege, și anume legea de înființare a C.C.E.S., acordă Consiliului Culturii și Educației Socialiste dreptul de a-și aproba planul editorial. Desigur, planurile editoriale se aprobă de Secretariatul Comitetului Central. Mă bucur că, în cursul zilei de ieri , tovarășul Horia Panaitescu mi-a comunicat că Direcția Presei este de acord să ia în lectură, pe baza aprobării Consiliului Culturii și Educației Socialiste lucrări incluse în planul pe anul 1974, eventual fără să le dea viză de tipar, dar să le ia în lectură. în acest fel câștigăm un timp foarte prețios. E limpede că lucrările care vor apărea în ianuarie - februarie sunt acum pe șantier.
    Aș adăuga că există o situație de excepție care trebuie avută în vedere - și ea se referă la alte legi ale țării. De pildă, avem obligația ca în termen de 15 zile să răspundem ofertelor de export. Ofertele și contractele pentru extport de carte românească care, în general, prevăd reeditări, trebuie date în 15 zile. Aceste lucrări se obțin în cadrul târgurilor la care participăm de-a lungul întregului an pe bază de corespondență. Uneori termenul este foarte scurt și aceste lucrări nu sunt cuprinse în planurile aprobate de Consiliul Culturii și Educației Socialiste sau de Secretariatul Comitetului Central. întrucât în discuțiile care au avut loc la Consiliul Culturii la ultima plenară a Uniunii Scriitorilor, Laurențiu Fulga a revendicat, pe bună dreptate, ca planul să rămînă deschis pentru lucrari originale foarte valoroase. De altminteri aceasta este și opinia Consiliului Culturii și Educației Socialiste dar nu în afara oricărei metodologii – eu propun ca și lucrările din lista întocmită în cursul anului să fie luate în lectură. Este vorba ca în lunile februarie - martie cel mai târziu, ale fiecărui an, editurile să poată propune, spre tipărire lucrări pe care nu le-au avut contractate, pe care nu s-a mizat la timpul respectiv și care pot fi valoroase. Poate că pentru aceste includeri să nu mai cerem aprobarea Secretariatului, ci a unui secretar: dacă e o lucrare social-politică − tovarășului Cornel Burtică, dacă e o lucrare beletristică − tovarășului Dumitru Popescu. De altfel, în acest an așa s-a procedat și cred că nu am greșit.
    încă nu e rezolvată o problemă de care ne izbim poate nu atât de des, cât foarte sâcâitor: problema manuscriselor netipărite, neînsușite de o organizație, editură, de un for care aparțin unor moștenitori sau unor oameni care vor sa exporte manuscrise. Direcția Presei nu are relații decât cu organizații socialiste și obștești - și e și firesc - sau cu unitățile prestatoare de servicii, de pildă cu editura „Litera”. Avem cel puțin 20 de asemenea solicitanți, extrem de sâcâitori, care vor să-și valorifice la diferite edituri străine manuscrise nepublicate și chiar nepublicabile în România sub aspectul valoric.
    Tovarășul Cornel Burtică: Autori contemporani?
    Tov. Mircea Sântimbreanu: Da, e un autor care scrie o lucrare despre dr. Bernard și spune: cutare editură din S.U.A. la care unchiul meu este consilier, mi-o publică. Acesta este un caz, dar sunt foarte multe. „Femeia în poezia lui Eminescu” sigur că nu o publică „Minerva”, dar găsește un editor interesat în străinătate și vrea să o trimită. Neexistând o reglementare, autorul se perindă pe la vamă, la Direcția Presei, la C.C.E.S. Pentru membrii Uniunii Scriitorilor poate gira sau cere aceasta soluționarea problemei, pentru cercetători, savanți etc. Consiliul Național pentru Știință și Tehnologie. Dar sunt o serie de cetățeni care nu aparțin acestor instituții, nu sunt tutelați - ca șă spun  așa - și ar trebui poate. Am cercetat legea și nu are nici o prevedere cu privire la aceasta temă.
    Referitor la o foarte prețioasă prevedere a acestor atribuții, că vom lucra și în mod curent, poate. Ne vom gândi să vedem în ce fel, pentru că, după câte știu în Consiliul de conducere al D.G.P.T. se vor discuta și unele manuscrise mai dificile. Vreau să spun că astfel de lucrări se discută și la Consiliul Culturii și Educației Socialiste în comisiile de specialitate. Poate n-ar fi bine ca la C.C.E.S., în comisii, să se ajungă la o concluzie iar în Consiliul D.G.P.T. la altă concluzie. Ar trebui evitat acest paralelism. Poate, la nevoie, în cazuri dificile aceste comisii, consilii să analizeze împreună lucrările respective. Această procedură de consultare curentă încă nu e clară. E prețioasă, importantă, dar să vedem cum vom face.

    Tov. Vasile Nicolescu: La această idee aș vrea să fac o precizare. Am avut o discuție cu tovarășul Dumitru Popescu – cu care ocazie mi-am exprimat o idee strict personală – în legătură cu faptul că această comisie editorială, în cadrul conducerii Consiliului Culturii și Educației Socialiste, nu-și dovedește eficacitatea. Cu atât mai mult cu cât, în ultima vreme, s-a acceptat ca și „partea opusa” sa-și  exprime punctul de vedere. Și aceasta pentru că colegiile redacțiilor și editurilor, consiliile editoriale, am impresia, în în ultimii ani; nu și-au mai exercitat mandatul încredințat. Și atunci se transferă, prin acest gest, toată răspunderea de la nivelul redacției, de la nivelul editurii; la conducerea Consiliului Culturii și Educației Socialiste, care este organ și de partid și de stat. Mi se pare că este profund neindicată această modalitate de a rezolva manuscrise cu probleme la conducerea unui asemenea for. Există stabilite sarcini, foarte concrete pe redactori, pe șefi de redacții, pe redactori șefi, pe directori, există colegii ale redacțiilor, există un consiliu editorial care trebuie să-și îndeplinească mandatul politic, ideologic, de răspundere față de producția noastră editorială.
    în cadrul acestor consilii și colegii sunt invitați, după o experiență cunoscută de toți, personalități de frunte ale culturii noastre – academicieni, scriitori, tovarăși din conducerea Uniunii Scriitorilor, încât activizarea acestor consilii și colegii editoriale ar degreva forul de prim rang din țara noastră de această răspundere care de foarte multe ori se convertește în lucruri absolut spectaculoase, dezagreabile și care nu permit C.C.E.S. să realizeze acea eficiență politică necesara în desfășurarea culturii noastre.
    E o părere personală pe care mă bucur că am avut prilejul să o comunic și cu această ocazie, întrucât cu atât mai ineficient mi se pare să se discute o carte în cadrul Consiliului D.G.P.T. Imaginați-vă că s-ar putea într-un anumit timp să avem 15-20 de cărți cu probleme complicate. S-ar ajunge la situația ca și comisia de la Consiliul Culturii și Consiliul Direcției Presei să stabilească un program aproape cotidian de lectură și dialoguri în legătură cu aceste cărți. Atunci unde va fi răspunderea redactorilor, a șefilor de redacții, directorilor? Să nu mai vorbesc despre felul cum se conduc, se îndrumă ideologic aceste lucruri de către reprezentanții Consiliului Culturii și Educației Socialiste.

    Tov. Marin Preda: Aș vrea să spun și eu câteva cuvinte. Exact vreau să subliniez și eu aceasta idee. Mi se pare anormal să se formeze comisii în afara editurilor, deoarece editura nu și-ar mai asuma o răspundere ideologică, estetică în egală măsură, legată de apariția unei cărți.

    Tovarașul Cornel Burtică: Trebuie să răspundă.

    Tov. Marin Preda: Trebuie să răspundă și el, editorul, consiliul editorial, consiliul acela citește cartea, ei sunt specializați în primul rând să răspundă de o carte. Faptul că s-a ajuns la Consiliul Culturii și Educației Socialiste să se creeze acea comisie, mi s-a părut anormal. Am fost acolo de vreo două ori, nu s-a luat nici o hotărâre, adică s-a ajuns la o concluzie pozitivă cu anumite cărți care s-au discutat, dar răspunderea de fapt, în fața legii chiar, o are editorul, colectivul său redacțional. La noi au venit două asemenea cărți, despre care dumneavoastră nu știți nimic, pe care noi le-am respins; pe răspunderea noastră, cărți bine scrise, dar care aveau un profund caracter anticomunist. Nici nu știți de ele. N-am făcut nici un scandal în legătură cu aceasta, le-am respins, le-am pus cartea în brațe, du-te, nene, și fă ce vrei cu ea! N-au ajuns la Consiliul Culturii. Eu aș spune că ar trebui să se renunțe la ideea de a se forma comisii de stat, oficiale HYPERLINK "http://peht.ru"pentru examinarea problemelor producției editoriale, estetice, literare, care să ia hotărâri. Și să vă spun de ce este nepractică această soluție. Să presupunem că o astfel de comisie în marea ei majoritate avizează publicarea cărții, dar dacă eu editorul, colectivul meu, considerăm că nu ne putem lua răspunderea publicării, noi o respingem. Si atunci unde este eficiența unei asemenea comisii?

    Tovarășul Cornel Burtică: E propusă aici, în materialul acesta, o astfel de comisie?

    Tov. Mircea Sântimbreanu: Nu, am spus că am auzit. Din moment ce nu este precizată forma muncii curente a Consiliului, s-ar putea să se confirme zvonul că se iau în discuție și anumite lucrări mai grele.

    Tov. Valeriu Râpeanu: Eu cred că ne aflăm cu Consiliul într-un moment în care, așa cum s-a subliniat înainte, urmărim ca acest important organism – Direcția Generală a Presei și Tipariturilor pe de o parte, să-și îmbunătățească, să-și clarifice caracterul instituțional. Pe de altă parte, realizarea mai bună a acestei intenții, de instituționalizare a D.G.P.T. să fie în același timp o expresie a opiniei publice. De aceea cred că în materialul acesta, pe baza căruia se va face legiferarea respectivă, ar trebui să se găsească un loc în care să se menționeze Legea presei, care într-adevăr își dă punctul de referință pentru ceea ce dorim, instituționalizarea mai fermă, mai precisă, mai democratică a ceea ce trebuie să denumin Direcția Generală a Presei și Tipăriturilor. Important este să se exprime în mod formal, într-un mod creator, necesitatea politică-ideologică a unui asemenea Consiliu și rolul său în acest sens, în această finalitate democratică, de opinie publică a unui asemenea Consiliu și atunci cu siguranță vor reeși mai bine și atribuțiile sale, a cărui activitate nu trebuie să aibă caracter operativ.

    Tov. Traian Tanea: Vreau să subliniez aspectul acestui consens. în material se subliniază necesitatea unui asemenea consens, adică practic toți cei care lucrăm în Direcția Presei și cei din toate instituțiile care acționează în aceeași direcție avem o platformă unică în fond, aceea de a asigura o activitate care să permită apariția de lucrări valoroase, toate orientate direct pentru sprijinirea și îndeplinirea sarcinilor trasate de partid. De aceea consensul cred că este absolut necesar. Fără acest consens am ajunge la o serie de aspecte negative, care ar duce la lucruri nedorite, la confruntări neprincipiale. într-adevăr, este foarte bine că o editură are latitudinea de a respinge lucrări dăunătoare. Poate că așa cum s-a sugerat aici este util ca Direcția Presei să întocmească informări, sinteze în legătură [cu] alertarea asupra unor aspecte care pot apare. Poate că în același timp, reciproc, ar trebui să existe o atragere a atenției în legătură cu munca noastră de control, asupra unor eventuale aspecte, la edituri din provincie sau diferitele sectoare. Adică, fără a transforma acest sistem de lucru într-un mijloc de informare pentru a „vâna” lucrări sau autori, dar e bine ca problematica respectivă să o avem în vedere pentru a evita manifestări, sub diferite forme, fie în lucrările respective, fie în altele asemănătoare. Spun aceste lucruri pentru că noi ne-am confruntat cu astfel de probleme și abia în ultima perioadă am trecut la această activitate de sinteze. Mai ales în provincie este de un ajutor foarte prețios activitatea de sinteze, ea ne-ar deschide ochii asupra aspectelor noi, cu totul deosebite, ne-ar atenționa în legătură cu o serie de probleme care pot aduce diferite daune. Aș vrea să subliniez un fapt, anume că în materialul care ne-a fost supus discuției nu este menționat modul de lucru al unor colective de lectori din județe cu centre culturale importante, unde se desfășoară o activitate foarte esențială, substanțială. Aici se precizează atribuțiile noastre pe linie de publicații, emisiuni radio, programe de radioficare, expoziții, muzee, spectacole, biblioteci, anticariate, exportul de imprimate, controlul tipografiilor. Dar, de exemplu la Iași, activitatea noastră este direcționată într-un sector mult mai dificil, al publicațiilor literare, cursurilor universitare, revistelor studențești. în acest sens v-aș ruga, tovarășe secretar, daca este posibil, să ne sprijiniți mai mult în ceea ce privește îndrumarea care ne este absolut necesară din partea comitetelor județene de partid. De exemplu, la Iași este nevoie de o mult mai strânsă colaborare, pentru că uneori avem nevoie într-adevăr de consultări la un nivel operativ pentru a rezolva imediat diferite sarcini, mult mai ușor de rezolvat pe plan local, decât prin convorbiri telefonice, fără existența materialului ca atare în centrală. Noi ne păstrăm în continuare această posibilitate, dar am ruga, totodată, să ne sprijiniți prin asigurarea îndrumării de către organele locale de partid.
    Tov. general-maior Constantin Antip: La aceste atribuții, întrucât în cadrul ministerului nostru există un sistem de control și de cenzură militară, cred că este necesar să precizăm raporturile dintre Direcția Generală a Presei și noi, mai ales la nivelul local. La nivel central problemele se discută, se rezolvă, însă la nivel local se mai întâmplă ca acum trei ani, de exemplu, când noi la București am oprit publicarea unor date prilejuite de o aniversare, iar în ziarul local au apărut. Deci și eu sunt de acord să fie precizată clar responsabilitatea editorilor și a celor care răspund de publicații. Poate că nu e rău ca de la aceasta să pornim, de la Legea secretului de stat, care trebuie să fie consemnată aici, încât să nu rezulte că noi membrii Consiliului D.G.P.T., suntem atotștiutori.

    Tov. Valerian Ionescu: în materialul privind atribuțiile instituției noastre este prevăzută și obligația celor care prezintă materialele la controlul Direcției Presei ca orice modificare care survine după acest control să fie comunicată. Această prevedere se referă însă la cazuri aparte, de forță majoră. Sistemul care se aplică în prezent la Radioteleviziune, unde grupul de control al acestei instituții, înființat pe baza decretului Consiliului de Stat, face controlul în mod sistematic, după controlul Direcției Generale a Presei. Ridic această problemă pentru că vizarea emisiunilor de către redacții interesează mai puțin, este partea lor internă. Dar, după ce emisiunile sunt vizate de noi complet[,] sunt prezentate spre control acestui grup. Deși am ridicat această problemă de câteva ori, totuși, anumite modificări care se fac, din punctul de vedere al grupului de control al Radioteleviziunii – scurtarea unor emisiuni, introducerea unor materiale – nu au dus până în prezent la difuzarea unei emisiuni cu greșeli din această cauză. Totuși cred că este bine să se prevadă acest lucru și să se reglementeze foarte exact în materialul privind atribuțiile D.G.P.T. A doua problemă este legată de valabilitatea în timp a vizei Direcției Generala a Presei și Tipăriturilor. Mă refer tot la emisiunile Radioteleviziunii. Există o reglementare internă de câțiva ani, care, după părerea mea, ar trebui să fie revăzută. în primul rând, unele termene de viză sunt prea lungi și în condițiile Radioteleviziunii, specifice, se ridică o foarte mare problemă privind oportunitatea difuzării. Aș da un exemplu – o emisiune-anchetă a Televiziunii intitulată „Municipalitatea răspunde bucuresteanulul” trata probleme de aprovizionare a piețelor Capitalei; programată cu mult timp înainte, emisiunea urma să fie difuzată într-o zi în care tovarășul Nicolae Ceaușescu începuse dimineața vizita în piețele Capitalei și în întreprinderi. Numai printr-o întâmplare ne-am adus aminte că există acea emisiune al cărei conținut intra în contradicție cu constatările, cu concluziile vizitei.
    Cred că este necesar să se reglementeze și problema prelungirii valabilității vizei D.G.P.T. pentru emisiuni care nu pot ridica niciodată probleme, cum sunt emisiunile teleșcoală privind științele exacte.

    Tov. Cornel Lupea: Ne-a reținut atenția o serie de probleme ridicate de tovarășii care au vorbit înainte în legătură cu materialul prezentat de noi privind atribuțiile și modalitățile de lucru ale unităților Direcției Generale a Presei și Tipăriturilor. Aș vrea să mă refer la un singur aspect – și anume la necesitatea rezolvării mai competente, pentru a da decizii mai bune, mai apropiate de realitate, mai obiective, unor probleme pe care le ridicăm la diferite lucrări, în funcție de conținutul și structura lor. Noi pornim de la premisa că volumele care sosesc pentru viza „bun de tipar” la Direcția Generală a Presei și Tipăriturilor sunt trimise cu deplinul acord al editurilor, al consiliilor acestora, de a se tipări, după ce au fost în mod temeinic analizate. Consider că toate problemele pe care le-au ridicat lucrările în timpul redactării și elaborării lor înainte de a veni la Direcția Presei trebuie să fie rezolvate. Consiliul nostru, consider, are menirea și sarcina de a-și aduce contribuția la rezolvarea acelor probleme pe care Direcția Presei le-a ridicat, de a face aprecieri în sensul îmbunătățirii unor lucrări. Ca principiu, ca metodă de muncă colectivă, de consultare, de colaborare între Direcția Presei și factorii de răspundere din sistemul editorial și redacțional, consider că această măsură ar aduce unele perfecțiuni atât în munca noastră, cât și în vederea restrângerii și chiar eliminării multor solicitări ale unor foruri de specialitate, avize ale unor consilii privind editarea de lucrări care conțin probleme nerezolvate. Sigur că este pentru prima dată când Direcția Generală a Presei face asemenea propuneri. Ele sunt perfectibile și cred că trebuie să găsim modalitățile cele mai adecvate pentru a îmbunătăți atât munca noastră cât și pentru a da pe piață lucrări care să nu fie criticate, să fie într-adevăr așa cum dorim cu toții din punct de vedere calitativ.

    Tovarășul Cornel Burtică:
    Să mai spun câteva lucruri, ca să și clarificăm, pe cât e posibil unele probleme ridicate și de dumneavoastră. Cred că sunteți de acord cu mine să remarcăm faptul că este pentru prima dată când la Direcția Presei lucrează în același organ de conducere – și organ de conducere cu caracter deliberativ, nu numai consultativ – atât lucrători din cadrul Direcției Generale a Presei și Tipăriturilor, cât și oameni de răspundere din diferite domenii care au legătură directă cu obiectul activității D.G.P.T.
    Acest organism poate și trebuie să dezbată toate problemele care fac obiectul activității D.G.P.T. De aceea aș ruga pe fiecare membru al Consiliului să se considere nu un invitat în consiliu de către D.G.P.T., ci ca făcând parte din conducerea D.G.P.T. și să-și exercite, ca atare, dreptul pe care-l are de a-și spune părerea, de a face propuneri, de a critica neajunsuri și de a lua parte la adoptarea soluțiilor celor mai corespunzătoare în activitatea D.G.P.T.
    Eu sunt de acord cu ceea ce s-a propus aici, ca sintezele pe care le elaborează lucrătorii Direcției Generale a Presei și Tipăriturilor să fie cunoscute de membrii  Consiliului. Multe dintre ele să facă chiar obiectul unor dezbateri în Consiliu, pentru că, de fapt, Consiliul trebuie să se ocupe de orientarea de ansamblu a activității D.G.P.T. Consiliul trebuie să dea, ca să spunem așa, mandat lucrătorilor, să stabilească mandat lucrătorilor din D.G.P.T. în legătură cu activitatea lor. în același timp însă, Consiliul nu înlocuiește organele de presa, de edituri. D.G.P.T. în general - și când vorbesc de D.G.P.T. mă refer și la Consiliu - nu ia asupra sa, nu preia răspunderile pe care le are fiecare redacție în parte, fiecare editură în parte și nici pe cele ale altor organisme de partid și de stat care au răspunderi în această privință. Acesta este și spiritul Legii Presei, ca fiecare instituție și în primul rând directorul sau redactorul șef al instituției de presă sau al editurii să poarte răspunderea pentru ceea ce publică, pentru orientarea pe care o dă publicațiilor sale.
    Ce trebuie să facă D.G.P.T.? Activitatea Direcției Generale a Presei și Tipăriturilor trebuie să cuprindă două categorii de sarcini: o categorie în care D.G.P.T. spune clar „nu” sau „da” și aceasta se referă la secretul de stat, la o o seamă de chestiuni care sunt înscrise la primul punct din nota privind atribuțiile D.G.P.T. și ele sunt în sensul în care vor fi prevăzute și în Legea presei. Adică sunt o seamă de lucruri care în toate legile presei din lume sunt spuse clar. De exemplu, legea suedeză: nu ai dreptul să aduci atingere persoanei conducătorului statului și demnitarilor, nu ai voie să aduci atingere bunelor moravuri ș.a.m.d.
    Interzicerea difuzării secretului de stat constituie, de asemenea un domeniu al activității D.G.P.T. în care lucrurile sunt foarte clare. Nu ai voie să publici asemenea lucruri și Direcția Presei, în cazul în care constată că ceva a trecut neobservat de conducerea editurii sau a ziarului, este obligată să spună: „nu se publică”.
    A doua categorie de sarcini sunt însă cele de semnalare, adică intervine, să spunem așa, un ajutor pe care D.G.P.T. trebuie să-l acorde editurilor. Direcția Presei și așa lecturează, pentru a-și exercita atribuțiile sale, toate lucrările și poate să-și dea seama dacă lipsesc anumite lucruri sub aspectul orientării politice. Dar Direcția Presei nu are dreptul să interzică tipărirea unor astfel de lucrări. Ea semnalează organelor respective “uitați care este părerea noastră”, semnalează și la partid, spune “părerea noastră este asta”. Organele respective hotărăsc – facem așa sau facem altfel. Cred că este clar. Adică în cazul primei categorii de sarcini D.G.P.T. spune clar “nu” și hotărăște, iar în cazul celei de a doua categorii activitatea ei nu se transformă în control politic, dar prin natura însăși a faptului că citește manuscrisele și își dă seama de anumite probleme, semnalează ceea ce de fapt fiecare membru de partid dacă observă un neajuns, undeva, prin statut este obligat să semnaleze, să nu rămână indiferent. Deci în acest fel trebuie privită tovarăși cenzura, ca să spunem așa politică, pentru ca cenzura politică trebuie să și-o facă fiecare redacție, editură și instituție de presă în parte. Să ne referim, de exemplu, la ziarul „Scânteia”. Redactorul șef răspunde dacă orientarea ziarului este greșită, dacă nu ține seama de documentele de partid din ultima vreme. Știu că D.G.P.T. poate să spună la un moment dat: „tovarășe, impresia noastră este că nu se prea orientează bine “Scânteia”, publică prea mult din cutare domeniu, neglijează alt domeniu”, dar aceasta este o sarcină consultativă a Direcției Presei și eu pot să țin seama sau să nu țin seama de ea. Dar daca D.G.P.T. constată că în “Scânteia” se divulgă un secret, atunci poate să-l interzică. E limpede tovarăși ?
    Eu aș insista, tovarăși, asupra sistemului de lucru care trebuie să existe între D.G.P.T. și diversele instituții. în primul rând cred că trebuie să se pornească de la stabilirea unor raporturi normale, tovărășești de lucru și nu de la încordarea relațiilor. Și aici trebuie să existe o grijă deosebită și de o parte și de alta. Trebuie să spunem că se petrec uneori și lucruri negative din cealaltă parte, adică nu de la Direcția Presei, ci de la tovarăși care nu au curajul să spună deschis celor în cauză: „nu e bună lucrarea” – așa cum spunea, de exemplu, tovarășul Marin Preda – „domnule, cartea este anticomunistă, eu sunt editură comunistă și ca atare nu ți-o pot publica, că nu ai ce căuta la mine, nu e pe profilul meu, du-te în altă parte.” Dar, se întâmplă și următorul aspect: uneori nu există – să nu zic – curajul, dar, oricum, parcă ți-e greu să-i spui autorului „cartea e proastă, nu corespunde exigențelor cutare sau cutare” și atunci i se spune: „păi, dragă, ce să-ți fac, nu vrea Direcția Presei să-i dea drumul”. Sau, „nu vrea Secția propagandă și presă”. Aici sigur va trebui să se lucrze într-un spirit de deplină loialitate, adică unde este al Direcției Presei este al Direcției Presei, unde este al celorlalți, al editurilor să fie al editurilor.
    Al doilea, tovarăși, așa cum spuneam mai înainte, Direcția Presei semnalează și sunt dese cazurile, chiar foarte dese, în care editurile sunt de acord cu semnalările, în sensul că este justificată să spunem o critică sau o observație făcută de Direcția Presei. Dar se întâmplă că deși editura o consideră justă și și-a însușit-o în raporturile cu autorul, în loc să o prezinte ca o poziție proprie, o prezintă tot la fel. Zice: „vezi, dragă, ce să-ți fac, uite Direcția Presei îți face următoarea observație...” Și aici aș vrea să ne înțelegem bine și ar trebui ca și Consiliul și în general munca de zi cu zi să stabilească raportul corect. Editura este de acord cu observațiile? Foarte bine, atunci să și le însușească, să le preia ca fiind propriile observații. Dacă nu este de acord, să ne spună. Desigur se poate merge și în divergență, în sensul că Direcția Presei este obligată să semnaleze și Consiliului Culturii, sau altui for competent. Dar în nici un caz, tovarăși, să nu se ajungă la tergiversarea lucrurilor, pentru că din cauza aruncării responsabilității într-o parte sau alta se petrec uneori întârzieri în aprobarea sau editarea unor lucrări, și aceasta nu este bine. De asemenea, pentru activitate, aici nu sunt două tabere, unii buni și alții răi, unii mai largi la suflet și alții mai haini, aici este vorba de o conlucrare între oameni care urmăresc aceleași scopuri. De aceea eu aș ruga pe tovarășii care fac parte din Consiliu și lucrează în instituții de cultură, în presă, să contribuie la armonizarea, ca să spunem așa, și a intereselor, dar, mai ales, la un sistem de lucru mult mai tovărășesc, mai mai deschis, fără subterfugii, fără gânduri ascunse. Pentru că, repet încă odată, D.G.P.T. să nu fie privită ca o sperietoare, ci ca o instituție chemată să asigure respectarea unor reglementări în țara românească.
    Eu rog și Direcția Presei, respectiv pe tovarășii care lucrează în cadrul D.G.P.T., să nu-și depășească competențele, pentru că noi am avut situații în care lucrători din cadrul D.G.P.T. au făcut pe referenții în cadrul unor lucrări. Trebuie să existe o grijă deosebită să nu se permită sub nici o formă nici unui lucrător din D.G.P.T. să dea astfel de referate.
    O altă problemă. Trebuie să se acorde o atenție deosebită pregătirii profesionale a cadrelor care lucrează în D.G.P.T., pe linie profesională, pe linie politică. Trebuie să spunem că, din păcate, din acest punct de vedere mai avem încă multe neajunsuri și în mod deosebit atrag atenția pentru toți lucrătorii D.G.P.T. din județe. Noi am discutat și pe linie de partid să fie sprijinite colectivele de lucrători ai Direcției Presei și sub aspectul informărilor și sub aspectul participării la activitățile politico-educative, dar și sub aspectul recrutării unor oameni corespunzători. Rog foarte mult – și va trebui ca într-o ședință a Consiliului de conducere să discutăm, poate, chiar în legătură cu componența, în legătură cu pregătirea, cu competența cadrelor D.G.P.T. și ce anume ar trebui sa facem pentru a le asigura o pregătire permanentă și de nivel cât mai ridicat. Poate că această discuție să o facem chiar în prima ședință din toamnă, ca să putem totuși vorbi și de o ridicare a calității muncii, pornind nu numai de sus, de la Consiliu, pentru că Consiliul se  întrunește, discută, hotărăște, dar cei ce duc la îndeplinire ceea ce se hotărăște sunt lectorii și de buna lor pregătire, de orientarea lor, depinde  și calitatea muncii D.G.P.T.
    Vedeți, am discutat adineaori despre filmul acela de la televiziune. În fond, tovarăși, nu-ți trebuia nu știu ce lege, aici era o chestiune de pregătire și de judecată. Or, se pare că lucrurile nu au fost judecate. Eu, aici, vreau să atrag atenția și asupra următorului aspect: lectorii noștri nu trebuie șă se intimideze în fața președintelui Radioteleviziunii sau a nu știu cui. Tovarășul este președinte, poate să decidă, dar dumneata ca lector trebuia să semnalezi: „tovarășe eu semnalez că este o emisiune care nu e bună”. Poți să-i răspunzi lectorului: „te-ai înșelat”. Dar mai bine să semnalezi decât să o lași să treacă așa. În legătură cu sistemul de lucru poate ar trebui, în funcție de necesități, ca la unele ședințe ale Biroului executiv să fie invitați și reprezentanți ai editurilor. De asemenea poate ar trebui ca și tovarășii de la D.G.P.T. să participe la unele reuniuni mai importante ale editurilor, ale redacțiilor, ale Consiliului Culturii, pentru a se cunoaște mai bine specificul activității în acest domeniu, orientările care se dau și ce se are în vedere când se admite publicarea unei cărți, difuzarea unui film etc. Adică, să fie o conlucrare și o întrepătrundere a activității, o comunicare mult mai directă, mai operativă și pe planuri multiple. Sigur, tovarăși, în legătură cu planul editorial există un plan stabilit anual, dar pe parcurs mai intervin o seamă de modificări, însă ce trebuie avut grijă aici este că, din păcate, modificările sunt uneori mai mari decât planul aprobat inițial – și aceasta nu este bine. În doilea rând, numai faptul că titlul unei lucrări a fost aprobat prin plan nu înseamnă că însăși lucrarea a fost aprobată. Fiecare carte se aprobă individual însă, așa cum am spus, răspunderea o au în primul rând editurile. De altfel, există o hotărâre a Secretariatului Comitetului Central al P.C.R. care prevede ca fiecare lucrare, mai ales în domeniul social, istoric să aibă o atestare din partea unui for științific că este corespunzătoare, fie că este discutată într-o secție a Academiei de științe sociale și politice, fie că este discutată de un institut de specialitate, fie că este discutată de un colectiv stabilit de editură sau de Academia de științe sociale și politice. În orice caz, fiecare lucrare din domeniul social-politic trebuie să fie avizată de un for științific. Sigur, la o lucrare literară editura, în mod normal, ar trebui să aibă grijă să nu fie de proastă calitate; nu de alta, dar pe urmă vine presa și începe să o laude! La aceste lucrări, tovarăși, așa cum am spus mai înainte, D.G.P.T. poate să semnaleze − și trebuie să semnaleze – dacă consideră că ceva nu e în regulă în cartea respectivă. Dar nu D.G.P.T. are răspunderea asupra conținutului, ci editura respectivă. Eu cred că va trebui ca tovarășii de la D.G.P.T. să facă o listă cu toate problemele neclare, deoarece mi-a făcut impresia aici că există o seamă de lucruri neclare. Să vedem, să le clarificăm pe parcurs, unele poate nu sunt încă puse bine la punct, chiar sub aspectul actelor formative. Lucrurile acestea am vrut să vi le spun în legătură cu această notă, care, așa cum am arătat, este absolut orientativă, ea nu trebuie considerată act normativ, pentru că actul normativ va fi aprobat după ce se discută Legea presei. Să trecem mai departe, la Caietul de dispoziții. Tov. Ion Cumpănasu: Tovarășe secretar, în legătura cu aceasta eu aș vrea să fac din nou precizarea că acest caiet ar trebui să fie ceea ce ați spus dumneavoastră referindu-vă la punctul 1 din atribuțiile noastre, respectiv cu acele lucruri la care noi spunem „nu” sau „da” în materia de secret de stat și de alte interdicții cu privire la publicitate. În forma aceasta, părerea noastră este că nu este corespunzător și nu putem să-1 luăm în considerație întrucât este extrem de larg și noi ne dăm seama că nu putem accepta tot ce este preluat aici din listele date de ministere pentru a fi considerate ca date nepublicabile. De aceea eu aș ruga să ni se dea mandat să discutăm aceste lucruri cu ministerele, să refacem acest material și să-1 supunem aprobării în ședința următoare a Consiliului. Să-1 dăm din timp și totodată cred necesar ca un organ superior să aprobe aceste lucruri, pentru că deși este întocmit pe baza legi[i,] ministerele respective, în unele cazuri trec mult peste limita a tot ceea ce trebuie să fie. Sunt aici, din capul locului, foarte multe lucruri care n-au ce să caute în

    Asymetria si Dan Culcer va recomanda





    Enciclopedia României

    Blogul ideologic. Titus Filipaș

    Ioan Roșca
    Contrarevoluția din România. O cercetare

    Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi

    Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor

    Revista Verso



    Geovisite

    Revista NordLitera

    Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine

    Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română.
    Etimologii. Resurse lingvistice

    Azi

    Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi.

    Societatea de maine

    Daca nu acum, atunci cînd?
    Daca nu noi, atunci cine?

    S'inscrire a Societatea de maine
    Intrati in Societatea de maine
    Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
    Inscriere : fr.groups.yahoo.com
    Se dedica profesorului Mircea Zaciu

    Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
    Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
    Nicolae Iorga

    Sondaje

    Descrierea situatiei din România

    este exactã
    nu este exactã
    este exageratã
    este falsã
    este exactã dar nu propune soluții
    este exactã dar nu existã solu&#



    Rezultate | Chestionar

    Voturi 21

    Identificare

    Nickname

    Parola

    Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs.




    copyright Dan Culcer 2008
    Contact Administrator — dan.culcer-arobase-gmail.com
    «Cerul deasupra-ti schimbi, nu sufletul, marea-trecand-o.» Horatiu in versiunea lui Eminescu.
    Responsabilitatea autorilor pentru textele publicate este angajata.
    PHP-Nuke Copyright © 2005 by Francisco Burzi. This is free software, and you may redistribute it under the GPL. PHP-Nuke comes with absolutely no warranty, for details, see the license.
    Page Generation: 0.58 Seconds