|
Modules |
|
Who's Online Exista in mod curent, 74 gazda(e) si 0 membri online. Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici |
|
Cautare în labirint |
|
Languages Select Interface Language: |
|
Jurnal: Ion Ionescu. Scrisoare catre Romania Scris la Tuesday, April 07 @ 17:11:30 CEST de catre asymetria |
Cotidianul, ziar bucurestean, publica o scrisoare trista, exasperata, expresia unei saturatii si a unei revolte care se simte neputincioasa. Semnatarul, Ion Ionescu, este pentru mine in mod evident o fictiune. Opinia cuiva protejat prin pseudonim, cu valoare de generalizare . Reluam, fara nici o permisiune, aceste text, ca si cum l-am distribui, sub forma de manifest, cititorilor Asymetriei, celor care, asemenea lui Ion Ionescu, nu mai spera decat ca exilul le va permite sa iasa din acest marasm. Tot ce mai avem de scris ar fi rugamintea de va cere sa reactionati, într-un sens sau altul. Acesta era sentimentul pe care îl traiam în 1985, când am hotarât sa plec din România. Sa se fi înrautatit situatia in asa hal, în acesti peste 20 de ani, încât altii sa traiasca cu aceiasi lipsa de speranta? Dupa analizele unui prieten, sociolog amator, din disperare, cei care tin în mâna lor politica tarii nu sunt mai multi de 10 000. Acestia sunt privilegiatii actuali, hotii si excrocii care mulg toate resursele în folos propriu. Sunt atât de putini încât apropape ca ar putea fi listati, si daca am fi atenti, i-am si gasi listati printre cei mai bogati oameni din Români, asa cum apar prin publicatiile financiare sau vip ale României elitare.
Toti ceilalti par a fi victime, dar nu este asa. Multi dintre cetatenii ceilalti sunt complici, de voie sau de nevoie, la nivelul lor profesional sau social, sunt în cârdasie cu marii spoliatori. Ca sa supravietuiasca, fura si ei, risca, sunt uneori pedepsiti. Asta îi deosebeste de cei suspusi, care nu sunt niciodat judecati, niciodata pedepsiti. Neinceperea urmaririri penale. NUP, este sigla sub care ar trebui înfiintat un nou partid al devalmasieie tâlharilor.
Si totusi, când putini se mai asteptau, a izbucnit revolta de la Timisoara, zavera s-a întins peste Tara, Ceausescu a fost arestat. Unde se va sparge coptura? Cine va fi arestat? Ca doar nu de la arestarea lui Gigi Becali i se va trage României o noua Revolutie?Scrisoare către țara mea Am obosit să aud sau să citesc comentarii lungi, strivite de ură sau înmuiate de slugărnicie ale jurnaliștilor obosiți din presa românească. Am obosit de vorbe grele, de prostie, nesimțire, ipocrizie, inepții, de vorbe care nu mai interesează pe nimeni, vorbe caraghioase, care-i transformă pe toți ciutacii, dumitreștii, crețuleștii și morarii în bufoni disperați ai orelor târzii de televiziune. Am obosit să văd societatea civilă, care face curat în universități și alegeri, înghesuită pe liste de alegeri europarlamentare ale unui partid majoritar. Scrisoare către țara mea Nu-mi iubesc țara. Trebuie să fie așa din moment ce nu-mi vine decât să vorbesc urât despre ea. Să-i spun vorbe grele, în fiecare oră, în fiecare dimineață când întârzii cât pot de mult întâlnirea cu oamenii, locurile, serviciile, televiziunea, pâinea, mirosurile, mașinile, culorile, limba ei. Am obosit de țara asta. Am obosit de țara în care cei care conduc mă cred prost și-mi spun „omul simplu, de pe strada“, om simplu căruia se simt datori să-i explice cum stau treburile, într-un limbaj gângav, analfabet, precum cel folosit de adulții inculți pentru a răspunde gângurelilor unui bebeluș. Am obosit de țara în care nimic nu este ceea ce pare: un site colorat cu multe promisiuni al unei grădinițe private e doar un paravan în spatele căruia se află o clădire care-i adăpostește pe preșcolari de ploaie cât timp părinții se află la serviciu (altfel, educatoarele își roagă colegele de breaslă mai norocoase, de la alte grădinițe, să fure plastilină și creioane). Avocatul care-mi promite că va câștiga procesul n-are niciodată chitanțier pentru banii pe care-i dau și nici argumente în instanță. Publicitate Nici șefa firmei de recrutare nu-mi dă chitanță pe banii primiți, bani pe care i-am dat soțului ei, venit la întâlnire în trening, într-o stație de autobuz. Atunci s-a desfășurat și ultima secvență de colaborare, fiindcă plătirea taxei n-a fost urmată de nici o invitație la un interviu. Editura la care s-a angajat prietena mea, editură renumită, foarte renumită, scoate cărți de filozofie de pensionar trist, de jucător de table fără noroc, și literatură erotică pe lângă care grafittiurile din WC-urile și gările publice sunt suave declarații de amor. Iar patronul te felicită dacă ai reușit să îi promovezi cărțile doar printre cei, sau mai bine zis cele cu care încă nu s-a culcat. Că așa, ar fi putut s-o facă și el… Profesoara de franceză a nepotului meu miroase a vodcă, profesorul de religie nu-l lasă să iasă în timpul orei să facă pipi, iar cea de fizică pleacă în Grecia din două în două săptămâni (plus în vacanțele școlare). Redacția la care m-am angajat are două birouri pentru redactori, unul pentru făcut sex și un artdirector care ilustrează un articol despre cartea „Golful francezului“ cu o fotografie cu o lagună și una cu un francez. Anonim. Adică nu știm dacă e francez, dar are bucle pudrate de secol 18 și zâmbește timp spre obiectiv. Fotografie pe care a schimbat-o, la insistențele mele multe, nădușite, cu o imagine portocalie a unei corăbii în apus de soare. Pentru lagună n-am mai avut suflu. Și nici pentru corabie. Redactorul-șef spune că-i genial, că face și art și e și director, că numai el poate să aplice în photoshop ghiocei pe rochia vedetei și numai el poate să ilustreze un reportaj despre copii orfani cu un copil cu ursuleț în brațe, și clipul Nokia, cu mâini înlănțuite. Din cauza lui, întreaga redacție și-a dat demisia. A rămas doar redactorul-șef. Isteric și nefericit. Din cauza celor care au pregătit o conspirație împotriva lui. Am obosit de țara care-mi spune că orice speranță are rădăcini firave și orice opțiune sinceră, onestă se dovedește a fi cretină. Am obosit ca din patru în patru ani să aleg prost, împreună cu alți 22 de milioane de locuitori, de oricare parte a baricadei am fi. Am obosit să sper ca acela care se numește șef de guvern, ori președinte de țară, sau măcelar sau avocat ori cântăreț, chiar se pricepe la ceea ce diploma, votul, discursul spun că se pricepe. Am obosit de țara care mă transformă în victimă sau complice. în victimă, fiindcă orâcit de multe rele s-ar întâmpla în țara asta, oricât de multă corupție ne-ar tăia răsuflarea cu duhoarea ei, statul, legile, funcționărimea, judecătorii, DNA-ul, Guvernul, Parlamentul par cu toate că există într-un univers diafan, paralel cu al nostru, din care aruncă din când în când o ocheadă către noi, să ne supravegheze. Să ne certe că n-avem răbdare să ajungă și la noi bunăstarea. Să ne dojenească cu glas de domnu Trandafir acrit pentru iresponsabilitatea cu care le cerem imposibilul, în condițiile unei moșteniri grele. Am obosit să fiu victima statului care mă fură la facturi, la impozite sau în justiție, victima patronilor care mă pot evacua din organigramă din trei țipete și două semnături, victima polițiștilor care mă roagă să nu reclam furtul din buzunare. Orice protest este inutil. Orice gest de solidaritate, orice inițiativă care m-ar putea transforma în cetățean sau concetățean, în membru al unei comunități rezidențiale sau al unei organizații, se fâsâie în fața privirilor nepăsătoare, a replicilor de tipul „c’ești copil“ sau „mă lași?!“ sau a celor care transformă inițiativa în afacere profitabilă pentru ei și dezastruoasă pentru beneficiari. Iar renunțarea mă face complice cu cei care acceptă ca lucrurile să meargă prost, din neputință, din interes, din indiferență. Sunt complice, prin tăcere, cu toți impostorii, mincinoșii, neispraviții, hoții de care depind într-un fel sau altul în bătăliile mele mărunte, de zi cu zi. Am obosit de țara unui singur televizor, a unui singur program, în care se amestecă de-a valma, senzuale cu securiști nejudecați, brăilence cu analiști obosiți, discuții lalâi despre salarii enorme, furt la factură, politiști beți, judecători mituiți, miniștri penali, cu breaking news-uri în fața cărora tot românul moțăie: învârteli, bășcălii, ogici, ciumaci, anchete de doi și un sfert, morți de trei parale, incesturi de patru stele. Am obosit să aud sau să citesc comentarii lungi, strivite de ură sau înmuiate de slugărnicie ale jurnaliștilor obosiți din presa românească. Am obosit de vorbe grele, de prostie, nesimțire, ipocrizie, inepții, de vorbe care nu mai interesează pe nimeni, vorbe caraghioase, care-i transformă pe toți ciutacii, dumitreștii, crețuleștii și morarii în bufoni disperați ai orelor târzii de televiziune. Am obosit să văd societatea civilă, care face curat în universități și alegeri, înghesuită pe liste de alegeri europarlamentare ale unui partid majoritar. Am obosit să aud că singurul lucru pe care-l avem de opus alegerii fiicei președintelui în Parlamentul European este pluralul nefericit „succesuri“. Am obosit să văd susținători sinceri ai președintelui, care vor salariu de jurnalist independent. Am obosit să văd jurnaliști independenți care devin guvernatori interesați. Am obosit să-l aud pe ministrul Culturii tinând-o langa cu explicațiile despre pleașcă și iubire de președinte. Am obosit să văd reportaje cu oameni care mănâncă din gunoaie, copii violați, preoți care țin liturghii erotice, puștile lui Michi Șpagă, termopanele lui Adrian Năstase, oameni care se împerechează cu oi, țărani care tasează pământul cu obuze încă detonabile, pensionari care se străduiesc să prindă două porții de sarmale de 1 decembrie, țigănci care-și arată popoul polițiștilor, șoferi beți, criminali, filmați în circa de poliție, înmormântări în direct, sicrie fotografiate cu mobilul, știri animate despre ficatul de 20 de kilograme al unui cântăreț, oameni urcați pe cruci ca să vadă mai bine groapa, cozile isterice de Sfânta Parascheva și de Izvorul Tămăduirii, proteste pe marginea balconului sau a macaralei, și comentariile profesioniștilor care încep cu: „Ce efect poate să aibă violul asupra unei fetițe de 12 ani?“. Mă obosesc profesioniștii televiziunilor chiar și fără comentarii. Fiindca sunt aceiași. Și apar des. Foarte des. în țara asta nu mai există un psiholog cumsecade, un profesor eminent, un cântăreț talentat, un analist respectabil, un preot cu har, un poet înzestrat: toți devin vedete, și în clipa imediat următoare descoperă că au văzut idei. Despre orice altceva decât meseria pe care altfel ar fi putut, altfel, s-o practice onest și din care să aibă un venit regulat. Mă obosesc emisiunile care-mi promit că vor dezbate soluțiile anticriză și în care invitați și moderatori ajung să vorbească despre beregate, prostănaci, caraghioși, șobolani rozalii, lupta dintre fata președintelui și intelectuali, despre insinuările cutărui senator, despre sforăitul din parlament al nu știu cărui deputat, despre nepoate de senatoare care sunt de fapt amante de miniștri. Am obosit să văd fețe lungi de jurnaliști care anunță cu același ton grav, de început de apocalipsă, și că se măresc facturile, și că s-a dus dracului rapița în Alexandria, și că Mutu are tendonul rupt. Sau că nu-l mai are. Am obosit să aud de miticădelaligă, nașusandu, memestoica, galactici, jucătorititrați, distracțiepecinste. Am obosit să știu că din atâtea cazuri de malpraxis în medicină, un singur doctor a fost condamnat, pentru viol. Mă obosește Mihaela Rădulescu. Și cei care o combat. Și cei care o apără. Mă obosește oricine comentează un film, o carte, un spectacol, mai departe de rude, prieteni sau părinți, fără să poată arăta vreun act, o diplomă care să-i confere acest drept. Am obosit să mă tot întreb cine este cel sau cea care apare pe prima pagină a tuturor ziarelor, fără să reușesc să îmi amintesc vreo ispravă, bună, rea, dar în orice caz extraordinară, care să merite măcar efortul scanarii fotografiei lor. Am obosit să văd că patroni de firme de salubrizare își dau cu părerea despre expoziții de artă, că pe wikipedia Mircea Badea este actor român, că Monica Tatoiu are răspuns pentru orice, de la încălzirea globală, la cum nu trebuie să renunți la speranța de a avea orgasm. Am obosit ca, la douăzeci de ani de la Revoluție, să-i înjur tot pe Iliescu, Năstase, Văcăroiu, Șerban Mihăilescu, Viorel Hrebenciuc, Talpeș, Mitrea, Vadim Tudor, Voiculescu, Adrian Păunescu etc. Am obosit, de fapt, să nu am încredere în nimic și nimeni. Am obosit să scriu acest protest. Nu va folosi la nimic. M-am gândit la un moment dat să cer oamenilor, obosiți ca și mine, să iasă în stradă. Dar am în fața ochilor imaginile filmate la diferite proteste: pancarde și lozinci analfabete, revendicări haotice și isterice, fetze tâmpe în fundal care transmit salutări familiei, sindicaliști mângâiați pe frunte de opoziție, trecători plictisiți și amintiri duioase despre concediile la mare din vremea fraților Petreuș și a Daciilor în rate. Am obosit de țara în care nu se întâmplă nimic. De țara care m-a făcut să privesc cu lehamite drepturi la care am tânjit ani mulți și grei în comunism. Mie, omului simplu de pe stradă, mi-e lehamite de dreptul meu de a vota. De dreptul de a fi informat. De dreptul de a protesta. De dreptul și obligația de a-mi apăra țara. De dreptul de a mă asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate și în alte forme de asociere. De dreptul de a avea acces la tratamente corecte în spitale. De dreptul de a fi egal cu ceilalți români în fața justiției. De aceea spun că nu-mi iubesc țara. Mi-a mai rămas, totuși, un singur drept: acela de a circula liber în străinătate. De a emigra. Poate c-a venit timpul să-l folosesc. Știu bine că nici acolo nu umblă câinii cu covrigi în coadă. Sper doar că acolo, într-o limbă străină și pe străzi curate, să am timp să mi se facă dor de țara mea. " Ion Ionescu Nota: Sursa ziarul Cotidianul |
Asymetria si Dan Culcer va recomanda Enciclopedia României Blogul ideologic. Titus Filipaș Ioan Roșca Contrarevoluția din România. O cercetare Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor Revista Verso Geovisite Revista NordLitera Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română. Etimologii. Resurse lingvistice |
|
Azi Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi. |
Societatea de maine
Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului. Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede. Nicolae Iorga |
|||||||||||
|
Sondaje |
|
Identificare Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs. |