Who's Online
Exista in mod curent, 13 gazda(e) si 0 membri online.
Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici |
Languages
Select Interface Language:
|
|  |
Fulgurații: Mihai Rogobete. Zoon apocosmos
Scris la Tuesday, June 16 @ 16:10:41 CEST de catre asymetria |
Nici spațiul, nici timpul nu există ca reprezentare pentru mentalul
tautologic. în autismul celui singur pe lume, zoon apocosmos, nici
turma nu poate fi corect politicon conceptibila. Entropie maximă, egal
compoziție, informație - zero. Care ființă, care metafizică ?
Zoon apocosmos
Dacă memoria și conștiința colectivă nu sunt superstiții, care le sunt responsabilitatea, discernământul ? Numai în și prin lume se poate mentaliza, prin cea care începe odată cu omenirea.
între homo sapiens și liberul arbitru șuieră o nedumerire : poți alege cum să gândești ? Câte și care sunt sensurile vieții ? încotro ? Nostalgia cunoșterii în sine încă mai stoarce lămâia metafizicii. Tautologică, afirmația 1 = 1 = 1 = 1 = 1… nu ne spune nimic și totuși, că, deși unu este unu și nimic altceva, se afla în toate și tot. Dacă se poate gândi și astfel, tautologia totuși produce “sens” negândit, intuiție.” Eu sunt cel ce sunt” procesează un înțeles, ca să nu mai vorbim de „Cunoaște-te pe tine însuți !”. Mentalizatorul tautologic codează întregimea unei paradigme care să reprezinte lumea coerent într-o realitate articulată a cărei existență nu poate fi totuși reflectată ; imanența cunoaște fără să comunice. Negativistă - nici cultură, nici civilizație ? - aceasta este mirarea mentalității cainice. Cain își ucide imaginea, „abel”-ul, verbul reprezentativ, comunicarea, pentru a nu-și nimici paradigma care-l definește, lumea lui „distruge pentru a nu fi distrus, și ucide pentru a nu fi ucis” fixează sensul vieții la „a trăi pentru a trăi”. Ultra-conservativă, realitatea procesată tautologic este, prin „sinucide-te, pentru a nu fi ucis de propria reflectare”, dimensional-implozivă. Sucțiunea black-hole pune la temelia infinitului vidul și la cea a eternității atemporalitatea. Nici spațiul, nici timpul nu există ca reprezentare pentru mentalul tautologic. în autismul celui singur pe lume, zoon apocosmos, nici turma nu poate fi corect politicon conceptibila. Entropie maximă, egal compoziție, informație - zero. Care ființă, care metafizică ? în absolutul absurdității non-reprezentative a frăției tautologice care nu se gândește, lumea există fără a fi.
Analogia și contrarietatea fundamentează și zidesc, prin mentalizatorul disociativ comun, scheletul de rezistență al unei credințe structurate și structuratoare, fie labirintic, întru stufozitatea desfașurărilor, fie piramidal în cea a ierarhizărilor arhetipale – informația are forme, construcție, compoziție : teleologice, pan-dualist. Simetrică sau anti-simetrică identității, însăși reprezentarea lansează confuzia dualității lume-realitate. Preculturală, prima utopie ; un cult, un crez vag, o dualizare perceptivă : cea a disociativității, simetrică sau contrapusă cainității. Odată activată, tensiunea urnește vedenia simetriei eternitate-infinitate, a temporalității simetrice, (ciclice), și spațialității circular-sferice – viziunea dualității.” A fi”, crezul, sensul și motivația vieții se rezumă la „a fi dual”, asemănător sau contrar - sau, altfel, „a nu fi”. Cum să cuprindă timpul analogic pe cel tautologic, cum să cuprindă spațiul non-spațiul, odată ce provin din infinitatea lumilor infinite ? „Un Dumnezeu de necuprins, infinit – spunea Giordano Bruno – trebuie să fi creat o infinitate de lumi, dintre care nu se știe sigur dacă aceasta e și cea perfectă.” Prin propria intransigență, nu numai cainica Mioriță și-a aprins singură rugul : exclusivismul zămislește zoon politicon-ul tribal, cel pentru care cosangvinitatea și extrasangvinitatea se substituie asemănătorului și contrariului. Neo-autistul” cine nu este cu noi, este împotriva noastră” horcăie pentru prima oară în ritualul maniheic al exclusivismului și intransigenței, din care, generic și auto-distructiv totalitarismul crește și sfârșește.
Esențializând puzderia disociațiilor, (entelehiilor) maniheiste, axiomatica (adevăr-bine-frumos) raționalistă tridimensionalizează, prin aceeași partiție, atât spațiul cât și timpul, (conservându-le însă dualitatea), pe primul stereoscopându-l, (înălțime-lungime-lățime), pe cel de al doilea doar linearizându-l (trecut-prezent-viitor) – breșe care aporetic fundamentează mecanicismul incoerenței spațio-temporale. Cauza, procesul și efectul – ființarea tripartită – sigilează mentalul rationalist în condiția pre-partiției dimensionale a temporalității, a pre-destinării și a fatalismului, deci, cauzalist. Monoteismele umplu hiatusul perceput totuși între spațiu și timp – religii ale absenței prezente, ale divinității care „este fiindcă nu este”, germene ateist intrinsec, aporie nicidecum contradicție.
Până la modelul cultural relativist, zoon apocosmos crede, pe rând, în indivizibilitatea sa, în di-vizibilitate și, prin, tri-vizibilitate, în absența sa din lume, (cosmos), prin hăurile ireductibilitaților. Evidențiindu-le aproximația și deci eroarea, coroborându-le, realismul relativist stereo-mentalizează speranța unei cunoașteri integratoare, o imanență spirituală de necontestat.
Putem alege cum să credem numai prin încrederea că suntem în stare să credem în mirările noastre.
Mihai Rogobete
|
Associated Topics
 |
|
|  |
Azi
Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi. |
Societatea de maine
Daca nu acum, atunci cînd? Daca nu noi, atunci cine?
S'inscrire a Societatea de maine
Intrati in Societatea de maine
Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
|
|
|
Inscriere : fr.groups.yahoo.com
Se dedica profesorului Mircea Zaciu
|
Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
Nicolae Iorga
|
Identificare
Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs. |
| 
|