|
Modules |
|
Who's Online Exista in mod curent, 11 gazda(e) si 0 membri online. Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici |
|
Cautare în labirint |
|
Languages Select Interface Language: |
|
Jurnal: Ion Coja. Schimbarea domnilor, bucuria nebunilor? Scris la Tuesday, October 06 @ 20:37:44 CEST de catre asymetria |
Primim de la Ion Coja un text cu valoare de explicație, pe care, socotindu-l cu adevărat important, îl publicăm imediat. Si îi punem un titlu. AsymetriaSchimbarea domnilor, bucuria nebunilor? Câteva zile am trăit cu sinceritate acest sentiment, anume că m-am hotărît să-l ucid și că hotărîrea mea va fi urmată curând de faptă. Apoi au urmat zilele în care am trecut la punctul al 2-lea: cum să procedez? Nu intru în detaliile tehnice imaginate, ci spun că după o vreme, fiindu-mi neclar de unde să procur o grenadă, am început să mă gândesc și la altele, mai ales mă întrebam cine va veni după el, după fiara de Ceaușescu! Și am descoperit că nu este exclus ca prin asasinarea lui „Ceașcă” să provoc venirea la putere a unuia mai prost și mai canalie, ca-n Caragiale... După cum se știe Ceaușescu a fost până la urmă asasinat, dar nu de mine! Iar după el au venit în fruntea țării unii mult mai canalii!... Domnule coleg, Va rog să mă ajutați să introduc in dezbaterea pe care mi-ati trimis-o următorul text, cu valoare de explicație: Sunt dezolat să văd răutatea și chiar prostia cu care unii tineri sau inși „cu peri albi în cap” comentează prestația mea de la Petru Vodă, având de comentat din textul predicii numai vorbele rostite de mine cu referire la Ceaușescu. Făcând prin rândurile ce urmează o mărturisire, precizez mai întâi comentariul părintelui Justin după rostirea predicii: „A fost bine, dar nu trebuia pomenit Ceaușescu!” Justin Pârvu dixit! A trebuit să aștept ceva vreme, până am rămas între patru ochi cu Prea Sfințitul părinte stareț, ca să explic de ce l-am pomenit pe Ceaușescu. Nu reproduc întocmai cuvintele rostite, ci doar explic mai pe larg înțelesul lor. Eu mă simt vinovat față de Nicolae Ceaușescu, aveam acest sentiment încă dinainte de 1989. Ceaușescu este primul om pe care eu l-am urît, cred că pe nimeni nu am mai urît așa de tare. Ba mai mult, i-am dorit moartea și, la un moment dat, sufocat de ură, mi-am zis că, dacă sunt om serios și chiar îl urăsc așa de tare, să fiu bărbat și să trec la fapta cuvenită, adică să scap lumea de el, chiar știind bine că lumea scapă și de mine... Eram tînăr, necăsătorit. Câteva zile am trăit cu sinceritate acest sentiment, anume că m-am hotărît să-l ucid și că hotărîrea mea va fi urmată curând de faptă. Apoi au urmat zilele în care am trecut la punctul al 2-lea: cum să procedez? Nu intru în detaliile tehnice imaginate, ci spun că după o vreme, fiindu-mi neclar de unde să procur o grenadă, am început să mă gândesc și la altele, mai ales mă întrebam cine va veni după el, după fiara de Ceaușescu! Și am descoperit că nu este exclus ca prin asasinarea lui „Ceașcă” să provoc venirea la putere a unuia mai prost și mai canalie, ca-n Caragiale... După cum se știe Ceaușescu a fost până la urmă asasinat, dar nu de mine! Iar după el au venit în fruntea țării unii mult mai canalii!... Pe mine însă m-au marcat acele zile în care am trăit logodit cu convingerea că nimic nu mă va opri să-l ucid!... Nu-l mai puteam înjura cu același nesaț de „dinainte”. M-am trezit că se naște în mine un sentiment de vinovăție, sentiment care din seara zilei de 25 decembrie 1989 a devenit copleșitor. Luni de zile nu m-am mai putut gândi la Ceaușescu cu vreo dojană sau critică în mintea mea, ci doar căinându-l. Abia după câteva luni, când pe str.Academiei am văzut o expoziție despre Mânăstirea Văcărești, cum a fost demolată, au început să se risipească cețurile din capul meu și să-mi revin la o privire mai critică asupra insului. Dar ceva tot a mai rămas din sentimentul de vinovăție și la Petru Vodă am simțit că este de datoria mea să-l pomenesc, prea îl urgisisem în sinea mea. în fața altarului și dinaintea poporenilor am lăsat deoparte orice calcul retoric - nu aveam nimic de câștigat, ci numai de pierdut ca persoană publică, și „mi-am urmat instinctul”. Și bine am făcut, căci din ziua aceea binecuvîntată, sufletul meu s-a ușurat de păcatul de a dori moartea cuiva! De a dori cu atâta înverșunare moartea cuiva! M-am vindecat de sechelele și zgura acelui sentiment cumplit cu care am trăit o vreme în suflet! Nu mă îndoiesc că, la câtă minte au și mai ales la cât suflet nu au, mulți dintre cei ce s-au grăbit să-și clameze indignarea vor spune că mint, că inventez etc. îi înțeleg că nu pot să înțeleagă. Dar poți să crezi și fără să înțelegi. Deci îi sfătuiesc să meargă la cartea mea Salonul de reanimare, roman, a cărui acțiune se petrece mai ales în salonul de „reanimare națională” de la Aiud, erou Petre Țuțea, unde vor găsi relatată frământarea care a precedat decizia mea de a-l lichida pe individ, vor găsi pagini dedicate unui condamnat la moarte - nu mă puteam aștepta la altceva, nu?! Este prezent și Ceaușescu, cu numele conspirativ Ghelasse, cum îi zicea Florin Pucă și gașca lui de năzdrăvani. Firește, apare și coana Lenuța, Dumnezeu s-o odihnească și să-i ierte pe amândoi! Se va vedea din roman cât de ceaușist eram înainte de 1989. Păgubos cum sunt, se pare că am devenit ceaușist atunci când asemenea poziție ți-aduce numai necazuri... în roman, aluziv, propuneam și sanctificarea cuiva, adică trag nădejde că ne vom învrednici vreodată să-l sanctificăm. Pe cine? Nu spun! Cine-i curios să meargă și să citească. Mâna pe carte, copilași! Cartea este scrisă înainte de 1989, a fost în planul editorial la Cartea Românească, dar a fost respinsă deoarece „făcea apologia legionarilor” (îl citez pe redactorul F.Mărculescu). Au citit-o în manuscris Marcel Petrișor și Petre Țuțea. Lucrul cel mai interesant de povestit este comentariul părintelui Justin după ce i-am prezentat explicația mea. Năpraznice cuvinte și cu totul neașteptate. N-am să le uit niciodată, dar nici nu merită să le destăinui oricui! Ion Coja Nota: Bibliografie. Pentru completarea imagini pe care ne-o faceam despre Nicolae Ceausescu, noi, cetățenii României care au trăit sub domnia lui, dar, să nu uităm, mai ales sub domnia activiștilor, cei care asigurau aplicarea, exagerând sau îmblânzind, deciziilor superioare. Petcu, Ion, Ceaușescu, un fanatic al puterii. Biografie neretușată, Editura Românul, București, 1994 Curticeanu, Silviu, Marturia unei istorii traite, Editura HISTORIA, București, ISBN: 973-1781-34-1. Silviu Curticeanu, șeful cancelariei lui Nicolae Ceaușescu, prezintă labirintul unei vieți petrecute în imediata apropiere a celor doi dictatori, Nicolae și Elena Ceaușescu. Autorul și-a asumat suferința rememorării unor momente care i-au marcat dureros conștiința, evenimente care s-au răsfrânt asupra noastră. Dorința autorului este ca aceste mărturii sincere să constituie un punct de reper pentru o dreaptă judecată a unei perioade istorice cu lumini, dar și cu multe umbre, care ne-a marcat existența tuturor..(prezentarea editurii). Silviu Curticeanu (n. 1933) a fost un lider comunist român. A fost membru de partid din 1959. A fost membru supleant al CC al PCR (28 nov. 1974-23 nov. 1979); membru al CC al PCR (23 nov. 1979-22 dec. 1989); membru supleant al Comitetului Politic Executiv a CC al PCR (24 nov.-22 dec. 1989); membru al Secretariatului CC al PCR (22 mart.-22 dec. 1989). Studii. Facultatea de Drept, Universitatea din Cluj (1953-1957); doctorat în științe juridice la Universitatea din Cluj (1967). Profesia de bază: jurist. Activitate și funcții. Judecător la Tribunalul Popular Raional Cluj (1957- 1965); șef al Direcției Județene pentru Cauze Civile a Procuraturii Generale (1965-14 feb. 1972); membru al Comitetului Executic al Consiliului General al Asociației Juriștilor (din 1966); șef de sector la Secția pentru Probleme Militare și de Justiție a CC al PCR (14 febr. 1972-23 iul. 1975); secretar al președintelui RSR (iul. 1975-3 nov. 1982); membru (23 iul. 1975-22 dec. 1989) și secretar (23 iul. 1975-3 nov. 1982) al Consiliului de Stat; secretar al Biroului executiv al Consiliului Național al Oamenilor Muncii din industrie, construcții, transporturi, circulația mărfurilor și finanțe (în 1982); șef al Secției Cancelarie a CC al PCR (3 nov. 1982-22 dec. 1989); secretar al Comisiei centrale pentru organizarea proceselor de producție și valorificarea superioară a materiilor prime și materialelor (în 1988). Deputat în MAN, ales în circumscripția electorală nr. 5 Pogoanele, jud. Buzău și nr. 4 Dragalina, jud. Călărași, în perioada 1980-1989. |
|
Chestionarul articolului: |
Asymetria si Dan Culcer va recomanda Enciclopedia României Blogul ideologic. Titus Filipaș Ioan Roșca Contrarevoluția din România. O cercetare Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor Revista Verso Geovisite Revista NordLitera Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română. Etimologii. Resurse lingvistice |
|
Azi Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi. |
Societatea de maine
Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului. Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede. Nicolae Iorga |
|||||||||||
|
Sondaje |
|
Identificare Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs. |