Who's Online
Exista in mod curent, 91 gazda(e) si 0 membri online.
Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici |
Languages
Select Interface Language:
|
| |
Geopolitica: Varianta Constantin Cojocaru. Un diagnostic
Scris la Sunday, January 24 @ 16:53:10 CET de catre asymetria |
2.1. Statul mafiot postdecembrist
Statul român postdecembrist este opera activiștilor și securiștilor partidului
și statului comunist, care au creat Constituția din 1991, au infiltrat
partidele politice postdecembriste, au devenit membrii parlamentelor și
guvernelor postcomuniste, au conceput și aplicat “reforma”, au conceput
și aplicat legile prin care capitalul românesc acumulat până în 1989 a
trecut în proprietatea lor privată, prin care o bună parte a
veniturilor cetățenilor create după 1989 au intrat tot în buzunarele
lor, ale guvernenților, prin care națiunea română a fost adusă la
starea de cea mai săracă și umilită națiune din Europa.
2.1. Statul mafiot postdecembrist.
Prin lovitura de stat care a urmat revoltei populare anticomuniste
din decembrie 1989 și prin manipularea informațională a cetățenilor, în
România a fost instaurat un stat care s-a autointitulat democratic, dar care nu este construit de popor și nu guverenează, nu exercită puterea statală, în interesul poporului, pentru popor. Dimpotrivă, el este un stat autocratic, dictatorial. Este un stat care s-a autoconstruit, un stat care s-a autocreat. Este un stat care s-a autoinvestit cu puterea statală.
Statul român postdecembrist este opera activiștilor și securiștilor partidului
și statului comunist, care au creat Constituția din 1991, au infiltrat
partidele politice postdecembriste, au devenit membrii parlamentelor și
guvernelor postcomuniste, au conceput și aplicat “reforma”, au conceput
și aplicat legile prin care capitalul românesc acumulat până în 1989 a
trecut în proprietatea lor privată, prin care o bună parte a
veniturilor cetățenilor create după 1989 au intrat tot în buzunarele
lor, ale guvernenților, prin care națiunea română a fost adusă la
starea de cea mai săracă și umilită națiune din Europa.
Clasa politică românească
postdecembristă, constituită din foștii securiști și activiști
comuniști s-a înregimentat în diverse partide, care, prin discursuri și
lozinci acoperă întreg spectrul politic european, având, însă, toate, un scop comun: “reforma”, adică îmbogățirea lor, a guvernanților, prin însușirea avuției create de români înainte de 1989 și după.
Pentru a-și realiza obiectivul său fundamental – îmbogățirea – clasa politică românească postdecembristă și-a creat statul de care avea nevoie, stat care a aplicat aceeași politică, aceeași “reformă”, indiferent de coloratura politică a celor care au câștigat alegerile din 1990, 1992, 1996, 2000, 2004.
Pentru a-și realiza scopul său fundamental – îmbogățirea guvernanților – statul român postdecembrist s-a autodotat cu puteri nelimitate, discreționare, dictatoriale.
Acest stat s-a autodotat cu puterea de a-și pune membrii săi deasupra legii,
prin legiferarea imunității parlamentarilor hoți, excroci, corupți,
șpăgari, țepari de bănci, de societăți de asigurări, de fonduri de
investiții, ș.a.m.d.
Acest stat s-a autodotat cu puterea de a da legi prin care a expropriat cetățenii României
de întregul capital acumulat de aceștia de-a lungul istoriei, capital
care a fost trecut, mai întâi, în proprietatea statului, prin Legea nr.
15/1990, apoi, prin așa-zisa privatizare, în proprietatea privată a
lor, a guvernanților și a clientelei lor politice și financiare.
Acest stat s-a autodotat cu puterea de a adopta legi, ordonanțe și hotărâri de guvern care au făcut posibilă îmbogățirea guvernanților,
prin jefuirea cetățenilor de o mare parte a veniturilor acestora, prin
inflație artificială, manipularea piețelor de capital (vezi FNI, SAFI),
falimentarea băncilor și a întreprinderilor industriale, reducerea
continuă a puterii de cumpărare a salariilor și pensiilor.
Constituția din 1991 nu i-a acordat statului român puterea de a tipări monedă,
dar nici nu i-a interzis să tipărească monedă, astfel încât statul,
prin Banca Națională a României, a tipărit și a aruncat pe piață atâția
bani câți i-au trebuit pentru a genera o inflație galopantă, prin care salariile și prețul forței de muncă au fost aduse la unul din cele mai scăzute niveluri din lume, prin care întreprinderile românești au fost falimentate și decapitalizate, astel încât să poată fi “trecute”, cvasigratuit, în proprietatea privată a guvernanților.
Constituția din 1991 nu i-a acordat statului român puterea de a stabili nivelul dobânzilor
la care banii tipăriți de stat au fost puși la dispoziția sistemului
bancar, nici nu i-a interzis, nu i-a impus vreo restricție, sau vreo
răspundere legată de nivelul acestor dobânzi, astfel încât statul, prin
Banca Națională a României, a impus, cu de la sine putere, niveluri ale
dobânzilor de peste 100% pe an, care au contribuit și ele la crearera inflației artificiale,
principalul instrument utilizat pentru jefuirea capitalului național,
pentru reducerea valorii forței de muncă și a capitalului național,
pentru sărăcirea populației și îmbogățirea guvernanților.
Constituția din 1991 nu a acordat statului român puterea de a da legi prin care să reglementeze piața de capital, respectiv modul în care să fie efectuate oparațiunile de vânzare-cumpărare a titlurilor de valoare – acțiuni, obligațiuni, etc. Fără a avea această putere,
statul a dat mai multe legi, ordonanțe și hotărâri de guvern pentru
reglementarea pieței de capital, care au permis ca sume bănești uriașe
ale cetățenilor să fie furate de excroci – SAFI, FNI – cu ajutorul instrumentelor acestei piețe, instrumente create de stat, prin lege, regulamente, instrucțiuni, etc.
Constituția din 1991 nu a acordat statului român puterea de a da legi prin care să reglementeze circulația banilor în economie, prin care să reglementeze activitatea băncilor, a sistemului bancar. Fără a avea această putere de la popor,
statul român a adoptat mai multe legi, ordonanțe și hotărâri de guvern
prin care a permis Băncii Naționale a României să falimenteze cea mai
mare parte a băncilor cu capital de stat și privat românesc (BANCOREX,
BANCA AGRICOLĂ, BANKOOP, B.I.R., etc) și aproape toate băncile populare
înființate după 1989.
Constituția din 1991 nu a acordat statului român puterea de a avea proprietate privată, nici pe aceea de a fi proprietar de capital. Nici nu i-a interzis dreptul de a fi proprietar de capital.
Nici nu i-a stabilit vreo răspundere pentru capitalul ajuns în
proprietatea lui, a statului. El, statul român, se autoîmproprietărise
în 1990, prin Legea 15/1990, cu întregul capital acumulat de cetățenii
români până în 1989, încălcând prevederile Constituției în vigoare la
acea dată. Neavând nici o răspundere constituțională pentru capitalul
național pe care și l-a însușit abuziv, statul român postdecembrist a
făcut ce a vrut din acest capital, fără să dea vreo socoteală
poporului, de la care furase capitalul: l-a devalizat, l-a vândut, la
prețuri de nimic, cu sumele încasate și-a plătit menținerea la putere,
i-a mituit pe salariați să se lase expropriați și concediați.
Statul român postdecembrist s-a autodotat cu puterea de a pune pe grumazul cetățeanului român cele mai grele impozite și taxe de pe continent, deși el, cetățeanul român, tot datorită statului, are cele mai mici venituri.
Acest stat s-a autodotat cu puterea de a încălca, în mod sistematic, Constituția, propriile legi, ordonanțe și hotărâri de guvern, cu puterea de a încălca libertățile și drepturile cetățenilor, fără să răspundă, în nici un fel, fără să dea socoteală în fața cetățenilor pentru abuzurile sale.
Este cunoscut modul fraudulos în
care guvernanții României au obținut în octombrie, 2003, votarea Legii
privind revizuirea Constituției.
Adevăratul motiv al revizuirii
Constituției nu l-a constituit, nicidecum, aderarea la Uniunea
Europeană, ci jaful, adică scoaterea la mezat, la vânzare, a unor
importante componente ale avuției naționale, care, conform Constituției
din 1991, nu puteau fi înstrăinate. “Scăpaseră” bogățiile subsolului –
aurul, uraniul, cărbunele, petrolul, gazele naturale, etc, ca și apele
– delta, lacurile, râurile, apele minerale.
Conform Constituției din 1991, făceau obiectul exclusiv al proprietății public – adică nu puteau fi înstrăinate, vândute – “bogățiile de orice natură
ale subsolului, căile de comunicații, spațiul aerian, apele cu
potențial energetic valorificabil și acelea ce pot fi folosite în
interes public”. Conform Constituției revizuite în 2003, fac obiectul
proprietății publice “bogățiile de interes public (deci nu de orice
natură) ale subsolului, spațiul aerian (nu și căile de comunicații),
apele cu potențial energetic valorificabil, de interes național (deci nu toate apele, ci numai cele de interes național)”.
Cina va stabili care bogății ale subsolului nu sunt de interes public și care ape nu sunt de interes național?
Poporul? Nu. Statul. Cum? Prin legi adoptate de parlamentarii care au
votat și legile privatizării, și legile care au falimentat băncile și
fondurile de investiții, și legile care au condus la înjumătățirea
salariilor și pensiilor.
Statul român postdecembrist a fost de la început și continuă să fie un stat autocratic, mafiot, care trebuie înlocuit cu opusul său, un stat democratic, un stat popular.
|
| |
Azi
Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi. |
Societatea de maine
Daca nu acum, atunci cînd? Daca nu noi, atunci cine?
S'inscrire a Societatea de maine
Intrati in Societatea de maine
Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
|
|
|
Inscriere : fr.groups.yahoo.com
Se dedica profesorului Mircea Zaciu
|
Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
Nicolae Iorga
|
Identificare
Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs. |
|
|