Asymetria - revue roumaine de culture, critique et imagination

Modules

  • Home
  • Arhive
  • AutoTheme
  • AvantGo
  • Avertizari
  • Conținuturi
  • Search
  • Submit_News
  • Surveys
  • Top
  • Topics

  • Who's Online

    Exista in mod curent, 48 gazda(e) si 0 membri online.

    Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici

    Cautare în labirint




    Languages

    Select Interface Language:


    Polemici: Mariana Claudia Popescu. Despre receptare si riscurile ei
    Scris la Friday, April 23 @ 00:37:14 CEST de catre asymetria
    Lecturi critice Cititor scrie "
    Despre receptare și riscurile ei
    ( Pornind de la întrebarea domnului Boris Marian Mehr – Criza criticii române?)

    Intr-un peisaj literar foarte diversificat, așa cum este cel contemporan, demersul critic tinde să devină o zonă mai controversată decât literatura însăși. In pofida regulilor, normelor, principiilor care, teoretic, ar trebui să ghideze actul receptării în sensul unei anume obiectivități (nu una totală, care ar fi un exces impardonabil!), se poate constata o impetuozitate a "judecății de valoare"(ceea ce este aproape un paradox!) dictată nu de ID-ul psihanalitic ce s-ar putea manifesta printr-o reacție specifică în fața unei experiențe estetice, ci prin "fidelitatea" cu orice preț față de o grupare, o tendință, o generație etc. Desigur, în toate spațiile și epocile culturale există condiționări de natură socială, filozofică, estetică, uneori, inevitabil, prejudecăți, stereotipii de tot felul care nu vor să fie deranjate, instanțe care nu trebuie contrariate. In mod surprinzator, în actul critic, astăzi, atrage atenția nu excesul de libertate, care ar fi, într-un fel, justificat de marea varietate a operelor literare, ci un conservatorism sui generis, defensiv, protector și comod. O critică precum "ochiul imobil al unei camere de luat vederi", după expresia unui celebru teoretician, în care nu este nevoie și nici recomandat să-ți asumi puncte de vedere originale, decât dacă ești foarte cunoscut și recunoscut sau dacă scrii despre ce s-a mai scris. Altfel nu ești credibil, ești "suspect", trebuie să fii "recomandat", să nu dezamăgești. Să fim oare marcați până la acest nivel (cel estetic) de mecanismele și comportamentele subversive ale unei epoci trecute care mai zvâcnește și distorsionează ceea ce încercăm să numim normalitate?


    Ca orice cititor pasionat, urmăresc ce se publică, fie reeditări, fie cărți nou apărute, reviste de cultură (mai toate accesabile și pe net), recenzii, puncte de vedere, ierarhii, topuri, bloguri literare (unele chiar serioase!) s.a.m.d. Dincolo de diversitatea opiniilor, firească în contextul actual, foarte dinamic, constat, o tendință autoritaristă a unor voci cunoscute, oricum foarte agresive în acreditarea ideii că doar câțiva sunt deținătorii adevărului absolut în materie estetică, iar acest adevăr ar trebui însușit fără drept de apel. Pe un loc fruntaș, așa cum constat din presa literară din ultima vreme, se situează domnul Horia Gârbea (în săptămâna care a trecut, aproape că nu a fost revistă în care să nu dau peste articolele sau producțiile literare ale acestui membru marcant al USR). Poate aș fi ignorat această prezență insidioasă în toate spațiile virtuale dacă, în atotpromovata "Rață cu portocale"(sic!)- o culegere de tablete ale domnului mai sus amintit- nu aș fi dat peste următorul fragment: "Ai avut bafta să te naști aproximativ deodată cu, să zicem, la întâmplare […], Horia Gârbea. Ce poți face? Mori cu el de gât. Il detești, îl ignori, îl (mai știi) îndrăgești, dar nu-l poți ocoli pe nicăieri".
    Fatalitate! Domnul inginer îmi zdruncină din temelii toate reperele, îmi clatină toate zidurile de rezitență! Incerc să salvez ce mai e de salvat din această "baftă" irosită și descopăr, în aceeași carte(!) ceva ce, în vremuri îndepărtate, când nu aveam conștiința acestui ghid spiritual, nu am înțeles: ‹‹Ciorba de burtă este echivalentul culinar al "florilor de mucigai"›› sau "Murăturile capată arome care depind de priceperea preparatorului, așa și criticul"(?!). Ce acut sentiment al zădărniciei încerc gândindu-mă la "rătăcirile" mele spirituale, ce frustrare să înțeleg abia acum că "nu poți pocni peste bot un concept" și că, evident –spune autorul- "atacul la persoană" e generator de indescriptibile satisfacții (intelectuale, desigur!n.n.). Că bine zice "maestrul" atunci când constată, câteva pagini mai încolo, că "In lumea scriitorilor invidia, dușmănia, greața au un caracter național" și, pe cale de consecință, dacă un amărât ar încerca să intre în această lume, "Iar o să-i vânez aberațiile și improprietățile lexicale" (Chiar că nu mai are nici o importanță că, în placheta următoare, "vânătorul" însuși are "mici" scăpări, că doar este și el om, de genul: deasemeni (corect: de asemenea), cel mai celebru (corect: fără grad de comparație), ori văd …(corect: or văd…etc). Ce ignoranță din partea mea să mă gândesc, atunci când domnul Horia Gârbea citează cu entuziasm "versurile" femeii-prototip a poeziei românesti (pentru mine, recunosc, necunoscuta Nicoleta Popa), cea care "vrea să doarmă afară cu cățelul /și să intre în casă doar la f…"-( iertată fie-mi pudoarea, reminiscență a vechilor lecturi!), să mă gândesc, spuneam, că nici zidurile toaletelor publice n-ar suporta cuvintele a ceea ce autoarea și criticul Horia Gârbea consideră a fi poezie (nu mai citez pentru că mai am drum lung de străbătut până să mă pliez nonșalant acestui trend!). Ca orice novice, am inhibiții și multe incertitudini. Cum ar trebui, de exemplu, să înțeleg aceste vorbe: "Dacă într-un sistem pică și câte un intrus[…], el e repede scos pe tușă ori pentru că e prea competent și îi vexează pe ceilalți ori, pur și simplu, pentru că sângele apă nu se face". O fi de bine? O fi de rău? Nu mai contează! Vorba aceluiași guru: "Nu ne rămâne decât să trăim, să colcăim, să supraviețuim." (Aș mai avea aici o problemă cu acest plural înglobant, dar trec eu și peste asta! Până la urmă, ar spune domnul inginer, specialist în construcții, totul e o chestiune de fiabilitate.
    In aceeași manieră, citind un articol (în "Luceafarul de dimineață", nr.11-12/2010) – "Dumnezeul poeziei, savarina dintre coapse și mama (cu greul ei topor)", m-a frapat (șocat!) felul în care d-nul Horia Gârbea îngrămădește impresii despre vreo șase autori și, în mare grabă, și despre cărțile lor- poezie, proză, comedie. Intâmplător am citit cărțile respective și, cel puțin, două aspecte m-au contrariat. Primul se referă la atitudinea casus belli a domnului Gârbea față de debutanți pe care îi numește, fără nicio ezitare, "hârțogari de lux", "diletanți de lux" (de ce or fi toți "de lux"?), "agramați nenorociți" etc., oricum vinovați pentru că au studiat în străinătate sau pentru că sunt buni specialiști într-un anumit domeniu. Oare de ce, din punctul de vedere al domniei sale, un inginer, un doctor, un masterand în nu știu ce domeniu, "inși școliți" care mai au și obrăznicia de a fi tineri ar trebui să stea departe de spațiul privilegiat al literaturii? (Las deoparte faptul că, pentru autorul articolului, niște "versuri" precum "eu nu-ți consum savarina ce-ți tronează între coapse…pofta altora/ evacuează din tine" sau "Sexul tău nu se află între coapsele tale/ se afla în creierul meu"(Aurel Udeanu) sunt expresia deplină a "talentului și a subtilității"!). Al doilea aspect care m-a contrariat este legat de atitudinea viscerală a domnului Gârbea față de Carte (fie ea scrisă cu mai mult sau mai puțin talent). Pe unele cărti, spune criticul, "mi-a venit efectiv să le calc în picioare", altele sunt "cretinisme" etc.
    Nu mai pun la socoteală impactul pe care un astfel de "limbaj critic" l-ar putea avea asupra cititorului mai puțin avizat, nici faptul că un om de cultură este (trebuie să fie!) un reper prin atitudine, capacitate de comprehensiune, de distanțare necesară față de datele nerelevate (uneori mult prea subiective) ale realității imediate. Nu-i cunosc pe autorii despre care scrie domnul Horia Gârbea, dar le-am citit cărțile. Cu atenție (astfel încât să nu ignor deosebirea, într-un roman, de exemplu, elementară în limbajul critic, între omnisciență și subiectivitate). Unele mi-au plăcut, altele nu, dar n-am avut nici o clipă impulsul de "a le călca în picioare" și nici n-aș propune ca alternativă "versurile șchioape ale unui veleitar din Ghimpați".
    Autoritatea critică, indiscutabil, se dobândeste în timp, este verificabilă si necesară, are si intuiția valorilor îndelung exersată, evită capcanele autohtonismului.Este un model (mai mult sau mai puțin teoretic). Pe de altă parte, fenomenul literar,efervescent prin natura sa, ar trebui însoțit de o reacție critică mobilă, al cărei resort, vrând-nevrând, este lectura emoțională decantată prin efortul de obiectivare. Un fel de act creator secund în care ești condiționat doar de realitatea operei care trebuie să indice ea însăși natura mijloacelor de investigație. De aici încolo, totul depinde de capacitatea de înțelegere, de contemplare si persuasiune a lectorului specializat, de background-ul său cultural, de calitatea limbajului conceptual, de reperele sale spirituale, altfel spus, mai simplu, de inteligența sa. Nu trebuie neapărat să lauzi, nu trebuie neapărat să blamezi, trebuie să creezi un spațiu al libertății asumate, să înțelegi, să recunoști opera, să oferi perspective, să faci alegeri.
    Evident că aici, acum, eu nu îmi asum rolul ingrat al lectorului avizat, nu propun o carte, nu recomand un scriitor mai mult sau mai putin cunoscut, nu construiesc judecăți de valoare, constat numai existența unui radicalism al actului critic, o grabă nejustificată de a pune etichete (în numele cărui adevăr estetic?), cu efecte nocive într-un domeniu complex, profund, nuanțat, precum literatura. Este o constatare indusă de un context concret, dar al cărei conținut, mă tem, devine simptomatic pentru chiar lumea în care trăim.

    Mariana Claudia Popescu "

    Asymetria si Dan Culcer va recomanda





    Enciclopedia României

    Blogul ideologic. Titus Filipaș

    Ioan Roșca
    Contrarevoluția din România. O cercetare

    Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi

    Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor

    Revista Verso



    Geovisite

    Revista NordLitera

    Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine

    Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română.
    Etimologii. Resurse lingvistice

    Azi

    Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi.

    Societatea de maine

    Daca nu acum, atunci cînd?
    Daca nu noi, atunci cine?

    S'inscrire a Societatea de maine
    Intrati in Societatea de maine
    Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
    Inscriere : fr.groups.yahoo.com
    Se dedica profesorului Mircea Zaciu

    Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
    Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
    Nicolae Iorga

    Sondaje

    Descrierea situatiei din România

    este exactã
    nu este exactã
    este exageratã
    este falsã
    este exactã dar nu propune soluții
    este exactã dar nu existã solu&#



    Rezultate | Chestionar

    Voturi 21

    Identificare

    Nickname

    Parola

    Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs.




    copyright Dan Culcer 2008
    Contact Administrator — dan.culcer-arobase-gmail.com
    «Cerul deasupra-ti schimbi, nu sufletul, marea-trecand-o.» Horatiu in versiunea lui Eminescu.
    Responsabilitatea autorilor pentru textele publicate este angajata.
    PHP-Nuke Copyright © 2005 by Francisco Burzi. This is free software, and you may redistribute it under the GPL. PHP-Nuke comes with absolutely no warranty, for details, see the license.
    Page Generation: 0.56 Seconds