Who's Online
Exista in mod curent, 57 gazda(e) si 0 membri online.
Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici |
Languages
Select Interface Language:
|
|  |
Editoriale: Ovidiu Bufnila. Prima Scrisoare Deschisa, scrisa cu mare dragoste
Scris la Monday, August 23 @ 14:19:50 CEST de catre asymetria |
Ovidiu Bufnilă
Prima Scrisoare Deschisă, scrisă cu mare dragoste către românii de pretutindeni
Urmează în zilele următoare : A doua Scrisoare Deschisă și A Treia Scrisoare Deschisă
Bunul român e pretutindeni prin lume. Bunul român e românul acela nu
blajin de prost, istoricește vorbind, ci românul care, iubindu-și patria
pur și simplu, fără surle și tobe, își dăruiește viața celorlalți
români care fie merită dăruirea asta, fie nu merită dăruirea asta.
Bunul român e pretutindeni prin lume, prin forumuri, prin bloguri, prin
blocuri, pe la partide, în fabrici, la bancă, pe scara blocului, în
excursie, la bibliotecă, la primărie, la casa de sănătate, în război,
când vin inundațiile, prin străinătățuri, prin peșteri și cafenele, prin
malluri, prin parlament, prin guverne, prin gări, prin poezii și romane
și filme, prin văi și vâlcele, la grătar, la cozi, la carnaval, la bal
ori la spital, când ai nevoie de o mână de ajutor.
E plină lumea de astfel de buni români. Trebuie doar să ai norocul să
dai peste ei. Sunt români și români așa cum sunt ruși și ruși,
portughezi și portughezi, evrei și evrei. Nu-s românii ăia buni mai
prejos sau mai presus decât rușii cei buni, evreii cei buni, irakienii
cei buni, cecenii cei buni.
A fi bun român astăzi înseamnă înainte de toate să nu-ți bați joc de
alți români. Dacă vine un român să-l ajuți, să nu-l amâni, să nu-l duci
cu vorba, să nu-l iei la mișto. Dacă poți să-l ajuți, să-l ajuți. Dacă
nu, să dai un telefon, să pui o vorbă bună, să răspunzi la telefon celui
care ți-a cerut ajutorul nu să-l sictirești, să-l iei la mișto, să-l
iei în zeflemea. Vremurile sunt grele, mulți români au nevoie de ajutor.
Cum n-avem înainte-mergători providențiali care să ne scoată din rahat
printr-un Miracol, trebuie să ne ajutăm singuri.
România se împarte astăzi între bogați și săraci, între avuți și
nevoiași, între ăia care au cu ce și ăia care nu mai au cu ce. Așa-s
vremurile, asta e Istoria.
Bun român e acela care nu înfulecă durându-l în cur de nevoiași și care
pune umărul să se deblocheze cumva Criza, cu adevărat. Bun român e acela
care nu fitilează guverne la nesfârșit și care bagă viteză să nu moară
pensionarii de foame.
Bun român e acela care știe cu adevărat ce fel de popor sunt românii
ăștia iubiți. Bun român e acel român care știe să-și țină capul pe
umeri.
Bun român e acela care înțelege rostul românilor: anume că nu suntem
viteji vitejilor, că ne place un șpriț, o bere și-un mic, că suntem
lăudăroși nevoie mare, că ne-am lua de pipet cu Rusia da știm că n-am
putea să ținem război nasol că ne halesc rușii cu pene cu tot, că le-am
da cu tifla americanilor dacă am putea da nu ne mai transmit ăia Oscaru
la televizie și nu mai putem căsca gura la sclipiciul lor americănesc,
că ne-am lua de piept cu Europa Occidentală să le arătăm noi ce deștepți
suntem da ne taie ăștia de la porție și rămân ministerele fără posturi
și nu mai au unde lucra pe ruptelea verișorii, cumnații, finii, cumetrii
noștri dragii de ei.
Poate că rostul bunului român, ăla adevărat, e să înțeleagă cu adevărat
ce fel de român e el însuși și dacă poate așa, din bunătatea lui, să dea
un pic și la alți români, fie că merită, fie că nu merită. Poate că
rostul bunului român e să-și vadă de viața lui, să se îmbogățească și el
ca românii ăia fără de suflet și, din când în când să facă un bine,
să-l ia în seamă Dumnezeu.
Poate că rostul bunului român e să fie naiv și frumos și melancolic și
băiat de treabă și bun, tare bun la suflet să nu zică alte popoare că
n-avem și noi simțire, adică acest bun român să fie scos la expoziții și
târguri internaționale, să vadă lumea largă că și noi avem poeții,
naivii, romanticii, evlavioșii, bunii noștri la suflet.
Poate că rostul bunului român e doar să-l slujească de-adevăratelea pe
Dumnezeu, nu să fure de la biserică, de la enoriași, de la stat, cine
mai știe?
Sau, și mai și, poate că rostul Bunului Român e să-l găzduiască din când
în când pe Dumnezeu în trupul lui și, atunci când îl întâlnești pe
Bunul Român care te ajută cu adevărat, să știi așa, în secret, că de
fapt e tocmai Dumnezeu ce-l care te ajută la greu. E și ăsta un rol, e o
misiune, e un rost.
Ovidiu Bufnila
|
|  |
Azi
Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi. |
Societatea de maine
Daca nu acum, atunci cînd? Daca nu noi, atunci cine?
S'inscrire a Societatea de maine
Intrati in Societatea de maine
Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
|
|
|
Inscriere : fr.groups.yahoo.com
Se dedica profesorului Mircea Zaciu
|
Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
Nicolae Iorga
|
Identificare
Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs. |
| 
|