Who's Online
Exista in mod curent, 34 gazda(e) si 0 membri online.
Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici |
Languages
Select Interface Language:
|
|  |
Roata vremii: Stefan Borbely. A murit poetul Hellmut Seiler, prietenul nostru
A murit poetul Hellmut Seiler, prietenul nostru
Ne
avusesem ca frații, dar destinul a făcut să ne cunoaștem târziu,
venind unul spre altul pe drumuri ocolite. Ne născusem în același
an, proveneam din același județ, el din colțul său nord-estic, de
la Rupea, eu de mai jos, de la Făgăraș, apoi Hellmut a făcut
liceul la Honterus în Brașov, iar facultatea de germanistică la
Sibiu, și-n cele din urmă ne-am întâlnit ca profesori la Tg.
Mureș, în sistemul școlar preuniversitar, el la Liceul Unirea, eu
dincolo de râu, în cartierul Remetea, împărtășind însă, în
orele noastre libere, efervescența intelectuală întreținută de
redactorii Vetrei,
de Dan Culcer înainte de toți, dar se strânseseră acolo și o
mulțime de figuri interesante, venind din varii direcții, cum a
fost prozatorul Ioan Radin-Peianov, echinoxist, traducătoarea în
română a lui Brillat-Savarin, Doina Pașca-Harsányi (acum în
Statele Unite, la o universitate), poetul Teodor Borz, prodigiosul
Ėltető József și, ocazional, inimitabila Angela Marinescu, care
formau un soi de boemă controlată, disciplinată, prestigiul lui
Hellmut consolidându-se ca bun cunoscător de cultură germană și
engleză, dar și ca om care funcționa pe orbita externă a
constelației magice iradiate dinspre Aktionsgruppe Banat,
apartenența excentrică la spiritul timișorean confirmându-se
atunci când a apărut antologia lui Ioan Mușlea și Peter Motzan,
Vânt potrivit până la tare
(1982), în care figurau și poezii scrise de Hellmut. Întâmplarea
a făcut ca debutul lui editorial să se producă în același an, cu
volumul Die Einsamkeit der Stühle
(Singurătatea scaunelor),
care propunea o ideologie personală decantată din „poezia
obiectelor” (Dingpoetik; Poetik der
Dinge) a filiației Rainer Maria Rilke
– Martin Walser, în substraturile căreia Hellmut strecurase și
nu puține ironii antitotalitare, motiv pentru care a fost luat la
ochi de către „organele” responsabile cu vigilența, care și-au
exersat pe el și pe garsoniera pe care o ocupa o mulțime de aparate
aflate în dotare, dosarul de la CNSAS, consultat de Hellmut în
2009, numărând nu mai puțin de 850 de pagini, inclusiv cu poze și
cu înscrisuri pe care el le uitase complet.
Tracasarea
s-a sfârșit odată cu excluderea sa din învățământ și cu
depunerea dosarului de emigrare în – pe atunci – Germania
Federală, unde a plecat în 1988 împreună cu soția lui,
târgumureșana Iszlai Ėva, artist fotograf, el mărturisindu-mi în
repetate rânduri că integrarea n-a fost deloc ușoară, din cauza
prejudecăților și inflexibilităților locale, suspicioase față
de nemții „neautentici” sosiți din Est. Descătușat, însă,
de noua atmosferă existențială pe care o respira (i-a plăcut
mereu să trăiască integral, fără resturi), Hellmut s-a pus
temeinic pe muncă, devenind unul dintre principalii constructori ai
diasporei românești de acolo – și, totodată, un „om punte”
de mare valoare în relația cu cei rămași acasă, calitate pe care
a slujit-o nu numai prin instituirea Premiului „Rolf Bossert” de
la Reșița, decernat anual, dar și printr-o prestigioasă
activitate de traducător de poezie românească, marcată prin
publicarea antologiilor Gefährliche
Serpentinen (Serpentine
periculoase) din 1998 și
Schwebebrücken aus Papier
(Punți suspendate de hârtie)
din 2021, cărora li se adaugă câteva selecții de autor: Rodica
Draghincescu, Ioan Flora, Emilian Galaicu-Păun, Robert Șerban, Nora
Iuga etc. În germană, el a continuat să-și publice volumele
personale, dublând discursul poetic, din ce în ce mai radicalizat
sub aspectul memoriei și al dreptului de a nu uita, cu cel în proză
scurtă, volumele Der Haifisch in meinem
Kopf (Rechinul
din capul meu, 2000) și Glück
hat viele Namen (Norocul
are mai multe nume) propunând, în
principal, satire esențializate, de tip cerebral, construite cu
multă substanță caustică – îndreptate înspre ceilalți, dar
nu de puține ori și înspre sine. Venea
des pe acasă, prefera să mențină legăturile cu cei rămași
aici, decât să le dinamiteze. Îl descopeream din ce în ce mai
interiorizat, mai pedant cu sine și cu ceilalți, dar preocupat să
lase câte o urmă în toate cele trei limbi de cultură de care
aparțineau cei la care ținea în Ardeal. L-am întâlnit ultima
oară în data de 16 Aprilie 2025, când a susținut o foarte
interesantă conferință la Filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor
(ilustrată cu fotografii realizate de soția sa) și a participat,
seara, la punerea în circulație a unei traduceri maghiare, la
centrul de cultură al Bisericii Evanghelice. Proxima vizită n-a mai
fost să fie: urma să vină la lansarea volumului bilingv Aufhebung
der Schwerkraft/
Suspendarea gravitației, scos de
Editura Junimea, dar Profesorul Ion Pop s-a văzut în situația de a
prezenta cartea de unul singur, într-o acoladă cernit-melancolică,
întrucât Hellmut, luat pe nepregătite, a fost chemat altundeva, de
unde probabil nu se va mai întoarce. RIP Ștefan
Borbély
|
Scris de asymetria on Friday, June 26 @ 23:09:47 CEST (104 citiri)
Citeste mai mult... | Scor: 0 |
Roata vremii: Nicolae Dima. Abis între Generatii
Am
început să primesc ecouri favorabile după publicarea ultimei mele
cărți intitulată Jurnalul
unui Idealist.
Le-am mulțumit sincer celor care au citit volumul și celor care
l-au recenzat în câteva publicații. Cei mai mulți dintre ei sunt
în vârstă și fac parte din vechea generație educată în spirit
național. Sunt idealiști ca și mine și continuă să trăiască nostalgia timpurilor când oamenii aveau și idealuri; când răsfoiau
cu înfrigurare o nouă carte or recitau poezii. Toate acestea mă
fac să mă gândesc cu tristețe la generația și vremurile de azi.
Un
prieten îmi spunea că fiecare generație își are propria ei
identitate și se pliază după vremuri. Așa o fi, dar tranziția de
azi este cu totul radicală. Și mă întreb: dacă copiii de azi nu
mai învață tabla înmulțirii și scrierea de mână, cum este
cazul în America, și dacă se renunță la trecut fără să avem
vreo idee despre ce ne așteaptă în viitor, cum va arăta lumea
peste câteva decenii? *** Am
scris cartea Jurnalul
unui Idealist
pentru a face legătura cu experiența si valorile trecutului și
pentru a conecta lumea de azi la viitor. Ce
se va întâmpla însă dacă lanțul memoriei se va întrerupe, asa
cum vor unele unele cercuri? Ne vom îndrepta rapid spre
mankurtizarea de care vorbea scriitorul Chingiz Aitmatov in romanul O
zi mai lungă decât veacul? Cartea este faimoasă pentru introducerea conceptului de mankurt
– o metaforă cutremurătoare pentru o persoană lipsită de
memorie, familie și conștiință istorică în urma manipulării și
torturii la care a fost supusă.
Procesul
dezumanizării
a fost aplicat în
mod brutal și
la noi în
țară
în
închisorile
de la Pitești,
în
anii stalinismului, și
la închisoarea
din Aiud, în
anii de așa
zisă
liberalizare a perioadei Gheorghiu-Dej.
De fapt, procesul a fost aplicat în
toți
anii comunismului, dar într-o
formă
deghizată.
Puțini
erau cei din culise care știau
foarte bine ce urmăreau.
După
prăbușirea
comunismului, procesul dezumanizării
spirituale a început
sa fie experimentat, cel puțin
selectiv, la nivel global. Nu se mai lucrează
cu forța
și
tortura, se lucrează
cu
mânuși
de catifea... Se ademenește;
se cumpără;
se șterge
trecutul; se aburește
viitorul!
Ce
se întâmplă
și
ce ne așteapă?
Un
raport comandat în urmă cu doua decenii în Statele Unite de
Fundația Kaiser a dezvăluit un fapt neașteptat: copiii americani
care cresc în familii bogate în media – computere, tablete,
iphone, etc... au creiere cu neuroni legati diferit decât oamenii
care nu au ajuns la maturitate în astfel de circumstanțe. Aceste
rapoarte arată
efectul nedorit pe care media îl poate avea în viața
adolescenților. Iata avertismentele:
Există
dovezi că astăzi oamenii experimentează o realitate biologică
diferită legată de noul mediu virtual. Antropologii afirmă că
Homo Sapiens s-a dezvoltat odată cu tehnologiile; că există o
legătură între biologia umană și utilizarea instrumentelor.
Discutând despre plasticitatea creierului uman, despre plasticitatea
sa neuronală, Mark Hansen a remarcat că oamenii se nasc cu
sistemele nervoase pregătite să fie reconfigurate ca răspuns la
mediile in care traiesc.
Sinaptogeneza este un proces de
reconfigurare în creierul noului-născut: conexiunile neuronale care
sunt utilizate se întăresc și cresc în timp ce acele care nu sunt
folosite se degradează și dispar”. În
propriile sale cuvinte,
„Evoluția nu este doar fizică... ci și psiho-fizică; nu
transmiterea genetică este cea care determină rezultatele, ci mai
degrabă adaptabilitatea întregului individ, care include și
beneficiile oferite prin învățare, dar și pericole inerente...
(Mark
B. N. Hansen, New
Philosophy for New Media,
Cambridge, 2005; Bodies
in Code: Interfaces with Digital Media,
Routledge,
2006 ) La
rândul ei, învățarea și plasticitatea cerebrală lucrează
sinergic pentru a accelera evoluția și a-i da o anumită
direcționalitate prin catalizarea mediilor.
Katherine
Hayles, de exemplu, a analizat dinamica dintre corp și mașină; a
studiat aspectul transformator al tehnologiilor informaționale; și
s-a concetrat pe limbajul uman inter-penetrat de coduri
computerizate. (N. Katherine Hayles, Electronic
Literature. New Horizons for the Literary,
University of Notre Dame Press, 2008). Marea dilema e: Va supravietui
omul-spirit
in
această eră nouă, sau va deveni un robot fără suflet?
Situația
nu e deloc roză in Statele Unite. Conform unui studiu recent
intitulat „ America’s
new Generation is dumber than us/
Generația de azi a Americii este mai proastă decât noi: “Generația
Z a demonstrat un declin măsurabil și documentat al abilităților
cognitive și fizice fundamentale, inclusiv logica matematică,
raționamentul verbal, rezolvarea vizuală a problemelor și condiția
fizică de bază, determinat în mare parte de înlocuirea
activităților de concentrare profundă cu mii de ore de consum
digital.
(https://www.thegatewaypundit.com/2026/06/americas-worst-generation-is-dumber-than-us-research/)
Unde
se va ajunge? Filosofii încearcă, de altfel, să înțeleagă ceea ce a devenit „cultura ecranului” și iși pun multe întrebări similare și pertinente. Asemenea întrebări au nevoie
urgentă de răspunsuri înainte de a fi preluați de ape și purtați
de valuri în
direcții pe care nu le dorim și pentru care nu suntem pregătiți. Si
ca să mă întorc la subiect si la ce mă doare ma întreb:
Va supraviețui cartea tipărită în era electronică? Va supraviețui
cultura-- așa cum o știm-- trecerii de la imagini și texte
digitale la propagări
acustico-vizuale? Cum vor fi oamenii de mâine
prin prisma procesului actual de tranziție?
***
Tinerii
români de azi au o cultură națională vaga și puțini dintre ei
sunt interesați de idealurile si valorile celor din trecut. Vor
dobândi ei atât dimensiuni intelectuale, cât și spirituale? Or
vor trăi consumându-se într-un prezent perpetuu?
O
statistică recentă arată că tineretul din Uniunea Europeana nu
mai respectă educația și cultura și mulți tineri abandonează
școala și renunță la studii. O Europă tradițional foarte
educată vrea cu orice preț să devină incultă! Și ceea ce este și
mai grav, e faptul că România este campioana la… retrogradare;
are cel mai mare grad de renunțare la școală din Europa!
Între
timp, în țara noastră s-a renunțat în mare măsură și la
studierea istoriei. Ce ar spune despre această derapare marele
nostru istoric Nicolae Iorga? Ce ar spune bunicii nostri care s-au
jerfit să aducă Transilvania și Basarabia acasă? Tata, sergentul
Stefan Dima (în fotografie este îmbracat în uniforma de iarnă a
armatei române), a luptat la Mărașești în primul razboi mondial.
Și îmi povestea că pe la 1900, când era elev la școala primară,
învățătorul le spunea copiilor că ei sunt generația care va
lupta pentru întregirea neamului. Și au întregit și țara și
neamul! Ce idealuri are generația tînară de azi? Cu greu menținem
azi Transilvania în țară iar Basarabia ramâne încă înstrainată.
Și
mă întreb profund îngândurat: Este oare acest proces de decădere
morală și spirituală un proces natural cauzat de tehnologia
modernă? Or este dirijat în mod premeditat? *** Sunt
mari semne de întrebare
la care nu putem răspunde,
dar un lucru este sigur: ne îndepărtăm
de omul spiritual conceput de Dumnezeu și
ne apropiem de forța
contrară
divinității.
Riscăm
să
devenim roboți
fără
familie, fără
de neam, fără
țară
și
credința...fără
nici un dumnezeu. Dorim oare să
ajungem acolo? Și
ce trebuie făcut
pentru a rămâne
pe drumul trasat de divinitate si oferit tuturor de însusi
fiul Atot-Ziditorului -- Calea Mântuirii! Nicolae
Dima, USA, 16 Iunie 2026
|
Scris de asymetria on Wednesday, June 17 @ 20:47:33 CEST (160 citiri)
Citeste mai mult... | Scor: 0 |
Roata vremii: REGI si PRESEDINTI.
Cititor scrie "REGI si PRESEDINTI
Pentru ca se apropie alegerile din Ro.si ca tot romanul care se pricepe la fotbal, agricultura(inclusiv la decorticarea principalelor produse, fie ca “e de floare fie ca e de dovleac”) si politica (ultima, mai ales in ultimii 20 de ani),vreau sa fac cunoscut un punct de vedere -din pacate, si stiu, aparent nu tocmai popular (parere personala)- o parere,o ideie, pe care am dezvoltat-o de multe ori, pe spatziile pe unde am (mai) scris si anume problema Monarhiei in Romania, care -la un cetatean ca mine,cu intreg trecutul meu social, politic, etc.,inclusiv a toate generatiile trecute , cat de cat adnotate in amintirile nescrise ale familiei-”pasiunea” pentru aceasta problema ar trebui sa fie ca si inexistenta, insa istoria tarilor “retrogade”, monarhiste , in comparatie cu istoria tarii noastre– referindu-ne chiar si numai la aspectele pur practice- dovedeste de peste o suta de ani (desi nu ar fi eronat sa extindem aceasta declaratie chiar la sute de ani) si -cu atat mai mult si mai , mai imposibil de negat in ultimii 80 de ani cu subliniere pentru ultimii 20 ani- ca “omul este cel care sfinteste locul” insa rezultatele vor fi logice si pe masura, daca locul sfintit este gresit ales, iar pentru a face translatia necesara, aici, “locul” este de fapt cadrul, sistemul in care omul isi va desfarsura activitatea pentru a-si transforma in realitate dorintele, visele, planurile pe carea le-a avut la momentul “sfintirii”locului. "
|
Scris de asymetria on Sunday, May 18 @ 09:18:07 CEST (1062 citiri)
Citeste mai mult... | 27145 bytes in plus | Scor: 0 |
Roata vremii: MARIUS OPREA [AMENDAMENTUL Silviu WEXLER] Vinovati pentru pãcatele p&
MARIUS OPREA [AMENDAMENTUL Silviu WEXLER] Vinovaþi pentru pãcatele pãrinþilor https://www.cotidianul.ro/vinovati-pentru-pacatele-parintilor/ Sursã - Mediafax 16 octombrie 2020 (R.C.) Actualitate, Analize 10 Vinovaþi
pentru pãcatele pãrinþilor – scoºi din morminte, unii deþinuþi politici
sînt condamnați, din nou, prim copiii lor; urmașii de legionari nu
primesc indemnizații”, scrie istoricul Marius Oprea pe mediafax.ro.
„Suferinþa
este „discriminatã” în Parlament, tocmai la propunerea reprezentatului
Comunitãþii Evreieºti: deºi copiii nu pot purta vina pãrinþilor, urmaºii
deþinuþilor politici nu primesc drepturi, dacã pãrinþii lor condamnaþi
au fost legionari, deºi aceºtia din urmã au fost beneficiari ai
Decretului-Lege 118, care a acordat compensaþii tuturor foºtilor
deþinuþi politici. ” Depututatul Comunitãþii Evreieºti a fãcut o propunere care hrãneºte antisemitismul Aparent,
nu ar fi vreo noutate: s-a votat iarãºi o lege strîmbã în Parlamentul
României. Adicã, modificãrile care s-au adus Decretului-Lege 118/1990,
prin care se acordã drepturi bãneºti urmaºilor de gradul I ai foºtilor
deþinuþi politici a trecut cu un amendament prin care sînt excluºi de la
primirea unor indemnizaþii urmaºii legionarilor ºi al celor condamnaþi
pentru ”crime de rãzboi” – situaþie în care aceºtia din urmã s-au aflat
ºi în cazul Decretului amintit. Amendamentul a fost introdus de Silviu
Vexler, deputat din partea minoritãþii evreieºti ºi preºedinte al
Federaþiei
Comunitãþilor Evreieºti din România ºi a fost votat cu o
largã unanimitate. Prevederea nedreptãþeºte o largã categorie de
urmaºi ai deþinuþilor politici, întrucît practica Securitãþii era aceea
de a vedea ”legionari” peste tot, pentru a-ºi justifica multe din
crimele ºi abuzurile sale. E un fapt pe care vi-l poate confirma orice
cercetãtor al arhivelor acesteia. Dealtfel, cunoscînd aceastã realitate,
nici mãcar regimul Iliescu nu a operat o asemenea discriminare, care
n-a fost cuprinsã în Decretul-Lege 118/1990, care se referã la
”acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice, de
dictatura instauratã cu începere de la 6 martie 1945”.
Aceastã
discriminare apare abia acum, la trei decenii de la cãderea comunismului
ºi nu-i mai priveºte nici mãcar pe foºtii deþinuþi politici, ci pe
copiii lor… Sîntem într-o situaþie care depãºeºte cu mult o dezbatere
de idei, o disputã istoricã ºi un rãzboi ”instituþional”, ca acela
purtat de Institutul pentru Studierea Holocaustului din România ”Elie
Wiesel”, pentru schimbarea numelor unor strãzi, ºcoli care poartã numele
unor personalitãþi care în opinia acestuia au fost legionari sau au
fost condamnate pentru ”crime de rãzboi”, ori pentru demolarea unor
statui precum cele ale lui Mircea Vulcãnescu sau Petre Þuþea, care
poartã aceastã vinã. De astã datã, acest rãzboi, care orice am spune e
oricum inegal ºi inechitabil, pentru cã s-a purtat împotriva unor oameni
care nu se mai pot apãra, dintre care mulþi au plãtit scump, chiar cu
viaþa, greºelile fãcute (asocierea cu fascismul ºi miºcarea legionarã),
acum a ajuns ”pînã-n pînzele albe” ºi vinovaþi sînt ºi copiii lor. Cei
care au fost odatã condamnaþi pentru trecutul sau faptele lor, ºi-au
ispãºit pedeapsa ºi mulþi au murit în condiþii inumane în lagãre ºi
închisori, se vãd acum ”dezgropaþi” cu tot cu trecutul lor, ca sã
justifice o nouã discriminare, prin care copiii lor, privaþi în timpul
comunismului de drepturi, marginalizaþi ºi ostracizaþi din cauza
condamnãrii politice a pãrinþilor, sã aibã acum de suferit o nouã
discriminare. Scoºi din morminte, deþinuþii politici din vremea
comunismului sînt acum condamnaþi a doua oarã: de astã datã suferã
copiii lor, cãrora dupã ce li s-a rãpit copilãria ºi le-a fost îngrãdit
viitorul din cauza greºelilor pãrinþilor, acum sînt lipsiþi de
compnesaþii din partea statului, pentru aceleaºi pãcate ale pãrinþilor.
Nu numai cã amendamentul acesta cuprinde o prevedere profund
neconstituþionalã, încãlcînd orice principiu de drept – în afara celor
naziste, care judecau dupã ”originea etnicã” – dar ea este, sub aparenþa
unei ”corectitudini politice”, profund lipsitã de
fundamente etice. E
cinicã, imoralã ºi profund nedreaptã ºi, deºi se vrea a fi reparatorie,
loveºte în oameni a cãror vinã e cã s-au nãscut în chiar acele familii.
În
plus, amendamentul domnului Vexler afirmã principiul abuziv conform
cãruia copiii sînt fãcuþi vinovaþi pentru pãcatele pãrinþilor. Dincolo
de toate, în mod paradoxal, aceastã propunere vine tocmai de la
deputatul Comunitãþii Evreieºti, o comunitate care ºtie mai bine decît
oricare cît de crud ºi nedrept este stigmatul extins de la pãrinþi
asupra copiilor. Este, în orice caz, o propunere care astfel asociatã,
nu are decît sã activeze un sentiment antisemit în rîndurile unora
dintre români, pînã acum într-o largã majoritate absolut strãini de
asemenea manifestãri.
Amendamentul Vexler contravine unei legi în vigoare
În
genere, statul român este nesimþitor faþã de victimele abuzurilor sale.
Acum, încã o datã. Ceea ce se întîmplã nu este o noutate. La fel s-a
întîmplat cu ”Legea nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter
politic ºi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunþate în
perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989”, la care am lucrat împreunã
cu regretatul senator Constantin Ticu Dumitrescu. Legea 221, pe care am
scris-o în mare parte a fost însuºitã de cãtre Monica Macovei, pe atunci
ministru al justiþiei, care a început în 2006 procedurile de avizare în
interiorul guvernului Tãriceanu ºi în anul urmãtor a transmis-o la
Senat, unde a fost adoptatã pe 12 mai 2008 cu o largã majoritate.
Proiectul a fost trimis apoi pe 17 iunie 2008 la Camera Deputaþilor
(decizionalã), care a adoptat-o un an mai tîrziu, fiind promulgatã de
Traian Bãsescu în 30 iunie 2009. Eram în culmea fericirii, pentru cã
mulþi dintre deþinuþi, majoritatea lor fiind condamnaþi cu confiscarea
averii, se puteau în sfîrºit adresa în instanþã, pentru despãgubiri. A
început tot atunci ºi un ºir întreg de aberaþii, unele instanþe
acordînd despãgubiri disproporþionate, unele nesimþit de mari, altele
prea mici. Culmea a atins-o pretenþia lui Victor Ciorbea, care a cerut
cîte un milion de euro pentru fiecare an de detenþie politicã, suferitã
de clientul sãu Ion Diaconescu, ceea ce a alimentat nemulþumirile, pînã
la un punct justificate, pe care le manifesta Ministerul Finanþelor faþã
de unele pretenþii nesãbuite, dar ºi de modul în care acestea erau
cauþionate de instanþele de judecatã în acordarea daunelor, pe care,
avînd (greºit!) încredere în luciditatea ºi bunul simþ al justiþiei, nu
le-am putut prevedea. În cele din urmã, s-a ajuns la abrogarea
articolului 5, alineatul 1 cel care statua posibilitatea obþinerii de
despãgubiri, din Legea nr. 221/2009, prin declararea lui ca
neconstituþional, prin Decizia Curþii Constituþionale nr. 1358/din 21
octombrie 2010. Dacã începînd cu data publicãrii în Monitorul Oficial a
legii, în 2 iunie 2009, foºtii persecutaþi politic se puteau adresa
instanþelor de judecatã pentru a cere despãgubiri, de la aceastã datã
toate acþiunile în instanþã au fost suspendate ºi nu s-au mai putut
înainta altele. Nici la CEDO nu mai putea avea nimeni speranþa legitimã a
unui cîºtig de cauzã, deºi au fost avocaþi care au încercat sã
speculeze deznãdejdia foºtilor deþinuþi politici, pentru cã dispoziþiile
legii n-au fost desfiinþate ad-hoc, printr-un mecanism extraordinar, ci
pe un traseu ordinar, pe calea exercitãrii controlului de
constituþionalitate.
Dar a rãmas încã valid ºi legal, ceea ce Legea
221 prevedea la articolul 1 al ei, ºi anume caracterul ilegal ºi abuziv
al condamnãrilor politice, precum ºi anularea ºi casarea tuturor
sentinþelor din procesele politice, toate fiind enumerate în textul
legii, în conformitate cu prevederile penale, speciale sau cu caracter
secret în baza cãrora opozanþii regimului comunist au fost trimiºi în
lagãre ºi închisori. Toate aceste condamnãri au fost anulate prin Legea
221, iar aceastã prevedere nu a fost niciodatã declaratã
neconstituþionalã, ceea ce duce la argumentul de nelegalitate al
amendamentului deputatului Silviu Vexler. Lãsînd la o parte cã el e
profund neconstituþional. De astã datã, rãmîne de vãzut dacã Curtea
Constituþionalã va acþiona la fel de prompt ca în cazul Legii 221/2009,
în a constata cã e profund ilegitim sã-i nedreptãþeºti pe copii, pentru
condamnãrile suferite de pãrinþi.
Întoarcerea la stalinism În
urma intervenþiei deputatului Federaþiei Comunitãþilor Evreieºti, domnul
Vexler, textul legii prin care se acordã drepturi ºi urmaºilor direcþi
ai foºtilor deþinuþi politici sunã astfel:
“Prevederile prezentului
decret-lege nu se aplicã persoanelor condamnate pentru infracþiuni
contra umanitãþii sau celor în cazul cãrora s-a dovedit cã au desfãºurat
o activitate fascistã ºi/sau legionarã în cadrul unei organizaþii sau
miºcãri de acest fel, precum ºi copiilor acestora.” (subl. n.). Cine va
rãmîne însã sã producã aceastã ”dovadã”? Rãspunsul este simplu. Abilitat
cu asemenea atribuþii este Insitutul pentru Studierea Holocaustului din
România ”Elie Wiesel”, care ºi-a fãcut datoria în acest sens, pînã
acum, cu asupra de mãsurã, prin acþiuni uneori împinse la absurd. Ca o
glumã a istoriei, prin Hotãrîrea 902 din 2005 prin care lua fiinþã,
acesta primea ca sediu o clãdire în municipiul Bucureºti, pe Str.
Vigilenþei nr. 3. Îmi vine în minte un caz controversat, în
care autoritãþilor din Slovacia, care au vrut sã dea
numele eroului român antifascist Ion ªiugariu unui pod pe care acesta
l-a apãrat cu preþul vieþii, Ambasada României la Bratislava le-a cerut
sã nu facã acest lucru, întrucît poetul-soldat Ion ªiugariu ”a fost
legionar”, potrivit avizului cerut ºi transmis Ambasadei de ”cei în
drept”. Numai scandalul internaþional care se profila, cît ºi
intervenþia energicã a fiicelor eroului au fãcut ca Ambasada României sã
dea înapoi, umplînd însã de ruºine imaginea þãrii. Activitatea
Institutului ”Elie Wiesel” în materie de ”vînãtoare de criminali de
rãzboi” ºi legionari e cunoscutã deja. A ajuns notoriu cazul lui Mircea
Vulcãnescu, socotit ”criminal de rãzboi”, caz în care Institutul a cerut
demontarea plãcilor comemorative, demolarea bustului sãu, schimbarea
denominaþiei strãzii ºi a liceului care-i poartã numele. În mod
paradoxal, statul român a acþionat altfel în acelaºi caz, printr-o
instanþã de judecatã. Doamna Mãriuca Vulcãnescu s-a adresat justiþiei în
2018, pentru a constata caracterul politic al condamnãrii tatãlui sãu.
"Este vorba de o persoanã care a fost condamnatã, umilitã, care
a suferit ºi a fost omorîtã pe nedrept, ba mai mult, imaginea ºi
memoria îi sînt pãtate ºi post-mortem, prin existenþa ºi menþinerea
efectelor hotãrîrilor de condamnare, iar aceste efecte se rãsfrîng ºi
asupra mea, scria fata cea mica a lui Mircea Vulcanescu, în cererea de
chemare în judecatã. A pierdut, prin sentinþã definitivã ºi irevocabilã,
în vara anului trecut. Acum, în vîrstã de 88 de ani, nu mai poate spera
la vreo indemnizaþie, cu toate cã ºi ea, ca fiicã a tatãlui sãu, a fost
întemniþatã de comuniºti. Prin forma nouã a Decretului Lege 118,
Insitutul ”Elie Wiesel” devine o adevãratã instanþã de judecatã, iar
deciziile sale, cu antetul Guvernului României, care vor fi solicitate
ºi transmise
Caselor de Pensii, pentru a stabili cine a fost ºi cine nu
”fascist-legionar” (o echivalenþã pe care Tribunalul de la Nuremberg nu a
fãcut-o) sau ”criminal de rãzboi” au autoritate de lucru
judecat. De la
instanþã moralã ºi poliþie culturalã, acum aceastã instituþie primeºte
pîinea ºi cuþitul, judecînd asupra atîtor desine sfãrîmate – vorbim de
copiii unor deþinuþi politici socotiþi
de Securitate drept legionari.
Aici, au fost incluºi, de pildã, în cursul anchetelor la care au fost
supuºi inclusiv mari oameni ai Bisericii, precum Bartolomeu Anania sau
Dumitru Stãniloaie.
Eticheta de ”legionar” era aplicatã, de fapt, în
cursul anchetelor Securitãþii cu o foarte mare largheþe ºi de foarte
multe ori fãrã nicio bazã realã. Acum, ”tezele” Securitãþii, potrivit
cãrora
cei care se împotriveau comunismului nu puteau fi decît legionar,
au devenit literã de lege în Parlamentul României. În noaptea de
Rusalii a anului 1951, au fost deportaþi în Bãrãgan peste 40.000 de
oameni, în primul rind familiile legionarilor arestaþi în noaptea de 14
spre 15 mai a anului 1948. Acelaºi
Parlament al României, în urmã cu doi
ani ºi jumãtate, însã de astã datã în ”tãcerea asurzitoare” a
deputatului Vexler, a votat o lege (ºi preºedintele Iohannis a
promulgat-o) prin care 14 mai,
data la care au fost arestaþi toþi
comandanþii legionari în 1948, a devenit ”zi naþionalã de comemorare a
martirilor morþi în temniþele comuniste”. Ce sã mai înþelegem din asta?
Nimic
bun, atîta cîtã vreme acest Parlament a hotãrît, la cererea deputatului
Silviu Vexler: copiii a zeci de mii de nefericiþi, mulþi morþi în
temniþã sau care au supravieþuit, copii care în timpul comunismului au
fost mai întîi deportaþi alãturi de ai lor în Bãrãgan, precum cei din
fotografia de mai sus, fãrã sã ºtie care le e vina, apoi au fost trataþi
ca niºte proscriºi,
exmatriculaþi din ºcoli, excluºi din facultãþi ºi
socotiþi toatã viaþa niºte paria, pentru vina pãrinþilor lor, sînt ºi ei
condamnaþi acum aidoma pãrinþilor lor, de un stat care se
autoproclamã
democratic, dar care de fapt se întoarce încet la
stalinism. Articolul este scris de istoricul Marius Oprea și este preluat integral de pe mediafax.ro.
|
Scris de asymetria on Tuesday, February 23 @ 16:54:41 CET (2411 citiri)
Citeste mai mult... | 21668 bytes in plus | Scor: 0 |
Roata vremii: Din viata profesorului de limba româna Ioan George Ciama - IV
Bătrânețea are avantajele ei. Mi-a permis să descopăr că am trecut prin școală multe prea neatent, ca printr-un fel de tunel, unde din când în când apar trape de lumină. Luminile acestea îmi apăreau doar mie. Alte lumini erau vizibile celorlalți colegi. Asincron. Din păcate. De aceea nu cred că suntem o generație. Ioan Ciama a trăit cu totul altceva, deși frecventa același spațiu urban, uneori aceeași bibliotecă, același anticariat, pe aceleași străzi vechi. Scrierea lui autobiografică îmi oferă zeci de probe despre asincronia trăirilor, experiențelor, în cadrul aceleiași tranșe de vârstă. Descopăr acum, bucuros, o personalitate de o complexitate și de o verticalitate pe care diferențele între spațiile în care trăiam mi le făceau greu accesibile, ba chiar inaccessibile. Ioan Ciama locuia la cămin, chiar dacă în centrul orașului. Eu locuiam într-o periferie situată la vreo șase kilometri de liceu. Coexistența noastră era definită de un loc geometric, clasa, eventual curtea școlii. Nu cred că am schimbat în cei vreo cinci ani de coexistență pașnică prea multe vorbe între acești pereți. Mare îmi este bucuria că am avut șansa să trăiesc suficent pentru a afla câte ceva despre personalitatea și activitatea fostul meu colegul de liceu. Locuim prea departe unul de altul, el— la Pâncota, în România, eu — la Elancourt, în Franța, pentru a mai putea schimba ceva dintr-o relație care, prin natura lucrurilor, a fost superficială. Tot ce pot face este să permit și altora să afle ce am pierdut eu neștiind cine este Ioan Ciama, profesor de limba română. Unul dintre aceia fără de care neamul românesc ar fi fost mai slab și mai sărac. Dan Culcer
|
Scris de asymetria on Thursday, August 13 @ 21:12:22 CEST (3561 citiri)
Citeste mai mult... | 37639 bytes in plus | Scor: 0 |
Roata vremii: Din viata profesorului de limba româna Ioan George Ciama - III
Bătrânețea are avantajele ei. Mi-a permis să descopăr că am trecut prin școală multe prea neatent, ca printr-un fel de tunel, unde din când în când apar trape de lumină. Luminile acestea îmi apăreau doar mie. Alte lumini erau vizibile celorlalți colegi. Asincron. Din păcate. De aceea nu cred că suntem o generație. Ioan Ciama a trăit cu totul altceva, deși frecventa același spațiu urban, uneori aceeași bibliotecă, același anticariat, pe aceleași străzi vechi. Scrierea lui autobiografică îmi oferă zeci de probe despre asincronia trăirilor, experiențelor, în cadrul aceleiași tranșe de vârstă. Descopăr acum, bucuros, o personalitate de o complexitate și de o verticalitate pe care diferențele între spațiile în care trăiam mi le făceau greu accesibile, ba chiar inaccessibile. Ioan Ciama locuia la cămin, chiar dacă în centrul orașului. Eu locuiam într-o periferie situată la vreo șase kilometri de liceu. Coexistența noastră era definită de un loc geometric, clasa, eventual curtea școlii. Nu cred că am schimbat în cei vreo cinci ani de coexistență pașnică prea multe vorbe între acești pereți. Mare îmi este bucuria că am avut șansa să trăiesc suficent pentru a afla câte ceva despre personalitatea și activitatea fostul meu colegul de liceu. Textul publicat este mai mult decât o autobiografie sau o genealogie.
Conține elemente descriptive și interpetări care pot fi valorificate de
cititorii atenți, printr-o lectură sociologică și psihologică
contextualizantă. Locuim prea departe unul de altul, el— la Pâncota, în România, eu — la Elancourt, în Franța, pentru a mai putea schimba ceva dintr-o relație care, prin natura lucrurilor, a fost superficială. Tot ce pot face este să permit și altora să afle ce am pierdut eu neștiind cine este Ioan Ciama, profesor de limba română. Unul dintre aceia fără de care neamul românesc ar fi fost mai slab și mai sărac. Dan Culcer
|
Scris de asymetria on Thursday, August 13 @ 21:01:23 CEST (2385 citiri)
Citeste mai mult... | 41485 bytes in plus | Scor: 0 |
Roata vremii: Din viata profesorului de limba româna Ioan George Ciama-II
Bătrânețea are avantajele ei. Mi-a permis să descopăr că am trecut prin școală multe prea neatent, ca printr-un fel de tunel, unde din când în când apar trape de lumină. Luminile acestea îmi apăreau doar mie. Alte lumini erau vizibile celorlalți colegi. Asincron. Din păcate. De aceea nu cred că suntem o generație. Ioan Ciama a trăit cu totul altceva, deși frecventa același spațiu urban, uneori aceeași bibliotecă, același anticariat, pe aceleași străzi vechi. Scrierea lui autobiografică îmi oferă zeci de probe despre asincronia trăirilor, experiențelor, în cadrul aceleiași tranșe de vârstă. Descopăr acum, bucuros, o personalitate de o complexitate și de o verticalitate pe care diferențele între spațiile în care trăiam mi le făceau greu accesibile, ba chiar inaccessibile. Ioan Ciama locuia la cămin, chiar dacă în centrul orașului. Eu locuiam într-o periferie situată la vreo șase kilometri de liceu. Coexistența noastră era definită de un loc geometric, clasa, eventual curtea școlii. Nu cred că am schimbat în cei vreo cinci ani de coexistență pașnică prea multe vorbe între acești pereți. Mare îmi este bucuria că am avut șansa să trăiesc suficent pentru a afla câte ceva despre personalitatea și activitatea fostul meu colegul de liceu. Locuim prea departe unul de altul, el— la Pâncota, în România, eu — la Elancourt, în Franța, pentru a mai putea schimba ceva dintr-o relație care, prin natura lucrurilor, a fost superficială. Tot ce pot face este să permit și altora să afle ce am pierdut eu neștiind cine este Ioan Ciama, profesor de limba română. Unul dintre aceia fără de care neamul românesc ar fi fost mai slab și mai sărac. Dan Culcer
|
Scris de asymetria on Thursday, August 13 @ 19:47:30 CEST (2349 citiri)
Citeste mai mult... | 65736 bytes in plus | Scor: 0 |
Roata vremii: Din viata profesorului de limba româna Ioan George Ciama - I
Bătrânețea are avantajele ei. Mi-a permis să descopăr că am trecut prin școală multe prea neatent, ca printr-un fel de tunel, unde din când în când apar trape de lumină. Luminile acestea îmi apăreau doar mie. Alte lumini erau vizibile celorlalți colegi. Asincron. Din păcate. De aceea nu cred că suntem o generație. Ioan Ciama a trăit cu totul altceva, deși frecventa același spațiu urban, uneori aceeași bibliotecă, același anticariat, pe aceleași străzi vechi. Scrierea lui autobiografică îmi oferă zeci de probe despre asincronia trăirilor, experiențelor, în cadrul aceleiași tranșe de vârstă. Descopăr acum, bucuros, o personalitate de o complexitate și de o verticalitate pe care diferențele între spațiile în care trăiam mi le făceau greu accesibile, ba chiar inaccessibile. Ioan Ciama locuia la cămin, chiar dacă în centrul orașului. Eu locuiam într-o periferie situată la vreo șase kilometri de liceu. Coexistența noastră era definită de un loc geometric, clasa, eventual curtea școlii. Nu cred că am schimbat în cei vreo cinci ani de coexistență pașnică prea multe vorbe între acești pereți. Mare îmi este bucuria că am avut șansa să trăiesc suficent pentru a afla câte ceva despre personalitatea și activitatea fostul meu colegul de liceu. Locuim prea departe unul de altul, el— la Pâncota, în România, eu — la Elancourt, în Franța, pentru a mai putea schimba ceva dintr-o relație care, prin natura lucrurilor, a fost superficială. Tot ce pot face este să permit și altora să afle ce am pierdut eu neștiind cine este Ioan Ciama, profesor de limba română. Unul dintre aceia fără de care neamul românesc ar fi fost mai slab și mai sărac. Dan Culcer
|
Scris de asymetria on Thursday, August 13 @ 17:14:49 CEST (2386 citiri)
Citeste mai mult... | 49743 bytes in plus | Scor: 0 |
Roata vremii: Szilvay Gergely. Az õrület ellen: középkori bölcses
Az őrület ellen: középkori bölcsességek modern időkre
2020. július 14. 9:48
Az emberi autonómiát és szabadságot kiteljesítő modernitás nem tudja
megmagyarázni, miért is jó, hogy van ember a Földön – figyelmeztet Rémi
Brague francia filozófus. Szerinte rehabilitálni kell a modernitás
által eltorzított ókori és középkori alapelveket, mert minden materiális
jólétünk ellenére tévúton járunk.
Középkori bölcsesség modern időkre – ez az alcíme Rémi Brague francia filozófus angolul 2019-ben megjelent, legfrissebb kötetének.
Mi rejtőzhet a provokatív cím mögött? Be akarja vezetni Brague az
istenítéletet, mint az igazságszolgáltatás módját? A válogatott
kínzásokkal tarkított kivégzési módszereket? Újjépítené a várakat, és
leváltaná a kapitalizmust a feudalizmussal? Támogatja az inkvizíció
újraindítását és a boszorkánypereket? Eltörölné az elektromosságot?
|
Scris de asymetria on Wednesday, July 22 @ 11:43:23 CEST (2465 citiri)
Citeste mai mult... | 29959 bytes in plus | Scor: 0 |
Roata vremii: Vasile Lechintan. Artizanul actului de la 23 august 1944 - Iuliu Maniu
Un
document excepțional al lui Corneliu Coposu: adevăratul artizan al
actului de la 23 august 1944 este Iuliu Maniu și nu regele Mihai I«confiscarea acestui act istoric astăzi de către monarhiști,
exclusiv pe seama regelui Mihai I, ignorându-se complet artizanul
principal al luptei pentru democrație și întoarcerea armelor
alături de aliați este un exces nepermis și reprezintă un act de
mare ingratitudine față de o personalitate care a sfârșit atât
de tragic în închisorile comuniste și față de care regele nu s-a
solidarizat ca să-l grațieze după condamnarea lui în noiembrie
1947.»
|
Scris de asymetria on Friday, December 15 @ 14:12:21 CET (3527 citiri)
Citeste mai mult... | 15320 bytes in plus | Scor: 0 |
Roata vremii: Radu Dragan. S'effondre le monde ?
S’effondre le monde ?
Il
y a trois semaines, l’élection de Donald Trump à la présidence
des Etats-Unis a été suivie avec beaucoup d’incrédulité en
Europe. L’ambassadeur français aux USA, Gérard Araud, s’est
même fendu d’un tweet vite effacé : « un monde
s’effondre devant nos yeux » a-t-il écrit, oubliant au
passage la traditionnelle réserve diplomatique. En France même, le
président Hollande a semblé aussi désemparé, pas moins que la
chancelière allemande. Le président Obama lui-même, après avoir
fait campagne pour Madame Clinton et supplié ses concitoyens de ne
pas voter Trump, a choisi l’apaisement et une courtoisie de façade
en l’invitant à la Maison Blanche.
|
Scris de asymetria on Monday, December 05 @ 18:57:25 CET (3460 citiri)
Citeste mai mult... | 18468 bytes in plus | Scor: 0 |
Roata vremii: Ion Nete. ASTEPTÂND(U-NE) ÎN LINISTE
«Mă bate gândul să cred că MIHAI SIN, prin alegerea neprevăzutei petreceri spre DINCOLO, a găsit de cuviință să îmi aducă aminte că îi rămăsesem dator cu niște cuvinte de mulțumire…»
Am pus cele scrise de Ion Nete la rubrica Roata vremii, pe care o susținuse Mihai Sin vreme de un an în Asymetria. Ca un fel de sfârșit pentru ceea ce abia începuse. Asymetria
|
Scris de asymetria on Friday, May 30 @ 12:19:34 CEST (5184 citiri)
Citeste mai mult... | 8769 bytes in plus | Scor: 5 |
Roata vremii: Mihai SIN. Apatic si partial 'fatalist'
« Dacă suntem tari în ceva, atunci cu siguranță că în grotesc; în scociorârea grotescului din realitateși apoi promovarea lui mult îngroșată în lume, nu ne întrece nimeni. [...] în filmele românești mai recente grotescul devine “rău”, corosiv, jegos, părând parcă dornic să se adapteze sărăciei și mizeriei care continuă să domine societatea românească, ba să le și întreacă.»
Mihai Sin
|
Scris de asymetria on Thursday, December 20 @ 20:33:39 CET (4104 citiri)
Citeste mai mult... | 7449 bytes in plus | Scor: 0 |
Roata vremii: Mihai Sin. Cautând, înca, speranta
Când “turma” e prea obosită și descurajată, “păstorul” trebuie să-i insufle curaj, să-i înalțe trăirile și să-i readucă speranța. Nu e vorba de “regie”, ci de har.
|
Scris de asymetria on Tuesday, November 20 @ 19:38:03 CET (3957 citiri)
Citeste mai mult... | 7285 bytes in plus | Scor: 5 |
Roata vremii: Mihai Sin. Energii nationale. V
« România nu are nici un motiv să fie umilă, România este o țară care stă pe picioarele ei, este puternică și trebuie tratată ca atare. Dar cheia acestei abordări este dacă însuși poporul român este conștient de acest lucru. Aici este o bătălie teribilă a unor structuri care nu au nici un interes ca românul să fie mândru.»
Nota: Cu partea a V-a, ia sfârșit seria de articole «Energii Naționale».
OPERA lui Mihai Sin
Așteptând în liniște, povestiri, 1973; Viața la o margine de șosea, roman, 1975;Bate și ți se va deschide, roman, 1978 (reed. 1991); Terasa, povestiri, 1979; Ierarhii,roman, 1981 (ed., II, 1991); Cestiuni secundare, chestiuni principale, publicistică, 1983; Schimbarea la față, roman, 1985 (reed. 1990); Rame și destin, proză scurtă, 1989; Quo vadis, Domine?, roman, I, 1993; II, Reședința, 1996; Marea miză: teme și obsesii ale romancierului român contemporan, 2003 (red. 2008).
La 5 noiembrie 2012 Mihai Sin împlinește 70 de ani. Revista Asymetria îi urează scriitorului, colaboratorului nostru și vechiului coleg de la Vatra, LA MULȚI ANI și tot binele. Dan Culcer
|
Scris de asymetria on Tuesday, October 23 @ 21:02:36 CEST (3567 citiri)
Citeste mai mult... | 16618 bytes in plus | Scor: 4 |
|  |
Azi
Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi. |
Societatea de maine
Daca nu acum, atunci cînd? Daca nu noi, atunci cine?
S'inscrire a Societatea de maine
Intrati in Societatea de maine
Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
|
|
|
|
|
Inscriere : fr.groups.yahoo.com
Se dedica profesorului Mircea Zaciu
|
Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
Nicolae Iorga
|
Identificare
Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs. |
| 
|