Asymetria - revue roumaine de culture, critique et imagination

Modules

  • Home
  • Arhive
  • AutoTheme
  • AvantGo
  • Avertizari
  • Conținuturi
  • Search
  • Submit_News
  • Surveys
  • Top
  • Topics

  • Who's Online

    Exista in mod curent, 34 gazda(e) si 0 membri online.

    Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici

    Cautare în labirint




    Languages

    Select Interface Language:


    Memoria Roata vremii: Stefan Borbely. A murit poetul Hellmut Seiler, prietenul nostru

     A murit poetul Hellmut Seiler, prietenul nostru 
    Ne avusesem ca frații, dar destinul a făcut să ne cunoaștem târziu, venind unul spre altul pe drumuri ocolite. Ne născusem în același an, proveneam din același județ, el din colțul său nord-estic, de la Rupea, eu de mai jos, de la Făgăraș, apoi Hellmut a făcut liceul la Honterus în Brașov, iar facultatea de germanistică la Sibiu, și-n cele din urmă ne-am întâlnit ca profesori la Tg. Mureș, în sistemul școlar preuniversitar, el la Liceul Unirea, eu dincolo de râu, în cartierul Remetea, împărtășind însă, în orele noastre libere, efervescența intelectuală întreținută de redactorii Vetrei, de Dan Culcer înainte de toți, dar se strânseseră acolo și o mulțime de figuri interesante, venind din varii direcții, cum a fost prozatorul Ioan Radin-Peianov, echinoxist, traducătoarea în română a lui Brillat-Savarin, Doina Pașca-Harsányi (acum în Statele Unite, la o universitate), poetul Teodor Borz, prodigiosul Ėltető József și, ocazional, inimitabila Angela Marinescu, care formau un soi de boemă controlată, disciplinată, prestigiul lui Hellmut consolidându-se ca bun cunoscător de cultură germană și engleză, dar și ca om care funcționa pe orbita externă a constelației magice iradiate dinspre Aktionsgruppe Banat, apartenența excentrică la spiritul timișorean confirmându-se atunci când a apărut antologia lui Ioan Mușlea și Peter Motzan, Vânt potrivit până la tare (1982), în care figurau și poezii scrise de Hellmut. Întâmplarea a făcut ca debutul lui editorial să se producă în același an, cu volumul Die Einsamkeit der Stühle (Singurătatea scaunelor), care propunea o ideologie personală decantată din „poezia obiectelor” (Dingpoetik; Poetik der Dinge) a filiației Rainer Maria Rilke – Martin Walser, în substraturile căreia Hellmut strecurase și nu puține ironii antitotalitare, motiv pentru care a fost luat la ochi de către „organele” responsabile cu vigilența, care și-au exersat pe el și pe garsoniera pe care o ocupa o mulțime de aparate aflate în dotare, dosarul de la CNSAS, consultat de Hellmut în 2009, numărând nu mai puțin de 850 de pagini, inclusiv cu poze și cu înscrisuri pe care el le uitase complet.
    Tracasarea s-a sfârșit odată cu excluderea sa din învățământ și cu depunerea dosarului de emigrare în – pe atunci – Germania Federală, unde a plecat în 1988 împreună cu soția lui, târgumureșana Iszlai Ėva, artist fotograf, el mărturisindu-mi în repetate rânduri că integrarea n-a fost deloc ușoară, din cauza prejudecăților și inflexibilităților locale, suspicioase față de nemții „neautentici” sosiți din Est. Descătușat, însă, de noua atmosferă existențială pe care o respira (i-a plăcut mereu să trăiască integral, fără resturi), Hellmut s-a pus temeinic pe muncă, devenind unul dintre principalii constructori ai diasporei românești de acolo – și, totodată, un „om punte” de mare valoare în relația cu cei rămași acasă, calitate pe care a slujit-o nu numai prin instituirea Premiului „Rolf Bossert” de la Reșița, decernat anual, dar și printr-o prestigioasă activitate de traducător de poezie românească, marcată prin publicarea antologiilor Gefährliche Serpentinen (Serpentine periculoase) din 1998 și Schwebebrücken aus Papier (Punți suspendate de hârtie) din 2021, cărora li se adaugă câteva selecții de autor: Rodica Draghincescu, Ioan Flora, Emilian Galaicu-Păun, Robert Șerban, Nora Iuga etc. În germană, el a continuat să-și publice volumele personale, dublând discursul poetic, din ce în ce mai radicalizat sub aspectul memoriei și al dreptului de a nu uita, cu cel în proză scurtă, volumele Der Haifisch in meinem Kopf (Rechinul din capul meu, 2000) și Glück hat viele Namen (Norocul are mai multe nume) propunând, în principal, satire esențializate, de tip cerebral, construite cu multă substanță caustică – îndreptate înspre ceilalți, dar nu de puține ori și înspre sine.
    Venea des pe acasă, prefera să mențină legăturile cu cei rămași aici, decât să le dinamiteze. Îl descopeream din ce în ce mai interiorizat, mai pedant cu sine și cu ceilalți, dar preocupat să lase câte o urmă în toate cele trei limbi de cultură de care aparțineau cei la care ținea în Ardeal. L-am întâlnit ultima oară în data de 16 Aprilie 2025, când a susținut o foarte interesantă conferință la Filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor (ilustrată cu fotografii realizate de soția sa) și a participat, seara, la punerea în circulație a unei traduceri maghiare, la centrul de cultură al Bisericii Evanghelice. 
    Proxima vizită n-a mai fost să fie: urma să vină la lansarea volumului bilingv Aufhebung der Schwerkraft/ Suspendarea gravitației, scos de Editura Junimea, dar Profesorul Ion Pop s-a văzut în situația de a prezenta cartea de unul singur, într-o acoladă cernit-melancolică, întrucât Hellmut, luat pe nepregătite, a fost chemat altundeva, de unde probabil nu se va mai întoarce. RIP 
    Ștefan Borbély
    Scris de asymetria on Friday, June 26 @ 23:09:47 CEST (104 citiri)
    Citeste mai mult... | Scor: 0

    Memoria Roata vremii: Nicolae Dima. Abis între Generatii

    Am început să primesc ecouri favorabile după publicarea ultimei mele cărți intitulată Jurnalul unui Idealist. Le-am mulțumit sincer celor care au citit volumul și celor care l-au recenzat în câteva publicații. Cei mai mulți dintre ei sunt în vârstă și fac parte din vechea generație educată în spirit național. Sunt idealiști ca și mine și continuă să trăiască nostalgia timpurilor când oamenii aveau și idealuri; când răsfoiau cu înfrigurare o nouă carte or recitau poezii. Toate acestea mă fac să mă gândesc cu tristețe la generația și vremurile de azi. Un prieten îmi spunea că fiecare generație își are propria ei identitate și se pliază după vremuri. Așa o fi, dar tranziția de azi este cu totul radicală. Și mă întreb: dacă copiii de azi nu mai învață tabla înmulțirii și scrierea de mână, cum este cazul în America, și dacă se renunță la trecut fără să avem vreo idee despre ce ne așteaptă în viitor, cum va arăta lumea peste câteva decenii?
    *** 
    Am scris cartea Jurnalul unui Idealist pentru a face legătura cu experiența si valorile trecutului și pentru a conecta lumea de azi la viitor. Ce se va întâmpla însă dacă lanțul memoriei se va întrerupe, asa cum vor unele unele cercuri? Ne vom îndrepta rapid spre mankurtizarea de care vorbea scriitorul Chingiz Aitmatov in romanul O zi mai lungă decât veacul
    Cartea este faimoasă pentru introducerea conceptului de mankurt – o metaforă cutremurătoare pentru o persoană lipsită de memorie, familie și conștiință istorică în urma manipulării și torturii la care a fost supusă. Procesul dezumanizării a fost aplicat în mod brutal și la noi în țară în închisorile de la Pitești, în anii stalinismului, și la închisoarea din Aiud, în anii de așa zisă liberalizare a perioadei Gheorghiu-Dej. De fapt, procesul a fost aplicat în toți anii comunismului, dar într-o formă deghizată. Puțini erau cei din culise care știau foarte bine ce urmăreau. După prăbușirea comunismului, procesul dezumanizării spirituale a început sa fie experimentat, cel puțin selectiv, la nivel global. Nu se mai lucrează cu forța și tortura, se lucrează cu mânuși de catifea... 
    Se ademenește; se cumpără; se șterge trecutul; se aburește viitorul! Ce se întâmplă și ce ne așteapă? Un raport comandat în urmă cu doua decenii în Statele Unite de Fundația Kaiser a dezvăluit un fapt neașteptat: copiii americani care cresc în familii bogate în media – computere, tablete, iphone, etc... au creiere cu neuroni legati diferit decât oamenii care nu au ajuns la maturitate în astfel de circumstanțe. Aceste rapoarte arată efectul nedorit pe care media îl poate avea în viața adolescenților. Iata avertismentele: Există dovezi că astăzi oamenii experimentează o realitate biologică diferită legată de noul mediu virtual. Antropologii afirmă că Homo Sapiens s-a dezvoltat odată cu tehnologiile; că există o legătură între biologia umană și utilizarea instrumentelor. Discutând despre plasticitatea creierului uman, despre plasticitatea sa neuronală, Mark Hansen a remarcat că oamenii se nasc cu sistemele nervoase pregătite să fie reconfigurate ca răspuns la mediile in care traiesc. 

    Sinaptogeneza este un proces de reconfigurare în creierul noului-născut: conexiunile neuronale care sunt utilizate se întăresc și cresc în timp ce acele care nu sunt folosite se degradează și dispar”. În propriile sale cuvinte, „Evoluția nu este doar fizică... ci și psiho-fizică; nu transmiterea genetică este cea care determină rezultatele, ci mai degrabă adaptabilitatea întregului individ, care include și beneficiile oferite prin învățare, dar și pericole inerente... (Mark B. N. Hansen, New Philosophy for New Media, Cambridge, 2005; Bodies in Code: Interfaces with Digital Media, Routledge, 2006
    ) La rândul ei, învățarea și plasticitatea cerebrală lucrează sinergic pentru a accelera evoluția și a-i da o anumită direcționalitate prin catalizarea mediilor. Katherine Hayles, de exemplu, a analizat dinamica dintre corp și mașină; a studiat aspectul transformator al tehnologiilor informaționale; și s-a concetrat pe limbajul uman inter-penetrat de coduri computerizate. (N. Katherine Hayles, Electronic Literature. New Horizons for the Literary, University of Notre Dame Press, 2008). Marea dilema e: Va supravietui omul-spirit in această eră nouă, sau va deveni un robot fără suflet? 

    Situația nu e deloc roză in Statele Unite. Conform unui studiu recent intitulat „America’s new Generation is dumber than us/ Generația de azi a Americii este mai proastă decât noi:“Generația Z a demonstrat un declin măsurabil și documentat al abilităților cognitive și fizice fundamentale, inclusiv logica matematică, raționamentul verbal, rezolvarea vizuală a problemelor și condiția fizică de bază, determinat în mare parte de înlocuirea activităților de concentrare profundă cu mii de ore de consum digital. (https://www.thegatewaypundit.com/2026/06/americas-worst-generation-is-dumber-than-us-research/) Unde se va ajunge? Filosofii încearcă, de altfel, să înțeleagă ceea ce a devenit „cultura ecranului” și iși pun multe întrebări similare și pertinente. Asemenea întrebări au nevoie urgentă de răspunsuri înainte de a fi preluați de ape și purtați de valuri în direcții pe care nu le dorim și pentru care nu suntem pregătiți. 
    Si ca să mă întorc la subiect si la ce mă doare ma întreb: Va supraviețui cartea tipărită în era electronică? Va supraviețui cultura-- așa cum o știm-- trecerii de la imagini și texte digitale la propagări acustico-vizuale? Cum vor fi oamenii de mâine prin prisma procesului actual de tranziție? *** Tinerii români de azi au o cultură națională vaga și puțini dintre ei sunt interesați de idealurile si valorile celor din trecut. Vor dobândi ei atât dimensiuni intelectuale, cât și spirituale? Or vor trăi consumându-se într-un prezent perpetuu? O statistică recentă arată că tineretul din Uniunea Europeana nu mai respectă educația și cultura și mulți tineri abandonează școala și renunță la studii. O Europă tradițional foarte educată vrea cu orice preț să devină incultă! Și ceea ce este și mai grav, e faptul că România este campioana la… retrogradare; are cel mai mare grad de renunțare la școală din Europa! Între timp, în țara noastră s-a renunțat în mare măsură și la studierea istoriei. 
    Ce ar spune despre această derapare marele nostru istoric Nicolae Iorga? Ce ar spune bunicii nostri care s-au jerfit să aducă Transilvania și Basarabia acasă? Tata, sergentul Stefan Dima (în fotografie este îmbracat în uniforma de iarnă a armatei române), a luptat la Mărașești în primul razboi mondial. Și îmi povestea că pe la 1900, când era elev la școala primară, învățătorul le spunea copiilor că ei sunt generația care va lupta pentru întregirea neamului. Și au întregit și țara și neamul! Ce idealuri are generația tînară de azi? Cu greu menținem azi Transilvania în țară iar Basarabia ramâne încă înstrainată. 

    Și mă întreb profund îngândurat: Este oare acest proces de decădere morală și spirituală un proces natural cauzat de tehnologia modernă? Or este dirijat în mod premeditat? 
    *** 
    Sunt mari semne de întrebare la care nu putem răspunde, dar un lucru este sigur: ne îndepărtăm de omul spiritual conceput de Dumnezeu și ne apropiem de forța contrară divinității. Riscăm să devenim roboți fără familie, fără de neam, fără țară și credința...fără nici un dumnezeu. Dorim oare să ajungem acolo? Și ce trebuie făcut pentru a rămâne pe drumul trasat de divinitate si oferit tuturor de însusi fiul Atot-Ziditorului -- Calea Mântuirii! 
    Nicolae Dima, USA, 16 Iunie 2026
    Scris de asymetria on Wednesday, June 17 @ 20:47:33 CEST (160 citiri)
    Citeste mai mult... | Scor: 0

    Societatea de mâine Roata vremii: REGI si PRESEDINTI.

    Cititor scrie "
    REGI si PRESEDINTI 

    Pentru ca se apropie alegerile din Ro.si ca tot romanul care se pricepe la fotbal, agricultura(inclusiv la decorticarea principalelor produse, fie ca “e de floare fie ca e de dovleac”) si politica (ultima, mai ales in ultimii 20 de ani),vreau sa fac cunoscut un punct de vedere -din pacate, si stiu, aparent nu tocmai popular (parere personala)- o parere,o ideie, pe care am dezvoltat-o de multe ori, pe spatziile pe unde am (mai) scris si anume problema Monarhiei in Romania, care -la un cetatean ca mine,cu intreg trecutul meu social, politic, etc.,inclusiv a toate generatiile trecute , cat de cat adnotate in amintirile nescrise ale familiei-”pasiunea” pentru aceasta problema ar trebui sa fie ca si inexistenta, insa istoria tarilor “retrogade”, monarhiste , in comparatie cu istoria tarii noastre– referindu-ne chiar si numai la aspectele pur practice- dovedeste de peste o suta de ani (desi nu ar fi eronat sa extindem aceasta declaratie chiar la sute de ani) si -cu atat mai mult si mai   , mai imposibil de negat in ultimii 80 de ani cu subliniere pentru ultimii 20 ani- ca “omul este cel care sfinteste locul” insa rezultatele vor fi logice si pe masura, daca locul sfintit este gresit ales, iar pentru a face translatia necesara, aici, “locul” este de fapt cadrul, sistemul in care omul isi va desfarsura activitatea pentru a-si transforma in realitate dorintele, visele, planurile pe carea le-a avut la momentul “sfintirii”locului.
    "
    Scris de asymetria on Sunday, May 18 @ 09:18:07 CEST (1062 citiri)
    Citeste mai mult... | 27145 bytes in plus | Scor: 0

    Distribuitor de afise Roata vremii: MARIUS OPREA [AMENDAMENTUL Silviu WEXLER] Vinovati pentru pãcatele p&

    MARIUS OPREA [AMENDAMENTUL Silviu WEXLER]
    Vinovaþi pentru pãcatele pãrinþilor
    https://www.cotidianul.ro/vinovati-pentru-pacatele-parintilor/
    Sursã - Mediafax
    16 octombrie 2020 (R.C.) Actualitate, Analize 10
     
    Vinovaþi pentru pãcatele pãrinþilor – scoºi din morminte, unii deþinuþi politici sînt condamnați, din nou, prim copiii lor; urmașii de legionari nu primesc indemnizații”, scrie istoricul Marius Oprea pe mediafax.ro.

    „Suferinþa este „discriminatã” în Parlament, tocmai la propunerea reprezentatului Comunitãþii Evreieºti: deºi copiii nu pot purta vina pãrinþilor, urmaºii deþinuþilor politici nu primesc drepturi, dacã pãrinþii lor condamnaþi au fost legionari, deºi aceºtia din urmã au fost beneficiari ai Decretului-Lege 118, care a acordat compensaþii tuturor foºtilor deþinuþi politici. ”
     Depututatul Comunitãþii Evreieºti a fãcut o propunere care hrãneºte antisemitismul
    Aparent, nu ar fi vreo noutate: s-a votat iarãºi o lege strîmbã în Parlamentul României. Adicã, modificãrile care s-au adus Decretului-Lege 118/1990, prin care se acordã drepturi bãneºti urmaºilor de gradul I ai foºtilor deþinuþi politici a trecut cu un amendament prin care sînt excluºi de la primirea unor indemnizaþii urmaºii legionarilor ºi al celor condamnaþi pentru ”crime de rãzboi” – situaþie în care aceºtia din urmã s-au aflat ºi în cazul Decretului amintit. Amendamentul a fost introdus de Silviu Vexler, deputat din partea minoritãþii evreieºti ºi preºedinte al Federaþiei
Comunitãþilor Evreieºti din România ºi a fost votat cu o largã unanimitate.
    Prevederea nedreptãþeºte o largã categorie de urmaºi ai deþinuþilor politici, întrucît practica Securitãþii era aceea de a vedea ”legionari” peste tot, pentru a-ºi justifica multe din crimele ºi abuzurile sale. E un fapt pe care vi-l poate confirma orice cercetãtor al arhivelor acesteia. Dealtfel, cunoscînd aceastã realitate, nici mãcar regimul Iliescu nu a operat o asemenea discriminare, care n-a fost cuprinsã în Decretul-Lege 118/1990, care se referã la ”acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice, de dictatura instauratã cu începere de la 6 martie 1945”.
Aceastã discriminare apare abia acum, la trei decenii de la cãderea comunismului ºi nu-i mai priveºte nici mãcar pe foºtii deþinuþi politici, ci pe copiii lor…
    Sîntem într-o situaþie care depãºeºte cu mult o dezbatere de idei, o disputã istoricã ºi un rãzboi ”instituþional”, ca acela purtat de Institutul pentru Studierea Holocaustului din România ”Elie Wiesel”, pentru schimbarea numelor unor strãzi, ºcoli care poartã numele unor personalitãþi care în opinia acestuia au fost legionari sau au fost condamnate pentru ”crime de rãzboi”, ori pentru demolarea unor statui precum cele ale lui Mircea Vulcãnescu sau Petre Þuþea, care poartã aceastã vinã. De astã datã, acest rãzboi, care orice am spune e oricum inegal ºi inechitabil, pentru cã s-a purtat împotriva unor oameni care nu se mai pot apãra, dintre care mulþi au plãtit scump, chiar cu viaþa, greºelile fãcute (asocierea cu fascismul ºi miºcarea legionarã), acum a ajuns ”pînã-n pînzele albe” ºi vinovaþi sînt ºi copiii lor. Cei care au fost odatã condamnaþi pentru trecutul sau faptele lor, ºi-au ispãºit pedeapsa ºi mulþi au murit în condiþii inumane în lagãre ºi închisori, se vãd acum ”dezgropaþi” cu tot cu trecutul lor, ca sã justifice o nouã discriminare, prin care copiii lor, privaþi în timpul comunismului de drepturi, marginalizaþi ºi ostracizaþi din cauza condamnãrii politice a pãrinþilor, sã aibã acum de suferit o nouã discriminare.
    Scoºi din morminte, deþinuþii politici din vremea comunismului sînt acum condamnaþi a doua oarã: de astã datã suferã copiii lor, cãrora dupã ce li s-a rãpit copilãria ºi le-a fost îngrãdit viitorul din cauza greºelilor pãrinþilor, acum sînt lipsiþi de compnesaþii din partea statului, pentru aceleaºi pãcate ale pãrinþilor. Nu numai cã amendamentul acesta cuprinde o prevedere profund neconstituþionalã, încãlcînd orice principiu de drept – în afara celor naziste, care judecau dupã ”originea etnicã” – dar ea este, sub aparenþa unei ”corectitudini politice”, profund lipsitã de
fundamente etice. E cinicã, imoralã ºi profund nedreaptã ºi, deºi se vrea a fi reparatorie, loveºte în oameni a cãror vinã e cã s-au nãscut în chiar acele familii.
    În plus, amendamentul domnului Vexler afirmã principiul abuziv conform cãruia copiii sînt fãcuþi vinovaþi pentru pãcatele pãrinþilor. Dincolo de toate, în mod paradoxal, aceastã propunere vine tocmai de la deputatul Comunitãþii Evreieºti, o comunitate care ºtie mai bine decît oricare cît de crud ºi nedrept este stigmatul extins de la pãrinþi asupra copiilor. Este, în orice caz, o propunere care astfel asociatã, nu are decît sã activeze un sentiment antisemit în rîndurile unora dintre români, pînã acum într-o largã majoritate absolut strãini de asemenea manifestãri.

    Amendamentul Vexler contravine unei legi în vigoare

    În genere, statul român este nesimþitor faþã de victimele abuzurilor sale. Acum, încã o datã. Ceea ce se întîmplã nu este o noutate. La fel s-a întîmplat cu ”Legea nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic ºi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunþate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989”, la care am lucrat împreunã cu regretatul senator Constantin Ticu Dumitrescu. Legea 221, pe care am scris-o în mare parte a fost însuºitã de cãtre Monica Macovei, pe atunci ministru al justiþiei, care a început în 2006 procedurile de avizare în interiorul guvernului Tãriceanu ºi în anul urmãtor a transmis-o la Senat, unde a fost adoptatã pe 12 mai 2008 cu o largã majoritate. Proiectul a fost trimis apoi pe 17 iunie 2008 la Camera Deputaþilor (decizionalã), care a adoptat-o un an mai tîrziu, fiind promulgatã de Traian Bãsescu în 30 iunie 2009. Eram în culmea fericirii, pentru cã mulþi dintre deþinuþi, majoritatea lor fiind condamnaþi cu confiscarea averii, se puteau în sfîrºit adresa în instanþã, pentru despãgubiri.
    A început tot atunci ºi un ºir întreg de aberaþii, unele instanþe acordînd despãgubiri disproporþionate, unele nesimþit de mari, altele prea mici. Culmea a atins-o pretenþia lui Victor Ciorbea, care a cerut cîte un milion de euro pentru fiecare an de detenþie politicã, suferitã de clientul sãu Ion Diaconescu, ceea ce a alimentat nemulþumirile, pînã la un punct justificate, pe care le manifesta Ministerul Finanþelor faþã de unele pretenþii nesãbuite, dar ºi de modul în care acestea erau cauþionate de instanþele de judecatã în acordarea daunelor, pe care, avînd (greºit!) încredere în luciditatea ºi bunul simþ al justiþiei, nu le-am putut prevedea.
    În cele din urmã, s-a ajuns la abrogarea articolului 5, alineatul 1 cel care statua posibilitatea obþinerii de despãgubiri, din Legea nr. 221/2009, prin declararea lui ca neconstituþional, prin Decizia Curþii Constituþionale nr. 1358/din 21 octombrie 2010. Dacã începînd cu data publicãrii în Monitorul Oficial a legii, în 2 iunie 2009, foºtii persecutaþi politic se puteau adresa instanþelor de judecatã pentru a cere despãgubiri, de la aceastã datã toate acþiunile în instanþã au fost suspendate ºi nu s-au mai putut înainta altele. Nici la CEDO nu mai putea avea nimeni speranþa legitimã a unui cîºtig de cauzã, deºi au fost avocaþi care au încercat sã speculeze deznãdejdia foºtilor deþinuþi politici, pentru cã dispoziþiile legii n-au fost desfiinþate ad-hoc, printr-un mecanism extraordinar, ci pe un traseu ordinar, pe calea exercitãrii controlului de constituþionalitate.
    Dar a rãmas încã valid ºi legal, ceea ce Legea 221 prevedea la articolul 1 al ei, ºi anume caracterul ilegal ºi abuziv al condamnãrilor politice, precum ºi anularea ºi casarea tuturor sentinþelor din procesele politice, toate fiind enumerate în textul legii, în conformitate cu prevederile penale, speciale sau cu caracter secret în baza cãrora opozanþii regimului comunist au fost trimiºi în lagãre ºi închisori. Toate aceste condamnãri au fost anulate prin Legea 221, iar aceastã prevedere nu a fost niciodatã declaratã neconstituþionalã, ceea ce duce la argumentul de nelegalitate al amendamentului deputatului Silviu Vexler. Lãsînd la o parte cã el e profund neconstituþional. De astã datã, rãmîne de vãzut dacã Curtea Constituþionalã va acþiona la fel de prompt ca în cazul Legii 221/2009, în a constata cã e profund ilegitim sã-i nedreptãþeºti pe copii, pentru condamnãrile suferite de pãrinþi.

    Întoarcerea la stalinism
    În urma intervenþiei deputatului Federaþiei Comunitãþilor Evreieºti, domnul Vexler, textul legii prin care se acordã drepturi ºi urmaºilor direcþi ai foºtilor deþinuþi politici sunã astfel:
“Prevederile prezentului decret-lege nu se aplicã persoanelor condamnate pentru infracþiuni contra umanitãþii sau celor în cazul cãrora s-a dovedit cã au desfãºurat o activitate fascistã ºi/sau legionarã în cadrul unei organizaþii sau miºcãri de acest fel, precum ºi copiilor acestora.” (subl. n.). Cine va rãmîne însã sã producã aceastã ”dovadã”? Rãspunsul este simplu. Abilitat cu asemenea atribuþii este Insitutul pentru Studierea Holocaustului din România ”Elie Wiesel”, care ºi-a fãcut datoria în acest sens, pînã acum, cu asupra de mãsurã, prin acþiuni uneori împinse la absurd. Ca o glumã a istoriei, prin Hotãrîrea 902 din 2005 prin care lua fiinþã, acesta primea ca sediu o clãdire în municipiul Bucureºti, pe Str. Vigilenþei nr. 3.
    Îmi vine în minte un caz controversat, în care  autoritãþilor din Slovacia, care au vrut sã dea numele eroului român antifascist Ion ªiugariu unui pod pe care acesta l-a apãrat cu preþul vieþii, Ambasada României la Bratislava le-a cerut sã nu facã acest lucru, întrucît poetul-soldat Ion ªiugariu ”a fost legionar”, potrivit avizului cerut ºi transmis Ambasadei de ”cei în drept”. Numai scandalul internaþional care se profila, cît ºi intervenþia energicã a fiicelor eroului au fãcut ca Ambasada României sã dea înapoi, umplînd însã de ruºine imaginea þãrii.
    Activitatea Institutului ”Elie Wiesel” în materie de ”vînãtoare de criminali de rãzboi” ºi legionari e cunoscutã deja. A ajuns notoriu cazul lui Mircea Vulcãnescu, socotit ”criminal de rãzboi”, caz în care Institutul a cerut demontarea plãcilor comemorative, demolarea bustului sãu, schimbarea denominaþiei strãzii ºi a liceului care-i poartã numele. În mod paradoxal, statul român a acþionat altfel în acelaºi caz, printr-o instanþã de judecatã. Doamna Mãriuca Vulcãnescu s-a adresat justiþiei în 2018, pentru a constata caracterul politic al condamnãrii tatãlui sãu. "Este vorba de o persoanã care a fost condamnatã, umilitã, care a suferit ºi a fost omorîtã pe nedrept, ba mai mult, imaginea ºi memoria îi sînt pãtate ºi post-mortem, prin existenþa ºi menþinerea efectelor hotãrîrilor de condamnare, iar aceste efecte se rãsfrîng ºi asupra mea, scria fata cea mica a lui Mircea Vulcanescu, în cererea de chemare în judecatã. A pierdut, prin sentinþã definitivã ºi irevocabilã, în vara anului trecut. Acum, în vîrstã de 88 de ani, nu mai poate spera la vreo indemnizaþie, cu toate cã ºi ea, ca fiicã a tatãlui sãu, a fost întemniþatã de comuniºti.
    Prin forma nouã a Decretului Lege 118, Insitutul ”Elie Wiesel” devine o adevãratã instanþã de judecatã, iar deciziile sale, cu antetul Guvernului României, care vor fi solicitate ºi transmise 
Caselor de Pensii, pentru a stabili cine a fost ºi cine nu ”fascist-legionar” (o echivalenþã pe care Tribunalul de la Nuremberg nu a fãcut-o) sau ”criminal de rãzboi” au autoritate de lucru
 judecat. De la instanþã moralã ºi poliþie culturalã, acum aceastã instituþie primeºte pîinea ºi cuþitul, judecînd asupra atîtor desine sfãrîmate – vorbim de copiii unor deþinuþi politici socotiþi
 de Securitate drept legionari. Aici, au fost incluºi, de pildã, în cursul anchetelor la care au fost supuºi inclusiv mari oameni ai Bisericii, precum Bartolomeu Anania sau Dumitru Stãniloaie.
 Eticheta de ”legionar” era aplicatã, de fapt, în cursul anchetelor Securitãþii cu o foarte mare largheþe ºi de foarte multe ori fãrã nicio bazã realã. Acum, ”tezele” Securitãþii, potrivit cãrora
cei care se împotriveau comunismului nu puteau fi decît legionar, au devenit literã de lege în Parlamentul României.
    În noaptea de Rusalii a anului 1951, au fost deportaþi în Bãrãgan peste 40.000 de oameni, în primul rind familiile legionarilor arestaþi în noaptea de 14 spre 15 mai a anului 1948. Acelaºi
Parlament al României, în urmã cu doi ani ºi jumãtate, însã de astã datã în ”tãcerea asurzitoare” a deputatului Vexler, a votat o lege (ºi preºedintele Iohannis a promulgat-o) prin care 14 mai,
data la care au fost arestaþi toþi comandanþii legionari în 1948, a devenit ”zi naþionalã de comemorare a martirilor morþi în temniþele comuniste”. Ce sã mai înþelegem din asta?
    Nimic bun, atîta cîtã vreme acest Parlament a hotãrît, la cererea deputatului Silviu Vexler: copiii a zeci de mii de nefericiþi, mulþi morþi în temniþã sau care au supravieþuit, copii care în timpul comunismului au fost mai întîi deportaþi alãturi de ai lor în Bãrãgan, precum cei din fotografia de mai sus, fãrã sã ºtie care le e vina, apoi au fost trataþi ca niºte proscriºi,
exmatriculaþi din ºcoli, excluºi din facultãþi ºi socotiþi toatã viaþa niºte paria, pentru vina pãrinþilor lor, sînt ºi ei condamnaþi acum aidoma pãrinþilor lor, de un stat care se autoproclamã 
democratic, dar care de fapt se întoarce încet la stalinism.
    Articolul este scris de istoricul Marius Oprea și este preluat integral de pe mediafax.ro.




    Scris de asymetria on Tuesday, February 23 @ 16:54:41 CET (2411 citiri)
    Citeste mai mult... | 21668 bytes in plus | Scor: 0

    Memoria Roata vremii: Din viata profesorului de limba româna Ioan George Ciama - IV

    Bătrânețea are avantajele ei. Mi-a permis să descopăr că am trecut prin școală multe prea neatent, ca printr-un fel de tunel, unde din când în când apar trape de lumină. Luminile acestea îmi apăreau doar mie. Alte lumini erau vizibile celorlalți colegi. Asincron. Din păcate. De aceea nu cred că suntem o generație. Ioan Ciama a trăit cu totul altceva, deși frecventa același spațiu urban, uneori aceeași bibliotecă, același anticariat, pe aceleași străzi vechi. Scrierea lui autobiografică îmi oferă zeci de probe despre asincronia trăirilor, experiențelor, în cadrul aceleiași tranșe de vârstă.
    Descopăr acum, bucuros, o personalitate de o complexitate și de o verticalitate pe care diferențele între spațiile în care trăiam mi le făceau greu accesibile, ba chiar inaccessibile. Ioan Ciama locuia la cămin, chiar dacă în centrul orașului. Eu locuiam într-o periferie situată la vreo șase kilometri de liceu. Coexistența noastră era definită de un loc geometric, clasa, eventual curtea școlii. Nu cred că am schimbat în cei vreo cinci ani de coexistență pașnică prea multe vorbe între acești pereți.
    Mare îmi este bucuria că am avut șansa să trăiesc suficent pentru a afla câte ceva despre personalitatea și activitatea fostul meu colegul de liceu.
    Locuim prea departe unul de altul, el— la Pâncota, în România, eu — la Elancourt, în Franța, pentru a mai putea schimba ceva dintr-o relație care, prin natura lucrurilor, a fost superficială. Tot ce pot face este să permit și altora să afle ce am pierdut eu neștiind cine este Ioan Ciama, profesor de limba română. Unul dintre aceia fără de care neamul românesc ar fi fost mai slab și mai sărac.
    Dan Culcer
    Scris de asymetria on Thursday, August 13 @ 21:12:22 CEST (3561 citiri)
    Citeste mai mult... | 37639 bytes in plus | Scor: 0

    România incognita Roata vremii: Din viata profesorului de limba româna Ioan George Ciama - III

    Bătrânețea are avantajele ei. Mi-a permis să descopăr că am trecut prin școală multe prea neatent, ca printr-un fel de tunel, unde din când în când apar trape de lumină. Luminile acestea îmi apăreau doar mie. Alte lumini erau vizibile celorlalți colegi. Asincron. Din păcate. De aceea nu cred că suntem o generație. Ioan Ciama a trăit cu totul altceva, deși frecventa același spațiu urban, uneori aceeași bibliotecă, același anticariat, pe aceleași străzi vechi. Scrierea lui autobiografică îmi oferă zeci de probe despre asincronia trăirilor, experiențelor, în cadrul aceleiași tranșe de vârstă.
    Descopăr acum, bucuros, o personalitate de o complexitate și de o verticalitate pe care diferențele între spațiile în care trăiam mi le făceau greu accesibile, ba chiar inaccessibile. Ioan Ciama locuia la cămin, chiar dacă în centrul orașului. Eu locuiam într-o periferie situată la vreo șase kilometri de liceu. Coexistența noastră era definită de un loc geometric, clasa, eventual curtea școlii. Nu cred că am schimbat în cei vreo cinci ani de coexistență pașnică prea multe vorbe între acești pereți.
    Mare îmi este bucuria că am avut șansa să trăiesc suficent pentru a afla câte ceva despre personalitatea și activitatea fostul meu colegul de liceu. Textul publicat este mai mult decât o autobiografie sau o genealogie. Conține elemente descriptive și interpetări care pot fi valorificate de cititorii atenți, printr-o lectură sociologică și psihologică contextualizantă.
    Locuim prea departe unul de altul, el— la Pâncota, în România, eu — la Elancourt, în Franța, pentru a mai putea schimba ceva dintr-o relație care, prin natura lucrurilor, a fost superficială. Tot ce pot face este să permit și altora să afle ce am pierdut eu neștiind cine este Ioan Ciama, profesor de limba română. Unul dintre aceia fără de care neamul românesc ar fi fost mai slab și mai sărac.
    Dan Culcer
    Scris de asymetria on Thursday, August 13 @ 21:01:23 CEST (2385 citiri)
    Citeste mai mult... | 41485 bytes in plus | Scor: 0

    România incognita Roata vremii: Din viata profesorului de limba româna Ioan George Ciama-II

    Bătrânețea are avantajele ei. Mi-a permis să descopăr că am trecut prin școală multe prea neatent, ca printr-un fel de tunel, unde din când în când apar trape de lumină. Luminile acestea îmi apăreau doar mie. Alte lumini erau vizibile celorlalți colegi. Asincron. Din păcate. De aceea nu cred că suntem o generație. Ioan Ciama a trăit cu totul altceva, deși frecventa același spațiu urban, uneori aceeași bibliotecă, același anticariat, pe aceleași străzi vechi. Scrierea lui autobiografică îmi oferă zeci de probe despre asincronia trăirilor, experiențelor, în cadrul aceleiași tranșe de vârstă.
    Descopăr acum, bucuros, o personalitate de o complexitate și de o verticalitate pe care diferențele între spațiile în care trăiam mi le făceau greu accesibile, ba chiar inaccessibile. Ioan Ciama locuia la cămin, chiar dacă în centrul orașului. Eu locuiam într-o periferie situată la vreo șase kilometri de liceu. Coexistența noastră era definită de un loc geometric, clasa, eventual curtea școlii. Nu cred că am schimbat în cei vreo cinci ani de coexistență pașnică prea multe vorbe între acești pereți.
    Mare îmi este bucuria că am avut șansa să trăiesc suficent pentru a afla câte ceva despre personalitatea și activitatea fostul meu colegul de liceu.
    Locuim prea departe unul de altul, el— la Pâncota, în România, eu — la Elancourt, în Franța, pentru a mai putea schimba ceva dintr-o relație care, prin natura lucrurilor, a fost superficială. Tot ce pot face este să permit și altora să afle ce am pierdut eu neștiind cine este Ioan Ciama, profesor de limba română. Unul dintre aceia fără de care neamul românesc ar fi fost mai slab și mai sărac.

    Dan Culcer
    Scris de asymetria on Thursday, August 13 @ 19:47:30 CEST (2349 citiri)
    Citeste mai mult... | 65736 bytes in plus | Scor: 0

    România incognita Roata vremii: Din viata profesorului de limba româna Ioan George Ciama - I

    Bătrânețea are avantajele ei. Mi-a permis să descopăr că am trecut prin școală multe prea neatent, ca printr-un fel de tunel, unde din când în când apar trape de lumină. Luminile acestea îmi apăreau doar mie. Alte lumini erau vizibile celorlalți colegi. Asincron. Din păcate. De aceea nu cred că suntem o generație. Ioan Ciama a trăit cu totul altceva, deși frecventa același spațiu urban, uneori aceeași bibliotecă, același anticariat, pe aceleași străzi vechi. Scrierea lui autobiografică îmi oferă zeci de probe despre asincronia trăirilor, experiențelor, în cadrul aceleiași tranșe de vârstă.
    Descopăr acum, bucuros, o personalitate de o complexitate și de o verticalitate pe care diferențele între spațiile în care trăiam mi le făceau greu accesibile, ba chiar inaccessibile. Ioan Ciama locuia la cămin, chiar dacă în centrul orașului. Eu locuiam într-o periferie situată la vreo șase kilometri de liceu. Coexistența noastră era definită de un loc geometric, clasa, eventual curtea școlii. Nu cred că am schimbat în cei vreo cinci ani de coexistență pașnică prea multe vorbe între acești pereți.
    Mare îmi este bucuria că am avut șansa să trăiesc suficent pentru a afla câte ceva despre personalitatea și activitatea fostul meu colegul de liceu.
    Locuim prea departe unul de altul, el— la Pâncota, în România, eu — la Elancourt, în Franța, pentru a mai putea schimba ceva dintr-o relație care, prin natura lucrurilor, a fost superficială. Tot ce pot face este să permit și altora să afle ce am pierdut eu neștiind cine este Ioan Ciama, profesor de limba română. Unul dintre aceia fără de care neamul românesc ar fi fost mai slab și mai sărac.
    Dan Culcer
    Scris de asymetria on Thursday, August 13 @ 17:14:49 CEST (2386 citiri)
    Citeste mai mult... | 49743 bytes in plus | Scor: 0

    Biblioteca Babel Roata vremii: Szilvay Gergely. Az õrület ellen: középkori bölcses

    Az őrület ellen: középkori bölcsességek modern időkre
    2020. július 14. 9:48
    Az emberi autonómiát és szabadságot kiteljesítő modernitás nem tudja megmagyarázni, miért is jó, hogy van ember a Földön – figyelmeztet Rémi Brague francia filozófus. Szerinte rehabilitálni kell a modernitás által eltorzított ókori és középkori alapelveket, mert minden materiális jólétünk ellenére tévúton járunk.
    Középkori bölcsesség modern időkre – ez az alcíme Rémi Brague francia filozófus angolul 2019-ben megjelent, legfrissebb kötetének.  Mi rejtőzhet a provokatív cím mögött? Be akarja vezetni Brague az istenítéletet, mint az igazságszolgáltatás módját? A válogatott kínzásokkal tarkított kivégzési módszereket? Újjépítené a várakat, és leváltaná a kapitalizmust a feudalizmussal? Támogatja az inkvizíció újraindítását és a boszorkánypereket? Eltörölné az elektromosságot?
    Scris de asymetria on Wednesday, July 22 @ 11:43:23 CEST (2465 citiri)
    Citeste mai mult... | 29959 bytes in plus | Scor: 0

    Geopolitica Roata vremii: Vasile Lechintan. Artizanul actului de la 23 august 1944 - Iuliu Maniu

    Un document excepțional al lui Corneliu Coposu: adevăratul artizan al actului de la 23 august 1944 este Iuliu Maniu și nu regele Mihai I«confiscarea acestui act istoric astăzi de către monarhiști, exclusiv pe seama regelui Mihai I, ignorându-se complet artizanul principal al luptei pentru democrație și întoarcerea armelor alături de aliați este un exces nepermis și reprezintă un act de mare ingratitudine față de o personalitate care a sfârșit atât de tragic în închisorile comuniste și față de care regele nu s-a solidarizat ca să-l grațieze după condamnarea lui în noiembrie 1947.»
    Scris de asymetria on Friday, December 15 @ 14:12:21 CET (3527 citiri)
    Citeste mai mult... | 15320 bytes in plus | Scor: 0

    Geopolitica Roata vremii: Radu Dragan. S'effondre le monde ?

    S’effondre le monde ? Il y a trois semaines, l’élection de Donald Trump à la présidence des Etats-Unis a été suivie avec beaucoup d’incrédulité en Europe. L’ambassadeur français aux USA, Gérard Araud, s’est même fendu d’un tweet vite effacé : « un monde s’effondre devant nos yeux » a-t-il écrit, oubliant au passage la traditionnelle réserve diplomatique. En France même, le président Hollande a semblé aussi désemparé, pas moins que la chancelière allemande. Le président Obama lui-même, après avoir fait campagne pour Madame Clinton et supplié ses concitoyens de ne pas voter Trump, a choisi l’apaisement et une courtoisie de façade en l’invitant à la Maison Blanche.
    Scris de asymetria on Monday, December 05 @ 18:57:25 CET (3460 citiri)
    Citeste mai mult... | 18468 bytes in plus | Scor: 0

    Memoria Roata vremii: Ion Nete. ASTEPTÂND(U-NE) ÎN LINISTE


    «Mă bate gândul să cred că MIHAI SIN, prin alegerea neprevăzutei petreceri spre DINCOLO, a găsit de cuviință să îmi aducă aminte că îi rămăsesem dator cu niște cuvinte de mulțumire…»
    Am pus cele scrise de Ion Nete la rubrica Roata vremii, pe care o susținuse Mihai Sin vreme de un an în Asymetria. Ca un fel de sfârșit pentru ceea ce abia începuse.
     Asymetria
    Scris de asymetria on Friday, May 30 @ 12:19:34 CEST (5184 citiri)
    Citeste mai mult... | 8769 bytes in plus | Scor: 5

    Memoria Roata vremii: Mihai SIN. Apatic si partial 'fatalist'

    « Dacă suntem tari în ceva, atunci cu siguranță că în grotesc; în scociorârea grotescului din realitateși apoi promovarea lui mult îngroșată în lume, nu ne întrece nimeni. [...] în filmele românești mai recente grotescul devine “rău”, corosiv, jegos, părând parcă dornic să se adapteze sărăciei și mizeriei care continuă să domine societatea românească, ba să le și întreacă.»
    Mihai Sin
    Scris de asymetria on Thursday, December 20 @ 20:33:39 CET (4104 citiri)
    Citeste mai mult... | 7449 bytes in plus | Scor: 0

    Rezistenta Roata vremii: Mihai Sin. Cautând, înca, speranta


      
    Când “turma” e prea obosită și descurajată, “păstorul” trebuie să-i insufle curaj, să-i înalțe trăirile și să-i readucă speranța. Nu e vorba de “regie”, ci de har.
    Scris de asymetria on Tuesday, November 20 @ 19:38:03 CET (3957 citiri)
    Citeste mai mult... | 7285 bytes in plus | Scor: 5

    Geopolitica Roata vremii: Mihai Sin. Energii nationale. V

    « România nu are nici un motiv să fie umilă, România este o țară care stă pe picioarele ei, este puternică și trebuie tratată ca atare. Dar cheia acestei abordări este dacă însuși poporul român este conștient de acest lucru. Aici este o bătălie teribilă a unor structuri care nu au nici un interes ca românul să fie mândru.»

    Nota: Cu partea a V-a, ia sfârșit seria de articole «Energii Naționale».

    OPERA lui Mihai Sin
    Așteptând în liniște, povestiri, 1973; Viața la o margine de șosea, roman, 1975;Bate și ți se va deschide, roman, 1978 (reed. 1991); Terasa, povestiri, 1979; Ierarhii,roman, 1981 (ed., II, 1991); Cestiuni secundare, chestiuni principale, publicistică, 1983; Schimbarea la față, roman, 1985 (reed. 1990); Rame și destin, proză scurtă, 1989; Quo vadis, Domine?, roman, I, 1993; II, Reședința, 1996; Marea miză: teme și obsesii ale romancierului român contemporan, 2003 (red. 2008).

    La 5 noiembrie 2012 Mihai Sin împlinește 70 de ani. Revista Asymetria îi urează scriitorului, colaboratorului nostru și vechiului coleg de la Vatra, LA MULȚI ANI și tot binele.
    Dan Culcer
    Scris de asymetria on Tuesday, October 23 @ 21:02:36 CEST (3567 citiri)
    Citeste mai mult... | 16618 bytes in plus | Scor: 4


    Asymetria si Dan Culcer va recomanda





    Enciclopedia României

    Blogul ideologic. Titus Filipaș

    Ioan Roșca
    Contrarevoluția din România. O cercetare

    Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi

    Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor

    Revista Verso



    Geovisite

    Revista NordLitera

    Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine

    Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română.
    Etimologii. Resurse lingvistice

    Azi

    Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi.

    Societatea de maine

    Daca nu acum, atunci cînd?
    Daca nu noi, atunci cine?

    S'inscrire a Societatea de maine
    Intrati in Societatea de maine
    Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
    Inscriere : fr.groups.yahoo.com
    Se dedica profesorului Mircea Zaciu

    Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
    Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
    Nicolae Iorga

    Sondaje

    Descrierea situatiei din România

    este exactã
    nu este exactã
    este exageratã
    este falsã
    este exactã dar nu propune soluții
    este exactã dar nu existã solu&#



    Rezultate | Chestionar

    Voturi 38

    Identificare

    Nickname

    Parola

    Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs.




    copyright Dan Culcer 2008
    Contact Administrator — dan.culcer-arobase-gmail.com
    «Cerul deasupra-ti schimbi, nu sufletul, marea-trecand-o.» Horatiu in versiunea lui Eminescu.
    Responsabilitatea autorilor pentru textele publicate este angajata.
    PHP-Nuke Copyright © 2005 by Francisco Burzi. This is free software, and you may redistribute it under the GPL. PHP-Nuke comes with absolutely no warranty, for details, see the license.
    Page Generation: 1.98 Seconds