|
Modules |
|
Who's Online Exista in mod curent, 15 gazda(e) si 0 membri online. Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici |
|
Cautare în labirint |
|
Languages Select Interface Language: |
|
In epicentru: Magda URSACHE. Masca peste totZice presa de octombrie 2021 că Pas cu pas, cartea Președintelui nost’, costă 80 de bani, dacă ți-o comanzi n-am reținut unde. E singurul obiect care s-a ieftinit. Cât despre librăriile din România educată, nu poți intra decât cu certificat verde, pe motiv că ele, librăriile, nu-s „esențiale” ca magazinele alimentare. Se pare că nici școlile. De ce? Ministrul Învățământului Sorin Cîmpeanu spune că nu știe să răspundă la această întrebare. În ritm de rock, Împrumutătorul Câțu deschidea fizic școala. Era asomat (pardon, asumat) să riște. Supermanul cu emisie accelerată (de nu-l înțelege mai nimeni) riscă, dar riscurile sunt ale noastre. Decizia asomată de Iohannis a fost să-l ținem sus-sus-sus, însă incompetența noi o plătim. Cu abandon școlar, cu școli închise iarăși, luni, 25 octombrie, în re-deschidere promisă ... Păcănelele or fi rămas permanent deschise? Primarul - interjecție din Cluj se lăuda că a rezolvat problemele cu laptopul. Domnu’ Boc, chiar credeți că țăranul ardelean are computer și laptopuri la copiii de școală? Are doar coasă. |
|
Scris de asymetria on Sunday, November 07 @ 17:27:01 CET (783 citiri) Citeste mai mult... | 16319 bytes in plus | In epicentru | Scor: 0 |
|
Editoriale: Magda Ursache. OAMENI DE APA Magda Ursache. OAMENI DE APĂ
„Conștiința a ceea ce
este și hotărârea fermă e puterea cea dintâi a unui popor.”
N. Titulescu
Am aflat, în „Jurnal israelian” Nr. 33, 2021, un poem magnific de Șerban Foarță, intitulat Om-de-Apă. Mâhnit „că nu-și poate forma/păstra-o,-asta e enorma/ rușine a Omului de-Apă” ; el se lamentează, ce-i drept, dar ia forma vasului în care e turnat. Spuneam în foiletonul precedent, Anulează Cultura !”, că nu vreau să mă supun acestei politici/mișcări sau ce-o fi ea, Cancel Culture. S-a mai dărâmat o dată statuia lui Maiorescu. În studenția mea, zăcea pe strada Sărărie, în curtea lui Ioan Nădejde, propovăduitor al socialismului și ateismului, care se tot întreba între 1881 și 1884 : Este sau nu este Dumnezeu ? Statuia a fost apoi topită și din bronzul ei s-au făcut clanțe rectorale. O prăvălire iarăși de statui ? Îl prăvălim pe Kogălniceanu pentru că nu ne mai place direcția sa, a Daciei literare, dar și pentru că omul din Cogâlnicul Basarabiei arată, din fața Universității „Cuza”, direcția : peste Prut. După „cotitura” din 1944, a fost decapitat bustul lui Goga din rotonda Cișmigiu. La Iași, recentuț, doamna parlamentar Chichirău a făcut zarvă mare privind bustul de pe Copou al „poetului părtimirii noastre”. Altă consoră a sa a apărut într-un tricou cu chipul Anei Pauker. Magda URSACHE |
|
Scris de asymetria on Thursday, April 15 @ 16:55:25 CEST (1008 citiri) Citeste mai mult... | 14356 bytes in plus | Editoriale | Scor: 0 |
|
Istorie recenta: Ioan ROSCA. Analiza contrarevolutiei din 1990: O revenire Concluzie? 3.4 O revenire imaginară… Cei ce am reuși să coborîm de pe Everestul ucigaș al ascensiunilor filosofice extreme, înainte de a fi răpuși de lipsa aerului (materiei spirituale), ar trebui să re-construim, asumîndu-ne situația demiurgică- deci arbitrară, un spațiu coerent de sensuri, de care să putem sprijini un păienjeniș de atitudini, misiuni, acțiuni. In amenajarea vechilor/noilor cuiburi ale gîndului ne-am putea lăsa pilotați de coerența adecvării la o nouă realitate sau motivați de bucuriile rezonanțelor cu sinele din trecut. Dacă am procedat la deconstrucție cu oarecari menajamente, vom mai găsi material de zidit printre ruinele fostelor noastre înjghebări, poate chiar întregi clădiri conceptuale, rămase în picioare- cu temelii valorice cu tot- mulțumită continuității/inerției existențiale. Să spunem că am alege întoarcerea în sine, întru Bine. Am descoperi atunci de ce se poate re-crede în ceva, de ce te poți împlini ca adept al dreptății sau adevărului- sfidînd teama de zădărnicie. După care, coborînd spre un nivel mai concret , ne-am regăsi "datoriile", acele sarcini/răspunderi care ne întăresc unuitatea/forma, combătînd transformarea devenirii în destrămare. Mai e un pas pînă la acte, dar bănuiesc că aici reconstrucția internă nu mai poate evita dimensiunea socială- totul depinzînd de ce fac și cei din jurul nostru, cu care ne-am sincronizat sau nu, pe drum. E deja greu să-ți țeși singur o religie socială, dar să o și practici fără colaborări- devine absurd. Dacă am trece și de hopul acesta, împreună cu cei cu care am rămas în rezonanță, am putea recuceri poziția din care am plecat, cu avantajul de a fi parcurs spirala ce ne-ar permite să jucăm cu chef, deși știm că jucăm- și chiar ce , cum, și de ce. Atunci ar apare din nou, în lumină întărită de întunericul din care revenim, umbrele celor care au mers pînă la capăt în apărarea demnității. Și mișcîndu-ne dezinvolt printre etajele peșterii lui Platon, am repercepe păpușarii care au terciut destinele celor înlănțuiți de regimul comunist, care ne-au irosit scînteia vieții. Intii, actorii direcți, instrumentele oarbe ale represiunii, mercenarii și profitorii. Apoi, în fundal- stăpînii dinăuntrul lagarului, în culise-regizori externi și în prim plan- marionetele "civice" (vezi si [96]) . Vom re-constata că păpușarii de afară s-au aliat cu ticăloșii locali întru paralizarea emancipării victimelor- care nu convine paraziților mondializați (vezi și [97]). Reveniți la nivelul simplu/curat de discernămînt, curățați de propagandă, vom sesiza de ce condamarea comunismului a fost înlocuită cu denunțarea "antisemitismului" (vezi și [98, 99]), răsturnare care revalidează sentințele Tribunalului poporului și spune tot despre destinul țării. Faptul că "sfinții închisorilor" trebuie considerați iar "bandiți" (vezi și [100]) arată pe ce mîini am ajuns/rămas, mutînd lumina de la est la vest. Dezbărați de toxinele ideologice care ne-au paralizat, vom revedea sintetic istoria încercării de ridicare a națiunii Române și vom observa piedicile de care s-a lovit și care sînt pe cale să o răpună, jertfind-o pe altarul unui cosmopolitism anihilant, legitim pentru anumite plămădiri conștiențiale, dar incompatibil cu justițiarismul. S-a suferit prea mult pentru ca renunțarea la visul românesc să nu ne scopească. Am sosit la capătul incursiunii regresive: aici ar urma să recucerim candoarea cu care sălbăticii din care ne-am diluat iși făceau bărbătește dreptate… 7 iulie 2020 Ioan Roșca
(PhD în fenomenul explicației, http://www.ioanrosca.com/
)
P { margin-bottom: 0.21cm }A:link { so-language: zxx }
|
|
Scris de asymetria on Saturday, March 06 @ 20:52:48 CET (1118 citiri) Citeste mai mult... | Istorie recenta | Scor: 0 |
|
Recenzii: Social-democratia ca utopie la Henri H. Stahl (Nicolas Trifon) Școala Gusti face obiectul unei multitudini de contribuții regrupate în două volume. Primul, Marginal și experimental – Cooperativa Gusti: două decenii de cercetare în istoria sociologiei (coord. Ionuț Butoi, Martin Ladislau Salamon, București, Eikon, 2020), a apărut acum câteva luni; al doilea, Condamnare, marginalizare și supraviețuire în regimul comunist. Şcoala gustiană după 23 august 1944
(coord. Zoltán Rostás, Chișinău, Cartier, 2021) a ieșit săptămâna
aceasta de la tipografie. Într-un caz, ca și în celălalt, cercetările în
materie de istorie orală și interviurile realizate încă din anii ’80 de
Zoltán Rostás sunt la originea perspectivei adoptate de o bună parte
dintre autori, deseori membri ai Cooperativei G. Convorbirile lui cu
Stahl, publicate cu titlul Monografia ca utopie: interviuri cu Henri H. Stahl: 1985-1987
(București, Paideia, 2000), constituie actul de naștere al acestei
structuri informale care se prezintă mai degrabă ca o cooperativă decât
ca o instituție academică. |
|
Scris de asymetria on Wednesday, March 03 @ 16:28:29 CET (1148 citiri) Citeste mai mult... | 33771 bytes in plus | Recenzii | Scor: 0 |
|
Editoriale: Paul Goma, ANTISEMIT CHIAR SI DUPA MOARTE ? de Radu Negrescu-Sutzu ANTISEMIT
CHIAR ȘI DUPĂ MOARTE ? Într-un
excelent interviu dat lui Cristian Pătrășconiu, în România
literară
din 20 martie 2020, intitulat ,,Scriitorii și delațiunile la
Securitate”, doamna Germina Nagâț de la CNSAS spune că nu
are în minte niciun caz de scriitor care să fi refuzat în mod ferm
să toarne la Securitate. Omițând să-l citeze pe Paul Goma, care
numai turnător nu a fost, înseamnă ori că d-na Nagâț nu-l
consideră scriitor, ori că-l consideră scriitor ,,antisemit’’,
și deci îl exclude din start. După
doar câteva zile, pe postul de televiziune Epoch
Times Romania,
în 29 martie 2020, când Paul Goma nici nu fusese încă incinerat,
doamnele Nicoleta Savin și Doina Jela, la emisiunea ,,Ora de
veghe’’, îi aduceau un pios omagiu... acuzându-l de
antisemitism! Paul
Goma a fost întreaga viață soțul unei doamne evreice și tatăl
unui fiu evreu, după legea mozaică. Ambii l-au iubit și i-au fost
sprijin de neclintit în viață, cu un devotament rar întâlnit,
până-n ultima clipă. Dar cum poate oare un evreu iubi un antisemit
feroce, care-i urăște neamul?
Este
cunoscut că de multe ori adevărul supără, deranjează. Paul Goma
l-a rostit până la sațietate, făcându-și astfel mulți
prieteni, dar și mai mulți dușmani. Aceștia l-au acuzat toată
viața, cu o inspirație diabolică debordantă, de multe ori
contrazicându-se. Din ,,jidan’’ și ,,jidănit’’, Goma a
sfârșit prin a deveni ,,antisemit’’.
Ei
bine, eu unul nu am crezut niciodată în aceste acuzații, întrucât
am primit la vremea respectivă, în 2004, de la scriitor, lucrarea
sa intitulată Săptămâna
roșie (Basarabia și evreii),
unde nu am găsit nicio urmă de antisemitism sau de negare a
tragediei holocaustului. Aici
era vorba despre unii evrei bolșevici din Basarabia noastră
românească, a anului 1940, cu mâinile pătate de sânge românesc
și care nu pot în niciun caz reprezenta poporul evreu în
totalitatea sa. După cum, atunci când îi amintește pe criminalii
comuniști români ne-evrei, care nici ei nu reprezintă, din
fericire, întregul popor român, care nu este răspunzător de
faptele și fărădelegile lor, Paul Goma nu poate fi acuzat de
atitudine antiromânească.
Experiența
vieții m-a învățat să nu generalizez, ci să-i apreciez pe
oameni individual. Evreii nu sunt toți răi sau toți buni, întrucât
niciun popor, oricare ar fi el, nu este o entitate omogenă și orice
pădure, oricât ar fi de frumoasă, are și uscături.
Transmutarea
sentimentelor pe care un ne-evreu le poate nutri la adresa unui evreu
care l-a nedreptățit, nu poate fi proiectată asupra întregului
popor evreu, după cum nici recunoașterea calităților morale ale
unui evreu care a ajutat un ne-evreu nu se referă decât la persoana
respectivă și nu la întreg poporul evreu. Nu acuzând, pe drept,
pe un evreu (sau pe unii evrei) devii antisemit, după cum nici
lăudând, pe merit, pe alții, nu-ți conferă calitatea de
filosemit. |
|
Scris de asymetria on Wednesday, September 30 @ 16:26:18 CEST (1326 citiri) Citeste mai mult... | 10686 bytes in plus | Editoriale | Scor: 0 |
|
Anunturi: Radu Negrescu-Sutzu, Paul Goma nu a pus piciorul la Centrul Cultural Român Paul Goma nu a intrat niciodată pe teritoriul României, după 1977 Stimate domnule Băciuț (nicolaebaciut@yahoo.com), Spre surprinderea și nedumerirea mea și a altor persoane apropiate lui Paul Goma, colaboratorul Dvs., d-l Mircea I. Bătrânu, scrie un neadevăr în paginile revistei ,,Vatra veche’’ din aprilie 2020, prin care întinează memoria marelui opozant anticomunist, acuzându-l indirect de colaboraționism. (In memoriam. Paul Goma, de Mircea I. Bătrânu, pag. 15) Domnul Bătrânu susține că l-a întâlnit pe Goma în vara anului 1991, la Centrul Cultural Român din Paris (devenit apoi ICR), care aparținea atunci de Ministerul de Externe, deci o anexă a Securitatății, situat în localul Ambasadei României. Or, Paul Goma nu a fost cetățean francez și n-a avut toată viața în Franța decât statutul de azilant politic și-un act care-i permitea să călătorească în toate țările, în afară de România. Ambasada României este, după cum toată lumea știe, teritoriu românesc, unde Goma nu a pus niciodată piciorul. În anul 1991, exilații români din Paris organizau frecvent manifestații de protest în fața sediului Ambasadei României, unde Paul Goma venea de fiecare dată spre a-și manifesta dezacordul față de politica dusă de guvernul lui Ion Iliescu. Să nu uităm că în septembrie a avut loc cea de-a patra ,mineriadă’’. Aceste manifestații se țineau însă în stradă, sub protecția Poliției franceze, și nu în interiorul clădirii. Aceasta ar putea fi o explicație a neadevărului scris de d-l Bătrânu, care s-ar transforma astfel într-o regretabilă confuzie. Însă explicația nu poate veni decât din partea dânsului. Vă rog să binevoiți a publica această dezmințire, necesară păstrării nealterate a memoriei lui Paul Goma, model de curaj și de probitate pentru conaționalii săi și nu numai. Rămân,cu distinse salutări, Al Dvs., Radu Negrescu-Suțu, Paris, 11 aprilie 2020 |
|
Scris de asymetria on Wednesday, September 02 @ 09:07:19 CEST (1109 citiri) Citeste mai mult... | Anunturi | Scor: 0 |
|
Roata vremii: Din viata profesorului de limba româna Ioan George Ciama - IV Bătrânețea are avantajele ei. Mi-a permis să descopăr că am trecut prin școală multe prea neatent, ca printr-un fel de tunel, unde din când în când apar trape de lumină. Luminile acestea îmi apăreau doar mie. Alte lumini erau vizibile celorlalți colegi. Asincron. Din păcate. De aceea nu cred că suntem o generație. Ioan Ciama a trăit cu totul altceva, deși frecventa același spațiu urban, uneori aceeași bibliotecă, același anticariat, pe aceleași străzi vechi. Scrierea lui autobiografică îmi oferă zeci de probe despre asincronia trăirilor, experiențelor, în cadrul aceleiași tranșe de vârstă. Descopăr acum, bucuros, o personalitate de o complexitate și de o verticalitate pe care diferențele între spațiile în care trăiam mi le făceau greu accesibile, ba chiar inaccessibile. Ioan Ciama locuia la cămin, chiar dacă în centrul orașului. Eu locuiam într-o periferie situată la vreo șase kilometri de liceu. Coexistența noastră era definită de un loc geometric, clasa, eventual curtea școlii. Nu cred că am schimbat în cei vreo cinci ani de coexistență pașnică prea multe vorbe între acești pereți. Mare îmi este bucuria că am avut șansa să trăiesc suficent pentru a afla câte ceva despre personalitatea și activitatea fostul meu colegul de liceu. Locuim prea departe unul de altul, el— la Pâncota, în România, eu — la Elancourt, în Franța, pentru a mai putea schimba ceva dintr-o relație care, prin natura lucrurilor, a fost superficială. Tot ce pot face este să permit și altora să afle ce am pierdut eu neștiind cine este Ioan Ciama, profesor de limba română. Unul dintre aceia fără de care neamul românesc ar fi fost mai slab și mai sărac. Dan Culcer |
|
Scris de asymetria on Thursday, August 13 @ 21:12:22 CEST (2265 citiri) Citeste mai mult... | 37639 bytes in plus | Roata vremii | Scor: 0 |
|
In epicentru: Magda Ursache. Politica si politica (2) Spuneam, în foiletonul precedent, că trăim
vremuri eliptice de onoare. Timpul nu spală păcatele nimănui,
însă propagandiștii „ iepocii” istorice cred că se pot spăla
pe mâini ca Pilat din Pont.Și le merge. La noi, acuzele de pact cu
Puterea se fac pe sărite. Magda Ursache
|
|
Scris de asymetria on Wednesday, May 27 @ 10:33:35 CEST (973 citiri) Citeste mai mult... | 17883 bytes in plus | In epicentru | Scor: 0 |
|
In epicentru: Magda Ursache. Politica si politica „Religia iartă sau mai iartă. Politica niciodată.” Constantin Țoiu, Căderea
în lume
Am primit de la regretatul Aurel Sasu carte
grea la propriu și la figurat : Politică
și Cultură,
Antologie de Aurel Sasu, Liliana Burlacu și Doru George Burlacu,
editată de Asociația culturală Eikon & Editura Școala
Ardeleană, Cluj-Napoca, 2016. Trudă, presupunând documentare
îndelungată, ireproșabilă. Acum, când ne „distanțăm” de
istorie, dar și de istorie literară, teme ca Arta
și
politica,
Cultura
și
politica,
Literatura
și
politica,
Intelectualii
și politica
sunt de învățătură. Mereu politică și politică ! „E-n
toate”, cum spunea maestrul în eschive George Lesnea că era
Partidul Comunist. Și era.
Titlul prefeței, Politica
de
persoane,
este o sintagmă dintr-un articol al lui I.G.Duca, din „Viața
literară”, 1906. Duca a fost asasinat de legionari pe peronul
gării din Sinaia, în 1933 ; acum, se spânzură păpuși :
în Ardeal, Avram Iancu ; la București, în Piața
Universității, pesediști. De-am fi intransigenți nu numai cu
unii… Magda Ursache
|
|
Scris de asymetria on Wednesday, May 27 @ 09:56:38 CEST (978 citiri) Citeste mai mult... | 23329 bytes in plus | In epicentru | Scor: 0 |
|
Dialoguri: Radu Negrescu-Sutzu. IN MEMORIAM - LEON GHIKA IN MEMORIAM - LEON GHIKA Anul acesta, pe 12 iulie, se împlinesc cinci ani de la plecarea dintre noi a prințului Leon Ghika, o personalitate remarcabilă a exilului românesc, pe care am avut onoarea să-l cunosc și să mă bucur de prietenia sa, prietenie și rudenie veche de trei veacuri între familiile noastre. Bun creștin și intelectual rafinat, evocările tribulațiilor sale nu conțineau niciun mesaj de ură sau răzbunare, preferându-i o armă mult mai redutabilă, ironia. Excelent observator, chiar dacă educația nu-i permitea a face comentarii, lui Leon Ghika nu-i scăpa absolut nimic și observațiile sale erau întotdeauna de o justețe remarcabilă. Fiica sa, Manuela Ghika-Oroveanu, a avut amabilitatea de a ridica stavilele timpului, evocând figura tatălui dânsei. Radu Negrescu-Suțu |
|
Scris de asymetria on Tuesday, May 19 @ 10:34:07 CEST (1537 citiri) Citeste mai mult... | 20399 bytes in plus | Dialoguri | Scor: 0 |
|
In epicentru: Magda Ursache. Paul Goma : Un igienist al memoriei La
trecerea lui Paul Goma din viața pământeană în viața cerească,
întâmplată de Bunavestire, 25 martie 2020, îmi spun și vă spun
că Goma nu are nevoie de necrolog. Goma rămâne viu, numai că
depinde și de noi să rămână viu. Și dacă nu l-am auzit când
trebuia, măcar să nu-l uităm.
Mariana
Sipoș, autoarea volumului Destinul
unui disident. Paul Goma (ediția
întâi, Universal Dalsi, 2005 ; a doua, Eikon, 2014), a
întrebat pe un post Tv, în iulie 2015 :” De ce nu am avut
nevoie de Paul Goma ?”.
Răspunsul
meu, atunci și acum : pentru că este în felderința lui
curajul de-a spune lucrurilor pe nume, iar intransigența nu place
aliniaților, oportuniștilor, turtelor ideologice rostogolite de la
stînga la dreapta, cărora le e frică de Goma. Scriitorul
(„rostitor de adevăr”, cum îl definește Bujor Nedelcovici) a
promis : Voi vorbi când nu voi fi întrebat” și și-a ținut
cuvântul, asumându-și rolul inconfortabil de igienist al memoriei.
Umberto Eco dixit : „Să-ți amintești e o muncă, nu un
lux.” (Magda Ursache)
|
|
Scris de asymetria on Thursday, April 09 @ 16:15:31 CEST (1508 citiri) Citeste mai mult... | 32036 bytes in plus | In epicentru | Scor: 0 |
|
In epicentru: Magda Ursache. Stare de vrajba O mai fi crescând vreun trifoi cu patru foi în România? Am ascultat duminică, 26 ianuarie 2020, recitalul Tudor Gheorghe, impresionant, tulburător, cutremurător: „Prea degeaba sânge, prea degeaba lacrimi”, prea degeaba ochi plânși la moartea tinerilor decembriști. Institutul de Investigare a Crimelor Comuniste a dat cifra de 1116 morți. Uciși de evaporații teroriști, care au rănit și 4089 de cetățeni? Dintr-o „țară cu de toate”, lumea își ia lumea-n cap. Avem 200.000 de chinezi în România și peste un milion și jumătate de români în Italia. Cui ce-i pasă de masiva depopulare? Celor care nu-și urmăresc decât măruntul (dar multul) bine propriu? Nu-s demni nici de înjurătura neamului, exclamă indignat menestrelul.
„Popoarele nu pier
niciodată din cauza slăbirii inteligenței, ci în urma slăbirii
caracterului lor”, rostea profetic Al. Vaida-Voevod (
Problema frontierelor românești),
liberal absolut. Magda Ursache
|
|
Scris de asymetria on Thursday, April 02 @ 21:31:24 CEST (1396 citiri) Citeste mai mult... | 14537 bytes in plus | In epicentru | Scor: 0 |
|
Anunturi: Radu Negrescu-Sutzu. Paul Goma. Încercári de recuperare postume Două anunțuri postate recent pe Internet
au reținut atenția noastră : Precizăm că familia scriitorului și
opozantului anticomunist Paul Goma a refuzat oferta mitropolitului Iosif de a i
se atribui gratuit un loc de veci în cimitirul din localitatea Thiais, precum
și oficierea slujbei funerare de către sus-numitul înalt prelat.
Dorința lui Paul Goma a fost de a fi
incinerat, pentru ca cenușa sa mortuară să se odihnească alături de cea a
soției, Ana-Maria Goma, care i-a fost sprijin de neclintit întreaga viață, în colombarul cimitirului parizian Père-Lachaise.
Prezentăm îndureratele noastre
condoleanțe fiului scriitorului, d-l Filip-Ieronim Goma. Dumnezu să-l
ierte și să-l odihnească pe robul Său Paul la dreapta Sa, în lumea drepților,
unde să aibă parte de viață veșnică și de împărtășirea cu sfinții în Rai.
Radu
Negrescu-Suțu, Paris, 1 aprilie 2020
|
|
Scris de asymetria on Thursday, April 02 @ 21:18:49 CEST (1505 citiri) Citeste mai mult... | Anunturi | Scor: 0 |
|
Editoriale: Magda Ursache. DES-FIINTARI Magda Ursache DES-FIINȚĂRI Nu-mi propusesem să scriu iarăși în apărarea reperelor identitare, cum am făcut-o în atâtea rânduri, dacă nu l-aș fi văzut pe Theodor Stolojan, sâmbătă , 12 octombrie, într-o emisiune TV.Tocmai salutam intreprinderea lui Nicolae Cârlan, de recuperare a dramaturgului Ion Luca (Teatru esențial, Editura Lidianca, 2017, Colecția Recuperări, 1930 pag.), scos din scenă de Nina Cassian, în „Rampa”, 28 septembrie 1947. Ninoșca fusese oripilată de piesa Salba reginei care „ațâța” la „ură de rasă”, vizând-o pe... Ana Pauker printr-un personaj: arhiereul Ana. Piesa lui Ion Luca a fost „vituperată” (verbul epocii) ca „o piesă huliganică”. În ochii dârzei staliniene, nu arhiereul era „vulpe diplomatică”, habotnic dogmatic”, ”vărsător de sânge nevinovat”, ci „Ana noastră”, cum o alinta Brucan, în „Scânteia”.Magda Ursache |
|
Scris de asymetria on Monday, November 04 @ 18:20:17 CET (1354 citiri) Citeste mai mult... | 22400 bytes in plus | Editoriale | Scor: 0 |
|
In epicentru: Magda Ursache 'Cu moartea-n carca...' Magda Ursache „Cu moartea-n cârcă” Am ales pentru nota ediției integrale a cărții lui Petru Ursache, Istorie, genocid, etnocid, sintagma lui Aurel State, „cu moartea-n cârcă”. Spune Andre Glucksmann : „ Comunismul conține genocid” : fizic, identitar, spiritual. Doctrina trebuia să înlocuiască tot-tot-tot : țară, religie, neam, familie. „Asasinii roșii”, notează Mircea Eliade (în 28 ianuarie 1943, Jurnal portughez, București, 2010, p. 141) ucid „de la milioane în sus” ; ceilalți asasini politici operează mai modest : un criminal mai mare decât Hitler a fost Stalin. |
|
Scris de asymetria on Tuesday, May 07 @ 09:16:58 CEST (1664 citiri) Citeste mai mult... | 30028 bytes in plus | In epicentru | Scor: 0 |
Asymetria si Dan Culcer va recomanda Enciclopedia României Blogul ideologic. Titus Filipaș Ioan Roșca Contrarevoluția din România. O cercetare Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor Revista Verso Geovisite Revista NordLitera Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română. Etimologii. Resurse lingvistice |
|
Azi Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi. |
Societatea de maine
Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului. Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede. Nicolae Iorga |
|||||||||||
|
Sondaje |
|
Identificare Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs. |