Who's Online
Exista in mod curent, 38 gazda(e) si 0 membri online.
Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici |
Languages
Select Interface Language:
|
|  |
Note de lectura: Elena Malec. Erotismul in poezia lui Stefan Augustin Doinas
Scris la Saturday, October 27 @ 14:56:10 CEST de catre asymetria |
ElenaMalec scrie " Erotismul in poezia lui Ștefan Augustin Doinaș
Poezia de dragoste doinașiană este cel mai adesea scena de dragoste înainte de beția contopirii(Profeție în zodia Fecioarei, Orice sărut, Rit, etc), după actul erotic (Post ludum, În zori, Plecarea în exil, Sabia lui Tristan, Unda) or însăși clipa voluptății (Înot, Sărutul, Cîntec, Hierofantică II, Jurnal de aprilie VI, VII, Rămîi așa, Îmbrățișarea, Salamandra, etc.).
Este o iubire senzuală, trupească, nu amor celest, ci amor pământesc, căci nu tinde spre zone înalte spirituale, de beatitudine, spre armonie platonică, ci e instinct, dorință de împlinire sexuală în act.
Pentru Doinaș femeia nu există ca individualitate, nu are identitate. E doar un trup, un trup în senzualitatea tinereții și sănătății sale, un trup de fată. Cele câteva date descriptive prin care o anunță sunt de ordin fizic: sâni, coapsă, șold, umeri, gură. Neavînd chip, ea nu are nici nume și nici existență reală.
Simțind-o aproape, iubind-o, poetul nu are sentimentul inaccesibilității ei, ci mai curând al irealității. „Ești nu ești” (Înot);
Tu fără tine erai consumată deplin
istovită-n demența aventurii pe care-am
pierdut-o în rai
(Stanțe).
Prin ea poetul nu contemplă frumosul, căci această frumusețe e și ea părelnică, iluzorie, ispititoare, vicleană ascunde degradarea deopotrivă morală și materială.
Și ce ? Frumusețea – mereu descărnare
Un os nălucind sub culori”
(Inventar),
Frumusetea – o stafie-dulce ispitind pe sfinți.
Privind-o sau gândidu-se la ea poetul are conștiința destrămării corporalității.
Vei fi precum nisipul pe alei
in parcul solitar de-odinioară
sau ca un lac pe care-l infioară
o lebădă cu asfințitul ei
(Profeție în Zodia Fecioarei)
Iubita doinașiană e de fiecare dată fecioara, ea însăși întruchiparea ispitei, a patimei care te pierde, o fecioară care nu e castă decât prin virginitate, nu însă și inocentă, pură în simțiri și dorințe. Ea e „izvor tînjind sub iederă”. Însăși întruparea ei e din păcat. Condiția ei nu poate fi sustrasă destinului.
Acuma veselește-te și cîntă
va fi o zi sălbatică și sfîntă
Dar teme-te, căci ceasul va fi trist.
Din pragul lui de voluptăți și jale
vei socoti osînda vieții tale
ca de la anul nașterii lui Crist.
Nefiind aspirație spre beatitudine spirituală, spre unitate, acest tip de iubire nu poate fi constructiv, ci distructiv. Eros e Thanatos: „iar clipa voluptății o să-ți fie/ amară sublunară agonie” (Vînătoare),
Iubesc în tine ceea ce sfărîm
ruina poate-a unui chip
Desculț,
ca-n cada cu struguri,
...
te ador
și
te strivesc în picioare”
(Extaz)
Simțim aici influența biblică (Cîntarea cîntărilor): fecioria asemuită viței de vie, motiv vechi oriental, egiptean; via e simbolul fecioriei.
Din mitul platonic este preluată doar litera, nu și spiritul. Iubirea care reîntregește în Forma omului nu e amor celeste, ci respingătoarea unire a „doi amanți”,
mușcîndu-se nesățios, amar
asemenea unor reptile pline
de sînge fără liniște și har.
Doinaș nu este indiferent la alegerea mitului și a femeii mitologice. Ce trăsături trebuie s-o definească? Natura schimbătoare și irealitatea. Într-adevăr cine ar putea simboliza mai bine aceste însușiri ca Dafne și Euridice? În Apolo îmbrățișînd pe Dafne preschimbată în laur trecerea de la existență la părere subliniază instabilitatea, nestatornicia, caracterul schimbător, o anumită perversitate, o tehnică a seducției prin disimulare.
Cuplul doinașian, copie a cuplului biblic unit printr-o iubire vinovată, neizbăvitoare, ci urmată de blestemul divin, de disoluție, de neantizare este conștient de un adevăr foarte terestru, de ciceroniana cugetare: post mortem nulla voluptas.
Cine-a-nvățat culesul să vie să culeagă;
cine-a întors clepsidra s-o-ntoarcă iar în zori
iar cel ce obosește să oboseacă-n slavă
nisipul scurs ajunge pentru-o pustie-ntrea
în jarul lui poți arde pe rînd de mii de ori.
(Tatuaj pe sînul stîng)
Symposion nu este altceva decât notația elegiacă a primei părți a sentinței morale: edemus et bibamus.
Care este, așadar cadrul iubirii? De obicei interiorul unei camere (Vînătoare, Tatuaj pe sînul stîng, Post ludum, etc)
Poezia de dragoste a lui Șt. Aug. Doinaș nu e o pastorală. Mai mult chiar, decorul sau locul scenei de dragoste e indiferent. În Locul privilegiat acel motto din Cummings „Love is a place” subliniază ideea anulării cadrului în însuși actul erotic.
Aici, aici e
ziceai – aici e Locul...
scufundat
un rîu pierea, pădurile complice
se dizolvau și ca niște furnici
clădiri intrau în mușuroaie – toate
priveliștile se făceau mai mici
și dispăreau, apoi, decolorate.
Idee care revine cu o mai mare forță în Amintiri din No Man’s Land,acest tărâm de graniță, tărâm al voluptății e numit de poet
„Limb în delir – a tuturor această țară”, „limb al zilnic repetatei învieri”, Lăuntrică-i, pulsînd în suflete, această zare”, întindere – prăpastie”, „unde zac amanții stinși într-o urzeală vineție”.
În iubire poetul își caută salvarea, fuge de propria luciditate ucigătoare, se apără, o ridică peste sine ca scut așa cum mărturisește în Insomnia:
Sărută-mă. E singura scăpare
Dar clipa de beție e mai efemeră ca orice. Eros e totuși Thanatos. Această moarte nu e deplină, e doar „radiosul întuneric al iubirii”:
Extazul întreg fără parte
mistuiți amîndoi
urlăm și ne-atingem de moarte
și cădem înapoi...
Înapoi la starea de luciditate, la obsesiile care îi dau tîrcoale, pe care le simte prezente în clipa de dragoste, amestecate-n cearșafuri, de după uși:
Dar clipele ascunse-n dosul ușii
pîndesc și țipă lung ca pescărușii
înfometați, cu capul alb în vîrf
care maschează pofta lor de stîrv.
(Post ludum)
Pentru poetul cerebral iluzia iubirii e deziluzie. Neliniștea, decepția, nu pot fi înlăturate, ocolite. Golul nu se poate umple. Nu prin dragoste.
(Capitol din cartea Poezia lui Ștefan Augustin Doinaș de Elena Malec http://www.emalecdesign.com/)
"
|
Associated Topics
 |
|
|  |
Azi
Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi. |
Societatea de maine
Daca nu acum, atunci cînd? Daca nu noi, atunci cine?
S'inscrire a Societatea de maine
Intrati in Societatea de maine
Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
|
|
|
Inscriere : fr.groups.yahoo.com
Se dedica profesorului Mircea Zaciu
|
Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
Nicolae Iorga
|
Identificare
Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs. |
| 
|