Asymetria - revue roumaine de culture, critique et imagination

Modules

  • Home
  • Arhive
  • AutoTheme
  • AvantGo
  • Avertizari
  • Conținuturi
  • Submit_News
  • Surveys
  • Top
  • Topics

  • Who's Online

    Exista in mod curent, 58 gazda(e) si 0 membri online.

    Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici

    Cautare în labirint




    Languages

    Select Interface Language:


    Jurnal: Magda URSACHE Neverosimilul Petru U.
    Scris la Monday, June 23 @ 16:45:39 CEST de catre asymetria
    Etnografie Magda URSACHE
    Neverosimilul Petru U.
    „Privește mut în inimă și scrie”. Aura Christi
    Simpozionul din 5 iunie, 2014, de la Piatra Neamț in memoriam s-a numit (mulțumesc, Adrian  Alui Gheorghe!) Cărturarul Petru Ursache în căutarea „omului frumos”, dar tot atît de bine s-ar fi putut numi Neverosimilul Petru U.De ce? Pentru că etnologul, istoricul literar, criticul, publicistul Petru Ursache a mers, în toate cărțile lui, în răspăr cu estetica urîtului.

    Simpozionul din 5 iunie, 2014, de la Piatra Neamț in memoriam s-a numit (mulțumesc, Adrian  Alui Gheorghe!) Cărturarul Petru Ursache în căutarea „omului frumos”, dar tot atît de bine s-ar fi putut numi Neverosimilul Petru U. De ce? Pentru că etnologul, istoricul literar, criticul, publicistul Petru Ursache a mers, în toate cărțile lui, în răspăr cu estetica urîtului. Și nu la Karl Rosenkrantz mă refer acum, ci la faptul că populația României preferă să se uite în geanta Elenei Udrea și-n lenjeria intimă a Mihaelei Rădulescu, nu în fîntîna trecutului (e sintagma lui Thomas Mann), în ignorarea lui Benedetto Croce: „Istoria e totdeauna istorie contemporană”. Bătrînul meu, cum îi spunea lumea literară iașiotă (deși era neverosimil de tînăr, un tînăr de 82 de ani) s-a împotrivit cu toată ființa urîtului care vine din trecut, dar și urîtului actual. Petru a trăit în respectul valorilor reale, după preceptele educației lui țărănești. A făcut ascultare la preot și la învățător, i-a venerat pînă la sfîrșitul lor și al lui. „Cum merg lucrurile acum, n-aș fi avut acces la liceu”, mi-a spus cu infinită tristețe Petru. Ei, învățătorul și preotul, l-au îndrumat întru existență autentică. Da, Bătrînu meu a deținut știința ființei, ontologia. Cine-i va răsfoi cărțile donate Bibliotecii „G.T. Kirileanu” alcătuind Fondul Petru Ursache va vedea ce anume sublinia predilect cu creioanele lui: om ales în primul rînd, morală, adevăr, bine, frumos.
    „Cînd se uită în trecut, generația tînără vede altceva decît trebuie să vadă. E ajutată în acest sens de  încropeli corect-politice. Uite, Magda”. Și mi-a arătat chapeau-ul unui reportaj dintr-o publicație (studențească?), semnat Adriana Zăvoi: Aiudul și-a cioplit păcatele. Despre tinerii revoltați contra comunismului, torturați și uciși intra muros: „Nu mai vrea nimeni să creadă că au pătimit. Se mulțumesc numai să se întrebe: «Cine i-a pus?»”. Iar cineva conchide: „Erau niște tineri proști”.
    „Asistăm la modificarea polilor morali. Puterea culturală are motoarele centrate pe istorie corect-corectată (sublinierea îmi aparține, Magda U.), altfel s-a riposta dur la blestemăția asta, mi-a spus Petru și niciodată nu l-am văzut mai mîhnit. S-au întors vremile de rusificare cînd «eroul» era Lazăr de la Rusca, securistul care-i vîna în munți pe rezistenți, ca Ion Gavrilă Ogoranu”.
    *
    Petru mă certa, nu era îngăduitor cu mine cînd mă vedea preocupată de „lucruri de nimica toată”. Pe urma lui, nu mai deschid televizorul, nu-i mai ascult pe făcătorii de opinie impuși, cu impact fabricat la public. Disprețul pentru lucruri mărunte îl avea și față de omul mărunt, care pune mai presus de onoare cîștigul. Cît despre self-elită, ea cunoaște un libido dominandi, un ego puternic exacerbat. Și-i dau dreptate lui Jean François Revel care scria că acest libido dominandi e tipic pentru intelectualii aserviți clasei politice. Tot Revel îi eticheta „idioți utili”, știm bine cui.
    *
    Vă mai amintiți definiția intelectualului formulată de Michel Foucault? „Un individ cerebro-spinal”, cu creier suplu, agil și cu coloană vertebrală dreaptă, „cît e necesar”. Petru Ursache a avut de parcurs o cursă cu obstacole și a cîștigat-o N-a pierdut-o el, ci cei care l-au luxat, politrucii. A fi un cărturar, un erudit, un savant și a nu fi recunoscut ca atare, iar ca faptul acesta să nu te doboare înseamnă să ai o putere peste cea a unui ins oarecare. Pentru neverosimilul Petru U. n-a fost o tragodie, o sursă de nefericire lipsa premiilor, medaliilor, indemnizațiilor. N-a avut pretenții, deși se cuvenea să le aibă. Defectiv de pragmatism, atît de stingher într-o lume pragmatică în exces, a trecut prin două orînduiri și, totodată, prin două nereușite sociale pe potriva calităților lui. Cu toate astea, nu s-a considerat un învins, vă rog să mă credeți.
    Petru Ursache a făcut proba excelenței prin cărțile lui de etnologie, a condus doctorate în domeniu, dar Facultatea de Filologie, postsocialist de Litere, nu i-a oferit cursul nici după ce activistul Vasile Adăscăliței a fost pensionat. Petru Ursache a predat un curs de Antropologie la Facultatea de Filozofie, grație decanului, profesorulNicu Gavriluță.
    *
    Petru a trecut prin viață neîncovoiat (e vocabula lui Adrian Dinu Rachieru). Persecuțiile, marginalizarea nu l-au încovoiat. Cum? L-a ajutat cutuma; și-a tras forța, siguranța, speranța din norma morală a tradiției. Nu-i deloc un fapt obișnuit, cum ar părea la prima vedere, să trăiești normal în anormalitate, păstrîndu-ți curat cugetul. E chiar neverosimil.
    Datele lui? Modest și onest, lipsit de trufie (nu-i plăcea să se recomande profesor universitar). Petru a fost impecabil în bunăcuviință, generos și afabil cu discipolii. A crezut în frumusețea religiei; s-a dovedit bun creștin pe crucea patului de spital. Sunt calități obișnuite cele enumerate mai sus? Nu, e neverosimil să rămîi om sporit, îmbunătățit pînă la capătul capătului. Și dacă onest înseamnă frumos și bun înseamnă frumos, atunci Petru a fost om frumos, de cinstit și blînd ce era.
    *
    Petru Ursache era prea ca să placă politrucilor. Prea instruit pentru ei, prea modern (Bătrînu meu a fost tînăr pe viață), prea temerar în abordarea temelor, prea personal, prea refuznic al „sarcinilor”. O situație din multe? După violentul Decembrie, deținuții politici l-au propus Inspector șef la Cultură, în locul lui Ion Țăranu. Cam la vreo lună, primarele i-a cerut să se ocupe de primirea cu fast a lui Ion Iliescu. A refuzat și a demisionat. Petru s-a dus la scris, la Mănăstirea Neamț și s-a întors cu o bijuterie de carte, Sadoveninzînd, sadovenizînd… Neverosimil, nu-i așa? Cum a scris cartea? Casa Academiei se desființase (chit că Visarion Puiu, proprietarul deposedat la naționalizare ar fi preferat să fie casă de creație, nicidecum loc pentru chiolhanuri mănăstirești). Petru stătea la părintele Paisie, într-un fel de șură-chilie, fără lumină electrică. Cînd m-am dus să-l iau acasă și strîngeam lucrurile, am auzit un ticăit.
    Ceasul, vezi să nu-ți uiți ceasul, Petrucu. Și am dat să pipăi după el pe salteaua de paie.
    „Nu-i ceasul, mi-a spus ușor șovăielnic. Suporți ceva neașteptat? Șarpele face așa”.
    Am sărit în sus de pe pat.
    „Zău, e cumsecade, nu-ți fie frică”.
    Șarpele alb al casei se cuibărise în salteaua de paie. Ticăia nopți în șir, îi ținea companie, dornic și el de suflet de om alături.
    „în fond, mi-a spus Petru, cine decide care-i zeu bun și care-i fals? Cine acordă statutul de animal domestic? Care s-a născut legitim bun de îmblînzit și care s-a născut sălbatic? Vulpea lui Saint-Ex nu voia decît să fie domesticită”.
    *
    Il simt acum ca pe părintele meu sufletesc. Sufletul lui, bun de pus la rană (și am avut destule răni de pansat), ironia lui cordială, izvorîtă din inimă senină.
    „Lasă, Magda, te-au scos din presă, ți-au interzis semnătura,dar n-ai apucat să-l lauzi pe Ceaușescu. Ai scris ca și cum ai fi trăit într-un loc liber. Fără echivoc”. Și a deschis Cartea Xun Zi la pledoaria pentru „Omul cel bun. Omul ales”.
    „Omul ales nu este îngîmfat, nu este nici ascuns și nu este nici orb, ci cu băgare de seamă își urmează drumul”. Așa scrie Sun Ți (Petru îi pronunța astfel numele, dacă o fi corect): „Cine merge pe două drumuri deodată nu ajunge nicăieri. Ochii nu pot privi clar două lucruri deodată, nici urechile nu pot auzi clar două lucruri deodată”. Cu alte cuvinte spuse peste aproximativ 3 secole, nu-l poți sluji și pe Dumnezeu și pe Mamona.
    Petru Ursache nu figurează în volume de omagii ceaușii. I s-a propus, cînd a dat la tipar Titu Maiorescu esteticianul să pună eseul sub semnul unui citat din to’arșu’. Ca motto. „Dacă îmi arăți, i-a spus directorului editurii Junimea, unde a scris Ceaușescu despre Maiorescu, atunci îl pun, pun  citatul”.
    *
    A căutat și a descoperit frumosul. O face și acum Petru. Deschideți revista „Confesiuni” de mai (2014) și-l veți regăsi scriind despre Frumosul uman
    O repet: trebuința modelului de la Petru o dețin. Și respectul adevărului. S-a luptat o viață cu neîncrederea în document. A replicat „recenților” care publică iarăși istorie cu omisiuni voite de informare. „Ne trebuie un Raport versus Raport. Cel final contribuie la bulversarea relației istorie-adevăr. Fenomenul Pitești, vîrful terorii, e diminuat. Nu un susținător al comunismului, chiar al Ceaușescului, re-socializat în formator de opinie anticomunistă, trebuia să se afle în fruntea trebii”. Cînd a văzut că mass media au organizat amnezia programată privind disidența reală, iar oponenții adevărați au fost înlocuiți cu cei „lepădați” oportun de marxism (ca Petre Roman, premierul în pull roș, trecut de „Le Figaro” pe lista disidenților înaintea lui Paul Goma), Petru Ursache a scris Omul din Calidor, despre omul frumos al literaturii române, Goma. Iar Paul Goma, după cîte știu, are o singură traducere sponsorizată de ICR sub directoratul Patapievici, în timp ce Norman Manea deține 9, Nina Cassian 3, Eminescu 1, Eugen Ionescu, Ion Barbu, Arghezi, Rebreanu, Preda, Breban – zero.
    *
    Petru Ursache a luptat cu macularea nerușinată a neamului său, a prestigiului țării. Rara lui abnegație e neverosimilă.
    „Tare ne mai place, ricana el, să vorbim de inferioritatea și de provincialismul culturii noastre, să ne prezentăm distrofici intelectual, nehrăniți, firavi, gata să sucombăm. îi spunem lui Anton Dumitriu „Pa, Toni!”, rîdem de Coloana lui Brâncuși ca „sula lui Guță”, ne numim tribul cu idoli ca „idiotul național Eminescu”.
    Seria ETNO, pe care o editez împreună cu Valentin Ajder (Petru a pus ochiul lui albastru pe el la un Librex și s-a dovedit editorul frumos) dovedesc contrariul. E vorba de Etnosofia, Etnoestetica, Etnofrumosul sau Cazul Mărie, Moartea formei.
    Ce enervat a fost Petru citind în Istoria nocturnă a lui Carol Ginsburg că, în satul tradițional românesc, adică acela autentic, colinda a devenit „pretext de pomană și cerșit”. Nu, spune P.U.: „Poate aceasta să se fi practicat în alte comunități europene mai vechi ori mai noi. Nimic n-o dovedește pe teritoriul și în cultura română”. Și continuă, argumentînd: Colindul lui Dumnezeu se cîntă la icoane, în casa mare, ca gospodarul să aibă ajutor de sus în spor și-n belșug. Colindătorii primesc „pro mului i se pare o absurditate și o lipsă de etică profesională să primească bani pentru ceea ce nu-i aparține, pentru că vine din altă parte: cuvîntul și harul divin”. „Cîntecul ca dar este modul de a exista al omului din mediul tradiției, justificînd poziția sa privilegiată în totalul zidirii”.
    Cînd s-a „comercializat cîntecul”, precizează P. U., „s-au produs și condițiile dispariției folclorului”. „Un singur lucru îi este clar (și de la el nu se abate) artistului anonim: „Cu cît cînt cu-atîta sînt”. „Este un vers celebru (sau ar trebui să devină celebru), ce poate rivaliza cu orice poetică savantă. El are o semnificație destinală, așa cum i s-a decis creaturii prin geneză de a fi o ființă creatoare”.
    *
    Una dintre sentințele favorite, comentate în Etnosofia, este: „Taci sau zi ceva mai bun decît tăcerea”. Sper că am zis.
    Magda Ursache
    Piatra Neamț, 5 iunie, 2014; Satu Mare, 19 iunie, 2014.
    Associated Topics

    Memoria


    Asymetria si Dan Culcer va recomanda





    Enciclopedia României

    Blogul ideologic. Titus Filipaș

    Ioan Roșca
    Contrarevoluția din România. O cercetare

    Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi

    Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor

    Revista Verso



    Geovisite

    Revista NordLitera

    Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine

    Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română.
    Etimologii. Resurse lingvistice

    Azi

    Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi.

    Societatea de maine

    Daca nu acum, atunci cînd?
    Daca nu noi, atunci cine?

    S'inscrire a Societatea de maine
    Intrati in Societatea de maine
    Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
    Inscriere : fr.groups.yahoo.com
    Se dedica profesorului Mircea Zaciu

    Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
    Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
    Nicolae Iorga

    Sondaje

    Regionalizarea sau dezmembrarea. Este acceptabilã pentru români aceastã prop




    Rezultate | Chestionar

    Voturi 0

    Identificare

    Nickname

    Parola

    Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs.




    copyright Dan Culcer 2008
    Contact Administrator — dan.culcer-arobase-gmail.com
    «Cerul deasupra-ti schimbi, nu sufletul, marea-trecand-o.» Horatiu in versiunea lui Eminescu.
    Responsabilitatea autorilor pentru textele publicate este angajata.
    PHP-Nuke Copyright © 2005 by Francisco Burzi. This is free software, and you may redistribute it under the GPL. PHP-Nuke comes with absolutely no warranty, for details, see the license.
    Page Generation: 0.41 Seconds