Who's Online
Exista in mod curent, 50 gazda(e) si 0 membri online.
Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici |
Languages
Select Interface Language:
|
|  |
Proza: S.Y. Agnon. Cartea Faptelor. La tata acasa
Scris la Wednesday, October 15 @ 12:01:47 CEST de catre asymetria |
S.Y. Agnon. Cartea Faptelor. La tata acasǎ
Traducere din ebraicǎ : Yossef Abraham
I
Aproape de Paște
a fost fapta aceea. Departe eram de casa lui tata și
de orașul natal și
mǎ chinuiam cu munca, acea muncǎ
ce n are început și n are
sfârșit, în care intri cu de a
sila și nu mai ieși
niciodatǎ. Au venit doi oameni
plini de var și vǎpsele
iar unul dintre ei ținea o scarǎ
în mânǎ. Cu adevǎrat
scara aceea singurǎ stǎtea.
Iar el, adicǎ omul acela cu scara,
se bǎgase și
el printre fușteie. I am
întrebat ce vor. Mi au rǎspuns,
sǎ vǎruim
camera am fost trimiși aicea.
Eram prins de muncǎ
și mi era greu sǎ
o întrerup. Dar nu de întrerupere îmi pǎrea
rǎu, ci de murdǎrie,
cǎci zugravii aceia fǎrǎ
îndoialǎ n au sǎ
se deranjeze sǎ întindǎ
un cearșaf peste cǎrți
iar acestea au sǎ
se murdǎreascǎ.
Ca sǎ
nu mi simtǎ muncitorii gândul
m am fǎcut cǎ
nu i vǎd și
m am uitat la gaura din perete de lângǎ
tavan, pe care o acoperǎ paie
și smicele ce atârnǎ
din tavan, și unde sǎlǎșluiesc
muște și
țânțari.
Mi am spus în sine ce folos ai cǎ
ferestrele ți sunt zǎbrelite
cǎci gaura aceea e plinǎ
de țânțari
și muște.
I am lǎsat
pe muncitori și m am cǎțǎrat
la tavan, sǎ curǎț
paiele și smicelele, ca sǎ
se vadǎ gaura pân’ce oi
gǎsi vreo scândurǎ
s o astup.
A venit ruda mea cea micǎ
sǎ mǎ
ajute. Dintr o cauzǎ pe care
n o cunosc am mustrat o și
i am spus n am nevoie de tine și
de alde ca tine. A strâns din umere și
s a dus.
Pânǎ
una alta au început muncitorii sǎ
se poarte în camera mea ca și cum
ar fi fost a lor. Mi am spus în sine eu sunt de prisos aici și
nu pot sǎ mi fac munca, oi
merge în orașul natal și
la tata acasǎ. De mulți
ani nu l am vǎzut pe tata și
n am îndeplinit porunca cinstirii tatǎlui.
M am dus la garǎ și
m am urcat în trenul care merge spre orașul
meu. Dintr o cauzǎ care nu
depindea de mine a întârziat trenul pe drum, și
când am ajuns în oraș începuse
sfânta sǎrbǎtoare
și era noaptea Paștelui.
II
A venit noaptea Paștelui
și eu am ajuns în orașul
meu. întrucât era vremea rugǎciunii
m am dus sǎ mǎ
rog, dar nu unde se roagǎ tata, ca
nu cumva vǎzându mǎ
pe neașteptate sǎ
zǎpǎceascǎ
rugǎciunea.
Ajungând în curtea sinagogii am
zǎbovit puțin,
cǎci vǎzusem
o lumânare aprinsǎ atârnatǎ
în aer într o sticlǎ și
bǎlǎbǎnindu se
în vânt fǎrǎ
sǎ se stingǎ,
și pentru cǎ
tocmai atunci a venit unul dintre deslușitori
pe nume Isaac Euchel și mi a
arǎtat lǎmurirea
unui verset încurcat de la sfârșitul
cǎrții
Iosua sau poate de la începutul cǎrții
Osea. Lǎmurirea lui Ițic
Euchel mi s a pǎrut cam
greoaie, cǎci comentatori din
vechime îl lǎmuriserǎ
deja în stil simplu și într o
limbǎ ușoarǎ
și accesibilǎ.
Cu toate acestea am clătinat
aprobator capul, ca-și cum ar fi
fost nevoie de explicația lui.
Pe când vorbeam a scos o țigaretǎ
și a cerut foc. A venit un copil și
a aprins un chibrit dar acesta s a
stins. A luat un chibrit și mi l a
dat și mi a spus dǎ i
lu’domnu’acela. I am spus lui Isaac Euchel voi cu toatǎ
dibǎcia voastrǎ
în gramaticǎ n ați
știut sǎ
îmbrǎcați
bețigașul
acesta într un cuvânt frumos ca chibrit. Dar spunând aceasta
mi a venit în minte cǎ mi
va rǎspunde cǎ
pe vremea lor nu erau chibrituri, așa
cǎ n au avut nevoie de un
asemenea cuvânt. A luat Euchel chibritul și
a spus carevasǎzicǎ
cu chirbitul ǎsta se aprinde
focul (chirbit a spus cu rb și nu
cu br). Dar ce folos ai din chirbit, cǎ
se stinge înainte de a și
face datoria. Vai, am vrut sǎ l
înving și am ieșit
învins.
III
Nu mi amintesc cum ne am
despǎrțit.
Dar despǎrțindu mǎ
de el am vǎzut cǎ
stau într o camerǎ mare în
care era o masǎ pusǎ
pe care se aflau sticle și borcane
și pahare, și
douǎ femei erau acolo, una bǎtrânǎ
și una copilǎ.
Și o lumânare era atârnatǎ
acolo în aer într o sticlǎ,
ca aceea pe care o vǎzusem în
curtea sinagogii. Sau poate douǎ
lumânǎri erau acolo și
pǎrea cǎ i
doar una. Și camera era deschisǎ
în ambele pǎrți,
cu douǎ uși,
fațǎ în fațǎ.
M am îndreptat spre ușa care
dǎdea înspre casa lui tata și
am vrut sǎ ies.
A spus bǎtrâna,
nu i frumos ce faci, intri și
ieși. Am vǎzut
cǎ mǎ
nimerisem într un han și
voiau sǎ câștige
de la mine. Mi am pus mâna pe inimǎ
în jurǎmânt și
am fǎgǎduit
și am spus crede mǎ
cǎ vin altǎ
datǎ. S a luminat fața
bǎtrânei și
a spus știu eu cǎ
domnul își va ține
vorba. Am dat din cap și am spus,
sǎ dea Dumnezeu sǎ
nu uit, sǎ dea Dumnezeu sǎ
nu uit. Cu toate cǎ o asemenea
fǎgǎduințǎ
e greu de ținut. Mai întâi,
pentru cǎ ajunsesem în orașul
lui tata iar tata desigur mǎ va lua
la el și nu mǎ
va lǎsa sǎ
merg la tot felul de hanuri și
fǎgǎdǎuri.
Și mai apoi, mai apoi am uitat de
ce.
Când am scǎpat
de bǎtrânǎ
am început sǎ alerg, cǎci
obiceiul lui tata este sǎ cineze de
îndatǎ dupǎ
rugǎciune. Tot alergând mi a
venit în minte cǎ poate am trecut
de casa lui. Mi am luat ochii sǎ
privesc. Mi s au închis ochii și
n am vǎzut nimic. M am
strǎduit și
i am deschis doar cât o crǎpǎturǎ
micǎ. Am vǎzut
înaintea mea trei-patru oameni, alergând speriați
și grǎbiți.
Am vrut sǎ i întreb unde i
casa lui tata. Dar ei erau venetici, deși
erau îmbrǎcați
ca în orașul meu. I am lǎsat
sǎ treacǎ
și nu i am întrebat.
Timpul nu stǎ
iar eu stau și caut casa lui tata
și nu știu
unde i. Cǎci ani mulți
n am fost în oraș și
am uitat multe din cǎrǎrile
lui, ba și orașul
însuși s a cam schimbat.
Mi am amintit cǎ tata stǎ
la Cutare, iar pe Cutare îl cunosc toți.
Am cǎutata
pe cineva care sǎ mi spunǎ
unde i casa. Iar mi s au închis ochii. M am strǎduit
cu toatǎ puterea sǎ i
deschid. S au deschis doar cât o crăpăturǎ
micǎ. A ieșit
Luna și a lucit peste ei cenușie
și prǎfoasǎ.
Am vǎzut o copilǎ.
Mi a arătat cu degetul și
a spus asta i. Am vrut s o întreb de unde știi
ce caut eu. Mi s au deschis ochii și
l am văzut pe tata cu paharul
în mână gata să
binecuvânteze vinul, dar zăbovind
și așteptând.
M am temut să
tulbur liniștea casei și
am încercat să i explic lui
tata pe limba ochilor de ce am zǎbovit
atât. Iar mi s au închis ochii. M am strǎduit
și i am deschis. Dintr o
datǎ s a auzit un glas ca
glasul cearșafului când se rupe.
De fapt nici un cearșaf nu s a
rupt, ci un norișor mititel de pe
boltă se rupsese, și
rupându se a ieșit Luna și
a fierăstruit norii, și
o luminǎ dulce a lucit peste casă
și peste tata.
(Din ebraicǎ :
Yossef Abraham)
|
Associated Topics
 |
|
|  |
Azi
Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi. |
Societatea de maine
Daca nu acum, atunci cînd? Daca nu noi, atunci cine?
S'inscrire a Societatea de maine
Intrati in Societatea de maine
Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
|
|
|
Inscriere : fr.groups.yahoo.com
Se dedica profesorului Mircea Zaciu
|
Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
Nicolae Iorga
|
Identificare
Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs. |
| 
|