Asymetria - revue roumaine de culture, critique et imagination

Modules

  • Home
  • Arhive
  • AutoTheme
  • AvantGo
  • Avertizari
  • Conținuturi
  • Search
  • Submit_News
  • Surveys
  • Top
  • Topics

  • Who's Online

    Exista in mod curent, 31 gazda(e) si 0 membri online.

    Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici

    Cautare în labirint




    Languages

    Select Interface Language:


    Poeme: CSEKE Gábor în traducerea lui KOCSIS Francisko
    Scris la Monday, August 03 @ 19:02:21 CEST de catre asymetria
    Biblioteca Babel CSEKE Gábor este înainte de toate poet. Un poet care a împlinit anul acesta 74 de ani. 
    Este prietenul meu și sper că sunt prietenul său. 
    De aceea mesajul meu nu poate fi decât scurt și cuprinzător. Să-l cuprindă în îmbrățișarea frățească pe care ar trebui să o putem realiza nu doar la nivelul indivizilor. 
    Ne-am întâlnit cu decenii în urmă și am putut verifica că nu suntem mânați de vreo ură unul față de altul ci că, dimpotriva, suntem mânați de dorința, de convingerea că doar prietenia și colaborarea fără gânduri ascunse pot să constituie o relația durabilă pozitivă între indivizi ca și între comunitățile cărora le aparținem. 
    Dacă nu astfel se prezintă situația, dacă în mod ciclic apar agresiuni și răspunsuri violente la acestea, este pentru că în istorie s-a constituit o relație inegalitară care nu știe cum să devină egalitară. 
    Când tezele și pretextele ideologice ascunse sau vizibile care conduc de câteva secole relația dintre români și maghiari vor fi puse la arhivă, când se vor putea discuta liber și sincer divergențele legitime, relația de suspiciune între părți mari ale celor două comunități se va transforma în colaborare și poate chiar în prietenie. Până atunci noi, cei puțini, suntem avangarda. O avangardă îmbătrânită, dar neînvinsă, care cunoaște drumul spre a comunica observațiile și concluziile noastre de cercetători «statelor majore» care ne-au trimis să cercetăm terenul, no mans landului între cele două rânduri de sârmă ghimpată care despart tranșeele fricii și suspiciunii. Cum scria Camil Petrescu într-un poem din Ciclul morții, evocând situația din războiul mondial dintâi, la care participase : Die Sonne, Kamerad. Soarele este același pentru noi toți. Dacă se va stinge vom rămâne toți în întuneric și vom muri de frig.
    Dan Culcer


    CSEKE Gábor în traducerea lui KOCSIS Francisko

    înainte de plecare
    (indulás előtt)

    privește în gară iată
    trenul trage la peron

    scara îndată-i liberă
    să-ți urci bagajele-n vagon

    fusta largă se pliază
    pe pulpele încordate

    drumul fără greș l-au socotit
    meșterii căii ferate

    ne privim ceasurile
    cinci minute și vagonu-i dus

    n-are rost să vorbim
    tăcem n-avem nimic de spus

    1973
    strânsură
    (hordalék)

    câte o scândură câteva căușe
    de portocale putrede ochelari de scafandru
    trei nasturi de jeans un slip
    pipe sfărâmate clești
    rupte de rac un piaptăn
    fără dinți o găleată de joacă
    perii de rădăcini roase până la lemn
    și încă atâtea altele însă
    mai presus de toate
    răsuflarea sărată
    a mării și câteva frânturi
    de poezie izbindu-se necontenit
    de stânca neagră ieșită din apă

    1979


    până merge ascensorul
    (míg jár a felvonó)

    ninge de ieri necontenit
    aud uneori ascensorul pornit

    stau ghemuit în buncărul de beton palatul meu
    farul meu în locașul de pândă
    pe vârful himalaian al casei scării
    sunt umplutura sandviciului
    dintre acoperișul subțire de beton și fundație
    cerul liber deasupra-mi
    prăpastia dedesubt
    dar acesta mi-e refugiul și-acum

    ninge de ieri fără contenire
    liftul coboară și urcă-n neștire

    vizuina mea de bloc scutul de țestoasă
    pivnița podul căminul
    grajdul atelierul cuibușorul de bucurii
    cameră de convalescență spălător
    cuib de gândaci fortăreață de furnici
    depozit de carte labirint
    capcană pentru elefanți
    tu dispari de-aici
    catafalc

    plec de-aici și-aici revin
    în singurul meu
    imobil

    nu-i nici un bai până merge ascensorul
    și-s cât de cât accesibile scara coridorul

    de unde atâta zăpadă cât e norul?

    2002

    megafon
    (megafon)

    în sala de așteptare megafonul
    mă strigă pe nume
    mă cutremur
    în această gară îndepărtată
    de sufletul meu cine aici
    m-ar putea cunoaște pe nume?

    poate am visat? ori n-am auzit bine
    așa cum înghițim cu noduri
    când ne înecăm?
    cui i-aș putea fi dator aici
    cine se joacă aici cu noi?

    aștept obișnuita repetare
    căci nu-i așa se anunță de multe ori
    dacă pleacă ori sosește vreun tren
    megafonul își face cu sârg treaba
    pârâie și latră

    nu știu ce aș fi putut pierde
    și nici cine mă are în evidență
    în acest ținut
    stau în sine prăbușit
    așteptând răspunsul

    ce să fac răspunsul întârzie
    de parcă nici nume n-aș avea
    aplecat peste mine
    pe stâlpul înalt
    megafonul vorbește despre altceva

    poate voi plecat estimp
    căci n-am aici nici o treabă
    megafonul acela în inimă
    amplifică sonorizarea

    2002


    antarctica: dus-întors
    (antarktisz: oda-vissza)

    1. (Spre Antarctica)

    hai să fugim împreună în antarctica
    nu te frământa prea mult e nebun cine
    se sperie de drumul lung de frigul polar
    o să ne meargă bine acolo și se rezolvă dintr-o dată totul
    încetează păcatul obsedant fățărnicia
    râsul eliberator va răsuna precum cristalele de gheață
    nu ni se vor vedea decât ochii
    din ei vom descifra ce s-a întâmplat cu noi
    eu îi întreb pe ai tăi tu îi pândești pe ai mei
    în tine văd limpede dorința copilului tău
    nenăscut care se ascunde acum în celulele tale
    așteptând încordat să vadă cum i se plămădește destinul
    în gerul polar ne putem conserva
    pentru o epocă mai bună în care ne vom topi frumușel
    și vom trăi cu fervoare scurta primăvară antarctică
    acum încă nu suntem decât două blocuri de gheață
    atacate brutal de soare
    hai cu mine în antarctica de parcă ne-am duce acasă
    asta deja-i gheață cuvântul inimii siderate

    2. (Sloiuri crăpate)
    nu mai îndrăznesc nici s-adorm
    aud cum crapă sloiurile de gheață
    stăm amândoi ghemuiți înspăimântați
    pe pluta ce se fisurează
    capul năuc ți-l sprijini de umărul meu
    oceanul se agită
    ce se mai năpustește asupra noastră
    odată și-odată sloiul nostru va crăpa
    te sprijin zi și noapte
    ca să nu alunecăm brusc
    pe șuvoaie de ape ce se îndepărtează
    nu mai îndrăznesc nici s-adorm
    așa poate nici nu mă voi trezi vreodată

    3. (Legătura tainică)

    ce-i foiala asta sub gheață
    înveșmântați în albastru opalin
    peștii ne urmează în bancuri
    corp lângă corp corp peste corp
    ne minunăm la vederea acestei migrații
    dispariția în nemărginit
    câți vor mai veni și unde
    nu va ști nimeni niciodată
    că peștele pe care-l trage-n frigăruie
    e o tainică legătură ce ne unește
    suntem un singur trup divizat în două
    înotăm în mijlocul unui sloi
    strălucitor prădat
    unde am devenit unul
    tu și eu

    4. (Calendar încurcat)

    socotesc în zadar
    de câtă vreme trăim la pol
    calendarul s-a răvășit
    tot așa cum și busola începe un dans bizar
    în mâna noastră
    și nu se găsește nici un pizmaș
    care să se repeadă în goană după noi
    numai din dorința de a ne face rău
    și să-și asume această existență
    în care bucuria solitudinii
    alternează cu forța vitală a iubirii
    tocmai în asta constă minunea antarctică
    nu-i darul însuflețit al țării de gheață
    noi am adus-o aici

    5. (Peisajul inexistent)
    ancora trasă
    pe malul ce se-ndepărtează nici ochiul mijit
    nu poate descoperi speranța zgribulită rămasă singură
    umblând rănită încolo și-ncoace
    despre soarta vaporului pus în mișcare
    decid puterile de sus eu nu pot decât să contemplu
    de la pupa golful ce se închide într-o cicatrice de gheață
    ca o rană nesfârșită
    leagăn dureros amintirea înfrigurată
    a unui ținut care n-a existat niciodată
    a unei libertăți rămase în depărtare
    care e vie numai atunci și acolo
    unde omul e incapabil să trăiască

    6. (Se demontează circul)

    te sprijini în coate lângă mine
    chipul ți-e de nepătruns
    tăbăcit
    și până-ți inventariez pe-ascuns coșurile
    rădăcina nasului umflat
    marginile buzelor răsfrânte
    mustăcioara mătreața
    de la rădăcina părului
    de parcă aș cerceta un continent străin
    mi se face rușine
    deși puteam să văd toate astea și până acum
    mâna ar porni delicat pe drumurile obișnuite
    la jumătatea drumului gestul îngheață-n gând
    cum totul se îndepărtează
    rămâne în urmă țărmul și tu împreună cu el
    pe țărm speranța aleargă încoace și încolo
    frângându-și mâinile
    rămâne libertatea focul nopților
    frumusețea noastră cuvintele
    ca atunci când se demontează
    circul pe îndelete
    fără speranță
    în ordine răsturnată

    1993-1994
    (Din volumul Szerpentin vándora/Călător pe serpentine, Editura Polis, 2010)


    Associated Topics

    Biblioteca Babel


    Asymetria si Dan Culcer va recomanda





    Enciclopedia României

    Blogul ideologic. Titus Filipaș

    Ioan Roșca
    Contrarevoluția din România. O cercetare

    Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi

    Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor

    Revista Verso



    Geovisite

    Revista NordLitera

    Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine

    Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română.
    Etimologii. Resurse lingvistice

    Azi

    Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi.

    Societatea de maine

    Daca nu acum, atunci cînd?
    Daca nu noi, atunci cine?

    S'inscrire a Societatea de maine
    Intrati in Societatea de maine
    Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
    Inscriere : fr.groups.yahoo.com
    Se dedica profesorului Mircea Zaciu

    Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
    Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
    Nicolae Iorga

    Sondaje

    Descrierea situatiei din România

    este exactã
    nu este exactã
    este exageratã
    este falsã
    este exactã dar nu propune soluții
    este exactã dar nu existã solu&#



    Rezultate | Chestionar

    Voturi 21

    Identificare

    Nickname

    Parola

    Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs.




    copyright Dan Culcer 2008
    Contact Administrator — dan.culcer-arobase-gmail.com
    «Cerul deasupra-ti schimbi, nu sufletul, marea-trecand-o.» Horatiu in versiunea lui Eminescu.
    Responsabilitatea autorilor pentru textele publicate este angajata.
    PHP-Nuke Copyright © 2005 by Francisco Burzi. This is free software, and you may redistribute it under the GPL. PHP-Nuke comes with absolutely no warranty, for details, see the license.
    Page Generation: 0.43 Seconds