Asymetria - revue roumaine de culture, critique et imagination

Modules

  • Home
  • Arhive
  • AutoTheme
  • AvantGo
  • Avertizari
  • Conținuturi
  • Submit_News
  • Surveys
  • Top
  • Topics

  • Who's Online

    Exista in mod curent, 43 gazda(e) si 0 membri online.

    Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici

    Cautare în labirint




    Languages

    Select Interface Language:


    In epicentru: Magda URSACHE. Rãzboiul imaginii
    Scris la Tuesday, December 05 @ 19:31:29 CET de catre asymetria
    Memoria Sentimentul demn patriotic, firesc, în numele normalității nu presupune nici ură și violență față de alt neam, nici trâmbițe și tobe, nici lătrături ideologice,de felul celor cu care ne asurzeau în fiece ianuarie, de zilele Ceaușeștilor, activiștii intrați în delirul „adeziunilor”.
    Magda Ursache



    Magda Ursache,  Războiul imaginii

    Sentimentul demn patriotic, firesc, în numele normalității nu presupune nici ură și violență față de alt neam, nici trâmbițe și tobe, nici lătrături ideologice,de felul celor cu care ne asurzeau în fiece ianuarie, de zilele Ceaușeștilor, activiștii intrați în delirul „adeziunilor”.

    Cu patriotismul critic (Horia Vicențiu Pătrașcu), da, sunt de acord, dar cu condiția „să nu ucidă speranța colectivă” (acad. Ioan-Aurel Pop). Cu sintagma maioresciană „observări critice”, da, însă nu cu disprețul față de națiunea-rădăcină. Și nu, categoric, cu scopul de a de-mitiza, de a crea românilor o imagine rea, deloc onorantă: România, țară defectă, cu un popor (numit, abreviat, popo), defect. Câți intelighenți  nu se declară sâcâiți de etnie, gata să-și dea demisia din ea, convinși că nu mai avem soluții naționale, ci transnaționale. În zilele noastre, intelighenții preferă să fie transetnici, adaptați la vechile/noile comandamente internaționalist – globaliste Național terminal, titrează TRU, europarlamentarul băsesc. Adică finish? De aici până la întrebarea istoricului L. Boia n-a mai fost decât un lat de discurs: „Mai sunt românii o națiune?” N-or să mai fie dacă renunță să mai fie, dacă se lasă cuprinși de amorțeală etică și etnică, de nepăsare, de akedía.

    Cu zel distructiv, se umblă la criteriile care identifică națiunea: origini,cruce,limbă. Alt criteriu de identificare a unei națiuni: realizări în cultură și civilizație. Or, „ noi n-avem”, necontând cine știe ce Brâncuși, Enescu, Eliade… Ni se spune că solul românesc nu-i productiv spiritual, negându-se excelența românească. Cantemir, Hasdeu, Eminescu, Iorga, Pârvan, Gh.I. Brătianu, Blaga nu înseamnă nimic?

    Nu ajută deloc la dezvoltarea calității civice negarea continuă a ce înseamnă a fi român, mai ales a fi bun român. O spun fără să mă tem de miștocănii (tip Andrei Cornea) despre „vâna națională” și ițarii în vine. În pragul Centenarului, se dau palme celor obsedați, pasămite, de identitate, ca fiind înapoiați, încremeniți în proiectul României Mari, când națiunile sunt deja în metastază. Și nu ne intră odată în mintea noastră ne-deschisă că avem o identitate neconturată, adică n-avem; că existența conștiinței de neam a fost baznă, de scos din capul elevilor. La 10 ani de la Unire, în 1929, au venit la sărbătorire 300.000 de români. E cifra cea mai mică, alte ziare estimând prezența a patru-cinci sute de mii. Și nu numai la Alba Iulia au fost serbări, ci și în București și-n alte părți. În 20 mai, '29, la Alba, au defilat arcașii Bucovinei, cortegii etno din toate provinciile. Lângă Iuliu Maniu, prim ministru din noiembrie '28, au stat Alexandru Vaida- Voevod, Ștefan Cicio Pop, Aurel Vlad, Ion Mihalache, Iorga, generalul Constantin Prezan…

    E bine știut faptul că, prin program, o națiune unită n-a plăcut kominterniștilor, că Internaționala a 3-a s-a opus României Mari. Iar protoglobalizatorii Marx-Engels-Lenin-Stalin, cu „învățătura” lor, stau la baza neo-internaționalismului numit globalizare. Anul 2016 a fost declarat în Rusia, de Partidul Comunist, Anul Stalin; oare PSD va declara 2018 Anul Brucan, care, în „Scânteia” din 1947, cerea „osândă” pentru „capii PNȚ”, Maniu și Coposu, „învechiți în rele”?  Profetologul Brucan, învechit în bune, ar trebui recuperat ca… avangardist globalizator?

    Sechelele propagandei comuniste se văd la tot pasul: din școală până-n Parlament. Ultima ultragiere a rezistenței anticomuniste, autor: senator Șerban Nicolae. „Doar sclavii, scrie Mircea Platon, nu își cunosc istoria, oamenii liberi au rădăcini”.

    Cicerone Ionițoiu estimează că victimele Tribunalului Poporului însumează cam 25 de milioane de ani de temniță grea. N-a fost de ajuns? Dacă-n școli și facultăți măcar de Istorie s-ar preda cursuri de martiriologie și – de ce nu? – de monumentologie, n-ar mai fi eroii de război îngropați în cutii de carton. Și nu s-ar mai afirma că numai niște astupați la minte se pot sacrifica pentru statul-națiune, formă obsoletă. În alte cuvinte, stat etnic nu, partid etnic (UDMR), da. Iată de ce este imperios necesar să rememorăm, spre învățătură, drama unioniștilor, dar și a generalilor deveniți „criminali de război”, vârâți în pușcăriile comuniste pe „loturi”.

    Iuliu Maniu, arestat la 75 de ani, condamnat la închisoare pe viață, mort la Sighet în '53, târât de gardieni pe scări, într-un sac și zvârlit la groapa comună. Iar doamna Rodica Palade (GDS) afirmă că a-i căuta oasele e „act blasfemiatoriu”, nicidecum creștinesc.

    Cardinalul Iuliu Hossu a primit 20 de ani de închisoare, Domiciliu Obligatoriu la Ciorogârla, apoi la Căldărușani; citise, la Alba Iulia, Declarația de Unire cu țara.
    Istoricul acad. Silviu Dragomir, arestat în '49, eliberat în '55; a murit la Cluj, în '62.

    Istoricul Ioan Lupaș, arestat în '50, eliberat în '55.
    Istoricul Ion Nistor, rectorul Universității Cernăuți; a redactat Actul Unirii; arestat în '50, eliberat în '55.
    Ion Mihalache, arestat după înscenarea de la Tămădău, în 14 iulie '47, închis la Râmnicu Sărat și mort acolo, la 81 de ani, în 1963.
    Dr. Grigore Grigorovschi, militant pentru unirea Bucovinei cu România, mort la Văcărești, în 1950.
    Ion Pelivan a murit la Sighet, lângă Gh. Brătianu și Iuliu Maniu. Iar noi spunem că patriotismul e ridicol, deși Iorga a folosit vocabula în alt context, avertizând: „suntem un popor ridicol și criminal de tolerant” (subl.mele). Tolerați, tolerați, poate rămâne ceva! Acceptăm să fim umiliți de Csibi Barna, refugiat în Ungaria: „Să se rupă România precum steagul din mâna mea”, blestema în iulie 2015. Și-n decembrie 2015, Kelemen Hunor glăsuia: „Poate ar trebui altă zi națională”. Și alt imn: al Ungariei! Același Hunor îndemnase, în 2014: „Să aducem Catalonia și Tirolul în Ardeal”. Expresiv îndemn, nu-i așa? Doar a fost ministru al Culturii din România. De altfel, „regina independenței”, cum o numește presa catalană pe doamna Marcela Topor-Puigdemont din Vaslui, a fost studentă la „Cuza”. Oare ce-o crede despre Unirea Mică? Parte a istoricilor ieșeni știu ce cred, de vreme ce virusează necontenit ființa națională ghilimetând-o ,așa cum ghilimetează și voința colectivă majoritară.Minoritatea dă tonul și face muzica!
    Oare 16 ani de Regiune Autonomă Maghiară, impusă de Iosif Vissarionovici, nu ne-au ajuns? Regiunea Autonomă Maghiară, vecină cu Orașul Stalin. Se mai văd pe Tâmpa urme din literele formate prin copaci plantați anume pentru a da numele tătucului: STALIN.Acum ,în Vrancea, B1Tv spune că se exploatează păduri întregi,  copacii fiind marcați în culorile steagului suedez.

    Lamentabilul ins Al. Florian  ne trage pe dreapta, susținând că politica națională e nefastă, rasistă, extremistă, colorată în gri nazi sau în verdele Legiunii. Să nu-l discriminăm ca fiu de comunist pur-sânge? Ba să-l „discriminăm” puțintel, tăindu-i sălăriuțul oferit de statul român. Stat pe care îl trage de urechi Kelemen Hunor , cu „Steaua României” în piept și cu Catalonia în inimă. Cică românii ar pune pumnul în gura minorităților. De unde o spune? Din Parlamentul României! Soluția ar fi, după UDMR, să se micșoreze pragul de vorbitori de limbă maghiară, pentru a fi angajați la primării translatori pentru necunoscătorii de limbă română. O țară de translatori, asta dorim? Un cetățean român de etnie maghiară vine la interviu pentru un post, cu translatorul la purtător.
     Da, se insistă pe altă limbă decât româna, pentru că limba comună e alt criteriu de identificare a unei națiuni. De ce presează ucrainenii, care au ucrainizat numele românilor: Buzatu – Buzatenko; Cherdevară – Kerdevarenko; Sandu – Sandulenko? Simplu: ca minoritatea românească să nu aibă drept la școală în românește. Iar informările lui Tökes, mergând cu pâra la Poartă, la Bruxelles, sunt dezechilibrate. Europarlamentarul, ales de români, i-a cerut lui Viktor Orban „protectorat pentru Transilvania”, cu „Steaua României” la rever (atunci o avea, cred) , uitând că în Ardealul celor trei națiuni, unguri, secui, sași, nu existau ca națiune tocmai românii majoritari. Iar în Constituția Dietei ungurești, articolul 18, sta scris că era pedepsit cu 4 ani de închisoare cine vorbea ceva contra națiunii ungare. I s-o fi replicat  pastorului că mai rău decât maghiarii o duc în Harghita-Covasna, acum, minoritarii români?

    Premierul din vecini, Viktor Orban, l-a liniștit pe Tökes: „Viitorul o să fie în limba maghiară”, viziune la fel de aberantă ca aceea cum că Iisus ar fi fost ungur. Iar un președinte al Parlamentului Ungariei susținea că autonomia Transilvaniei e „porunca lui Dumnezeu”. Îți pune Dumnezeu mâna-n cap? Mă îndoiesc, dacă n-are pe ce pune mâna.Națiunea română e jignită pe teritoriul nostru.Nu mai există persona non grata? Sau adevărul gol-goluț este că Orban ne jignește pentru că ne jignim noi înșine? N-a mai rămas unionist să nu fie hulit, disprețuit, ironizat. Cuza? Un „ofițeraș  muieratic”. Ne întrebăm ce-am fi fost fără nemți, fără dinastia Hohenzollern-Sigmaringen, fără Carol. Dar regele întâiu a avut inteligența să continue ce-a început Cuza, reformele lui: legea agrară, a instrucțiunii, codurile penale… Oare de ce sigla UAIC este preferată primei universități române, Universitatea „Al.I. Cuza”? Abreviem, abreviem, până nu mai rămâne nimic! Leii Regulamentului Organic, puși pe treptele UAIC de un rector neinspirat, rânjesc la trecători. Și nu sunt deloc edentați în România edentaților, a celor  cu „guri știrbe”. N. Carandino avea zâmbet Colgate când a ieșit din temniță? Cum,când i-au scos toți dinții în bătăi?
    Rusia nu va abandona nicicând politica expansionistă, în timp ce noi pledăm pentru imigrare în defavoarea interesului etnic. Cum au procedat sovieticii? Dislocând populația românească,deportând-o.

    Kelemen Hunor voia recuperarea pământului natal pas cu pas (Iohannis) și ceas de ceas (Lenin). Și câți „dualiști” dintre românii neaoși nu se găsesc! Nu mai avem Carpați ci… Alpii Transilvaniei. Cât despre Bucovina, cine mai știe, dintre elevi, studenți chiar, că e o provincie istorică? Marcă de apă chioară sau minerală, asta se știe.

    Maghiarii și-l impun pe eroul lor, Kossuth (cu greu, la Târgu Mureș, strada Călărașilor nu și-a schimbat denumirea în Kosuth Lajos, așa cum se numise înainte de 1989).
    Medievistul Vasile Lechințan, constata nu demult,în 2006,în „Formula AS”, , ca referent la Arhivele Naționale din Cluj-Napoca, faptul că se aplică Legile Dietei mai rău ca pe vremea iobăgiei. Din clădiri publice sunt scoși români ai căror strămoși au contribuit la ridicarea lor. Guvernanții României n-or fi citit comentariile profesorului clujean, de vreme ce din Liceul Piariștilor, al cărui nume e legat de Inochentie Micu Klein, Gh. Șincai, Petru Maior, sunt scoși românii? La fel din „Bastilia” (Colegiul Reformat), fostul colegiu unitarian. „Arhivele sunt pline de documente care demonstrează că românii sunt parte efectivă la toate aceste construcții cedate acum”, scrie V. Lechințan, specialist în instituții și edificii istorice din Transilvania.

    După cedarea Fundației Gojdu (sau cu acest prilej), Gh. Piperea întreba: se mai știe dacă în Cetatea Alba Carolina mai există Codex Aureus sau dacă n-a fost mutat la Budapesta? În fața catedralei catolice din Alba, sub pajiște, se află ruinele basilicii bizantine distruse de maghiari în 1002, când au ocupat Apullum.
    Gh. Brătianu a văzut un miracol în dăinuirea noastră etnică; altora le stârnește pohta de pamflecăreală. Îl scoatem de Mihai Viteazul ca jucător perdant la bursa de iluzii a românilor și nici Baba Novac haiducul, care i-a stat alături (și cum l-a hăituit pe Hasan Pașa!), personajul basmelor copilăriei mele, nu scapă de hulă: e înfățișat ca trădător al lui Mihai. Că a fost prins și ars pe rug la Cluj, în februarie 1601, n-are importanță. Baba Novac este erou al sârbilor, la noi – trădător, cum susține un soi de istorie. Dar câte motive nu găsim să facem haz! Miștocănia e-n trend. Kogălniceanu? Un destrăbălat gastronomic și erotic, specialist în frigănele și găluști, care gătea bou à la mode și zaharicale franțuzești. A cercat bucate și femei, atâta tot. Doar arhivele nu  mai contează dacă ni le poate păstra Ungaria, așa cum Moscova ne-a păstrat tezaurul. N-ai arhivă, n-ai toponimie, poți contesta românismul în Ardeal, ceea ce se și întâmplă.

    De România lui Rosenthal se râde cum că pictorul ar fi fost evreu ungur și că model, muză sau cum vreți a-i spune i-a fost soția lui C.A. Rosetti, o scoțiană, Mary Grant, sora consulului  englez de la București. Ca și cum ar conta biografia modelului pentru o alegorie. Cine o fi fost Libertatea lui Eugène Delacroix (Libertatea conducând poporul, 1830) se întreabă cineva? Și câți gazetari dez-orientați sau bine orientați nu s-au opus denumirii Ministerului Culturii și Identității Naționale, deranjați de identitate, ca nemotivată, exagerată, demodată. Adio diferenței etnice, în numele unei vocabule slobozite – culmea! – chiar de Ministerul Educației: multiperspectivitate (sic!). Cât despre „perspectivitate”, un jurnalist l-a întrebat pe președinte: „Aveți  un orizont de timp?” Și lentul nostru președinte, vorbind o română mai lentă decât Ciorbea, a răspuns cu oarece întârziere : „Nu.”

    Prioritar, se încearcă să se facă praf și conștiința de neam, și coeziunea socială. Un argument contra „hicleniilor” (vorbă de cronicar)? Într-un sătuc, Pinticu Tecii, numit și Piciorul Iancului, țăranii dintr-o mică așezare au riscat, în Ungaria hortystă, după cedarea din '40, să-și păstreze steagul lucrat manual, cu care au participat la Unire. L-au ascuns în turla bisericii , sub niște scânduri. Fusese furat în '39, apoi recuperat și ascuns în gunoiernița satului, învelit cu grijă într-o piele de căprioară. Pe steag scria: „Acum ori niciodată”.
    Magda URSACHE

    Associated Topics

    Valori


    Asymetria si Dan Culcer va recomanda





    Enciclopedia României

    Blogul ideologic. Titus Filipaș

    Ioan Roșca
    Contrarevoluția din România. O cercetare

    Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi

    Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor

    Revista Verso



    Geovisite

    Revista NordLitera

    Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine

    Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română.
    Etimologii. Resurse lingvistice

    Azi

    Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi.

    Societatea de maine

    Daca nu acum, atunci cînd?
    Daca nu noi, atunci cine?

    S'inscrire a Societatea de maine
    Intrati in Societatea de maine
    Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
    Inscriere : fr.groups.yahoo.com
    Se dedica profesorului Mircea Zaciu

    Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
    Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
    Nicolae Iorga

    Sondaje

    Regionalizarea sau dezmembrarea. Este acceptabilã pentru români aceastã prop




    Rezultate | Chestionar

    Voturi 0

    Identificare

    Nickname

    Parola

    Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs.




    copyright Dan Culcer 2008
    Contact Administrator — dan.culcer-arobase-gmail.com
    «Cerul deasupra-ti schimbi, nu sufletul, marea-trecand-o.» Horatiu in versiunea lui Eminescu.
    Responsabilitatea autorilor pentru textele publicate este angajata.
    PHP-Nuke Copyright © 2005 by Francisco Burzi. This is free software, and you may redistribute it under the GPL. PHP-Nuke comes with absolutely no warranty, for details, see the license.
    Page Generation: 0.50 Seconds