Who's Online
Exista in mod curent, 60 gazda(e) si 0 membri online.
Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici |
Languages
Select Interface Language:
|
|  |
Roata vremii: Vasile Lechintan. Artizanul actului de la 23 august 1944 - Iuliu Maniu
Scris la Friday, December 15 @ 15:12:21 CET de catre asymetria |
Un
document excepțional al lui Corneliu Coposu: adevăratul artizan al
actului de la 23 august 1944 este Iuliu Maniu și nu regele Mihai I«confiscarea acestui act istoric astăzi de către monarhiști,
exclusiv pe seama regelui Mihai I, ignorându-se complet artizanul
principal al luptei pentru democrație și întoarcerea armelor
alături de aliați este un exces nepermis și reprezintă un act de
mare ingratitudine față de o personalitate care a sfârșit atât
de tragic în închisorile comuniste și față de care regele nu s-a
solidarizat ca să-l grațieze după condamnarea lui în noiembrie
1947.»
Vasile LECHINȚAN
Un
document excepțional al lui Corneliu Coposu: adevăratul artizan al
actului de la 23 august 1944 este Iuliu Maniu și nu regele Mihai I
În custodia
Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității se
află un document excepțional privind desfășurarea actului de la
23 august 1944 care a dus la întoarcerea armelor și la contribuția
deosebit de importantă a României la scurtarea celui de-al Doilea
Război Mondial și la salvarea a mii de vieți din Europa aflată
sub teroarea fascistă germano-ungară. Este vorba despre un
interviu, descoperit recent de către istoricul Marin Pop din Zalău,
dat la 20 august 1945 de Corneliu Coposu jurnalistei Margaret Tayer,
corespondent al agenției de știri Associated Press. Se confirmă,
iată, prin acest document, că marele om politic Iuliu Maniu,
liderul Partidului Național Țărănesc, nu a stat cu mâinile în
sân în mod mioritic și a început încă din 1941 să organizeze
clandestin ieșirea României din război până nu e prea târziu,
pentru readucerea țării la viața democratică interbelică și
eliberarea ei de dictatura militară a lui Antonescu, care se succeda
după dictatura regalității (a lui Carol al II-lea din 1938-1940)
și dictatura legionară.
Ce declară tânărul de atunci Corneliu Coposu, secretar politic și
colaborator apropiat al lui Iuliu Maniu, care a participat și el la
toate etapele de pregătire și realizare a actului de la 23 august
1944? El recunoaște că a fost atunci „o lovitură de stat [...]
pregătită de multă vreme de către o conspirație”, de către
„un grup de conspiratori luminați, în colaborare cu Palatul”.
Observăm că Coposu pune astfel de la bun început importanța
decisivă a „conspiratorilor luminați” și nu a Palatului.
Acțiunea pregătitoare a început „în primăvara anului 1941
(aprilie), când se conturase clar perspectiva intrării României în
război, alături de Axă”. Astfel Iuliu Maniu s-a înțeles cu
Constantin I.C.(Dinu) Brătianu (șeful Partidului Național Liberal)
spre a întreprinde acțiuni comune pentru restaurarea normalității
și democrației în țară și în relațiile externe cu partenerii
tradiționali din lumea democrată. Coposu declară că „În ajunul
sărbătoririi Paștelui 1941, Dl. Dinu Brătianu, în numele
Partidului Liberal, a investit (prin declarație verbală solemnă)
pe dl. Maniu, să acționeze, în interesul superior al Națiunii, și
în numele partidului liberal”. Așadar marele om politic ardelean
devenea șeful opoziției unite P.N.Ț. - P.N.L. Primul
pas a fost întrevederea cu cei doi reprezentanți diplomatici ai
guvernelor englez și american la București, „în 27 aprilie 1941,
la sediul legației britanice, cu participarea dlui Maniu, a d-lui
Reginald Hoare [diplomat britanic] și a d-lui Gunther [Franklin Mott
Gunther, ambasador al SUA la București]”. S-au constituit două
grupuri de legătură, între „opoziția unită” din România și
o reprezentanță autorizată a guvernului englez. „Cu acest prilej
Dl. Maniu a cerut celor două guverne: să asigure anularea
arbitrajului de la Viena și retrocedarea Transilvaniei de Nord; să
asigure dreptul României la frontierele din 1938 (Basarabia,
Bucovina de Nord și Cadrilaterul dobrogean); să considere «opoziția
unită» drept reprezentant legitim al
României” etc. Diplomații au cerut acordul guvernelor lor și
după numai o săptămână „a fost adus la cunoștința D-lui
Maniu de către respectivii miniștri plenipotențiari, printr-o notă
verbală cu următorul cuprins: Guvernul Statelor Unite este de acord
deplin cu toate măsurile avizate de guvernul Marii Britanii și se
consideră angajat în toate aceste măsuri. Guvernul britanic dă
asigurări categorice că nu va recunoaște niciodată arbitrajul
germano-italian de la Viena și urmările lui și consideră
Transilvania atribuită Ungariei drept teritoriu românesc aparținând
României; în ce privește frontiera româno-sovietică este
favorabil temei românești, însă nu poate contracta niciun
angajament, soluționarea problemei fiind în funcție de comportarea
României și tratatele dintre Aliați”. Așadar, era în joc
comportarea României în imediat următoarea perioadă. Maniu
a trecut la constituirea grupurilor de legătură cu aceste guverne,
sub strictă conspirativitate, pericolul era imens din cauza
contrainformațiilor germane, a Siguranței Statului, a serviciilor
de informații ale mareșalului Antonescu și ale Gestapo-ului, de
exemplu gruparea Rică Georgescu-Vișa a fost descoperită de
Gestapo printr-o agentă dublă. Grupările instituite de Maniu
primeau și transmiteau informații despre mersul războiului și al
tratativelor comune. Numai Țurcanu a transmis pe cifrul marinei
britanice, până în ajunul armistițiului, 105 telegrame. Coposu
arată că opoziției democrate unite P.N.Ț. și P.N.L. i s-a
alăturat, începând cu 1943, și P.S.D. (socialiștii) și de la 20
iunie 1944 și P.C.R. (Maniu avusese reticențe în privința
colaborării cu fruntașii P.C.R., cerându-le „să afirme deschis
dreptul României asupra Basarabiei și Bucovinei de Nord”). De la
sfârșitul anului 1942 „au fost antrenați [...] M.S. Regele și
anturajul său (prin străduințele lui Grigore Niculescu Buzești)”,
închegându-se o opoziție mai amplă, arhitectul ei recunoscut de
toți fiind Iuliu Maniu, care a purtat cu ei convorbiri directe,
inclusiv cu reprezentanți ai Armatei, cu Sănătescu, Buzești, Gen.
Niculescu, ei „au fost antrenați din comanda unităților și
Statul Major”. Au fost cooptate chiar „persoane de încredere din
Ministere, Siguranța Statului, S.S.I.; apoi un grup de legionari
(neimplicați în crime și abuzuri, desprinși din punct de vedere
ideologic de Sima)”. Și - spune Coposu clar în interviu - că
„Acțiunea conspirativă a fost pusă sub auspiciile M. Sale
Regelui, în numele căruia se desfășura tentativa. Inițiativa
și dirijarea conspirației a aparținut Dlui Maniu” . Regele
era folosit deci ca un simbol. Grigore Niculescu-Buzești, diplomat
în funcțiune la Externe, un apropiat al lui Maniu, mijlocea
întâlnirile secrete dintre rege și șeful opoziției unite, și
între rege și comunistul Lucrețiu Pătrășcanu. Coposu declară
că „Buzești a fost prezent la toate întâlnirile, discuțiile,
negocierile, tratativele impuse de situație, cu partidele istorice,
cu social-democrații, cu comuniștii, cu militarii. Toate
discuțiile, propunerile erau comunicate d-lui Maniu, care aviza”,
inclusiv „măsura luată în ziua de 23 August 1944, orele 14, de
arestare a Mareșalului și a colaboratorilor lui (cu putere de a
opune rezistență), s-a decis după ce dl. Buzești a obținut
asentimentul D-lui Maniu pentru arestare)”. Coposu mai arată că
nu comuniștii au arestat pe Antonescu, și că „din întreg
P.C.R., Dl. Lucrețiu Pătrășcanu, primul, a luat cunoștință de
arestarea lui Antonescu în ziua de 23 August 1944, [abia] la orele
20”, Bodnăraș și ceilalți au fost informați mai apoi de
Pătrășcanu, iar Gheorghiu Dej, Groza, Maurer, „au fost
informați prin comunicatul de la radio”. În prealabil s-au făcut
ultimele încercări „pentru a-l determina pe Mareșal să facă
neîntârziat armistițiul”, prin „trimiterea Dlui. George
Brătianu și a Dlui. Mihalache la Mareșal în dimineața de 23
August”. De menționat că Iuliu Maniu a avut legături permanente
cu guvernul englez, cu Winston Churchill, cu fruntași ai politicii
engleze și americane, cu președintele cehoslovac Eduard Beneș,
„care, la solicitarea Dlui. Maniu a tratat direct cu generalisimul
(atunci mareșal) Stalin, obținerea unor condiții favorabile pentru
România, condamnată principial, prin hotărârea Marilor Aliați,
să suporte clauza «capitulării fără
condiții»”. Maniu a făcut și numeroase
memorii de protest adresate lui Antonescu și demersuri
adresate guvernului, în interesul unor antifasciști persecutați
sau condamnați și „în favorul evreilor terorizați prin
aplicarea legiuirilor antisemite”. Culmea este că peste câțiva
ani, la arestarea lui în 1946, nimeni nu i-a luat apărarea,
inclusiv nici regele Mihai I. Coposu mai declară că „Dl.
Maniu a intrat în legătură cu Palatul și a avut nenumărate
întâlniri clandestine cu M. Sa Regele și anturajul său, precum și
două întrevederi cu M.Sa Regina Mamă”. Așadar Maniu a pus
Palatul în mișcare, și nu invers. Datorită prestanței sale
politice și morale uriașe, Maniu a atras de partea coaliției
democrate unite, pentru cazul „aplicării soluției a doua
(răsturnarea guvernului prin forță)”, un mare număr de ofițeri
superiori, printre care generalii Constantin Sănătescu, C.
Niculescu, M. Racoviță, Aurel Aldea, Ion Liteanu, Iosif Teodorescu,
Anton din jandarmerie, Gen. Dr. Marinescu, Dnii. Colonei Ștefan
Niculescu, Dămăceanu și Șelescu, precum și Dnii.: Amiralul
Gheorghiu, Amiralul Măcelaru, comandorul Mocanu din marină și
general Ermil Gheorghiu, comandor Abren din aviație. Pentru
menținerea legăturilor permanente cu militarii, au fost desemnați
Aurel Leucuția și Corneliu Coposu” . Au fost atrași în
conspirație, fără asentimentul lui Maniu, generalii Mihail,
Dombrowski, Potopeanu, dar Maniu „a refuzat să ia contact personal
[cu ei], când i s-a cerut aceasta de către Palat”. Aportul celor
care au participat la răsturnarea lui Antonescu a fost mare - zice
Coposu în interviu - inclusiv tineretul național țărănesc,
tineretul comunist, cadre didactice universitare (Danielopolu, N.G.
Lupu, Grigore Popa, Parhon, Al. Rosetti, Moisil). Înaintarea
vertiginoasă a trupelor sovietice a făcut ca soluția a doua, de
arestare a mareșalului, să se pună în aplicare imediat, deși
soluția prima, de încheiere a armistițiului de către Antonescu ar
fi fost mai favorabilă, deoarece „Antonescu avea autoritate și
prestigiu în armată; cunoștea potențialul militar român și
german, amplasamentul trupelor, forțelor de care dispun germanii în
țară și în vecinătatea frontierelor, forțele pe care le-ar
putea antrena [Hitler] împotriva României”. Dar se știe că
Antonescu nu a fost de acord cu încheierea armistițiului fără a-l
anunța în prealabil pe Hitler, deoarece și-a dat cuvântul său de
onoare în acest sens. A pus astfel cuvântul său de onoare mai
presus decât interesele țării.
Corneliu Coposu fiind întrebat de ziarista de la Associated Press
care sunt „factorii principali ai răsturnării de la 23 August
1944?”, a spus că „Este dificil și prezumțios să citezi nume
și să stabilești indirect cote de participare”, și apoi, din
curtoazie și diplomație, a spus că „aportul de căpetenie, care
este în afară de orice discuție, revine M. Sale Regelui” și
enumeră pe cei care au dat „concurs nelimitat Dlui. Președinte
Maniu”: țărăniști (Ion Mihalache, Ghiță Pop, Ion Hudiță,
Virgil Solomon, Aurel Leucuția, Ilie Lazăr, Mihai Popovici ș.a.),
liberali (C.I.C. Brătianu, Bebe Brătianu, C. Zamfirescu ș.a.),
socialiști (Titel Petrescu, Flueraș, Jumanca, Voitec ș.a),
comuniști (Lucrețiu Pătrășcanu, Constantinescu-Iași, Bodnăraș,
C. Pîrvulescu ș.a), militari, grupul de la Ministerul de Externe,
în frunte cu Grigore Niculescu-Buzești. Coposu mai remarcă
deosebita însemnătate a acțiunii întreprinse de prințul Barbu
Știrbey și Constantin Vișoianu la Cairo, în menținerea legăturii
cu guvernul englez. Grigore Niculescu-Buzești a cerut dezlegare de
la Maniu (deci nu de la rege) pentru aplicarea celei de-a doua
soluții și astfel mareșalul Antonescu și Mihai Antonescu - șeful
guvernului au fost arestați. Generalul Sănătescu i-a predat unei
echipe conduse de Emil Bodnăraș, ca să-i ascundă, sub pază, iar
acesta i-a închis la locuința sa clandestină din str. Vatra
Luminoasă, de unde au fost apoi ridicați de sovietici. În
încheierea interviului, Coposu a declarat că actul de la 23 August
1944 este „momentul istoric al unui început de eră nouă, actul
de botez al unei epoci noi de democrație, care nădăjduim că va
aduce libertatea mult așteptată, prosperitatea și independența
neamului românesc”. S-a înșelat însă amarnic. Așadar,
confiscarea acestui act istoric astăzi de către monarhiști,
exclusiv pe seama regelui Mihai I, ignorându-se complet artizanul
principal al luptei pentru democrație și întoarcerea armelor
alături de aliați este un exces nepermis și reprezintă un act de
mare ingratitudine față de o personalitate care a sfârșit atât
de tragic în închisorile comuniste și față de care regele nu s-a
solidarizat ca să-l grațieze după condamnarea lui în noiembrie
1947.
Tragic este faptul că prin actul de la 23 august 1944, într-adevăr
s-au salvat mii de vieți în Europa și s-a scurtat cu circa șase
luni războiul, dar toate acestea s-au realizat pe tragedia a mii de
români de-o parte și de alta a Prutului, victime ale dictaturii
staliniste, și pe seama a milioane și milioane de români a căror
destin a fost frânt timp de aproape 50 de ani (1945-1989). Acestea
le-au plătit românii și din cauză că nu au avut un rege matur
politic, care să se opună trecerii Nistrului de către Armata
Română și să organizeze el mai repede cel puțin cu un an înainte
întoarcerea armelor alături de Aliați, cum a făcut regele
Italiei, de exemplu, în primăvara anului 1943, deoarece avea mai
multe pârghii decât opoziția.
Vasile Lechințan
|
Associated Topics
 |
|
|  |
Azi
Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi. |
Societatea de maine
Daca nu acum, atunci cînd? Daca nu noi, atunci cine?
S'inscrire a Societatea de maine
Intrati in Societatea de maine
Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
|
|
|
Inscriere : fr.groups.yahoo.com
Se dedica profesorului Mircea Zaciu
|
Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
Nicolae Iorga
|
Identificare
Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs. |
| 
|