|
Modules |
|
Who's Online Exista in mod curent, 23 gazda(e) si 0 membri online. Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici |
|
Cautare în labirint |
|
Languages Select Interface Language: |
|
Poeme: Soril Miavoe. Scrisoare de pe front Scris la Sunday, December 16 @ 17:37:13 CET de catre asymetria |
Scrisoare de pe front
Uneori
scriu câte o poezie fie că
am de ce, fie că nu. Pe
unele le scriu pe hârtie, pe
cele mai multe dintre ele - nu. Pe
unele le poate scrie orișicine
pe
cele mai multe dintre ele - nu. Pe
unele aș vrea să le citească școlarii, pe
altele, seară de seară, doar tu.
Scrisoare de pe front
Uneori
scriu câte o poezie fie că
am de ce, fie că nu. Pe unele
le scriu pe hârtie, pe cele
mai multe dintre ele - nu.
Pe unele
le poate scrie orișicine pe cele
mai multe dintre ele - nu. Pe unele
aș vrea să le citească școlarii, pe
altele, seară de seară, doar tu.
E luna
goală
E luna
goală, dragostea mea nu, iarba
înaltă, fragedă și nouă se rupe
ca și pânza în care veneai tu ca alta
să te-mbrace în boabe mici de rouă
Corăbii
lungi de neguri, atunci ca și acum, se
legănau în zorii ce ne treceau prin față ducând
cu ele-n taină butoaiele de scrum a altor
nopți ce-au ars spre dimineață
Aflate
sub sigiliu cuvintele au plâns și
neajutorate s-au stins în iarba udă, acolo
sunt și astăzi, îmbrățișate strâns ca
nimeni, niciodată să poată să le-audă. Despre
orfelina
Atât de
tare s-a bucurat că am privit-o de parcă
i-aș fi dăruit o vioară la care
ea putea să cânte
și să
sară.
Atât de
tare s-a bucurat când am luat-o de mână de parcă
i-aș fi spus: trenul acesta este al tău și poți
călători cu el o săptămână
pe orice
traseu.
Atât de
tare s-a bucurat apoi când am sărutat-o de parcă
i-aș fi luat de pe umeri o piatră de moară și i-aș
fi spus: de aici mai departe o duc eu, tu du-te
și zboară.
Cerșetor
la Bistrița, pasajul Șugalete
El a
căzut, de când nu știm, în
lumea-n care noi trăim, poate-i
de sub o coroană, poate-i
sânge dintr-o rană.
Durerea
lui n-a vrut să piară și s-a
retras într-o vioară și-și
duce veacu-n lege nouă ca-ntr-o
colibă-n care plouă
și-n
care-i frig, și niciodată nu o să
fie terminată
și s-a
refugiat în vin ca-n
ambasada unui crin din care
nu mai iese-n lume
decât
înfășurat în strune, durerea
lui, ca să nu doară împinge
arcușul pe vioară Poarta
cu nr. 5A
Nu știu
dacă era blondă, brună, roșcată sau altcumva, sau dacă
picioarele ei erau scurte sau lungi, nu știu
decât că locuia cu o stradă mai sus - nici
acum nu știu cum se numea -
doar că
locuiește la nr. 5A
Sânii ei
- bănuiesc că avea - altfel nu
pot să-mi explic cum orașul atât de gol
la
sosirea ei dintr-odată - vă jur - se umplea. Până și
zona industrială atât de vastă și de greoaie se
desprindea de sol și
plutea.
Multă
vreme am crezut că mirosul ierbii
și-al
mierii albinele
de la ea îl luau chiar și
ceara sub cu care anii mei unul după
altul se așezau
of,
vindecarea - să nu uit de ea - o avea în priviri
c hiar și
atunci când nu mă privea.
Uite,
chiar și acum, după atâția ani când
trec pe lângă orice poartă cu nr. 5A simt
mirosul și vindecarea aceleia
Bolile
mele pe-atunci erau multe căci orizontul era sterp și uscat … ,iată-mă
că vorbesc despre ea ca și când ar fi
existat Pleoapa
îmi
închideam ochiul dar ea
îmi intra chiar și
prin
pleoapă, răsărea
ca o plantă într-un desen făcut cu
degetele pe apă.
nu puteam
scăpa nicăieri de ea nici
înapoi și nici înainte căci
fără să știu îmi era
fir de
urzeală în îmbrăcăminte
Ziua
poeziei în cazarmă
E luna
poeziilor cu rimă și
ofițerii-ncearcă să rimeze în
pauzele adânci de la amieze când au
soldații ora de odihnă…
Se văd
prin gardul genelor solemne cum
se-mpletesc candoare și rușine când
scotocesc cu detector de rime să afle
prețul anumitor semne…
Căci
muște mari pe camera de gardă pare să
fi trecut de santinele și-acum
se joacă bâza între ele sub
soarele ce a-nceput să ardă.
În raza
degetelor visătoare o umbră
se strecoară pic cu pic și curge
caldă ca din alambic pe corpul
lor întins basma la soare. Pe
subsuoara ei de balerină și-ar
cumpăra oricând locuri de veci și-ar
pune flori cu muguri în ghiveci și-apoi
să decreteze carantină
Țara
de bal
Țara de
bal e plină ochi de lume, se
țâpurește, se dansează-n draci,
se joacă
perinița pe-ntuneric și se
împart sarmale la săraci…
Unii se
dau prin cer cu bicicleta, alții
transformă aur în coceni,
iar alții
însămânțează guvernarea cu soiuri
de bureți și buruieni…
Pe sub
stindardul capului de lup se -
aliniază - n grabă regimente de
muschetari înfășurați în robă să scape
țara de resentimente.
Se cere-n
cor să scrie clar în lege „toți
pentru unul, unul pentru toți” și
unanim prin vot de referendum să li se
spună „demnitari” la hoți.
La
plăcintărie
Trag la
guvern ca la plăcintărie urmașii
Romei transformați în muște zeci de
perechi de aripi înoată-n alifie și-nvață
să înțepe și să muște
au
deturnat cuvinte și au surpat istorii gările-s
prăbușite peste șine poporul
pe peroane așteaptă ceapa-ciorii și-un
viitor măreț ce nu mai vine
La
fabrica de ode se fac încorporări se stă
la rând cu anii pentru-nscrieri vin
amatori de versuri din cele 4 zări cu
buletinu-n mână s-arate că sunt tineri
sunt
botezați în șpagă ca-n Iordan că
fitecine n-are nici o șansă de-a fi
primit într-o astfel de branșă fără
botezul de la căpitan
cantautori
stau îndoiți de șale, mai
exersând, mai acordând tromboane să cânte
ei în garda dumisale când va
sosi momentul retragerii cu torțe în
grupuri statuare
și-n
icoane
…și
totuși Țara
Plutește
în derivă un schelet de țară și se
întreabă lumea al cui e căci
e-mbrăcat așa încât să pară că-i
întrutotul țară din UE Sunt
muște mari și mici la descărnare și
musculițe de oțet, și viermi
și vânt
prielnic pentru vânătoare și câini
de luptă asmuțiți de vremi sosesc
tâlharii, hoții de morminte să tragă
la edec ce-a mai rămas s-o
scoată cu de-a sila din atlas Halta
La poarta
mea marfarele fac haltă ziua și
noaptea, fără de odihnă trase
silențios de o drezină care-a
pătruns prin zidul din lumea cealaltă.
Descarcă
grohotiș, ierburi de baltă acoperă
de-a valma, și poartă, și zăvor vagoanele-s
înalte, încape-n corpul lor moloz
de-acoperire pe tot ce-a fost odată.
Aud
căderea lor neîncetată peste
cântări, castele, piramide… O mână
nevăzută se întinde și-mi
potrivește ceasul când să bată.
Romanță
De zeci
de ori am fost uitat, de zeci
de ori înmormântat în zeci
de inimi, chiar mai multe
- le
număr doar pe cele cunoscute -
dar
nimeni, nici din milă nu-mi lăsase pe care
rând de semne și de oase sub care
nume, ce pseudonim și mai
ales în care țintirim
mi-aș
găsi locul ca să-mi pun în vreun
ghiveci ceramic o mirare cu
rădăcinile în ziua-n care ne-am
despărțit fără ”drum bun”
dar
fiindcă ești aici , acum
- un câmp
cu flori ce-acoperă ruine mă uit
după o piatră, dup-un spine cu locul
morții mele, oarecum… |
|
Asymetria si Dan Culcer va recomanda Enciclopedia României Blogul ideologic. Titus Filipaș Ioan Roșca Contrarevoluția din România. O cercetare Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor Revista Verso Geovisite Revista NordLitera Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română. Etimologii. Resurse lingvistice |
|
Azi Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi. |
Societatea de maine
Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului. Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede. Nicolae Iorga |
|||||||||||
|
Sondaje |
|
Identificare Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs. |