Ion
DUMBRAVĂ
uneori
totuși
nu
foarte des dar uneori ne mai amintim totuși cît
de rar trecea dumnezeu prin așezarea aceea
cu nume ciudat ca și multe ale
celor ce-o locuiau și
cum se mira lumea
cînd era luat cîte unul care
nici nu apuca să pășească bine
în viață și era lăsat pe
pământ cel trecut și
putred ca mărul uitat
necules.
așa
ceva nu se putea explica decît că
acolo sus e nevoie din cînd în cînd de
suflete încă neatinse dar cine să
își bată capul cu astfel de gînduri cînd
destule sînt cele ce intră în atenția lumii.
cînd zile efemere se nasc și sfîrșesc odată
cu fluturii seara. cînd
cîinii se-agită și latră și caravanele trec.
Ion
DUMBRAVĂ
uneori
totuși
nu
foarte des dar uneori ne mai amintim totuși cît
de rar trecea dumnezeu prin așezarea aceea
cu nume ciudat ca și multe ale
celor ce-o locuiau și
cum se mira lumea
cînd era luat cîte unul care
nici nu apuca să pășească bine
în viață și era lăsat pe
pământ cel trecut și
putred ca mărul uitat
necules.
așa
ceva nu se putea explica decît că
acolo sus e nevoie din cînd în cînd de
suflete încă neatinse dar cine să
își bată capul cu astfel de gînduri cînd
destule sînt cele ce intră în atenția lumii.
cînd zile efemere se nasc și sfîrșesc odată
cu fluturii seara. cînd
cîinii se-agită și latră și caravanele trec.
banalități
un
moment banal dintr-o zi banală cu
personaje banale și trăirile lor
banale dintr-o viață fără
nimic neobișnuit.
amiază
ca o sîrmă întinsă pe
care fac echilibristică siluete atît
de banale încît par
oameni de fum.
un
surplus de banalitate în care totul
ia forma ei culoarea
ei și tu în
umbra banalității doar
imaginația mai înalță turnuri
în care doar
poemul stă de strajă acum.
ideea
de astru
iscoditoare
privire a soarelui printre
zăbrelele
unui
gard de nori martor
la agitația lumii care
i se închina cîndva.
să
fii zeu și să te împaci cu
ideea de astru să
arzi cu riscul de
a te stinge-ntr-o zi.
sub
el cele mereu în
schimbare unde apele se
agită. munții explodează.
războaiele pustiesc
și nici mersul
zilei în rotitoare mișcare
nu rămîne la fel.
în
prag de sezon
ultimul
vers încheind poemul fără
șoaptă divină. fără
muză. liber să
nu mai gîndești. un ultim
poem în prag de
sezon estival. mîine
vei face cu mîna din
poemul cu vedere la mare din
versul cu fereastra deschisă.
de mîine nopțile
abia mai ajung să
visezi ce nu poți trăi după
ultima virgulă după
ultimul punct cînd nu
mai rămîne nimic de spus.
cuvinte.
tăceri
un
bărbat vorbește cu alt bărbat despre viața
între șaizeci și șaptezeci de ani. dacă
merită să mergi mai departe. despre
vîrstele matusalemice cine mai
vorbește acum.
o
femeie vorbește cu o altă femeie despre
sexul la menopauză și
secretele lui.
un
înger vorbește cu un alt înger despre
lumea de azi și
apocalipsa de mîine.
cineva
vorbește cu altcineva despre
cuvînt și tăcere. despre
ploi și mușcatele din
fereastră cine mai vorbește acum.
ca
aerul. ca mișcarea
zilnica
existență sub același petec
obișnuit de cer. pe
un petec obișnuit de
pămînt. între un bar obișnuit
și o biserică obișnuită
unde așteaptă un
dumnezeu obișnuit. un loc obișnuit
unde se consumă în
cel mai obișnuit mod zilele
obișnuite. împăcat
cu
lucrurile obișnuite cum
te împaci
cu
păianjenii. cu cele care nu se văd dar
există. aici unde
obișnuitul e
la ordinea zilei. ca
aerul. ca mișcarea. ca
o gară prin care trece
fără grabă același tren.
uși
ușa
larg deschisă spre lume. ușa
spre azi. spre posibilul
mîine.
ușa
cheii pierdute.
imaginea
ușii prin care nimeni
nu intră nimeni
nu iese.
lacăt
pe ușă tăcerea.
ușa
prin care se
strecoară visul și
o auzi scîrțîind în somn.
între
minus și plus
zile
în șir indian cu personaje și
întâmplări.
un caiet
de
însemnări. un jurnal
intim.
memoria cu pasaje
ilizibile.
cu pagini pierdute
în
timp continui
să
respiri. să alergi. să
dai din coate.
să
exiști. zbor șturlubatic de
fluture primăvara.
între
timp mai vin niște zile
și
trec. doar iarba rămâne. își
fac iubirile cuib în ea.
între
timp e
vară.
între
timp
trag
clopotele
și
ne rugăm
să
plouă. între timp ne
rugăm să stea.
între
timp
s-au
copt corcodușele.
între
timp
vine
toamna. altele sunt acum cele
ce intră în calculul vremii. între
minus și plus între
sclipiri
de o clipă
și
focuri care mistuie se trec viețile.
poemul
de azi
zi
fără nume. aștepți o miercuri fără
nori. vrei o
baie de soare. vrei
o zi cu trei ceasuri bune. cu
un prieten pe care nu
l-ai văzut de-un veac ca
pe femeia care
te iubise cîndva.
zi
în care îngerul de serviciu să
măture cerul doar
miercurea atît de albastru după
zile de așteptări
care
să merite să fie trăită o
zi de miercuri cît
două de joi cît
trei de vineri pe
care din orice unghi o
privești să fie ok.
|