„Popoarele nu pier niciodată din cauza slăbirii inteligenței, ci în urma slăbirii caracterului lor”, rostea profetic Al. Vaida-Voevod ( Problema frontierelor românești), liberal absolut.

Oamenii țării liberali au fost cu toții naționaliști. Programul lui Duca de „ refacere națională” presupunea muncă încordată, cinste neîntreruptă, ordine deplină. Pentru ordine deplină a și fost asasinat în 29 decembrie 1933, cu cinci gloanțe, de legionarul N. Constantinescu. Avea în buzunar 85 de lei și, undeva, la țară, 5 hectare de pământ. Atâta tot. Casă nu, nu avea, era chiriaș. Pentru a asigura „ordinea deplină” dorită, I. G. Duca scosese garda de Fier din lupta electorală, cu tot cu uniforme, steaguri, adunări publice.Se pare că regele Carol II a știut de planul asasinatului din gara Sinaia. El, Carol II, l-a chemat pe premier,de urgență, la palat.

De subliniat, că trebuie: deși adversari politici, Ion G. Duca și Take Ionescu se prețuiau reciproc, ba chiar s-au susținut la ceas greu. Or, urbanitatea lipsește zilelor noastre. Din belșug avem altceva: orbanitate . Sub sloganul „Care pe care”, premierul liberal Ludovic III își disprețuiește adversarii pesediști, dar îi introduce pe șest la guvernare ( scrie presa).Asta o fi însemnând ”Avem ac de cojocul lor”, împărțirea ciolanului cu Ciolacu? La Iași, la statuia lui Cuza, i se pare că a fost huiduit de „vogorizi”. Cred că l-ar fi admonestat și Cocuța Vogoride, adversara propriului soț în problema Unirii Mici. Alt slogan electoral este „Noi sau ei”. Care noi și câți ca ei? Lui Câțu, cât pe ce premier, îi aparține cea mai mare nefăcută din istoria celor 30 de ani postsocialiști: sub pretext că se de-fesenizează (cum să fie el votat, ca premier, de alde Olguța Vasilescu și de ai ei?; destul că l-au votat pentru postul de ministru), la momentul critic fuge de răspunderea guvernării din linia întâi. Încrâncenarea lui Câțu, ura lui Orban pe „nesimțiți”, dezbinarea marca Iohannis au adus țara în criză majoră. Suntem –repet- de 30 de ani încoace în stare de vrajbă , ca să nu-i spun bălăcăreală, porcăială. Petre Roman (acum ,liberal văpsit) , era satisfăcut (atunci, în siaj Brucan) de demascarea partidelor istorice, Iliescu vedea „fazciști” în participanții la mitinguri anti FSN, PDSR, iar lui Iohannis nu -i place rolul de „arbiter binefăcător ”(Maurras). Numai element coeziv nu este, dimpotrivă, a adus deservicii ideii de unire, de unitate. Am un sentiment de deja vu când îmi aud președintele de țară vorbind despre „guvernul meu” și refuzând propunerea unui guvern de uniune națională. Și-mi vine în minte metafora înțeleptului Arhimandrit Arsenie Papacioc: dacă lipsește o za, lipsește și lanțul; fără o za, una singură, nu-i lanț.

Da, istoria se alcătuiește acum nu din documente, ci din jocuri de imagine și de imaginație, vizând unitatea națională. Mai ales de Ziua Unirii, Mică sau Mare, re-sentimentele unora contra celorlalți dau în clocot. La Focșani, an curent, nu prea părea a se seca Milcovul dintr-o sorbire, iar la Iași se desfășura un concurs de aplauze și de huiduieli, de s-a simțit Ludovic Orban, în Piața Unirii, ca într-o peluză de microbiști înrăiți. Avem parte de „Lepădări și Lapidări”, spre a formula ca regretatul intelectual de tip clasic C.D. Zeletin, evocând o zi de 1 Decembrie, 2011.Constata atunci că sintagma țara noastră devenise, pentru vorbitori, țara asta. În ce mă privește, am prins destul din deceniul când patriotismul era numai sovietic și internaționalismul numai proletar. Or, „umanitatea este oarbă fără naționalitate” , ne atrage atenția Țuțea, citându-l pe Somhart. Iar Petre Țuțea e batjocorit de elita intello pentru naționalismul său solid. Zigu Ornea, în cap cu Gherea pesemne, a scris în „România literară”, nr.3, 1993, despre Omul. Tratat de tipologie creștină, vol.I, apărut la Editura Timpul,1992, că „valoarea acestui tratat filosofic este inexistentă”, aprobat de G. Liiceanu , care, într-o emisiune TV din 30 iunie 1993, considera tratatul „nul filosofic”, plângându-se că a murit de plictiseală după două pagini. Heidegger de Dâmbovița nu l-a plictisit, se vede treaba.

De multă vreme mi-e clar că supără pe mulți unitatea națională, conștiința de unitate. Cârtitorii declară că imnul Deșteaptă-te, române! e prea lung, prea greu de ținut minte, că la întâi decembrie e prea frig...Cuza a fost batjocorit în fel și chip ca „ofițeraș muieratic”, în nesocotirea lui Kogălniceanu (discurs funebru la Ruginoasa: „.suntem datori să spunem că nu greșelile lui l-au răsturnat, ci faptele lui mari”) și Iorga. „un om vrednic de legenda sa”. După abdicare, arhiva personală i-a fost preluată de D.A.Sturdza, dușman declarat; abia în 1912 a ajuns la Biblioteca Academiei. Numai că Alexandru Ioan Cuza a putut spune, în 1861: „alesul vostru vă dă astăzi o singură Românie”. „Ofițeraș muieratic”? Ar trebui respectat măcar pentru că a restituit României a cincea parte a teritoriului „uzurpată de călugări străini”, în formularea sa; un milion de clăcași au devenit un milion de proprietari. Carol I, bine sfătuit de Brătianu, i-a continuat reformele.La noi, singura moștenire e „greaua moștenire” a guvernării precedente, războiul româno-român, singura legătură continuă între partide politice fiind negarea celuilalt, singura doctrină aplicată fiind desființarea celuilat, de parcă ne-am pregăti pentru Res Idiotica (precizare: grecescul idiotes nu înseamă idiot ci individ privat), altfel spus, pentru Brave New Word, o lume „post-umană”ce oferă entertainment, blog și vlog și unde patria, biserica, tradiția, familia creștină nu-și au rostul.Cel mai repede vor ajunge acolo, în New Word, cei reîntrupați ca democrați progresisți (versus conservatori), sugând din doctrina marxist- engelsistă.. Nu susținea Marx, secondat de Engels, victoria împotriva etniilor? La fel, neo-marxiștii care-l consideră model. În Rusia lui Ilici, a fost introdus prin decret ordinul să nu mai bată clopotele. Sunetul clopotelor- interzis! Cât despre Stalin (Iuliu Maniu a murit în 5 februarie ’53, la Sighet, nu a prins moartea lui Stalin ; nici Steinhardt , plecat în ’89, n-a prins căderea lui Ceaușescu), a tipărit cu cinism revista „Bezboșnic”, „Ateul”, pe hârtia confiscată de la Patriarhie.

N.B.Și a venit miracolul. Adus de Coronavirus.Mi-a fost dat să aud din nou cuvinte ca solidaritate, unire, unitate, uniune , front comun. Întrebare: vocabule ca neam și națiune, considerate istovite, depășite, retrograde, trebuie să răsune numai la vreme de revoluție, de război, de pandemie?