Asymetria - revue roumaine de culture, critique et imagination

Modules

  • Home
  • Arhive
  • AutoTheme
  • AvantGo
  • Avertizari
  • Conținuturi
  • Search
  • Submit_News
  • Surveys
  • Top
  • Topics

  • Who's Online

    Exista in mod curent, 36 gazda(e) si 0 membri online.

    Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici

    Cautare în labirint




    Languages

    Select Interface Language:


    Istorie recenta: Ioan ROSCA. Analiza contrarevolutiei din 1990
    Scris la Saturday, March 06 @ 18:56:39 CET de catre asymetria
    Historia oculta
    O altă călătorie la capătul nopții -Raport pentru lucrarea "Vertebre românești" -
    1. Istoric sintetic al zbaterii mele justițiare 1.1 Introducere: contrarevoluția din 1990. Ca supus al satrapiei comuniste, refugiat în profesionalism, natură și filozofie, am acumulat frustrare și rușine [1]. Pentru a mă curăța de umilințe și lașități, după 22 decembrie 1989, m-am aruncat în farsa "eliberării" [2], m-am implicat (vezi episoadele relatate la [3] ) în încercarea de răsturnare a puterii securi-comuniste, adică de continuare a revoltei începute la 16.12.89, întru împlinirea revoluției anticomuniste, prin înfruntarea Contrarevoluției feseniste. Prin tot ce am intreprins (încercarea de a fonda "Partidul renașterii spirituale" și de a lansa "Alianța 90"; constituirea Asociației "Dialog Piatra Neamț"- implicată în acțiuni de protest locale și naționale, participantă în mitingul din Piața Universității, membră în Alianța Națională pentru Proclamația de la Timișoara; constituirea Alianței Opoziției din Neamț- implicată în încercarea de unificare a forțelor anticomuniste; constituirea Alianței Civice etc.) am încercat să combat farsa "tranziției" criminale:  conservarea puterii și acapararea avuției acumulate în lagărul comunist de către foștii gardieni (moștenitorii lor)- camuflate prin năpîrlire organizațională și ideologică. Eforturile noastre au fost patetice, dar complet sterile, dintr-o sumedenie de motive, începînd cu slăbiciunea rezistenței interne și terminînd cu complicitatea externă (cîștigată prin vînzarea pe nimic a unei părți din pradă și aservirea neocolonială a țării la noii stăpîni, în urma trocurilor la masa verde "geostrastegică"). Bătălia anului 1990 a fost redusă la lovitura "mineriadei" de către cei interesați în ascunderea dezertării lor de pe frontul unei revoluții agonizante, ce nu și-a putut atinge masa critică din cauza rezistenței aparatului securicomunist regrupat (vizibil și subteran) în spatele FSN, confiscării "opoziției" prin agenți infiltrați și diabolizării ei prin media de serviciu ajutată de rețeaua informatorilor conspirați, docilității colaboraționiste a majorității populației- domesticite comunist, etc. Am sintetizat observațiile mele privind "feseniada" contraevoluționară (în care trebuie încadrat episodul "mineriadei") într-un Raport-Rechizitoriu depus la 22.12.2007 [4], cu care am încheiat participarea mea la cercetarea efectuată de procurorii militari din echipa Voinea (vezi și [5c]) declanșată de depunerea unei plîngeri penale [5a] pentru reprimarea noastră la Piatra Neamț, acțiune explicată într-o declarație de presă [5b].  Hotărîrea cu care oamenii Sistemului au dus lupta (care ar fi putut fi tratată ca "restaurație", dacă regimul ar fi scăpat vreo clipă puterea din mîini) s-a bazat și pe teama vinovaților de a nu fi pedepsiți pentru crimele care compun "genocidul comunist". Toate episoadele bătăliei s-au învîrtit în jurul "joscomunismului"- care nu avea sensul ideologic pretins de actorii agitați pe scenă de servicii secrete, ci un înțeles acut justițiar. La deschiderea porții lagărului de exterminare, exploatare si alienare- care distrusese cîteva generații, cerința stringentă- pentru deținuți- era răsturnarea criminalilor și pedepsirea lor- nu schimbarea formelor organizaționale și acoperirilor ideologice- cu rămînerea lor la putere. 
    Ioan ROȘCA


    O altă călătorie la capătul nopții -Raport pentru lucrarea "Vertebre românești" -  

    1. Istoric sintetic al zbaterii mele justițiare 1.1 Introducere: contrarevoluția din 1990. Ca supus al satrapiei comuniste, refugiat în profesionalism, natură și filozofie, am acumulat frustrare și rușine [1]. Pentru a mă curăța de umilințe și lașități, după 22 decembrie 1989, m-am aruncat în farsa "eliberării" [2], m-am implicat (vezi episoadele relatate la [3] ) în încercarea de răsturnare a puterii securi-comuniste, adică de continuare a revoltei începute la 16.12.89, întru împlinirea revoluției anticomuniste, prin înfruntarea Contrarevoluției feseniste. Prin tot ce am intreprins (încercarea de a fonda "Partidul renașterii spirituale" și de a lansa "Alianța 90"; constituirea Asociației "Dialog Piatra Neamț"- implicată în acțiuni de protest locale și naționale, participantă în mitingul din Piața Universității, membră în Alianța Națională pentru Proclamația de la Timișoara; constituirea Alianței Opoziției din Neamț- implicată în încercarea de unificare a forțelor anticomuniste; constituirea Alianței Civice etc.) am încercat să combat farsa "tranziției" criminale:  conservarea puterii și acapararea avuției acumulate în lagărul comunist de către foștii gardieni (moștenitorii lor)- camuflate prin năpîrlire organizațională și ideologică. Eforturile noastre au fost patetice, dar complet sterile, dintr-o sumedenie de motive, începînd cu slăbiciunea rezistenței interne și terminînd cu complicitatea externă (cîștigată prin vînzarea pe nimic a unei părți din pradă și aservirea neocolonială a țării la noii stăpîni, în urma trocurilor la masa verde "geostrastegică"). Bătălia anului 1990 a fost redusă la lovitura "mineriadei" de către cei interesați în ascunderea dezertării lor de pe frontul unei revoluții agonizante, ce nu și-a putut atinge masa critică din cauza rezistenței aparatului securicomunist regrupat (vizibil și subteran) în spatele FSN, confiscării "opoziției" prin agenți infiltrați și diabolizării ei prin media de serviciu ajutată de rețeaua informatorilor conspirați, docilității colaboraționiste a majorității populației- domesticite comunist, etc. Am sintetizat observațiile mele privind "feseniada" contraevoluționară (în care trebuie încadrat episodul "mineriadei") într-un Raport-Rechizitoriu depus la 22.12.2007 [4], cu care am încheiat participarea mea la cercetarea efectuată de procurorii militari din echipa Voinea (vezi și [5c]) declanșată de depunerea unei plîngeri penale [5a] pentru reprimarea noastră la Piatra Neamț, acțiune explicată într-o declarație de presă [5b].  Hotărîrea cu care oamenii Sistemului au dus lupta (care ar fi putut fi tratată ca "restaurație", dacă regimul ar fi scăpat vreo clipă puterea din mîini) s-a bazat și pe teama vinovaților de a nu fi pedepsiți pentru crimele care compun "genocidul comunist". Toate episoadele bătăliei s-au învîrtit în jurul "joscomunismului"- care nu avea sensul ideologic pretins de actorii agitați pe scenă de servicii secrete, ci un înțeles acut justițiar. La deschiderea porții lagărului de exterminare, exploatare si alienare- care distrusese cîteva generații, cerința stringentă- pentru deținuți- era răsturnarea criminalilor și pedepsirea lor- nu schimbarea formelor organizaționale și acoperirilor ideologice- cu rămînerea lor la putere.
     
    1.2 Denunțarea genocidului comunist. Am inființat, la 31 august 1990 [6],  Alianța Opoziției din Neamț (devenită ulterior Forumul Antitotalitar si apoi Convenția Democratică). Printre formațiunile care au aderat la A.O.N. se afla Asociația Foștilor Deținuți Politici- din Neamț. Ei ne-au semnalat că există indicii privind existența unor gropi comune în pădurea de la Dealul Mărului-în care au fost aruncate victime ale securității. În urma săpăturilor (la baza unor pomi marcați cu cruce de cei ce au găsit urme ale masacrului din 1949) am găsit resturile a 11 persoane executate extrajudiciar în acea pădure, împreună cu alte probe (gloanțe, lingurițe, oglinjoare, monede RPR, martori)- material predat trimișilor Procuraturii militare Bacău, pentru a deschide dosarul "Katyn-urilor" românești. Au urmat cîțiva ani de cercetări în dosarul 430/P/1990, culegîndu-se mărturii și verificîndu-se piste- curmați cu NUP la 08.10.1993, pe motiv că s-ar fi scurs anii prescrierii. Am lansat (în presa la care am avut acces) un Apel pentru denunțarea/judecarea genocidului comunist [7], din care citez: "Daca aceasta asteptare se prelungeste, martorii vor dispare, ducind cu ei in mormint pagini de istorie irecuperabile. O natiune care asteapta infricosata sa treaca timpul pentru ca vinovatii sa iasa din scena, pentru a nu risca confruntarea cu reteaua lor, inca puternica si periculoasa, facindu-se ca nu observa ca in acest fel, victimele sint trimise in neantul uitarii, se compromite usturator.[] Lansam un apel pentru declansarea operatiei de clarificare a episodului represiv comunist din istoria României.   Sa facem gropile comune sa devina morminte, supravietuitorii - martori, cosmarurile -amintiri, intimplarile - istorie, astfel incit aglomeratia productiva româneasca sa redevina o NATIUNE". După descoperirea, în noiembrie 1990, a unei alte gropi comune, pe Dealul Balaurului (care a generat cercetările din dosarul  146/P/1995, închis similar, la 8.11.1996) atmosfera în oraș a devenit irespirabilă. Securiștii agitau informatorii, care provocau populația împotriva noastră- demascați ca "vînători de vrăjitoare".  Comemorarea victimelor comunismului și a revoluției, la 16.12.1990, a fost înăbușită violent [8], de hoardele securisto-comuniste, care au ocupat toate intrările cimitirului (ca să nu putem depune o coroană nici la mormîntul generalului Dăscălescu) și ne-au huiduit și lapidat pe tot traseul de retur, pînă cînd am fost "salvați" de post-milițienii aparent depășiți, dar evident complici și încîntați de molestarea noastră. Se repeta modul în care fusesem tratați în Mai 1990 [9ab]- pentru că făceam greva foamei, solidari cu doleanțele Pieței Universității -miting în care ne-am implicat, după alungarea noastră din Piatra Neamț (vezi documentele publicate pe site-ul menționat, cum ar fi Manifestele Golaniei  și relatările  ulterioare din ciclul "Acum 4 ani, contrarevoluția…"). 

    1.3  Din contestație în exil.
    Am constatat, pe parcursul anului 1990, că revoluția e părăsită și învinsă, că aspirația justițiară nu găsește ecou în rîndurile unei populații reeducate prin descurcare, că "opoziția" anticomunistă- politică și intelectuală- se face doar că luptă (limitîndu-se la acțiuni simbolice, sterile , convenabile puterii), că străinătatea nu incurajează/sprijină împlinirea revoluției eliberatoare; că puterea și-a valorificat atuurile, reușind să arunce asupra noastra populația instigată- încît, tot noi, denunțătorii crimelor regimului comunist am devenit țintele represiunii, realizate prin dirijarea din umbră a "oamenilor de bine". Mi-am explicat poziția contestatară într-o serie de comunicate de protest, de alarmă, de solidarizare cu ultimii combatanți  și - în final- de părăsire a aparentei înfruntări civice (vezi [10-15]). Protestele dovedindu-se  inutile pînă la penibil, constatînd continuitatea puterii și înfrîngerea încercării de revoluție, am denunțat făcătura fesenistă, respingînd faptul monstruos împlinit și participarea la marele jaf postdecembrist, declarînd că nu recunosc noua legalitate- cu constituție cu tot [16], încercînd - fără rezultat- să-mi anulez co-cetățenia cu Ion Iliescu  și să obțin azil politic la ambasada Franței/ SUA/ Canadei din București- pentru ca să scot astfel în evidență natura reală a regimului. Am explicat fără echivoc esența atitudinii mele în Scrisoarea deschisă către congresul AFDPR [17] din care citez:" declar ca nu pot accepta participarea mea la constituirea esafodajului stiintific si cultural românesc, in conditiile in care societatea al carui membru sint nu este reabilitata prin consumarea unor acte elementare de dreptate, prin pedepsirea vinovatilor si despagubirea morala a victimelor lor... V-as jura, pentru a intari aceste declaratii, ca nu voi accepta niciodata sa ma joc de-a stiinta pe suprafata unui pamint in care oasele celor ce au luptat si suferit pentru conditia mea umana ZAC BATJOCORITE DE UITARE.Nu pot insa sa jur, din pacate, pentru ca nu mai am pe ce!Cine stie pentru cit timp..." Îmi opream astfel cariera de matematician (preocupat de ușurarea inițierii în matematică) și de inginer electronist (preocupat de tehnologia analogică- aplicată în TV color și digitală- aplicată în calculatoarele personale, cum ar fi "CIP- Electronica", pentru care concepusem un sistem de operare și Caietul service), considerînd că, în situația creată în România, activitatea de cercetare nu mai e compatibilă cu demnitatea. Postura mea devenind insuportabilă, m-am refugiat la Montreal, de unde am încercat să alertez exilul românesc privind continuarea capturării României de către rețeaua criminală securicomunistă. Am ținut conferințe și am postat pe Internet numeroase mesaje (vezi exemple la [18-23]), trimițînd  și un protest documentat la Casa Albă [24], în momentul în care Ion Iliescu culegea fructele a ceea ce am numit "Tîrgul comunității evreiești cu securitatea din România" [25abcd]. Mi-am dat demisia din Convenția Democratică în clipa în care aceasta s-a aliat electoral cu ramura Petre Roman a hidrei, intuind prestația trădătoare care a urmat. N-am mai suportat zădărnicia zbuciumului donquijotesc, ieșind un timp de arenă- după ce mi-am cerut iertare pentru asta lui Călin Nemeș [26]. În anii care au urmat, mi-am îndreptat privirile către situația internațională (exemple de reacții la [27-34]), pentru a observa măsura în care decăderea civilizației occidentale a contribuit la perpetuarea cancerului estic, realizînd că e vorba de mai mult decît de un accident/ghinion istoric, că sinistrul experiment românesc nu a avut un caracter local/excepțional, ci mai curînd s-a încadrat într-un mare experiment totalitar și într-o degenerescență globală a civilizației - deci că securiștii vor fi primiți cu brațele deschise de cei interesați să dispună de "arendași" puternici și fără scrupule, întru explotarea neocoloniei. Pe măsură ce înțelegeam de ce "Procesul comunismului" nu convine puterii mondiale, se re-întețea provocarea de a nu mă conforma consensului tăcerii.

    1.4 Reluarea luptei pentru denunțarea blocării procesului comunismului
    În anul 2004, o întîlnire la Paris cu Cicerone Ionițoiu m-a impresionat intens, redeschizîndu-mi rănile și determinîndu-mă să  lansez un site dedicat reflectării crimelor comunismului și împiedicării judecării lor [35] Celălalt eveniment care m-a "reactivat", determinîndu-mă să lansez situl "Piata Universității" [36] și Acțiunea pentru Eliberarea României [37a] a fost confruntarea contestatarilor cu Ion Iliescu, în Piața României din Montreal, la 18.09.2004 (vezi relatările de la [37b]). Cu ocazia alcătuirii unui grupaj de semnale pentru comemorarea revoluției din decembrie, am descoperit [38] că printre victime se număra și fostul meu coleg din echipa de matematică a României (la balcaniada studențească de la Ankara, din 1980), Gheorghe (Dorel) Nechita- unul dintre cei a căror asasinare pe 23.12.89 era investigată de echipa generalului Voinea. Inundat de un irezistibil sentiment de camaraderie/ tandrețe/ furie/ responsabilitate, m-am decis să-mi întrerup iar cariera (de cercetător interdisciplinar la institutul LICEF al Teleuniversității din Montreal, arhitect conceptual de sisteme de tele-instruire- cum ar fi sistemul TELOS, la care lucram în acel moment) pentru  a impulsiona ancheta ce ar fi trebuit să facă dreptate- printre alții- și lui Dorel. Acest an "sabatic"… nu s-a terminat nici azi.  Sosit la București în aprilie 2005, am descoperit că echipa Voinea avea pe masă și dosarul "mineriadei" din 1990, acest episod al "feseniadei"  fiind cercetat însă separat de cel din decembrie 1989. M-am străduit să demonstrez legătura dintre fazele Contrarevoluției de-a lungul timpului, pe întreaga suprafață a României. La Piatra Neamț, Iași, Sibiu, Deva, Ploiești etc- nu reprimaseră minerii. Alți "oameni de bine", manipulați de FSN prin presă, televiziune si informatori, terorizaseră opoziția anticomunistă în întreaga țară, pentru a repeta, la 20 mai 1990,  "alegerile" din 1946 [39].  Pentru a putea sprijini/stimula orientarea de fond a cercetărilor, am depus la 26.04.2005 o plîngere penală împotriva celor care au deturnat/confiscat criminal revoluția (vezi [5ab]),  propunînd apoi ca probe/piste numeroase extrase din presa anului 1990 (și un jurnal TV), care ofereau elemente consistente pentru inculparea celor ce au uzurpat instituțiile statului și au folosit media aservită întru protejarea criminalilor securicomuniști. Cheia fenomenelor/dosarelor cercetate fusese evident confruntarea între cei ce doreau judecarea crimelor comunismului și cei ce luptau pentru a o împiedica. Dar această linie a frontului era camuflată de "anticomunismul" de pradă, care nu urmărea decît oportunitățile privatizării, lozincile "terapiei de șoc" sau "restitutio in integrum", dînd  puterii acoperire ideologică în acapararea avuției naționale, din care au căpătat firmituri și actorii pseudo-rezistenței. Sau de "anticomunismul" de paradă, afișat de "disidenți" și "personalități", care suținea că dorește numai satisfacția morală a pomenirilor suferințelor și vinilor, prin cărți si reviste, fără efecte penale sau civile.  Diversiunea aceasta sterilizantă, era susținută, poate doar din confuzie/lașitate, de oameni ca P.M. Băcanu sau Ana Blandiana (vezi reacția mea la [40]); a se vedea în acest sens modul în care aceștia au deturnat procesul inițiat de Lucian Orășel, către reparații… prin scuze și 1 leu ca daune globale. Dar manevra de confiscare Ilieșiu-Tismăneanu-Băsescu, nu mai putea fi bănuită de naivități. Era clar că se încearcă validarea înscenării de justiție istorică la care s-a pretat comisia Wiesel, prin creerea unui caz similar de tratament ideologic al crimelor trecutului- pe care societatea să-l asume inconștient. Constatînd capturarea cauzei justițiare anticomuniste de către forțe oculte cu interese de deturnare (vezi și explicațiile   [42a,b,c ], sau confruntarea televizată cu V.Tismaneanu- [42d]), am făcut un "Apel pentru înființarea Comitetului pentru Reprezentarea Victimelor Comunismului" [41] semnat de numele grele ale rezistenței anticomuniste supraviețuitoare, în urma căruia s-a constituit CRVC, al cărui purtător de cuvînt am fost.

    1.5 "Cercetarea" penală.
    La 31 iulie/4 August 2006 am inițiat, în numele CRVC, alături de Cicerone Ionițoiu, Grigore Caraza, Gh Jijie-plîngerea penală care a deschis dosarul 35/P/2006 [43].După deschiderea dosarului (mai ales datorită sprijinului FRFDPLA, condusă de Constantin Iulian si Gh Jijie; Ticu Dumitrescu, președinte al AFDPR,  vechi camarad de pe baricadele anului 1990, opunînd o inexplicabilă rezistență, făcînd declarații publice contra demersurilor penale, pe care a încercat chiar să le blocheze- vezi reacția mea la [44]), s-au adăugat numeroși reclamanți, co-semnînd plîngerea noastră comună si făcînd apoi declarații personale de parte vătămată, în fața procurorilor. Membrii CRVC au făcut acest efort  deși erau sceptici privind reacția justiției, ceea ce ne-a determinat să pronunțăm noi sentința pe care bănuiam că organele aservite o vor evita [45].  În ideea corelarii dosarelor Voinea în jurul axului lor firesc (condamnarea celor ce au impiedicat  incriminarea autorilor genocidului comunist), au avut loc confruntări interesante (cum a fost cea cu Gelu Viocan Voiculescu și Miron Cosma- organizată de procurorul Viorel Siserman). S-au reperat în arhivele parchetelor și instanțelor numeroase dosare, în care denunțarea crimelor comunismului după 1990 fusese clasată în faza cercetării penale sau "rezolvată" cu achitări- în instanțe, boicotul juridic general uzînd abuziv de "prescriere". Un exemplu era chiar înmormîntarea dosarelor (semnalate mai sus, la par 1.2), deschise de plîngerile noastre de la Piatra Neamț și închise cu NUP în 1993/96 pe temeiul prescrierii faptelor comise prin 1950- deși se recunoscuse că termenul nu putea începe decît după 1990, cînd -aparent- regimul ucigaș ar fi luat mîna de pe justiție. Aceste dosare au fost redeschise de echipa procurorilor militari (vezi la [47] cererea mea) închiderea lor cu NUP-uri sau decizii judecatoresti abuzive relansînd termenul de prescriere (asta, dincolo de problema imprescriptibilității-vezi mai jos). Calea spre mult amînata dreptate părea deblocată. Pe ea s-a înscris și nou înființatul IICC, deschizînd dosarul 82/P/2007, conexat (în dosarul 1304/P/2008)  cu volumele dosarului nostru (35/P/2006)… pentru ca să fie "uitat" capătul B al cererilor noastre (inculparea celor ce au împiedicat jucarea crimelor comunismului, după 1990).  Cît privește capătul A-genocidul, cercetările (audierile ultimilor supraviețuitori) au încetat brusc, cînd, pe baza recomandărilor fistichii ale Curtii "Constiutuționale", toate dosarele au fost smulse secției militare si livrate secției civile (vezi protestul meu din 16.09.2009-[47]). Din păcate, apelurile mele întru contestare justițiară [48a,b] nu au avut alt efect decît ițirea publică a pseudo-activiștilor în căutare de capital civic (vezi scrisorile deschise [49a,b]) și nu au găsit sprijin nici la Marius Oprea- [49c]. Cele 49 de volume au zăcut neatinse pînă cînd, ca răspuns la memoriul meu vitrolic din 6.08.2010 [50] procurorul Iuliu Molcuț a declarat perimată judecarea genocidului comunist [51]. Protestele împotriva acestei samvolnicii [52] neavînd alt efect  decît reconfirmarea complicității procuraturii în ascunderea genocidului comunist, prin rezoluția Marius Iacob din 3.12.10 [53]

    1.6 Lupta cu "justiția".
    Deciziile de clasare a genocidului au fost contestate individual de unii reclamanți CRVC la Înalta Curte de Casație si Justiție (exemple [54a,b]), fără a fi  conexate- deși se refereau la aceeași cercetare penală, desfășurată între 2006 si 2010 și documentată în aceleași 49 de volume. Scopul era estomparea mizei, facilitarea confuziei și slăbirea eficacității judiciare, ștergerea urmelor si mai ales, posibilitatea de a plasa volumele cercetării penale în arhiva dosarului plîngerii lui X, atunci cînd pe rol era judecarea plîngerii lui Y. Nu am sesizat acest joc ticălos la primul termen al procesului, din 25.02.2011 [55] în care ar fi trebuit să se judece plîngerea împotriva rezoluției de NUP trimisă mie, cînd am constatat că dosarele cercetării penale 35/P/06, inițiate prin plîngerea mea din 31.07.06, lipsesc integral, ceea ce a permis reprezentantului procuraturii să susțină enormitatea că eu nu am făcut nici o plîngere penală, neavînd deci calitatea de a reclama cercetarea! Sperjur pe care, în ciuda documentelor depuse de mine, precizărilor mele și absurdității țipătoare, judecătorul l-a "reținut", închizîndu-mi procesul în nas, de la primul termen [56]. Prevenit privind strategia anti-judiciară, am reușit să o dejoc, atunci cînd m-am prezentat la procesul în care trebuia să se judece plîngerea similară făcută de Cicerone Ionițoiu, pe care îl reprezentam cu mandat. La 8.9.2011 [57], constatînd că lipsesc și acum cele 49 volume ale cercetării penale, am avut inspirația să verific - în arhiva ICCJ- dosarul meu închis gol în februarie…. descoperind că în el fuseseră între timp ascunse cele 49 de volume buclucașe (pe care le-am fotografiat integral și expus pe internet- vezi [58] ) . Pus în fața acestei neprevăzute demascări, completul ICCJ a declinat imediat dosarul catre Curtea de Apel Bucuresti [59]- aratînd că unii judecători evită să lase urme- rolul de "terminatori" fiind jucat de cei mai docili/șantajabili de către "servicii". Bănuind că nu voi fi lăsat să vorbesc, la reluarea procesului, am compus și depus în numele lui Cicerone Ionițoiu rechizitoriul pe care procurorii nu au apucat să-l redacteze [60], bazat pe valorificarea minuțioasă a celor 49 de de volume, astfel încît nu se mai putea susține sub nici o formă prescriptibilitatrea/prescrierea.  Dar echipa pusă în calea justiției la Curtea de Apel (spre care dosarul a fost neîntămplător declinat) a decis la 29.05.2012 [61], fără absolut nici o justificare sau referire la argumentație/probatoriu, menținerea NUP-ului procuraturii, adică prescrierea abuzivă a genocidului comunist, cu înmormintarea celor 49 de volume (destinate topirii) și a rechizitoriului pe care l-am prezentat atunci pe baza lor.  

    1.7  Blocajul judiciar și solidaritatea justițiară.
    Absolut similar a fost tratat și celălalt lanț justițiar deschis prin plîngerea mea de la 26.04.05 [5a] prin care am încercat să împiedic înmormîntarea dosarului "feseniadei" (a. Plîngerea mea din 25.03.11 [62] împotriva rezoluției de clasare a dosarului 75/P/98 -care nici măcar nu se referea la segmentul Piatra Neamț [5c]- cercetat în volumul 168 a lucrării procuraturii militare b. Respingerea plîngerii fără nici o legătură cu conținutul ei [63ab] c. Plingerea mea la ICCJ, cu explicațiile de rigoare  [64] d. Notele privind depunerea de către mine a volumului 168, inclus în materialul recuperat de Doru Mărieș, printr-o prelungă grevă a foamei [65] e. Notele trimise pentru termenul din 23.02.12 [66] în care am semnalat confuzia privind conținutul plîngerii mele penale, care a dus la citarea lui Stănculescu în loc de cei reclamați de mine: Ion Iliescu, Petre Roman, Răzvan Theodorescu etc. f. Decizia din 13.02.2012 [67], care închide brutal/nejustificat dosarul, în lipsa mea- deși trimisesem dovada ca nu mă pot prezenta la termen din cauza închiderii circulației în toată țara, pentru înzăpezire.) Nu eram de loc singurul tratat asfel de sistemul oficinelor juridice criminale, care a operat, la adapostul formelor goale, un adevarat genocid juridic postdecembrist- umplînd țara de zeci/sute de mii de victime ale "justiției". Fiecare din acestea s-a confruntat cu "procurori" infractori, cu judecători care nu citesc nimic din dosare, decizînd invers decît o impune conținutul lor- în funcție de chefuri, presiuni și peșchesuri. Bietul petent fiind "apărat" de o liotă de "avocați" superficiali, venali, lucrînd de fapt contra intereselor clientului antisistem, în cîrdășie cu instanțele.  Observînd similitudinea procedurilor de deturnare a justiției, a situațiilor în care se află victimele ei, am încercat să provoc închegarea unei rețele de "solidaritate justitiară" [68], care să permită organizarea eficace a luptei victimelor comunismului, într-un adevărat război juridic. O armată organizată poate fi înfruntată tot de o armată organizată, nu de combatanți individuali, siliți să se descurce singuri în ghearele aparatului folosit sistematic întru împiedicarea dreptății. Ideea mea era ca un grup de avocați, documentaliști, activiști să pună la punct metodologia/strategia optimă pentru abordarea "en gros" a proceselor similare, intentate de victimele comunismului în baza legislației generale sau a unora specifice, ca  Legea 221/2009. Apelurile mele la "solidaritate jutițiară" (incluzînd conferințe la București, Iași, Cluj, Timișoara, Paris) nu au stîrnit interes "societății civile" (cu excepția cîtorva justițiari "înrăiți" ca Nica Leon, Gavril Vatamaniuc, Vasile Paraschiv, Petru Borodi, Nicolae Durac, Antonie Popescu etc.). M-am resemnat la a încerca să sprijin cîțiva combatanți ai injustiției, avînd un mic succes doar în dosarul Gavril Vatamaniuc (vezi [69]). În schimb, cei cîțiva ani irosiți încercînd să determin sistemul să facă dreptate în cazul Viorel Rovențu (vezi [70,71] și detalii la 1.8) s-au soldat doar cu confirmarea că răufăcătorii din robe, plătiți regește, manevrați din buncărele securității și protejați de orice răspundere,  nu mai salvează nici măcar aparențele. Cît privește banda legislativă, văzînd că  Legea 221 a deschis cutia Pandorei, a emis Ordonanța de urgență nr. 62/2010 prin care a limitat drastic posibilitatea despăgubirii victimelor comunismului pentru abuzurile judiciare suferite. Reparație pe care Curtea "Constituțională" a declarat-o ilegitimă prin Decizia nr. 1358/2010, anihilind in fașă orice demers justițiar. Si așa a rămas pîna azi- cînd și ultimii potențiali reclamanți au fost băgați în mormînt. 

    1.8 Compliciatea CEDO.
    Dispuneam de probe zdrobitoare privind complicitatea "justiției" din România în împiedicarea judecării genocidului comunist. Știam că plîngerea către CEDO pentru nejudecarea genocidului comunist făcută de FRFDPLA, fusese tratată în bătaie de joc (vezi [72]), în ciuda documentației solide atașate- această ultimă dezamăgire grăbind moartea lui Georghe Jijie si Constantin Iulian (vezi [73]). Nu aveam de ce să-mi fac iluzii privind "justiția europeană", dar, am vrut să dovedesc riguros că protejarea crimelor comunismului/postcomunismului operează și la acest nivel- organizînd minuțios argumentația și probatoriul trimis de mine la CEDO [74] întru dovedirea faptului că justiția a fost paralizată de beneficiarii crimelor, continuate pînă azi prin valorificarea prăzii. Am inclus și chestionare în care care Dan Voinea și Antonie Popescu confirmau paralizarea abuzivă a cercetărilor [75ab]. Fiind vorba de încălcarea flagrantă a dreptului meu la justiție efectivă și la tratament echitabil- garantate de convenția CEDO (asumată și de România după 1994) nu mi se putea răspunde că plîngerea mea ar fi indamisibilă pentru că infracțiunile împotriva umanității, pe care justiția postdecembristă a refuzat să le condamne, paralizîndu-mi abuziv acțiunile pînă în 2012, au fost comise înainte ca vinovații să semneze Convenția. Nu lipsea nimic din acest dosar pentru ca să se recunoască obstrucționarea criminală a justiției în România. Am lucrat meticulos- întinzînd celor de la CEDO o capcană demascatoare, un adevărat turnesol al complicității lor.  Răspunsul a confirmat bănuiala (prezumția logică, avînd în vedere evoluția politică mondială) că ne lovim de o internațională a ticăloșilor. Dupa cîțiva ani de tăcere, care m-au obligat sa fac o vizită la Strasbourg pentru a  verifica starea volumelor conținînd documente probante, riguros organizate, trimise de mine, a urmat o nouă liniște, neîntreruptă nici măcar pentru a mi se anunța că CEDO a decis… inadmisibilitatea plîngerii ce reclama paralizarea judecării genocidului comunist prin metodele anti-justițiare criminale cărora le-am fost victimă. Q.E.D.  Demonstrația fiind întărită ulterior de modul în care CEDO a distrus în fașă și incredibilul dosar Rovențu [76], organizat și trimis de mine prin poștă: rupîndu-l în două părți, pentru a putea respinge partea 1 pe motiv că lipsește partea a doua și partea doua pe motiv că liseste partea 1…. Totul acoperit de noul regulament al "Curții", care nu mai permite nici un dialog cu petenții și nici corectarea unei greșeli, fie ea si flagrantă, administativă.  Curat for suprem al justiției europene, care penalizează România- dacă nu oferă condiții bune de judecare/detenție răufăcătorilor postdecembriști, dar se închide ermetic în fața plîngerilor victimelor lor. M-ar fi mirat ca a treia mea plîngere-experiență, dedicată denunțării modului în care a fost sufocată juridic încercarea mea de a revela jaful funciar (vezi explicatii la [77]) , ca parte a jafului economic prin care Tranziția criminală a deplasat prada din contul statului în cel al uzurpatorilor săi, să fie tratată diferit. Respingerea ei ca "inadmisibila", în ciuda argumentației și probatoriului extrem de solid- au confirmat faptul ca mafia românească nu lucrează singură, ca a fost primită în marile familii. Cum să tulbure CEDO acapararea pămîntului românesc, vîndut ieftin străinilor -ca unor "terți de bună credință"- tocmai pentru a nu se mai putea face nimic? Dovada zădărniciei demersului justițiar fiind făcută, cercetarea mea putea trece la explicarea situației constatate, scrutarea fenomenelor anti-justițiare conducîndu-mă în adîncimea decadenței civilizaționale și de acolo în prăpastia condiției umane.    2. Aspecte juridice, politice, sociale.

    2.1 Continuitatea aparatului juridic.
    Cea mai mare eroare a revoluției anticomuniste a fost denunțarea doar a rolului partidului si securității, fără a pune lîngă acestea, la loc de frunte, aparatul judiciar represiv. Această neatenție a ușurat rămînerea pe poziții a juriștilor care au clădit osatura normativă/instituțională a totalitarismului- ce ne-a ținut în lagăr cu lanțurile legilor strîmbe, armonios împletite cu abuzurile de pe teren a celor însărcinați cu "respectarea" lor (facilitate de "impreciziile" înserate premeditat în legi, întru interpretarea conform indicațiilor de culise, rămase fără urme). S-a "neglijat" faptul că genocidul comunist s-a făcut prin arestări oficiale, operate de milițieni siniștri, bazate pe "anchete" efectuate de securiști torționari acoperiți de procurori, continuate prin "procese"- farse care au justificat un șuvoi de încarcerări de exterminare. Fiecare dintre zecile de milioane de ani de temniță grea a fost binecuvîntat de un "judecător", în urma lucrării unui "procuror" și intervenției penibile a unui "avocat". Distrugerile și tratamentele inumane fiind acoperite formal de nelegiuitorii ce au supurat "legislația" de serviciu, necesară acoperirii formale. Am trecut pragul lui 22.12.1989 conduși de acest monstru juridic, care, la adăpostul respectului orb pentru normativitate, și-a putut organiza netulburat năpîrlirea "democratică", operînd conversia impusă de noua etapă și paralizînd răsturnarea reală a sistemului. Absența cererii de epurare a judecătoriilor, procuraturilor și barourilor (dovedind slăbiciunea "revoluției"), a fost speculată de cei care aveau interesul evident de acoperire a crimelor comise pînă la "schimbare". Tovarășii judecători reciclați pe la Bran, călăii în robe care justificaseră toate samavolniciile regimului, rămași la post, au evitat "lustrația", fiind protejați prin "inamovibilitate" (în numele "independenței", care le-a permis sa rămînă doar la cheremul securității șantajiste). Pentru a funcționa ca instrumente obediente, au fost scutiți de orice răspundere pentru malpraxis- ceea ce le-a permis să hotărăscă neținînd cont de conținutul dosarelor. Cît despre acțiunile în regres, pentru răspunderea prepușilor statului român comitent… cine să le susțină? O clică docilă, produsă de "instrucția" nulităților ariviste, sau a milițienilor- pe la F.F., în facultățile "pe puncte", promovată prin anti-selecția comunistă, coruptă iremediabil și răsplătită cu pensii speciale- pe care le apără cu dinții, arătîndu-și poziția față de ideea de drept? Acești "specialiști", incompetenți, docili și părtinitori, nu au putut fi nici măcar recuzați, părțile neavînd cum să le scruteze activitatea, acoperită- în numele protejării informațiilor "de interes personal". Carnagiul juridic nu avea cum fi contenit de oficine ca CSM și probabil nu va fi nici de SIIJ (dacă acesta va rezista presiunilor de lichidare). De-abia după ce jefuitorii tranziției, care au aservit țara unor "parteneri strategici",  au început să fie cercetați și condamnați arbitrar de către odioșii ocupanți ai sistemului judiciar, trecuți în serviciul noilor stăpîni (care s-au apucat să scoată din joc partea din mafia locală insuficient de supusă)… au descoperit și beneficiarii injustiției de tranziție cît de lipsiți de scrupule sînt mercenarii juridici pe care i-au folosit după 1990. Lesne de înțeles postura ingrată în care au activat cei cîțiva juriști de bună credință (vezi și [78]) 

    2.2 Non-retroactivitate și prescriere abuzivă (vezi și [79,80]).
    Cu reaua credință metodică cu care au profitat de relativitatea interpretărilor "doctrinare", apărătorii injustiției legalizate au împiedicat pedepsirea crimelor comuniste, invocînd sacrosantul principiu al non-retroactivități și folosind - în aceleași scopuri- arma prescrierii (uitînd că aceasta este o excepție de la principiul responsabilității, de care nu au de ce se prevala cei ce au împiedicat judecarea crimelor în termen). Nici "avocații" victimelor care au încercat să obțină satisfacție în procese civile nu prea au invocat întreruperile și suspendările de rigoare: împiedicarea sistematică a plîngerilor/inculpărilor fiind temei net de forță majoră iar termenele fiind relansate de plîngerile paralizate. Motivele pentru care crimele comunismului nu au putut fi judecate…. pîna azi, constituind temei continuat de ne-prescriere.  Nici măcar articolele privind temeiurile de întrerupere/supendare a prescripției extinctive a buclucașului decret din 1958 prin care injustiția comunistă - valorificată postcomunist- s-a auto-exonerat de raspundere civilă, nu au fost invocate în sălile ritualului "juridic". Pe de altă parte, s-a pretins că genocidul nu poate fi considerat imprescriptibil, pentru că această categorie de delicte nu ar fi avut un sediu suficient de vechi în codul penal românesc- deci nu ar rămîne decît convențiile internaționale, la care criminalii au aderat tardiv și care nu încadrează explicit la genocid  măcelurile cu mobil național/ politic. Această diversiune a fost acoperită de simulatorii civici (de tip Monica Macovei) care au introdus un nou articol în codul penal ("infracțiuni împotriva umanității") pentru a se putea pretinde că numai pe baza lui, deci de la apariția lui,  justiția a avut temei de penalizare... Diversiune exploatată în procesul Vișinescu/Ficior prin care s-a operat închiderea simbolică a ostilităților penale.  Se acoperă astfel complicitatea sistemului juridic care a servit interesele de impunitate după 1990, pretinzînd că genocidul comunist nu putea fi tratat ca imprescriptibil, pentru că această încadrare a fost introdusă în  codul penal comunist în 1968- dată la care genocidul ar fi încetat (un fals contrazis de toate probele continuării, de la perpetuarea arestărilor politice- vezi cazurile Paraschiv, Caraza etc- la sentința pe baza căreia au fost lichidați soții Ceaușescu-necasată ).  In realitate, prin articolul 357 c.p. ( care se refera la distrugerea unei colectivități de orice gen- și nu numai a unui grup național, etnic, rasial sau religios) genocidul se încadra între infracțiunile imprescriptibile definte la art 121 c.p, neputînd fi prescris în 1969 (și nici măcar după  1990 -de cînd au concedat  "experții" juridici  că ar începe curgerea termenelor). Juriștii care au pretins că nu au temei pentru condamnarea crimelor comunismului  ar fi trebuit deci condamnați pentru complicitate. Dar pentru asta, rețeaua vinovaților trebuia să piardă puterea. Și pentru asta, rețeaua profitorilor trebuia învinsă.    

    2.3 Operaționalitatea justiției in fața infracțiunilor la scară statală.
    Un alt aspect revelat de monumentala experiență anti-justițiară postcomunistă a fost acela al posibilităților reale de judecare/ condamnare a unei mase uriașe de vinovați înhăitați și protejați de o rețea care a păstrat controlul asupra puterii în stat. Chiar dacă ar fi pierdut acest control, judecarea acestora se lovea de uriașe obstacole practice. Dacă cercetarea și judecarea unei crime banale necesită eforturi și resurse semnificative, de ce mijloace are nevoie aparatul judiciar trecut de cealaltă parte a baricadei, pentru a cerceta si condamna milioane de delicte înlănțuite? Milioane de procurori și ani de cercetare? Situația criminalității de masă, realizată prin procese de compromitere în lanț a populației, de tip Pitești, nu a fost prevăzută în teoria dreptului (unde, în general, se escamotează spinoasa problemă a costurilor dreptății). Era evident necesară o ierarhizare a vinovățiilor, făcîndu-se dreptate dinspre vîrful piramidei responsabilităților, coborînd doar pînă la un nivel acceptabil pentru societate. Dar aceasta însemna să dejoci strategia marilor vinovați de a se ascunde în spatele masei victimelor compromise prin descurcare și nu să te legi de cîțva temnicieri care au arătat zel criminal în exercițiul funcțiunii represive sau informatori care nu au rezistat șantajelor. Sau, însemna ca, recunoscînd enormitatea situației, să dai lovituri fatale pretențiilor de legitimitate absolută a dreptului, pe care se bazează supunerea civică. In loc să se constate incapacitatea justiției de a rezolva o astfel de criză, adică să se abordeze franc spinoasa problemă a operaționalității, admițîndu-se primatul realității/oportunității sociale asupra oricărui formalism,  s-a escamotat paralizia convenabilă marilor responsabili, simulindu-se efectuarea unor cercetări, manifest neputincioase, cu resursele penibile alocate. S-au evitat astfel și complicațiile internaționale, cum ar fi urmărirea unor criminali împotriva umanității aciuați pe la Tel Aviv sau revelarea epilogului genocidar al celui de al doilea război mondial. Am încercat să demasc/întrerup farsa (vezi intervenția mea la întîlnirea cu procurorul general din mai 2007 [81] ) dar nici conducătorii procuraturii, nici pseudo-justițiarii care se prefăceau a face presiuni pentru deblocarea procesului comunismului nu aveau interes ca realitatea crudă a impunității imparabile sa iasă la lumină. Să nu uităm că funcția cheie a dreptului este de placebo. Chiar și cugetele anti-comuniste, care ar fi vrut să aibă loc o reparație, s-au resemnat , fără a denunța cum s-ar fi cuvenit farsa juridică, pentru că să nu "sape" credibilitatea mașinăriei care ține în frîu populația în fermele umane.  

    2.4 Legitimitatea legalității.
    Volantul juridic a funcționat după 1990, împiedicînd răsturnarea sistemului, problema spinoasă a "justiției de tranziție" fiind discutată - teoretic- doar în conclavuri din străinatate- fără nici un efect (sau măcar răsunet) local. Strategii normativi securicomuniști, dovedind o perfidie "profesională" îndelung perfectată, au recurs la sofisticate strategii de abrogare selectivă (cu menținerea unor frîne legislative, "uitate" în calea corectării) iar soldații de pe frontul juridic au reușit performanța de a menține tacit în joc prezumțiile de legitimitate ale legalitatii comuniste, pretinzînd de exemplu (în numele non-retroactivității invocate dolosiv) că doar abuzurile comise încălcînd litera legilor sînt condamnabile, nu și crimele comise prin intermediul acestora, în spiritul lor inuman. Fără a o spune clar public (ca să nu stîrnească întrebări/tulburări) juriștii castei criminalizate, depășind pragul delicat al lui decembrie 1989, au impus-pînă în parchete și instanțe- ideea legitimității oricărei legalități (deci- și comuniste). Dogmă fără de care, se pare, s-ar fi face praf ideea sfîntă de "drept" (așa cum nu s-a întîmplat, cine știe de ce, o dată cu judecarea retroactiva a crimelor naziste/fasciste…)  Drept rezultat al restaurației doctrinare, s-a putut încerca doar "repararea" abuzurilor, dovedibile, în raport cu legislația comunistă, nu și a celor comise în numele ei- care constituie de fapt fondul/grosul problemei noastre. Ca și cum justiția nu ar trebui să repare răul din trecut, dacă puterea care l-a comis a avut grijă să nu-l criminalizeze formal. Legi care ar cere uciderea copiilor grași, încarcerarea bătrînilor cu studii, castrarea opozanților, expropierea de orice bun etc.- nu ar putea fi reconsiderate ca delicte, atunci cind regimul asasin ar cade. Dreptul fiind deci o pură manifestare de putere, fără legătură cu dreptatea. Pentru estomparea posturii jalnice a "cetățenilor" capturați în jocul normativ, cîteva recursuri extraordinare au dat satisfacții simbolice mulțimii hipnotizate de ifosele "legalității". Semnificativ este modul în care s-a judecat recursul extraordinar în procesul fruntașilor PNț (vezi [82])- în care, urmași nevrednici ai lui Maniu au obținut anularea sentinței din 1947 (și recuperarea averilor confiscate- marele lor țel), pentru că liderii țărăniștii… nu s-ar fi opus cu adevărat sistemului criminal (cum li s-a imputat la proces), ci au respectat legalitatea ocupanților (legitimați la 23 August). După ce s-a aruncat acest ciolan împăciutor/compromițător către CDR (un agregat politic folosit pentru întărirea iluziei "alternanței"/"democrației"), a fost imediat desființată instituția recursului extraordinar, ca să nu se mai poată umbla la alt lucru rău judecat, declarat "definitiv"- în numele "stabilității raporturilor juridice". Nedreptatea impusă prin sentințe decretate sfinte a cotropit definitiv țara, deferlînd masiv spre CEDO- transformat în cale extraordinară de atac. Tehnică de împiedicare a justiției pe care am revelat-o cu probe celor de la CEDO, care ar fi trebuit indiscutabil să o sancționeze, dacă nu ar fi fost complice (vezi 1.8). Dacă postulăm legitimitatea oricărei legalități (chiar și a uneia ce contrazice flagrant realitatea) și inadmisibilitatea reparațiilor retroactive- după răsturnarea unei puteri abuzive, de ce nu am admite și eternitatea hotărîrilor dovedibil nedrepte, întru falimentul deplin al dreptului [83]? 

    2.5 Criminalitatea statului. (vezi și comunicarea mea de la [84])
    Nelegiuitorii noștri beneficiază  și de o subtilă dar eficace protecție universală. Nimeni nu vrea să atace problema răspunderii pentru legiferare dovedit criminală, pentru că se deschide astfel pofta de a pune în discuție dogma legitimității statului. Suspect de puține referiri găsim, în teoria statului și dreptului- de aiurea, la problema responsabilității celor ce determina legi cu efect distructiv, rămînînd practic deasupra acestora, într-un vacuum al dreptății creat/creator de paradoxuri. Societatea fiind împărțită , nu în "dreapta și stînga"… ci în "sus și jos"- pătura de dedesubtul legii fiind guvernată de cea așezată deasupra ei. Ambele categorii trebuind să creadă (sau să pară a crede) că statul e un apărător al poporului/națiunii (sau mai difuz-al "interesului public")- deși experiența istorică ne arată mai curînd o funcționare în sens invers- statul real fiind folosit ca principal instrument de spoliere, aservire și domesticire a majorității, de către grupul celor care îl capturează, uzurpînd instituțiile. Cu agravanta oportunităților create de relațiile externe, de a trăda interesele celor "reprezentați", întru obținerea de "comisioane"- discrete dar consistente. "Corupția" fiind logic prezumabilă, ca efect al coruptibilității inevitabile- atunci cînd organizarea socială duce la dominare/reprezentare masivă. Experimentul comunist și postcomunist confirmă pregnant nocivitatea potențială a statului capturabil, care se transformă firesc în nocivitate reală, în condiții cît se poate de reproductibile. Invocînd nevoia fiecăruia de a fi apărat de agresiunile potențiale comise de ceilalți, statul dă ocazia dominării eficace a tuturor de către cei care îl cuceresc, devenind un monstruos instrument anti-uman, o bombă atomică socială.  Acapararea statului preocupă doar anarhiștii, fără ca nici ei să observe potențialitatea similară a altor structuri regulatorii (masonerii, corporații etc), pentru capturarea "plebei" de către rețeaua "băieților deștepți" fiind suficient ca egoismul uman să nu poată fi stăvilit de morala religioasă, de teama de represalii sau de o bunăvoință inoculata educațional.  Posibilitatea reperării deturnărilor scăzînd o dată cu complexificarea structurilor, ce fac prevenirea/ reperarea/ corectarea jafurilor sistemice iluzorie (acesta fiind de altfel incitativul ocult spre agregarea la scară tot mai mare a fiziologiilor politico-economice). În vremuri dure, cînd lupta pentru supraviețuire corodează prezumțiile mitice legate de legitimitatea legalității/ statului/ instituțiilor, sub presiunea realității , ies la lumină "lacunele" doctrinei supurate de teologii dreptului. Nu mai rămîne decît băgarea capului în nisip pentru salvarea aparențelor, în așteptarea unui nou ciclu de amăgire, de refacere a placebo-ului instituțional/juridic. Exact cum progresiștii stîngii occidentale nu au reușit, secular, să perceapă adevărata față a regimului comunist, menținînd artificial în viață prezumțiile de legitimitate și beneficitate pe termen lung a operației sociale comuniste, se împotmolesc și intelectualii noștri, nereușind să sesizeze odiozitatea regimului capitalist real, criticat de omologii lor din occident. Puțini par dispuși să perceapă găunoșenia tuturor teoriilor socio-politice, divergența tezismelor față de realitate, în lipsa unor temelii ultime. Deși conștient de obstacolele practice (împotrivirea profitorilor pragmatici) și teoretice (redutabilele paradoxuri de principiu) am încercat să sprijin efortul de denunțare a cadrului constituțional putred, care împiedică democrația reală,  participînd la redactarea și promovarea Constituției cetățenilor [85abcd]. Era clar că propunerile noastre depășesc cadrul unei simple revizuiri. Știam că Sistemul nu se va lăsa deposedat de pîrghiile normative ale puterii, deci că aceste străduințe vor fi respinse- în numele stabilității. Dar am dorit să sprijin decantarea relei credințe de obstacolele principiale din calea echității sociale, arătînd că rădăcinile justiției sînt montate ușor în construcții ideologice falsificatoare pentru că sunt înfipte… în abisul  de sub plămădirile conceptuale.    3. În căutarea echilibrului pierdut

    3.1 Agonia speranței. (vezi si [86])
    Am încercat să însoțesc ultimiii ani ai unor consecvenți lupători anticomuniști (Cicerone Ionițoiu, Grigore Caraza, Gavril Vatamaniuc, Vasile Paraschiv, Gh Jijie,  etc. etc.) sprijinind eforturile lor mărturisitoare/justițiare [87,88]- încît să nu se simtă însingurați…. Au suferit o detenție infernală pînă în 1964, numai pentru că nu au admis ocuparea și distrugerea țării, supraviețuind prin miracol măcelului, ca să depună mărturie- pentru toți cei sacrificați. Au trecut prin alți 25 de ani de umilință, în temnița mare care devenise România, reușind să evite, cu preț mare, re-educarea aferentă descurcării consimțătoare, conivența trădătoare cu opresorii. Au crezut că după 1990 se va face dreptatea aferentă "eliberării". Nu le-a trecut prin cap că torționarii vor fi răsplătiți cu pensii hrănite din mizeria umilitoare în care ei au fost menținuți. Nici că prada acumulată în lagăr va fi privatizată temnicierilor.  Au descoperit stupefiați și că fabricarea "omului nou" a reușit, hîdoșenie ce s-a limpezit de abia cînd lașitatea nu s-a mai putut hrăni din teroare. Cînd au constat că regimul postdecembrist nu face reparația- în bloc, au scris, au activat, au intreprins acțiuni individuale în parchete si instanțe. Totul fără nici un efect, deci aparent fără nici un alt rost decît de a scoate în evidență continuitatea sistemului. In loc ca în perioada postdecembristă să se demonstreze justețea rezistenței intransigente, să se aprecieze noblețea refuzului colaborării cu rețeaua criminală, în loc ca să fie răsplătiți măcar simbolic pentru demnitatea scump plătită cu care au salvat onoarea întregului neam- s-au pomenit tratați în batjocură, marginalizați, împiedicați în orice demers reparator, spurcați de derizoriu.  Chiar dacă s-au mulțumit cu satisfacția internă a verticalității lor consecvente, nu au putut rămîne neafectați de spectacolul îngrozitor al căderii colective, înregistrînd ca pe o infrîngere organică (la nivelul fiziologiei sociale) efectul degenerativ al fenomenului Pitești generalizat. Lașilor nu le-a ajuns chilipirul, au vrut și satisfacția de a fi făcut bine supunîndu-se, în loc să se sacrifice fără rost. Ultimii supraviețuitori au murit mai mîhniți decît cei ce au scăpat de viața (de lagăr) înainte de 1989- întrebîndu-se tragic dacă jertfa lor a avut vreun rod, dacă îl va mai putea avea, intr-o civilizație vădit decadentă. Noroc că majoritatea erau credincioși- deci au putut închide ochii aici cu speranța ca îi vor deschide dincolo, unde se va face Dreptate… Dar eu, deși știam de ce nu s-au simțit înfrînți acești tovarăși de drum, am simțit un imens hău, la înmormîntările lor…. Cînd nu mai reprezinți pe nimeni, e greu să reprezinți ceva. Nu pot crede că succesele răutății folosesc cuiva și nici că valoarea teoretică a principiilor "umaniste" compensează înfrîngerea lor pe teren. Înțeleg nevoia de a atenua efectul dezamăgirii/ înfrîngerii, dar nu sunt dispus la falsificări de încurajare. Deformație profesională: țin probabil mai mult la adevăr decît la bine…

    3.2 Compromiterea aderenței la dreptate.  (vezi si 89,90)
    Pentru cei la care moralitatea are un suport mai fragil (cum ar fi intuiția -nesigură- a superiorității Frumuseții/Binelui/Dreptății), adică aceia la care "imperativul" etic nu poate fi atît de categoric, datorită șubrezeniei eșafodajului filosofic (minat de relativitate, ambiguitate, contradictorialitate, absurditate, versatilitate etc)- experiența acestor trei decenii de triumf al injustiției a fost devastatoare. Greu de ridicat castele de sens sub uragan anihilator. Chiar și cei mai încăpățînați/consecvenți adepți ai corectitudinii/solidarității au fost siliți să constate, ca să nu se împotmolească în exaltare, că scrupulele etice, în cazul unei experiențe sociale ca aceea impusă românilor, sînt o frîna în calea succesului (descurcării, supraviețuirii)- reușita fiecărui atom uman insularizat ținînd de nerușinarea cu care își urmărește interesul egoist (cu condiția de a salva niste aparențe, punînd în valoare și șiretenia/versatilitatea). Antiselecția nu iartă: copiii celor ce nu au furat ajung slugile copiilor hoților și reproșează părinților că i-au dezavantajat. Prea puțini fii ai deținuților politci au arătat combativitate. Totul e calp într-o societate în care nimeni nu mai crede intim că trebuie să fie corect- chiar dacă înțelege că are interes ca să fie corecți cu el ceilalți . Parșivul cinic s-ar dori înconjurat de "fraieri" care cred în bine. E drept că organismul colectiv are nevoie de furnici solidare, chiar jertfelnice. Dar persoanei i-a fost dată capacitatea de a-și urmari prioritar interesul propriu. Lipsită de automatismele furnicarelor,  ființarea colectivă compusă din șiretenii împletite, devine otrăvitoare, mimînd solidaritatea, minînd socialitatea. "Paradoxul prizonierilor" iși arată colții [91, 92], cînd ies din funcție reflexele inoculate/amăgirile nobile care anesteziază oarecum instinctele egoiste, în societățile "civilizate". În epoci ca aceea care a cuprins România, se revine la "care pe care" - ceea ce duce la neîncrederea, fățărnicia și ura generală (tot mai justificată). Cei prinși în acest sorb desfigurant încercind să evadeze prin emigrare [93]… Vor descoperi și afară decadența, sau vor reuși să se îmbete cu drogurile civilizației amăgirii, care permit sclavului domesticit să se creadă liber (mai ales dacă s-a infiltrat în vreo metropolă sau în vreo mafie cu gulere albe, încît prinde firmituri ale jefuirii neocoloniale, suge la vreo țîță dulce a sistemului, iese bine din vreo schemă Ponzi sau reușește o lovitură speculativă). Cei ce, din nemulțumire față de tain, din poftă de altă condiție umană, sau din nărăvuri de cercetare lucidă, nu se lasă goliți de discernămînt, constata pînă la urmă că parlamentarii nu reprezintă, că judecătorii nu fac dreptate, că afaceriștii nu produc, că profesorii nu educă, că doctorii nu vindecă, că intelectualii nu știu etc. Că nimic nu e ce pare. Avînd de ales între injecțiiile de credo conform și înotul plin de ură prin otrăvitoarea mocirlă. Așadar, spectacolul cedărilor din jur contribuie la surpararea credinței , dar nu e suficient- te poți încăpățîna să vîslești contra valului, cu resemnare sau mîndrie. Lovitura mortală o dă luciditatea care te privează de ideea de datorie. 

    3.3 Perplexitatea creată de conștientizare. (vezi si 94abcd)
    Roase continuu de perceperea crudă a realității curente, credințele și aspirațiile încep să se surpe, fiind greu de găsit o atitudine/politică existențială echilibrantă. Pe ce să bazezi aderarea la bine, dreptate, cinste, vrednicie- cînd vezi că lipsa de scrupule este o condiție necesară a succesului în societăți putrezind în turpitudine mascată cu aparențe? Pe idei atît de desprinse de realitatea din jur, încît adoptarea lor presupune artificialitate?  Pe făcături convenționale ce te scutesc de "free will" oferindu-ți un loc comod în fiziologii mașinale? După ce ți-ai sacrificat interesele personale în numele unor principii, te pomenești că nu mai poți crede în ele, devenite anacronice prin lipsa de aderență contagioasă; iar în clipa în care le perecepi ca elucubrații- rămîi cu totul în vid . Cea mai dificilă fiind situația celui care și-a pierdut candoarea, observînd procesele de plămădire a sensurilor- care ne fabrică eșafodajul conștiinței: concepte, atitudini, valori, misiuni etc. El nu va mai putea trata problema amăgirii doar în registrul revoltei contra manipulării (cea la care recurg îndoctrinatorii/inșelătorii de toate categoriile, ca să te păcălească/ jefuiască/ aservească) sau în gama denunțării auto-amăgirii (cea la care recurgi ca să-ți salvezi cheful de viață, catalizînd energia motivațională cu misiuni/iluzii fabricate polarizator). Ci se va pomeni față în față cu hăul axiologic creat de conștientizarea modului în care se construiește țesătura de sensuri în fiecare conștiință, realizind că amăgirea nu ar putea triumfa dacă "adevărul" ar avea baze solide, adică dacă ideile, opiniile, viziunile etc- nu ar avea consistența aburilor din care se plămadesc norii conceptelor.  Slăbiciunea "adevărului" e abisală pentru că el e consubstanțial cu "minciuna", cu care formează fețele opuse ale plăsmuirilor libere, roadele creației de sens. Iar slăbiciunea abisală a "dreptății" vine din faptul că apeleaza la construcții minate de tarele conceptualității. Așa cum revelează și Blaga (fascinat însă de "vraja nepătrunsului ascuns"), motorul spiritual merge cu benzina înșelărilor trofice, mai mult sau mai puțin adecvate contextelor.  Deci binele se opune complotului răului printr-un alt complot, cu sens contrar, în care se plăsmuiește/toarce, cu bună credință, sens frumos/fast- dar bazat tot pe scornire. Deși în arena socială, dușmanul direct al Binelui e Răul, la un alt nivel de realitate, dușmanul lor comun e…. Adevărul (în sensul deconstrucției iluziilor).  O dată pierdută, candoarea credinței în gînduri bucătărite nu se mai poate cîrpi artificial si conștientizarea jocului arbitrar pe scena vieții duce la perplexitate. [95ab]  Nu știu prin ce politici existențiale (individuale sau de grup) s-ar putea depăși aceasta criză, operaționalizînd cumva invitația lui Nietzsche de a ne asuma plenar libertatea creativă, de a ne instala sensurile așa cum cultivăm grădina, mobilăm casa, gătim. Din păcate, biologia spiritului rezistă emancipării circulare:  omul nu pare a putea să-și fie Dumnezeu, avînd nevoie de alt regizor furnizor de rol, ca să joace cu poftă pe scenă- fie el și neantul sau zarul. De aceea căderea religiei va produce prăbușirea, dacă nu e compensată printr-o construire similară, tot mai problematică pe măsură ce crește "descîntarea". Deocamdată, pînă apare un nou continent în calea vasului ce a părăsit țărmul vechilor iluzii, meta-concluziiile extrase de mine, din implicarea în lupta pentru condamanarea comunismului, sînt greu de suportat.    

    Ioan ROȘCA


    Nota: Trimiteri la documente și eseuri-manifest: 1 Scurt-circuit biografic- http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1995-1996/docs/biograf.htm 2 Din nou despre revoluție și răscoală- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-1-2012-3 3 Istoria unei contestații- http://www.piatauniversitatii.com/ico/ 4 Revoluția și Contrarevoluția din România- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-2-2007-12 5a Plîngere depusă la Parchet, pe 26.04 2005- http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2005/docs/plingere.htm b Declarație de presă 2005- http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2005/docs/declaratie.htm c Știri despre plîngerea împotriva celor ce au înăbușit Revoluția în 1990- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-1-2006-5 6 Alianța Opoziției-Neamț- http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1989-1990/docs/aon_declaratie_constituire.htm 7 Comunicat-Apel- http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1989-1990/docs/13b_vol48_dreptatea.jpg 8  Marșul Alianței Civice- http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1989-1990/docs/15ab_marsul_ac_1.jpg 9 a Acum 5 ani, contrarevoluția. (7)- http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1989-1990/docs/contrarev_7.htm b Acum 5 ani, contrarevoluția... (9) http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1989-1990/docs/contrarev_9.htm 10 Apel din Moldova- http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1989-1990/docs/04g_dialog_pn_8.jpg 11 Intervenție- http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1989-1990/docs/04i_dialog_vara_90_1.jpg 12 Comunicat- http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1989-1990/docs/04i_dialog_vara_90_3_comunicat.jpg 13 Declarație solemnă- http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1989-1990/docs/declaratie_solemna.htm 14 Solidarizare- http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1991-1992/docs/solidarizare_ac_91.jpg 15 Pentru a ne apăra credința în dreptate- http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1991-1992/docs/creddrepl.htm 16 Falsuri politice regizate- http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1991-1992/docs/falsuri_politice_cotidianul_91.jpg 17           Scrisoare deschisă către congresul AFDPR http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1991-1992/docs/scrisoare_deschisa_cotidianul_91.jpg 18 Revoluție și Contrarevoluție- http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1993-1994/docs/a0revolsicontrarev.htm 19 Ce este fenomenul Pitești?- http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1993-1994/docs/a5fnomenulpitesti.htm 20 Ion Iliescu- http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1993-1994/docs/biliescunuepresedintelemeu.htm 21 Poate.  Dar eu ramin in revolutie!- http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1995-1996/docs/3raminrev.htm 22 Istoria contestării lui Ion Iliescu- http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1995-1996/docs/25contestiliescu.htm 23 Pînă se face liniște... http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1995-1996/docs/30liniste.htm 24 Protest-sinteză adresat lui Clinton pentru primirea lui Iliescu, 25 septembrie 1995- http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1995-1996/docs/sclinton.htm 25abcd Tîrgul comunității evreiești cu securitatea din România p1-5  http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1995-1996/docs/u1tirgul.htm (pentru părțile 2-5, în această adresă, trebuie înlocuit u1 cu u2, u3, u4, u5) 26  Scrisoare deschisa catre Călin Nemeș- http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1995-1996/docs/cnemes.htm  27 Vînt rece de la Vest- http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2000-2003/docs/01.htm 28 NATO- http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2000-2003/docs/02.htm 29 Seminar Holocaust - E mai grav! - http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2000-2003/docs/05.htm 30 Complicitate camuflată degradant-  http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2000-2003/docs/07.htm 31 Dezbateri de diversiune- http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2000-2003/docs/08.htm 32 Alibiul pedepsirii antisemitismului in sovietizarea Romaniei- http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2000-2003/docs/09.htm 33 "Masuri" de "redresare" a "Romaniei": sinteză a unui program difuz- http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2004_2/docs/38e.htm 34 Un interviu despre globalizare- http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2004_2/docs/42.htm 35 Procesul comunismului, contrarevoluției și tranziției criminale-  www.procesulcomunismului.com 36 Piața Universității Distribuită-  http://www.piatauniversitatii.com/ 37a Platforma Acțiunii Pentru Eliberarea României- http://www.piatauniversitatii.com/paer/ 37b Manifestația din Piața României, rubrici în prima parte de la: http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2004_2/ 38 Întîlniri cu Gheorghe Dorel Nechita- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-314-2005-1 39 Epilog 1: 20 Mai-  http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1989-1990/docs/contrarev_18.htm 40 Scrisoare deschisă către Ana Blandiana- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-1-2010-9 41 Apel pentru înființarea Comitetului pentru reprezentarea victimelor comunismului- http://www.piatauniversitatii.com/news/editoriale/comitet_victimele_comunismului.htm 42a Incompatibilitea domnului Tismăneanu- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-2-2006-6  b Scrisoare deschisă către Sorin Ilieșiu- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-1-2010-8 c  Scrisoare deschisă către Dan Culcer- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-6-2010-8 d Dezbatere privind sensul Procesului Comunismului- https://www.youtube.com/watch?v=7nHE53jHoQQ 43 Plîngere penală CRVC- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-1-2006-8 44 Scrisoare deschisă către Claudiu Secașiu- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-8-2010-8 45 Sentința CRVC- http://www.procesulcomunismului.com/sentinta.htm 46 Cererea din 19.12.2006 pentru integrarea dosarului 735/P/1990 închis cu NUP în 1993, legat de groapa comună de la Dealul Mărului- http://www.piatauniversitatii.com/news/editoriale/dealul_marului-2006-12.htm 47 Memoriu din 16.09.2008- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-1-2008-9 48a Manifest pentru rezistență- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-4-2007-6 b Combaterea intereselor antijustițiare securicomuniste- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-1-2008-6 49 a Scrisoare deschisă către Doina Cornea- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-6-2010-9 b Scrisoare deschisă către Doru Mărieș- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-5-2010-9 c Scrisoare deschisă către Marius Oprea- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-7-2010-8 50 Rolul procuraturii în evitarea Procesului comunismului, contrarevoluției și tranziției criminale - Memoriu adresat Procurorului General- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-2-2010-8 51 Ordonanța Molcuț din 29.09.10- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-1-2010-11 52 Plîngerea Roșca, din 10.11.2010- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-3-2010-11 53 Rezoluția Iacob din 3.12.10- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-4-2010-12 54a Plîngerea Roșca la ICCJ- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-9-2010-12 b Plîngerea Ionițoiu la ICCJ- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-7-2010-12 55 Precizări - pentru termenul de la 25 februarie- 2011 http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-1-2011-2 56 Sentința nr. 325 din 25.02.11- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-2-2011-2 57 Relatarea ședinței din 8.09.11- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-1-2011-9 58 Volumele parchetului în dosarul 35/P/06-  http://www.procesulcomunismului.com/cedo/private/21_29.pdf 59 Sentința nr.1368 din 8.09.2011-  http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-2-2011-9 60 Concluzii privind inculparea celor care au blocat judecarea crimelor comunismului-  http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-3-2012-5 61 Sentința 222/F 29.05.2012- http://www.piatauniversitatii.com/news/editoriale/ionitoiu_sentinta_222F_2012.htm 62 Plîngere Roșca în dosarul 75/P/97- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-5-2011-3 63 a Ordonanța Stoica 20.1.09- http://www.piatauniversitatii.com/news/editoriale/ordonanta_stoica_20ian2009.pdf b Rezoluția  Iacob- 1251/II/2/2011 http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-1-2011-6 64 Plîngerea la ICCJ  contra rezoluției 1251- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-2-2011-6 65 Notele pentru ședința din 5.12.11- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-2-2011-12 , http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-3-2011-12 http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-1-2011-12 66 Nota depusă pentru termenul din 23.02.12- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-2-2012-2 67 Sentința nr.181 din 13 februarie 2012- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-4-2012-2 68 http://www.piatauniversitatii.com/news/editoriale/46b_proiectul_solidaritate_justitiara_18dec_2008.htm 69 Colecția Gavril Vatamaniuc- http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/vatamaniucg/ 70 Am să vă pun în față o oglindă- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-8-2009-12 71 Colecția Viorel Rovențu- http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/roventu/ 72 Respingerea cererii FRFDPLA la CEDO de catre judecătoarea E Steiner- http://www.piatauniversitatii.com/news/editoriale/1_raspuns_cedo_FRFDPLA.jpg 73 Comunicatul FRFDPLA- http://www.piatauniversitatii.com/news/editoriale/2_comunicat_federatie_5dec2011.jpg 74  Dosarul trimis la CEDH/CEDO- 54615/12- http://www.procesulcomunismului.com/cedo/index.html 75 a. Intrebări propuse domnului procuror Dan Voinea- pentru dosarul Ioan Rosca trimis la CEDO- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-1-2012-8 b. Intrebari propuse domnului avocat Antonie Popescu - pentru dosarul Ioan Rosca trimis la CEDO http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-1-2013-7 76 Plîngere  CEDO pentru V.Roventu - http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/roventu/demersjur/r2_roventu_romana.pdf http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/roventu/demersjur/r3_anexa1_istoria.htm http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/roventu/demersjur/r4_anexa2_documente.htm 77 Folosirea statului în jaful funciar comunisto-fesenist- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-3-2012-1 78 Un mănunchi de scrisori deschise, către juriști implicați in reabilitarea justiției http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-3-2010-9 79 Reabilitarea legalității: de la combaterea prescrierii la condamnarea uzurpării justiției http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-7-2009-12 80 Tehnica post-incriminărilor… amnistiante- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-2-2010-9 81 Deblocarea procesului pentru crimele comunismului- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-1-2007-5 82 Scrisoare deschisă către veteranii țărăniști- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-12-2012-3 83 De la vinovăția justiției la falimentul dreptului-  http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-6-2011-3 84 http://epochtimes-romania.com/news/statul-captiv-cel-mai-mare-aparat-de-represiune-video---236403 85 a. Opinia cetățeanului Ioan Roșca  privind proiectul de lege privind revizuirea constituției României http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-1-2013-4 86 b. Comentarea răspunsului Consiliului legislativ la propunerea MCC http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-1-2013-4 c. Puterea cetățeanului- intărita prin Constițutie- http://www.piatauniversitatii.com/news/editoriale-2013-9 d. Observații privind poziția CL față de noua propunere MCC- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-1-2014-3 86 Ascunderea genocidului antiromânesc-demonstrație-  http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-2-2013-1 87  Fonduri de documente-  http://www.procesulcomunismului.com/marturii/ 88 Activitatea comitetului- http://www.procesulcomunismului.com/activitate_procuratura.htm 89 Alternative- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-977-2005-3 90 Ne lăsăm (des)ființați dinafară? http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-790-2005-3 91 Paradoxul prizonierilor dincolo de perplexitate- http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2000-2003/docs/23.htm 92 Prizonieri în contradicții capcană- http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2000-2003/docs/22.htm 93 Mai bine ca afară?- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-1-2018-9 94 a Perplexitatea morală: a crede, a spune, a face, a fi - http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-635-2005-2 b Trei intrebări coborînd/urcînd către miezul condiției noastre politice http://www.piatauniversitatii.com/news/editoriale/trei-2005-3.htm c Perplexitatea dinafară/dinăuntru - o întrebare- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-7-2006-1 d Criza sensurilor- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-1-2015-5 95 a Mistica îndoielii asumate:a ști că crezi în loc să crezi că știi- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-701-2005-2 b Alternativa perplexității asumate- http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2000-2003/docs/perplexitate.htm   96 Scrisoare larg deschisă- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-6-2015-8 97 Observații privind poziția SUA față de problema judecării comunismului în România- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-1-2015-8 98 Și răzbunarea împotriva antisemiților stă în calea judecării genocidului comunist- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-4-2013-9 99 Petiție: Legea 217/2015 nu este constituțională- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-3-2015-8 100 Despre genocidul contra legionarilor cînd vorbim? - http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-2-2015-8
    P { margin-bottom: 0.21cm }A:link { so-language: zxx }
    Associated Topics

    Apeluri. Societatea civila


    Asymetria si Dan Culcer va recomanda





    Enciclopedia României

    Blogul ideologic. Titus Filipaș

    Ioan Roșca
    Contrarevoluția din România. O cercetare

    Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi

    Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor

    Revista Verso



    Geovisite

    Revista NordLitera

    Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine

    Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română.
    Etimologii. Resurse lingvistice

    Azi

    Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi.

    Societatea de maine

    Daca nu acum, atunci cînd?
    Daca nu noi, atunci cine?

    S'inscrire a Societatea de maine
    Intrati in Societatea de maine
    Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
    Inscriere : fr.groups.yahoo.com
    Se dedica profesorului Mircea Zaciu

    Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
    Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
    Nicolae Iorga

    Sondaje

    Descrierea situatiei din România

    este exactã
    nu este exactã
    este exageratã
    este falsã
    este exactã dar nu propune soluții
    este exactã dar nu existã solu&#



    Rezultate | Chestionar

    Voturi 8

    Identificare

    Nickname

    Parola

    Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs.




    copyright Dan Culcer 2008
    Contact Administrator — dan.culcer-arobase-gmail.com
    «Cerul deasupra-ti schimbi, nu sufletul, marea-trecand-o.» Horatiu in versiunea lui Eminescu.
    Responsabilitatea autorilor pentru textele publicate este angajata.
    PHP-Nuke Copyright © 2005 by Francisco Burzi. This is free software, and you may redistribute it under the GPL. PHP-Nuke comes with absolutely no warranty, for details, see the license.
    Page Generation: 0.87 Seconds