Asymetria - revue roumaine de culture, critique et imagination

Modules

  • Home
  • Arhive
  • AutoTheme
  • AvantGo
  • Avertizari
  • Conținuturi
  • Search
  • Submit_News
  • Surveys
  • Top
  • Topics

  • Who's Online

    Exista in mod curent, 115 gazda(e) si 0 membri online.

    Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici

    Cautare în labirint




    Languages

    Select Interface Language:


    Proza: Cornelia Páun Heinzel. Curba destinelor, O povestire în 2 segmente
    Scris la Sunday, December 17 @ 14:29:39 CET de catre Asymetria
    Limba dulce Cititor scrie "
    Cornelia Păun Heinzel : Curba destinelor - Partea întâi  

     Radu răsuci volanul, schimbă viteza și intră furtunos în curbă, în “Triunghiul Bermudelor” terestru, spațiul unde toți cei vii, supraviețuitorii accidentului și cei care și-au dat acolo ultima suflare, conviețuiau împreună pentru totdeauna. Era locul care a adus un destin tragic, familiei sale și multor altora. Radu simți cum lacrimi de sudoare i se revarsă pe față,cum fiori reci îi străbat întreg corpul...


    Cornelia Păun Heinzel : Curba destinelor - Partea întâi        
    Radu răsuci volanul, schimbă viteza și intră furtunos în curbă, în “Triunghiul Bermudelor” terestru, spațiul unde toți cei vii, supraviețuitorii accidentului și cei care și-au dat acolo ultima suflare, conviețuiau împreună pentru totdeauna. Era locul care a adus un destin tragic, familiei sale și multor altora. Radu simți cum lacrimi de sudoare i se revarsă pe față,cum fiori reci îi străbat întreg corpul... - Radu ! Radu ! Ce este cu tine ? îl întrebă o voce feminină speriată. Ce ai visat ? - Nimic ! N-am visat nimic ! spuse el cu voce groasă, trezit în sfârșit, din somnul său adânc. - Dar erai agitat, speriat, dădeai din mâini. Ai și spus ceva, spuse Marina, soția. - Am avut un coșmar ! Ca de obicei! răspunse Radu. Și cred că este târziu. Trebuie să mergem la școală.Oi fi eu director, dar tot trebuie să mai trec pe acolo !    Clădirea școlii era foarte aproape de locuința sa. Ajungea în zece minute. Acolo, Radu avu o idee magnifică: ”Trebuie să fac inspecții la noile venite - la bruneta de matematică și la blonda de biologie. Ele cu siguranță nu-mi vor scăpa din brațe. Ieri am făcut o greșeală. Dar nu o voi repeta. Am trimis toți profesorii și elevii acasă, seara, la ultima oră, să rămân singur, în școală, numai cu noua profesoară de fizică. Ufff ! Ce-mi place blonda ! Mai ales că nu cedează așa ușor ! La mine, nu prea se întâmplă așa ceva ! Aaaa ! Se lasă greu ! Dar mi-a stricat un plan atât de bun cumnatu-meu ! Parcă ar fi știut ! A picat exact în momentul, în care o chemasem pe femeie la mine în birou. Doream întâI să o sperii, să o cert, apoi să o invit la un pahar de tărie, că doar am dulapul plin de așa ceva! Și apoi.... intră Florin, fratele nevesti-mii. A trebuit să purtăm toți trei discuții foarte, foarte serioase”.           
       “Merg întâi la brunetă. Pare a fi mai focoasă decât cealaltă. Și-i joacă ochii în cap, ca niște cărbuni încinși! Cu ea va fi cu siguranță mai ușor !”.              
    Radu intră la ora tinerei femei. Și avu timp destul să-i contemple picioarele lungi, extrem de lungi și subțiri, părul lung, negru, ondulat, buzele roșii, cărnoase din vârful boticului ei drăgălaș. O chemă apoi pe profesoară, la el în birou. - Nu prea sunt mulțumit de ceea ce faceți, o mustră el cu glas tăios. Trebuie să munciți mult mai mult ! Am pretenții mari de la dumneavoastră ! Aveți potențial. Și o măsură intens cu privirea, pe care și-o plimbă cu tupeu, de-a lungul corpului femeii. Pentru mine, aici, la școală, nu e de ajuns ceea ce faceți acum ! Dar, nu serviți un păhărel ? o invită el, schimbând timbrul vocii, într-unul plin de bunăvoință.         
    Și Radu deschise dulapul său înalt, burdușit cu sticle și sticluțe de toate formele și dimensiunile, pline cu băuturi alcoolice, de calități diferite. - Serviți, este bun lichiorul, un pic dulce ! O să vă placă cu siguranță ! Și-i întinse tinerei femei paharul, așezându-se cu fundul, pe porțiunea de masă din dreptul acesteia. O pătrunse adânc cu privirea și stărui un pic.        
    Tânăra se înroși și se fâstâci. Iar Radu începu să se joace ștrengărește, cu o buclă de-a ei. Se apropie încet, încet și o sărută delicat. Fata nu se opuse deloc, ceea ce îl făcu pe bărbat să continue cu curaj. O sărută mai aprins, îndelung, în timp ce mâinile începură să i se plimbe cu ardoare, pe corpul acesteia, dezvelind haotic părțile atinse. În câteva minute femeia era goală
    . Era mijlocul zilei. Radu ieși cu mașina în șosea. În față, mergea profesoara de fizică.    
    - Nu veniți cu mașina ? Vă duc eu până în oraș, o invită Radu politicos. Femeia dintr-un prim impuls ar fi acceptat. Ar fi sosit mai devreme acasă... teoretic. Dar își aduse însă aminte, ce îi povestise mama sa, profesoară, fostă colegă cu părinții lui Radu, despre accidentul făcut de tatăl acestuia, cu doi prieteni ai săi, care au fost victime. “Nu, nu vreau să ajung pe lumea cealaltă ! Mai bine aștept autobuzul ! De ce să mă grăbesc ?” își spuse ea, și refuză politicos, speriată că bărbatul, ar putea să nu-i accepte refuzul. Din spate, veneau agale tinerele profesoare de matematică, biologie și geografie. “Cred că astea or să vină sigur cu mine, în mașină” își spuse bărbatul și repetă invitația. Presupunerea i-a fost confirmată imediat. Femeile acceptară încântate și urcară repede în autoturism, extaziate că însuși directorul lor, le conduce pe drumul spre casă.
     Radu demară zgomotos, mândru și sigur pe el. Nu pleca la drum singur ! Circulă cu viteză pe șoseaua spre Brașov. În dreapta sa, visa romantic tânăra profesoară de matematică, cea înaltă, subțire, cu părul negru, lung, spiralat în bucle inelare. În spate, se așezaseră noile profesoare de geografie și biologie, micuțe, emoționate că le invitase domnul director, să le ducă cu autoturismul său propriu, în oraș. 
    Bărbatul băuse ca de obicei, câteva păhărele de tărie. Dulapul său de director totdeauna era ticsit de sticle, sticluțe, clondire de diferite mărimi, forme, pline cu alcool, majoritatea de slabă calitate. “Tărie să fie !” gândea Radu. Patima băuturii o moștenea de la tatăl său, cu care semăna ca două picături de apă. Și el a fost director la școala din sat. Acum însă, satul a devenit comună... Ochii bărbatului fugiră involuntar către picioarele lungi ale tinerei femei, aflate în dreapta sa. Privirea alunecă languros de la vârful picioarelor, în sus, tot mai sus... „Iată, curba mortală în care-a făcut tata accidentul și pe care am visat-o azi-noapte”, își spuse Radu. „Și eu beau, dar nu o să fac niciodată accident ! Ce mare necaz ne-a făcut tata, mie și mamei ! ”. Ochii săi urcară apoi hulpavi, de la vârfurile ascuțite al pantofilor până ajunseră la marginea fustei scurte a femeii și mai sus, mai sus. Apoi, îi apărură imaginile întipărite în minte, de la prânz, imprimate puternic în memorie. Partida de sex sălbatic cu tânăra profesoară, în cabinetul său de director, i-a dezvălui lui Radu cele mai tainice, mai intime locuri ale profesoarei... doar a băut și ea vreo două păhărele de votcă. Le acceptă în urma insistențelor sale. “Fetele din ziua de azi... sunt complet pe placul meu... la băutură și la sex sunt totdeauna disponibile... a fost bună, bună revoluția”, gândi fericit Radu. “Dacă n-ar fi existat, aș fi fost și acum muncitor necalificat, la Canalizarea orașului, poate chiar toată viața” . Tânăra profesoară gândea încântată: “O făcea cu directorul ! Își aranja astfel viitorul ! Și urma să-i fie bine și de acum înainte! Iar Radu, arăta atât de bine... nu mai întâlnise printre colegii săi de facultate sau printre profesori, vreunul ca el ! Am văzut eu de la început, că mă place cel mai mult, dintre toate ! Dacă n-ar fi existat nesuferita de nevastă-sa ! Ce o fi găsit la ea? Are o figură cam ștearsă ! Nu are nimic deosebit”. Directorul Chiverniseală era un bărbat înalt și frumos, cu structură atletică și păr negru, cârlionțat, cu nasul mic, cu vârful îndreptat puțin în sus, gură mică, cu buze cărnoase, trăsături care îi dădeau un aspect ștrengăresc și copilăresc în același timp. Și în timp ce se gândea visător, aducându-și aminte de recenta escapadă, în față apăru deodată un tir. Radu se sperie atât de tare, încât scăpă volanul mașinii. Pierdu complet controlul autoturismului și lovi cu putere mărul aflat la marginea drumului. Același pom de care se tamponase și tatăl său, cu ani în urmă. Și în aceeași curbă, unde avusese acesta accidentul ! Auzi o bubuitură puternică, simți o durere groaznică și nu mai reuși să se miște. Văzu apoi, ca prin ceață, alături, buclele inelate, negre ca pana corbului ale tinerei profesoare, care pluteau haotic într-un lichid gros, de un roșu intens. Rochia ei albă, mulată pe corpul suplu, părea o pictură impresionistă. În spatele lor, celelalte două tinere stăteau încremenite. Se auzi apoi sirena salvării și oamenii cu veste portocalii deschiseră cu greu, ușile blocate ale autoturismului. Radu simți cum niște mâini puternice, îl iau și-l pun pe o targă. 
    - Șoferul este viu ! Mai trăiește încă ! strigă unul dintre ei. Medicul salvării luă mâna tinerei fete, aflate lângă șofer pe “locul mortului” și-i cercetă pulsul. 
    - E moartă ! Nu mai avem ce-i face ! spuse el. Spatele mașinii era puternic contorsionat de impactul neașteptat. Bietele tinere, nu mai aveau nicio șansă. - Ne trebuie o mașină de descarcerare ! Altfel nu le putem scoate ! Nu cred că au scăpat cu viață, după cum arată ! se auzi o voce.
     - O să vină o mașină în zece minute, răspunse un băiat. Doi bărbați îl deplasară pe Radu cu targa. “Să încerc să fiu conștient, să nu-mi pierd cunoștința, să nu mor”, gândi bărbatul și apoi firul gândurilor sale s-a întrerupt brusc. Se trezi, după ceva timp, pentru câteva secunde. Era întins pe un pat metalic de spital. În jurul său, persoanele se aflau în stare de inconștiență. În apropierea sa, totul era alb. “Oare ce s-a întâmplat ?” se întrebă Radu. Și adormi din nou, adânc, cufundându-se în misterioasa lume a viselor.

    Tatăl lui Radu, Gică, avea ca și fiul său, două slăbiciuni majore: băutura și femeile. Erau moștenire de familie, din tată-n fiu. Amândoi iubeau femeile brune sau roșcate, blonde sau șatene, slabe sau grase, înalte sau mignone. Cei doi bărbați erau veșnic atrași de universul feminin. Și amândoi au avut norocul de a avea soții, îndrăgostite până peste cap de ei, care să le accepte și să le înțeleagă aventurile amoroase. Escapadele le-au creat dintotdeauna neplăceri amândurora, mai mari sau mai mici. Iar nevestele lor erau cele care sufereau în tăcere. La fel și amantele. Căci dragostea pentru ei era mai puternică decât orice. Băutura a fost însă cea care le-a adus necazurile în familie. Într-o zi, tatăl său, Gică Chiverniseală, își luase în autoturism prietenii, amândoi profesori la Universitate. Și într-o curbă spre sat, când veneau din Brașov, scăpă controlul volanului. Mașina intră rapid într-un pom, de la marginea șoselei. Gică s-a ales cu un traumatism cranian grav, dar cei doi profesori universitari își dăduseră duhul pe loc. Bărbatul a fost condamnat atunci, la mulți ani de închisoare. Activitatea sa la securitate, ca turnător, nu l-a ajutat deloc. Legea era respectată. Era aceeași pentru toți. Soția sa Lina, a trebuit să plătească pagubele familiilor celor decedați - pensiile alimentare pentru copiii acestora. Dar Radu, fiul său, a fost cel mai afectat. Nu mai era fiul directorului din sat, cel iubit de toate femeile. Atât de mult l-a marcat totul, încât nu a mai vrut să învețe. S-a înscris și a dat admitere la liceul “Unirea”, la profilul uman. Dorea să-și urmeze tatăl, care era profesor de geografie. Și bineînțeles că a picat cu succes. A luat nota doi ! Lina, mama sa, tare s-a mai supărat. După necazurile cu soțul său, cu băutura și femeile, apoi cu accidentul de mașină, după atâtea sacrificii pe care le făcuse, nici fiul său nu-i aducea bucurii. Doar pentru el îndurase atâtea... „Când era gravidă cu Radu”, își aduse aminte Lina, „Gică umbla cu Mia, o femeie oacheșă din sat”. Lina era și ea la fel de măslinie la ten. „La ce-i mai trebuia Mia ?”, gândea femeia necăjită. „Dar așa era felul lui Gică. Îi plăcea schimbarea !”. Săraca Lina, a stat tremurând în iarba înaltă din curtea femeii, să-și aștepte bărbatul ieșind din casa acesteia. A stat toată noaptea, în aerul rece, tăios. Înghețase toată ! Dar Gică merita tot sacrificiul ! Bărbat ca al ei, mai rar de găsit ! Îi era frică, să nu-l piardă de tot ! Să-l fure Mia. Când zorii zilei s-au ivit timizi, a deschis ușa casei și Gică. Atunci Lina a ieșit din tufe. - Ce faci Gică, aici ? Eu sunt borțoasă și tu îți faci de cap cu muierile de prin sat ? îi spuse femeia tristă. Bărbatul văzu roșu în fața ochilor. - Ce cauți tu, aici, Lina ? se răsti el furios. Ce, ai înnebunit ? Sunt bărbat, ce vrei de la mine ? Și o lovi peste față puternic, cu palmele. Apoi îi trase niște picioare în pântecul umflat.               - Ce, n-am voie să mă distrez și eu ? continuă bărbatul răstit.                   - Aoleuuuu, Gică, lovești copilul ! se văicări sfâșietor Lina. Gică însă îi mai trase nervos câteva picioare, apoi se opri și plecă țanțoș spre poartă. „Măcar mi-a spus că numai se distrează, deci nu mă părăsește. Tot al meu este !”, gândi fericită femeia. Lina era o dură de felul său, dar cu Gică devenea moale ca o cârpă. Ce făcea dragostea din ea ! Tatăl ei, Lică Spoitoru, făcea vase de aramă și le vindea prin sat. Mama sa, Piranda, murise la naștere. Așa că Lina, se învățase de mică, cu vitregiile vieții. Ambițioasă și dârză, era o fiică demnă din popor, așa cum cerea partidul comunist de la putere. De aceea, a fost remarcată imediat de activiștii din sat. Iar unul dintre ei, a chemat-o imediat în biroul lui: - Lino, tu, nu vrei să lucrezi pentru noi ? Ești femeie de-a noastră, harnică și ambițioasă. Poți ajunge departe, dacă ne ești loială ! - Bine, dar ce trebuie să fac ? întrebă Lina interesată. 
    - Trebuie să spionezi dușmanii de clasă! Bogații! Ne spui ce fac, ce spun... Femeia a fost de mică, obișnuită cu lipsurile. „Ce mult, îmi va plăcea să pârăsc, pe cei care-o duc și au dus-o întotdeauna bine ! Nu ca mine ! ”, gândi ea.               - Sigur că vreau, acceptă Lina cu foc. 
    - Iar noi, ca recompensă, te înscriem la școala normală ! Să vii învățătoare aici, la noi, în sat ! spuseră bărbații. Vrem să promovăm, numai fete de-ale noastre ! 
    - Dar, eu nu prea am învățat carte la școală, spuse Lina îngrijorată. Nu mi-a plăcut învățătura. Și nici capul, nu știu dacă mă duce la așa ceva ! Ce mă fac ? 
    - Nu este nicio problemă ! Cu recomandarea noastră, cu ambiția ta și dacă ne mai ești și fidelă și ne spui ce fac toți cunoscuții tăi, vei absolvi fără probleme ! Este singurul lucru care contează pentru noi ! o încurajară activiștii. Anii trecură repede și Lina se văzu învățătoare în sat, așa cum îi promiseseră bărbații. La școala din sat, îl cunoscu pe Gică, bărbat chipeș. A fost fascinată de el, de la prima vedere. “Un bărbat atât de frumos, n-am mai văzut niciodată”, gândi ea. Și, atunci când acesta o invită la dans, la căminul cultural, acceptă cu plăcere. Lina era o femeie nici prea frumoasă, dar nici urâtă. Era oacheșă, avea un nas mare, o gură mare și ochii bulbucați. Gică însă a plăcut-o. La fel ca pe toate femeile, de care era totdeauna atras – urâte sau frumoase, blonde sau brune, roșcate sau șatene, înalte sau scunde, grase sau slabe. Gică era un veșnic îndrăgostit de o femeie, indiferent cum era aceasta. După distracția de la Căminul cultural, Gică a invitat-o acasă la el. Ce fericită a fost atunci Lina ! Toate lumea era a ei ! Atunci, din prima seară a fost a lui ! I s-a dăruit cu tot sufletul ei iubitor, de femeie. Atracția față de el era atât de mare încât nu-i putea rezista ! Ce-ar fi vrut ea, Lina, un soț ca el ! Dar speranțele sale erau mici. Nu avea nicio șansă cu succesul la femei al lui Gică ! Și, el nu vroia una, ci pe toate femeile cunoscute ! 
     - Nu umbli tu cu Gică ? o întrebă într-o zi activistul Gorun.  
     - Da, nene Gorun, răspunse sfioasă Lina. Apoi, dacă-mi place, nene... ce să fac ? 
     - Da’ de soț, l-ai vrea tu, Lino? o întrebă hotărât bărbatul. 
     - Cum să nu, nene ! Dar, nu cred că Gică se gândește vreodată, la căsătorie...  
    - O să se gândească el, o să se gândească, Lino, dacă îi spunem noi, completă Gorun. 

    Trecură vreo câteva zile de la discuția, ce a avut loc în biroul activistului. 
    - Gică, ești chemat la partid, îl anunță Nuți, secretara școlii. Te caută tovarășul Mămăligă, adjunctul lui Gorun.        Bărbatul plecă imediat, îngrijorat. „S-o fi întâmplat ceva rău și vor să mă certe ? O fi bărbatul vreuneia dintre femeile, cu care-am avut recent vreo escapadă ? M-o fi pârât la partid !”, se frământa el, pe drum. 
    - Bună ziua, tov. Mămăligă, salută Gică. 
    - Bună, domnule profesor. Cum mai merg treburile pe la școală ? Toate sunt bune ?
    - Da, desigur, răspunse bărbatul. 
    - Tovarășe Chiverniseală, glăsui activistul, ai lucrat pentru noi de ani buni și ai dovedit că ești un fiu devotat al partidului. Iar noi te-am răsplătit întotdeauna pe măsură. Te-am ajutat să studiezi geografia la fără frecvență, să o absolvi și să devii profesor în sat. Dar directorul școlii  n-ai vrea să fii ? Că uite, domnul Popa trebuie să iasă curând la pensie ! Și noi, eu cu domnul Gorun, ne-am gândit la tine. Ei, ce spui ?              „Directorul școlii !”, își spuse în minte Gică. „Doamne, de câte ori nu am visat asta. Și să mi se propună acum, așa ceva. Numai în visurile mele, cele mai fantastice, se putea îndeplini așa ceva!”                     - Sigur că da, tov. Mămăligă, răspunse voios bărbatul.                     - Dar, trebuie să faci și tu ceva, pentru asta ! completă funcționarul.         - Spuneți pe cine trebuie să urmăresc ! Doar i-am pârât pe Andrei al chiaburului și pe Mihai al moșierului, de-au ajuns și la pușcărie, spuse Gică.         - Da, dar acum vrem să faci ceva pentru o fată din popor, de-a noastră. Partidul are grijă de ele și de voi, cei fideli nouă și cauzei, explică activistul.                    - Bine ! Și ce trebuie să fac ? întrebă binevoitor profesorul.                    - Bă, tu o știi pe Lina a lui Spoitoru din capu’ satului ?        - Care ? Învățătoarea ? Cea oacheșă, cu părul lung, negru ca pana corbului prins în coc ?        Gândurile lui Gică fugiră imediat la Lina. Doar fusese recent a lui, fără nicio împotrivire.  
    - Da, da, tovarășe Chiverniseală.Spune-mi, îți place fata ? întrebă Mămăligă.
     Gică se gândi puțin buimac. În față, îi apăru chipul cu ten măsliniu al fetei, cu gura mare și nasul lung, cu ochii imenși, puțin bulbucați. “Merge. Nu e de lepădat. Tovarășii de la partid puteau să-mi aleagă, cine știe ce slută de prin sat. Că alții așa au pățit. Lina putea să-i fie chiar nevastă. A fost el, Gică, cu femei mult mai urâte ca ea !”  
    - Da, spuse Gică. În realitate, mie-mi plac aproape toate muierile din sat. Numai pocite să nu fie... ca Tuta lui Zdreanță. = La așa ceva, Gică nu se gândise vreodată, până atunci „Să mă însor... nu prea am chef eu acum, de așa ceva ! Destul am de lucru, cu bărbații iubitelor mele ! Să mai am probleme și cu propria nevastă ?”. 
    - Ce-i Gică, nu te-ai gândit, să te-nsori și tu odată ? Fata-i topită după tine, este harnică și-ambițioasă. Ajungi departe cu ea... și cu noi, dacă o iei de nevastă. Te facem director la școală! Te așezi și tu la casa ta și primești și funcția. Ce zici, accepți ? întrebă Mămăligă. 
    - Păi, știu și eu ? spuse Gică scărpinându-se în cap, printre cârlionții negri. Apăi, chiar  m-ați face director ? Cred că mi-ar plăcea mult ! Și s-o iau de nevastă ? șopti, ca prin vis, Gică. 
     -Bine, sunt de acord, confirmă el, cu voce tare.
     - Vezi, că duminica aceasta, la Căminul cultural este mare bal ! E sărbătoarea recoltei ! Vine și Lina ! Acum e momentul prielnic ! continuă activistul cu precizările.         Și astfel deveni tovarășul Chiverniseală directorul școlii din sat. O ducea bine, foarte bine ! Acum, avea parte de mult mai multe femei ! 
     Dar totul a fost minunat, până în ziua fatală, cea cu accidentul. Băuse, ca de obicei, cu cei doi prieteni ai săi, Doru și Nelu, profesori la universitate – și ei tot foști muncitori, pe care partidul îi promovase cu succes. Erau toți beți morți. Dar, numai el, Gică era la volan. Acolo, în curba cu ghinion, se întâmplă totul. Nelu și  Doru trecuseră imediat în lumea celor drepți. Doar el a fost singurul, care mai trăia după impactul cu pomul, de pe marginea drumului. Scăpase cu viață, dar nu și de pedeapsă ! Îl aștepta pentru mulți ani închisoarea ! Toată activitatea sa intensă la Securitate, nu mai îi era de folos acum. Nu a putut face nimic, să păcălească legea. 
    Lina a trebuit să plătească pensie copiilor celor decedați. Femeie dură, a rezistat eroic. Nu era ea învinsă cu așa ceva. Și dragostea ei pentru Gică o făcea să lupte mai mult. Ea a rezistat cu tărie, dar Radu, fiul lor a fost cel mai afectat. Din băiatul directorului școlii din sat, a ajuns fiul pușcăriașului, al ucigașului. S-a ocupat Lina de el, a făcut eforturi financiare și l-a meditat pe Radu la „Limba română”, să intre și el la liceu, la „Unirea”, la secția de filologie. Radu însă nu se ținea de învățătură. Pică cu brio. Obținu un doi de toată frumusețea. Cu nota aceasta a fost repartizat la clasa cu profil textil, a aceluiași liceu, cu toți cei care obținuseră note de unu și doi la concursul de admitere. Dar absolvi totuși Liceul “Unirea”, chiar dacă profilul nu era cel dorit. Partidul îi oferea o șansă !
     La terminarea liceului, trebuia să se angajeze neapărat, dacă nu devenea student, că așa spunea legea. Putea, după aceea, să încerce să urmeze o facultate, la fără frecvență. Dar, pentru a realiza așa ceva, trebuia să învețe, nu glumă. Iar lui Radu nu-i ardea de învățătură.
     Băiat frumos, înalt, cu structură atletică, cu ochii mari, negri, brunet, cu părul cârlionțat, Radu era preocupat, ca și tatăl său, numai de fete și băutură. 
     Lina reuși prin cunoștințele sale, să-l angajeze pe tânăr, ca muncitor necalificat la Regia de canalizare a Brașovului. Apoi a fost cooptat ca turnător la Securitate.
    Veni însă curând, ziua fericită pentru el, când avu loc Revoluția. În sat nu a fost nicio mișcare, nu s-a tras niciun glonț. Dar, fiind colaborator al Securității, Radu a fost imediat primit în rândurile Frontului Salvării Naționale al comunei. A primit și diplomă de revoluționar, ceea ce îi aducea pe lângă foarte mulți bani, numeroase alte avantaje. A fost promovat imediat, într-o funcție de conducere administrativă. Și primi gratuit o casă săsească imensă, părăsită de sașii care emigraseră în Germania. Tatăl său, Gică, a fost și el eliberat curând din pușcărie, pe motiv că a fost închis ca oponent al regimului. Tot ca obidit de dictatură, a primit și el, ca și fiul său, pensie. Ieșind din închisoare, Gică a luat contact cu foștii săi colegi de la Universitate, care acum erau profesori universitari la “Facultatea de Geografie” și îl recomandă pe fiul său, pentru a fi admis la Universitate. Tot cu ajutorul lor, dar și cu bani, reuși Radu să promoveze examenele și să-și obțină chiar diploma de absolvire. Profesorilor le era milă de suferințele, de care a avut parte tânărul, datorită accidentului tatălui său. Cu diploma în mână și cu niscaiva bani, Radu primi facil conducerea școlii din sat, post deținut de tatăl său, cu mulți ani în urmă. Funcția îi aducea numeroase beneficii, căci profesorii trebuiau, în noua orânduire, să-și plătească posturile. Și el profita din plin, de acest lucru, chiar și de terenurile agricole ale subalternilor săi, mai precis de recoltele acestora. Le făcea dispărute peste noapte și nimeni nu putea spune nimic. Cu toate că știau cine se ocupă de ele, nu puteau face nimic. Dacă ar fi reclamat, nu s-ar fi rezolvat problema, doar și-ar fi făcut lor, mai mult rău. Ambițioasă de fel, Lina nu se mulțumi numai cu atât. Schimbă în valută toți banii deținuți și plăti fiului său, postul de inspector școlar. A oferit atât de mulți bani, încât șeful cel mare hotărî să-l pună pe Radu inspector, chiar pentru două discipline – nu numai pentru geografie, ci și pentru religie. Chiar dacă Radu nu avea studii în acest domeniu. Cu șpagă, orice este posibil ! Astfel, postul era mult mai profitabil, în primul rând pentru că era o disciplină nou introdusă în planul de învățământ și trebuiau angajate noi persoane, care doreau să-și plăteau cu vârf și îndesat posturile de profesori. În plus, mai existau și preoții, împreună cu soțiile acestora, care și aveau bani, să dea mită. Doreau și ei săracii, să-și întregească veniturile, cu banii luați pe niște ore în învățământ ! Așa că, Radu se îmbogăți rapid și recuperă urgent banii dați pe postul de inspector. Pe lângă bani, bineînțeles, avea parte de la fețele bisericești, permanent, de sticle cu băuturi alcoolice, de toate tipurile, pe care preoții le primeau la nunți, pomeni, botezuri. Iar de la femei, de aventuri erotice. Familia își revenise pe deplin. Era ca în vremurile ei bune. La școală lucra acum, din nou, și Gică, ca profesor alături de Lina. O noră își mai dorea ea, pentru a fi pe deplin fericită ! ”Poate așa, Radu va mai lăsa băutura și femeile”, gândi ea. ”Să nu facă cumva și el vreo boroboață, ca Gică ! ”- Căută ce căută Lina și gândi într-un sfârșit, că cea mai potrivită pentru fiul său ar fi fiica secretarei, femeie singură, fără bărbat, de la școala din comună. Înainte de revoluție, fata lucra la C.A.P., ca muncitoare în agricultură, căci absolvise Liceul Agricol din Prejmer. Acum însă,după revoluție, locurile la facultăți crescuseră exponențial, ca ciupercile după ploaie. Fata se hotărî să facă “Colegiul pentru institutori” de la o Universitate privată. „Ca învățătoare în sat, Marina era tocmai potrivită pentru Radu”, gândi Lina. Nunta avu loc imediat. Și din darurile primite, în special de la subalterni, tinerii își cumpărară un Audi. În lunile următoare, Marina rămase însărcinată și născu o fată. Lina a fost cea care se bucură cel mai mult să aibă o nepoată și să vadă că fiul ei s-a așezat, în sfârșit, la casa lui. Radu era însă identic Gică, tatăl său. Marina nu-l făcu deloc să se liniștească, să nu mai umble după alte femei, în special după profesoarele ce-i erau subalterne și care-l tentau atât de mult. Iar din patima beției nu era nicio șansă să-l scape vreodată ! 

     Radu se trezi pe patul de spital. Lângă el, stăteau îngrijorate Marina, soția sa și Lina, mama sa.  
    - Bine că ți-ai revenit, dragul meu, exclamă Lina bucuroasă.
     - Dar, colegele mele, profesoarele ? întrebă dezorientat Radu. - Celelalte pasagere ? întrebă Marina. Nu a supraviețuit niciuna. Numai tu ai avut noroc, iubirea mea ! Și se gândi fericită „Ce bine că am scăpat de ele ! Ce, vroiau să mi-l fure pe Radu al meu ?”. Epilog Radu nu a făcut închisoare, în urma procesului. A dat ceva bani, dar a meritat pe deplin. A scăpat basma curată. „Bine că n-am pățit ca tata !” gândi bărbatul. “Dar atunci erau alte vremuri. Puteai să fii în funcție mare de partid, să fii mare securist, dar dacă făceai vreo infracțiune, erai pedepsit la fel ca oricare cetățean de rând. Acum însă e democrație ! Dai bani din plin și scapi, indiferent ce faci... poți să furi, poți să ucizi... dacă ai lucrat pentru Securitate, ai participat și la Revoluție, ca mine și ai și dai bani la greu, la cine trebuie, rezolvi totul, nu ca în epoca socialistă...” 
    Totuși, pe Radu Chiverniseală la “Inspectoratul școlar” nu l-au mai ținut în funcție. Nu din cauza accidentului ! Ci pentru că a venit unul cu pile mai mari, cu bani mai mulți și mai corupt decât el. A ajuns însă, Radu, din nou director, la școala din sat... la fel ca tatăl său. Apăru însă problema, că elevii erau tot mai puțini în sat, numărul claselor scăzuse și orele de geografie dispăreau și ele vertiginos. Rămânea Radu fără catedră ! Rezolvarea veni însă, de unde nu se aștepta.
    "
    Associated Topics

    Biblioteca Babel


    Asymetria si Dan Culcer va recomanda





    Enciclopedia României

    Blogul ideologic. Titus Filipaș

    Ioan Roșca
    Contrarevoluția din România. O cercetare

    Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi

    Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor

    Revista Verso



    Geovisite

    Revista NordLitera

    Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine

    Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română.
    Etimologii. Resurse lingvistice

    Azi

    Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi.

    Societatea de maine

    Daca nu acum, atunci cînd?
    Daca nu noi, atunci cine?

    S'inscrire a Societatea de maine
    Intrati in Societatea de maine
    Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
    Inscriere : fr.groups.yahoo.com
    Se dedica profesorului Mircea Zaciu

    Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
    Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
    Nicolae Iorga

    Sondaje

    Descrierea situatiei din România

    este exactã
    nu este exactã
    este exageratã
    este falsã
    este exactã dar nu propune soluții
    este exactã dar nu existã solu&#



    Rezultate | Chestionar

    Voturi 21

    Identificare

    Nickname

    Parola

    Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs.




    copyright Dan Culcer 2008
    Contact Administrator — dan.culcer-arobase-gmail.com
    «Cerul deasupra-ti schimbi, nu sufletul, marea-trecand-o.» Horatiu in versiunea lui Eminescu.
    Responsabilitatea autorilor pentru textele publicate este angajata.
    PHP-Nuke Copyright © 2005 by Francisco Burzi. This is free software, and you may redistribute it under the GPL. PHP-Nuke comes with absolutely no warranty, for details, see the license.
    Page Generation: 0.43 Seconds