Asymetria - revue roumaine de culture, critique et imagination

Modules

  • Home
  • Arhive
  • AutoTheme
  • AvantGo
  • Avertizari
  • Conținuturi
  • Search
  • Submit_News
  • Surveys
  • Top
  • Topics

  • Who's Online

    Exista in mod curent, 18 gazda(e) si 0 membri online.

    Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici

    Cautare în labirint




    Languages

    Select Interface Language:


    Bio-bibliografii: Biografii contemporane : Artur Silvestri
    Scris la Tuesday, February 20 @ 17:48:17 CET de catre asymetria
    Memoria

    Invitatie la portretistica si analiza : pe marginea auto-biografiei scriitorului Artur Silvestri

    Punem la dispozitia cititorilor nostri (auto)biografia scriitorului si animatorului cultural Artur Silvestri. Dupa informatii care nu sunt verificabile acum, numele sau de familie ar fi Târnacop.
    In anii 70-80 a devenit cunoscut nu doar prin cronicile sale din Luceafarul ci si printr-un serial polemic care descria sub o lumina deloc favorabila personalitati ale ziaristicii radiofonice anti-comuniste cum ar fi Monica Lovinescu sau Virgil Ierunca. Nu am la indemina acele texte pentru a le reciti acum, in lumina informatiilor privind activitatea celor mai sus pomeniti, a modului în care a functionat acest post de radio, si nu pot deci emite o judecata asupra adecvarii sau inadecvarii scrierilor cu iz pamfletar pe care Silvestri li le dedicase atunci.
    Sigur este ca unele referinte la carti care circulau sub manta, care erau interzise si care mie mi se confiscasera la vama de intrare in România în 1984, puteau sa-i fie accesibile cronicarului Silvestri de-atunci, si ca el avea voie sa scrie despre ele iar mie mi se deschidea un dosar de urmarire informativa. Am încercat sa discut aceasat chestiune direct cu cel interesat. Nu am avut un raspuns franc.
    Am suspectat atunci acele articole ca emanatii ale manipularilor securiste, asa cum erau fara indoiala cele scrise la adresa lui Paul Goma cu citiva ani inainte, si semnate de Dimos Rendis, chipurile într-un ziar grecesc din care erau reluate în România literara, sau de un preot din Canada. Constatam in acei ani ca la baza amindurora se aflau aceleasi informatii si sintagme insinuante (Paul Efremovici Goma, sot de evreica, fiica de activist de partid, etc.) articole drese in functie de sensibilitatea (imaginara sau reala) legionaroida sau de alt tip a cititorilor potentiali. Avem acum proba în dosarele de la CNSAS ca erau produse de Securitate si strecurate în presa exilului sau prin agenti de influenta sau prin naivi.
    Greu de spus acum - arhivele ne vor ajuta sa aflam asta poate curind- cita manipulare securista si cita convingere, naivitate sau siretenie se ascundea la radacina altor texte similare, printre care cele semnate de Artur Silvestri, Dan Ciachir sau alti colaboratori ai Saptamânii culturale a Capitalei sau ai Luceafarului (din epoca Eugen Barbu).
    Ceea ce este sigur însa, A. Silvestri este o personalitatea complexa si contradictorie, aflata intr-un necontenit proces de adaptare si auto-reforma. Multe dintre frazele cam bombastice ale acestei pseudo(auto)biografii au insa acoperire reala : cele privind organizarea si dotarea unor biblioteci satesti sau mânastiresti, de pilda. Altele ne sunt suspecte: titlurile sforaitoare universitare. Nu doar noua, fireste. Ceea ce ne indeamna sa punem în linie, "piratînd" textul din una din multiplele reviste on-line pe care Artur Silvestri le-a lansat recent pe Internet, este sentimentul ca trebuie clarificata de urgenta situatia. Ori Artur Silvestri este un escroc si un fost agent de influenta al Securitatii ceausiste, reciclat, ori unul dintre aceia care, navigator in apele tulburi ale vremilor in care ne-a fost dat sa ne ducem vacul în acel traftir care se numea România, a reusit sa faca, sub acoperiri diverse si cu haraciul platit catre stapânire, lucruri bune sau chiar foarte bune.
    Cei care au avut ocazia sa lucreze cu Artur Silvestri în zone pozitive sau care au fost direct sau indirect lezati de activitatile sale inavuabile, pot acum sa se exprime. Vom încerca si noi sa o facem în momentul cînd textele de care aveam nevoie ne vor fi la îndemîna, fiindca detestam sa ne exprimam din auzite, dupa zvonuri si dupa o memorie care poate sa nu fie fiabila.
    Victima sau erou al manipularii, Artur Silvestri este o persoana suficient de interesanta, pentru curiozitatea mea portretistica, ca sa merite sa o punem în lumina cît mai cruda a memoriei reale si multiple, pentru a evita sa facem sa planeze suspiciuni la infinit si/sau sa ignoram complexitatea sociala si tensiunea morala a lumii care ne-a inghitit tineretile si maturitatea.
    Artur Silvestri a avut o intiativa pentru care, în orice caz, îl felicit si îl invidiez : editarea unor eviste on-line care reiau titlurile unor mari publicatii românesti. Samanatorul, Arhiva româneasca, Boabe de grâu etc. Ele pot fi citite pe Internet de cîteva saptamâni. Aceste publicatii nu au destui colaboratori, aceleasi nume sau aceleasi texte se transfera de la revista la alta. Unele texte sunt amatoristice. Prezentarea altora este excesiv de binevoitoare, fara acoperire. Dar daca vom cerceta sine ira et studio continutul revistelor, vom cântari sensul actiunii lui Artur Silvestri si referintele sale valorice ( cu citeva notabile exceptii, solide) s-ar putea sa vedem o linie de forta care merita sa fie sustinuta. Si atunci, lasam la o parte prejudecatile sau suspiciunile? Sau le pâstram încercînd sa le analizam inainte de a decide?
    Mi-e greu sa citesc cu bunavointa (printre referintele silvestriene) operele unor insi pe care i-am considerat multa vreme niste impostori, ca Paul Anghel sau Paul Everac. Le-am cunoscut dramaturgia, am si scris despre ea. Produse fatarnice si gongorice. Conformiste chiar, daca nu as sti ca erau adesea cenzurate, interzise. Valoarea literara mediocra, temele si unghiurile de atac adesea non-conformiste. Dar as risca o relectura doar pentru a evita sa aruncam la gunoi posibile valori de care, în penuria generala prin care a trecut, sub un veac de colectivitate si de singuratate, Romania ar avea poate nevoie.
    Asteptam comentariile, marturiile, atacurile, ba chiar demascarile. Asteptam chiar si …provincia. Cu probe însa, cu lucruri traite si nu doar auzite, nu cu palavre.
    Si, în fine, putem organiza o discutie temeinica despre "protocronism", caruia Artur Silvestri i-a fost si îi este herald, acum cînd manipularea înaltului activist de partid Eugen Florescu si a altor securo-ceceisti nu mai poate avea efect, cînd textele lui Edgar Papu nu mai pot fi considerate doar penibile produse ale senectutii si ale propagandei nazional-comuniste.
    Dan Culcer

    P.S. Închei cu un post-scriptum pentru a semnala disparitia misterioasa a unui scriitor si critic literar respectat de unii si deloc iubit, adesea hulit si ponegrit : Marian Popa. Îi somez pe cei care stiu ceva sa ne comunice informatia. Dupa aparitia monumentalei sale Istorii literare si a câtorva volume de literatura si de polemica literara, Marian Popa nu mai raspunde la telefonul obisnuit din Germania, scrisorile adresate lui sunt returnate expeditorului. Sa se fi sihastrit, sa se fi mutat pe insulele vreunui Ocean Pacific spre pacificare si levitatie, ca Doctorul Honigberger? Nimeni nu stie nimic si sunt poate unicul literat care pune aceasta întrebare în scris. O pun fiindca mi se pare anormala tacerea în jurul operei si persoanei sale. Daca Marian Popa se vrea liber si uitat, e dreptul sau, dar cultura româna nu are dreptul sa-l inmormînteze într-o penibila si invidioasa tacere. D.C.



    Biografii contemporane : Artur Silvestri

    Sursa : Autobiografia lui Artur Silvestri

    Scriitor român, istoric al civilizațiilor, promotor cultural, editor, fondator al consultanței imobiliare în România, întemeietor de organizații culturale și cetățenești, Artur Silvestri este o personalitate cu activitate enciclopedică.
    Născut – 1953, într-o familie de negustori aromâni (din partea mamei) și de boieri olteni, din familia Iancu Jianu. Strănepot al Mitropolitului Tit Simedrea, ultimul mitropolit al Bucovinei (1945) izgonit de pe scaunul mitropolitan de la Cernăuți de invazia rusă din aceea vreme.
    Studii filologice la București); specializare în arheologie (Italia) și istoria culturii (Sorbona, 1979). Doctor în Litere – “Trinity Bible Research Center”, University of Madras, India (1992); Doctor honoris causa la Institut d’Estudis Historics Medievals de Catalunya – Barcelona, Spania.
    Debut în literatură – 1972. Cronicar literar Luceafărul (1975 – 1989), Actualités Roumaines (1981 – 1984), Romanian News). Contacte strânse, în anii “70, cu mari scriitori și artiști români din toată lumea, corespondență cu Mircea Eliade, G. Uscătescu, Nicolae Baciu, Paul Lahovary, Luki Galaction, Léon Negruzzi, Ioan I. Mirea, Ștefan Baciu.
    Adoptă, încă de la început, ideea culturală de “protocronism”, pe care nu a repudiat-o niciodată; inițiator, alături de Mitropolitul Nestor Vornicescu, al cercetărilor privind “Literatura proto-română” (după 1984); descoperitor al scriitorului proto-român Martin de Bracara (sec. VI e.n.) și al operei literare, în limba greacă, a voievodului dobrogean Ioancu (sec. XIV). Descoperitor al jurnalului inedit al scriitorului francez, de origină română, Pius Servien (1979),pe care l-a editat partial. S-a constituit din punct de vedere intelectual în preajma unor mari personalități, din “Generația Veche”: arheologul Dinu Adameșteanu (Italia), pictorul Mirea (Franța), arhitectul Constantin Joja, etnologul Romulus Vulcănescu, istoricul culturii Edgar Papu, slavistul I.C. Chițimia. Acțiunea sa culturală este proeminentă încă din anii ‘80 ai secolului trecut. A inițiat, la revista “Luceafărul”, proiectul “Noii geografii literare” în vederea stimulării creației locale și regionale și, deopotrivă, pentru descentralizarea culturală; efectele acestei idei au fost puternice și durabile. Ele s-au resimțit în epocă dar mai ales ulterior întrucât au creat o ipoteză de mediu cultural ideal, sustras gândirii monopoliste și acelei presiuni cu caracter de dogmă care astăzi este denumită “corectitudine politică”.
    Abia în deceniile următoare,”noua geografie a literaturii” s-a putut fructifica, prin apariția hotărâtă a multor grupări și publicații regionale și chiar a unor idei și inițiative doctrinare cu conținut specific. Scriitorul a păstrat această concepție până astăzi, când o enunță în formula care a devenit proverbială, prin care îndeamnă creația să se manifeste potrivit cu materia proprie a fiecărui creator: “Să înflorească o mie de flori”. El ilustrează în calitate de reprezentant și, în bună măsură, ideolog, curentul literar denumit în epocă “luceferism”, o combinație de tradiție autohtonă, etnologie și spiritualitate deopotrivă creștină și arhaică. Acesta a fost considerat de “pseudo-elita “acelei vremi- care și-a păstrat privilegiile și monopolul ideologic și în perioada recentă- ca o manifestare cu conținut “reacționar” si “paseist”, ostil “progresului” cultural deși “recursul la tradiție” ca experiență fundamentală, verificată, situa “luceferismul” în continuarea “direcției naționale”, a “regionalismului creator”, a “Daciei Literare” și a “Generației de la 1930”, într-un spațiu de prezent continuu, care se regăsea deopotrivă la “basarabenii” contemporani cu el dar și la intelectualii interbelici, rămași activi.
    Multe din noțiunile doctrinare ce definesc această orientare “indigenistă” (asemănătoare cu acelea din culturile “tiers-mondiste”, mai ales sud-americane) îi aparțin. Acum, Artur Silvestri vorbește despre “revolta fondului neconsumat”, anunțînd o creație ce recuperează etape și straturi de tradiție rămase ne-exprimate complet; definește “orto-geneza” literaturii române în maniera unei directive interioare, cu caracter endogen și entelehial; descrie “universalitatea de esență” care ar însemna creație cu valoare universală indiferentă la difuziunea imperială, ce se produce prin acculturație; încurajează creația de idei literare noi și specifice, urmând pe G. Călinescu, Lucian Blaga, Nicolae Iorga și V. Pârvan, “apostoli” ai originismului literar românesc. Ideea însăși de “originism” s-a configurat în acea perioadă deși a căpătat un cuprins teoretic în anul 2005, odată cu apariția celor două cărți care încearcă să-l defineasca (“Pentagramma” și “Semne și peceți. Șapte lecții despre originism”).
    Modul de a înțelege cultura și universul valorilor devine treptat o varietate a răspunsului ortodox deși autorul susține că reprezintă spiritul getic, anterior creștinismului;scriitorul insusii spune ca “este ortodox fiindca este get“. Această înțelegere a lumii în cicluri lungi și prin procese modelatoare enigmatice, la limita supra-sensibilului, îi impune o înclinație neobișnuită către “Istorie” și “Timp”. Aceasta va fi susținerea doctrinară a câtorva din cărțile cele mai pătrunzătoare din această perioadă, cum ar fi “Genius Loci. Fabula Căii Singuratice”(2006) și, mai ales, “Arhetipul Călugărilor Sciți”(2005), un breviar de istorie culturală autohtonistă, a cărei carieră internațională a fost fulminantă.
    În 1987, la sugestia lui Nestor Vornicescu, a reușit să adune mai mulți savanți de prestigiu în cadrul Grupului pentru istorie alternativă, un colectiv independent de cercetători ai istoriei vechi, din care au făcut parte I.C. Chițimia, Pandele Olteanu, Virgiliu Ștefănescu – Drăgănești, Paul Tonciulescu, David Popescu etc. “Grupul pentru istorie alternativă” a elaborat o lucrare monumentală “Daco-Romanica. Studii privind cultura română în epoca etnogenezei”, rămasă inedită, alături de alte cercetări privitoare la scrierile străromâne, “Biblia goților” și alfabetele necunoscute din România. În aceiași perioadă, s-a implicat în sprijinirea cercetării “Codex Rohonczi”, contactând-o pe curajoasa cercetătoare Viorica Enăchiuc, care, la jumătatea anilor 80 din secolul trecut, începuse o ambițioasă traducere a misteriosului manuscris “carpatic”, pe care o va putea edita după aproape douăzeci de ani de la inițiere. Toate aceste inițiative au arătat că Artur Silvestri se manifesta de timpuriu ca un creator de tematică și de directivă culturală, adoptând o manieră de lucru lipsită de prea multă vizibilitate dar care se descifra, de către observatorul atent, încă de la vremea aceea.
    Creator de publicații culturale în 1990, în calitate de director redacțional al “Fundației Europene Drăgan”, a re-editat și condus) publicațiile Națiunea, Dacia literară și Mileniul III; sunt, însă, încercări eșuate de a re-crea o direcție “specificistă”, însoțită de componenta socială și națională în spațiul acreditat de tradiție, incompatibile cu perioada convulsivă când acestea s-au produs. Totuși, istoria ideilor sociale și culturale românești va consemna, în locul meritat, tentativa de renaștere a “direcției de la Dacia literară”, definită programatic în chiar primul număr al seriei apărute în anul 1990.
    Apreciat, încă din anii ‘80, ca o personalitate cu preocupări și realizări enciclopedice, Artur Silvestri a editat, de asemenea revista “Lumina Creștină” (1991) , intitulată “primul magazin bisericesc pe înțelesul tuturor”, un adevărat model pentru o publicație tradițională populară și pătrunzătoare, incomodă pentru grupurile “intelectualiste” din Biserica Ortodoxă și, ca atare, înlăturată de pe scena publică. Începînd cu 1992, el se retrage pentru aproape zece ani într-o meditație voluntară pe care o compară cu inițierea lui Zalmoxis, înțelept și predicator al Geților din antichitate, si nu mai publica nimic.
    Revine la suprafața vieții publice în 2002, ca promotor de proiecte culturale, sociale și ecologice, puternic impregnate de un caracter spiritualist și atașat Tradiției. Artur Silvestri a lansat, de asemenea, mai multe programe culturale, dintre care “Document de epocă” (prin care se încurajează redactările de memorii scriitoricești și publicarea de manuscrise inedite) și “Modele și exemple” (al cărui scop este de a susține cercetările de istoriografie locale) sînt cele mai penetrante.
    Concretizat în toamna anului 2005, marele proiect “Cuvinte pentru urmași. Modele și exemple pentru Omul Român” s-a transformat dintr-o inițiativă de “depoziție de cărturar”, care cuprinde șaptezeci și doi de “Oameni Mari” ai vremii noastre, într-o Predanie secretă, care, așa cum susține autorul, desemnează și explică “România tainică”.
    Încă de la apariție, acest volum a început să fie considerat asemănător cărților “clasice”, devenind o “carte de căpătâi” pentru mulți intelectuali care “lucrează” în sensul tradiției iar continuarea,prin volumul al doilea,ce se va publica in martie 2007,va arata ca ,la romani,staruinta conduce la “proiecte realizate”si nu numai la”proiecte esuate”. În aceiași categorie vor putea fi incluse și ciclul monumental “Mărturisirea de credință literară.Scrisul ca religie la Romani in preajma anului 2000”, care a debutat, cu primul volum, în primăvara anului 2006, și “Mișcarea Stărețească”, una dintre cele mai enigmatice inițiative ale scriitorului,aflata in curs de aparitie, amândouă fiind “tablouri colective” și “concluzii ale României tainice”, despre care Artur Silvestri a ales să vorbească. Proiectul actual la care lucrează, este re-crearea celebrelor publicații culturale, în serie nouă, Columna lui Traian (fondator: B. P. Hașdeu) Arhiva românească (fondator: M. Kogălniceanu), L’Etoile du Danube (fondator M. Kogălniceanu) și Sinteza (fondator G. Călinescu) si re-lansarea in format electronic a publicatiilor”Semanatorul” si”Neamul Romanesc“.A fondat editurile “Carpathia Press”,”Intermundus”(specializata in publicarea de documente istoriografice si “depozitii colective”)si”Kogaion Editions“(singura editura din Romania care editeaza carti in limbi straine pentru difuzare in strainatate).

    Autor a peste 45 de cărți, ediții și sinteze în domenii diferite; peste două sute de studii de istorie literară și de istoria civilizațiilor; activitate jurnalistică proeminentă, timp de peste 30 de ani, concretizată în peste 2500 de titluri. Opera publicată nu este decît o parte încă puțin vizibilă a unui imens șantier, scriitorul părînd că repetă destinul straniului enciclopedist, din secolul al XIX lea, B. P. Hașdeu, personalitate grandioasă și profetică a unui gen de autohtonism științific românesc. Ea conține sclipitoare investigații de istoriografie literară (“Arheologia unei ore”), prognoză economică și socială (“România în anul 2010”), pseudo-monografii de autor, de fapt “studiu de caz” și concluzii de doctrină creatoare (“Radiografia spiritului creol. Cazul Miron Radu Paraschivescu” “Revolta fondului neconsumat”), mici eseuri despre enigma creației și soarta cărților (“Misterul fructului”), profeție urbanistică și proiect de dezvoltare socială (“Megapolis valah. O sută de principii doctrinare despre Noul București”). Marile creații ordonatoare încep însă odată cu “Modelul Omului Mare”, o carte neobișnuită despre uimitorul savant și “înfăptuitor” care este Mitropolitul Antonie Plămădeală al Transilvaniei, propus ca exemplu viu, de erou civilizator aici ca și în volumul “Pastor Magnus”. O notă de profetism și enigmă se instaurează, începînd cu anul 2004, în această creație care, după cum anunță autorul, va număra curînd alte cîteva cărți cu un puternic caracter profetic și “reacționar”. “Sfârșitul României. Douăzeci de profeții nedeslușite”, “Breviar de idei eretice”, “Voievodul criptic”, “Metafizica României recente”, “Blestemul pomelnicului ars”, “Sindromul dacilor înlănțuiți” sînt titluri care, dacă vor exista (fiindcă autorul procedează, de obicei, capricios și încheie cărți ne-anunțate, ascultînd parcă de impulsuri secrete) vor modifica perspectiva acestei opere în continuă efervescență.
    Ca prozator, s-a manifestat în mod parcimonios dar “Apocalypsis cum figuris” (2003), conținînd șapte nuvele fantastice scrise în 1983-’84(si ramase inedite pana recent), a constituit o apariție șocantă. Ulterior, mai multe fascicule din ciclul “Locuri binecuvîntate” (mai ales “Clopote sub ape”, “Douăsprezece fîntîni în munți” și “Marea Hieroglifă”) au creat un gen de literatură enigmatică, la limita eseului filosofic și a memorialisticii recompuse. Romanul “Pinnacle” (scris în 1977), va întări aspectul misterios al acestei literaturi. “Memoria ca un concert baroc (vol.I. Povestiri reale și imaginare din Țara-de-Nicăieri)” este o carte concepută și scrisă în vara anului 2004, la Paris; “Memoria ca un concert baroc (vol.II. Ofrandă aproape fără grai)”, considerată o “recapitulare de doctrină tainică”, este continuarea acestui ciclu, completat cu “Memoria ca un concert baroc (vol. III, Tablou imaginar de familie)” 2005, al treilea volum din cele patru proiectate, acesta fiind o “apologie a Literaturii” și a “inspirației misterioase”. Ciclul va fi încheiat, în același registru de taine, cu “Lacrimosa. Povestiri despre un Înger”, aflat în pregătire. Sunt cărți care întăresc aspectul profetic al acestei literaturi, situată în cadrele Tradiției, deopotrivă bizantină și arhaică. “Apocalypsis cum figuris” are o carieră internațională surprinzătoare. Apărută deja în traducere franceză, cartea va fi editată, în curând, în America de Sud și în Italia. “Perpetuum mobile. Piese improvizate pentru violoncel și oboi” – scrisă în doar câteva zile, în septembrie 2005, la Albena – continuă, după mai bine de douăzeci de ani, strania insuflare din “Apocalypsis cum figuris” și constituit, la rândul ei, o carte “cu stea pe cer”,cunoscand versiuni in franceza si engleza,in anul 2006.
    Cercetările de istorie a culturii s-au publicat în mai multe limbi străine (engleză, franceză, germană, rusă, spaniolă, chineză); ele cuprind și studii apărute la Madrid, Montreal, Viena, Paris, Milano, atât înainte de 1989 cît și după aceea.
    Activitate filantropică de natură culturală, începînd mai ales cu 2004. A donat mii de cărți proprii către Biblioteci județene, comunale și mănăstirești; a înzestrat unele mânăstiri noi cu cărți de cult. A inițiat, alaturi de Mariana Braescu, Asociația “Biblioteci pentru Sate” (2003), care, în scurt timp , a colectat și a donat aproape 10.000 de volume și peste 250.000 de publicații către sute de biblioteci sătești, parohiale și mănăstirești iar în 2005 a depășit 24.000 de volume și peste 250.000 de publicații.
    În prezent, ca președinte al Asociației Române pentru Patrimoniu(ARP), se implică în programul de constituire de fonduri de manuscrise în cadrul Bibliotecilor județene și al instituțiilor bisericești. A facut sa existe (si sustine,impreuna cu Mariana Braescu) Premiile de excelență ale Patrimoniului Romanesc, aflate in 2007 la a IV-a editie,care au scos din uitare personalitati autentice ale culturii romanesti de azi, carturari si savanti ignorati sau marginalizati, actionand conform unui program de “afirmare a valorilor eretice”dezvoltat pe larg in volumul ”Nu suntem singuri“. A fondat, de asemenea “Asociația Scriitorilor Creștini din România” (2006). Între altele, a creat “Fondul Documentar – Artur Silvestri” la Biblioteca Județeană din Giurgiu (cuprinzând peste 500 de manuscrise inedite, provenind de la scriitori români), inițiativă care se va extinde în alte 10 biblioteci municipale. A inițiat, de asemenea, “Fondul Național de Memorialistică (incepand din decembrie 2006), o încercare ambițioasă “de a crea document cultural și social și de a smulge uitării istoria personală a celor ce doresc să o biruie”. Acest tip de” inițiativă fondatoare” se reflectă în numeroase alte gesturi cu ecou larg, prima formă de organizare a conștiințelor Tradiției în epoca “destrămării națiunilor”.
    Prezență deosebit de activă, din punct de vedere cultural, în cadrul Bisericii Ortodoxe Române, în ultimii douăzeci de ani. A sprijinit, în anii ‘80, acțiuni de renovare și refacere de mănăstiri și vetre de cultură străveche; corespondența din acea perioadă, cu mari ierarhi și cărturari ai Bisericii, apare, în 2005, sub titlul “Vremea Seniorilor”, una dintre cărțile cu ecou răsunător publicate astăzi de autor.
    Între 1986 și 1989, a făcut parte din Comisia de Istorie Bisericească a Patriarhiei Române, sub conducerea savantului Mitropolit Nestor Vornicescu, lucrând și cunoscând îndeaproape pe marii ierarhi și cărturari ai vremii. În memoria marelui Mitropolit, al cărui urmaș spiritual este considerat, el a fondat, în 2005, “Grupul pentru cercetarea istoriei străvechi Nestor Vornicescu” și a inițiat colecția editorială monumentală “Fontes Historiae Litterarum Daco-Romaniae”, prin traducerea în română a tuturor scriitorilor “proto-români”,care va incepe in 2007,sub coordonarea lui.
    La începutul lui 1990, s-a implicat, ca militant pentru valorile tradiției, în confruntările din cadrul Bisericii Ortodoxe, fiind autorul declarației către țară pe care a difuzat-o Sfântul Sinod în data de 12 ianuarie 1990, fapt care a oprit “revoluționarismul” în Biserică.
    Începând cu 1992, în timpul perioadei sale de “absență publică”,s-a dedicat activității de investiție și creație de instituții economice, cu precădere în domeniul imobiliar. Are cel mai titrat palmares profesional românesc din acest domeniu. A organizat, în cadrul programului european COSA,(in 1997) elaborarea standardelor ocupaționale în domeniul imobiliar (contribuind la recunoașterea profesiunilor de agent, consultant și evaluator); a fondat, practicând public încă din 1991, activitatea de consultanță imobiliară și publicând peste 100 de studii, analize și sinteze pe aceste teme. Este considerat astăzi drept cel mai important autor de cărți cu tematică imobiliară din România, menționîndu-se de obicei titluri precum “Deceniul straniu. Orașe variabile, sanctuare și mituri imobiliare” (2003), “Retrocedarea secolului. Scandalul Fondului Religionar bucovinean” (2003), “România în anul 2010. O prognoză de piață imobiliară” (2003), “Efectul Thales din Milet. Eseu despre manipulatorii de bani” (2004), “Megapolis valah. O sută de principii doctrinare despre Noul București” (2004) “Apologia Hazardului” (2005) “Apogeul Derutei” (2005) si”Exercitii de exorcism social”(2006). Despre ele s-a scris că “dacă piața imobiliară nu ar fi existat, ar fi trebuit inventată după aceste cărți”.
    Conduce, ca director general, compania “SGA România – Institutul de Consultanță Imobiliară”, una dintre cele mai cunoscute companii de consultanță din România, ale cărei rapoarte trimestriale sînt printre cele mai comentate documente de analiză economică, în ultimii ani în România;coordonator si editor, din 2003, al “Raportului anual de prognoza imobiliara“,documentul din domeniu cel mai comentat si urmarit in perioada de sfarsit de an.
    A participat la fondarea principalelor organizații profesionale și patronale din domeniul imobiliar. În 1996, a inițiat, în cadrul Asociației Naționale a Societăților Imobiliare, prima licențiere și atestare profesională în acest sector. Președinte al Uniunii Patronale Imobiliare, încă de la înființare (1997); ales, în 2003, și președinte al Federației Asociațiilor Imobiliare din România (FAIR). A inițiat constituirea ARCI (Asociația Română a Consultanților Imobiliari), în vederea recunoașterii acestei profesiuni în România (2004).
    În anul 2000, a inițiat și organizat acțiunea de contestare publică a OG 3/2000, situându-se în fruntea opozanților; după 3 ani, și prin eforturile lui, Ordonanța Guvernamentală a fost abrogată. În acea perioadă i se spunea “patronul care schimbă legea”. Susține că a dorit să arate astfel că “acțiunea cetățenească împiedică atitudinea sfidătoare a Stăpânirii rele”, una dintre “învățăturile “pe care scriitorul o invocă adeseori.
    A inițiat Premiile de excelență ale Patronatului Imobiliar, singura formă de recunoaștere valorică de acest fel din domeniu; a creat singura colecție editorială de profil din România (“Biblioteca Imobiliară”, la editura Carpathia Press). A organizat și coordonat grupuri de cercetare a cartierelor de locuințe ieftine, din perioada interbelică, și analize despre “Centrul istoric al Bucureștilor”, realizând rapoarte independente, finanțate din sursă proprie. Lucrează, în acest moment, la “Proiectul Kiseleff”, propunere majoră de dezvoltare urbană, urmărind ipoteza creării “Noului București”, proiect de mare anvergură, în vederea căruia a stabilit contacte și a mobilizat specialiști din întrega lume. Expert-consultant pentru România, reprezentînd diferite organizații internaționale acreditate UNESCO.
    Duce o viață retrasă, modestă, dedicată studiului și acțiunilor culturale și sociale. Detestă mondenitatea, iubește animalele și viața simplă. Nu îi plac călătoriile, deși a devenit, prin natura obligațiilor academice, o prezență europeană. Căsătorit cu Mariana Brăescu, supranumită “Doamna CASA LUX”, după faimoasa revistă pe care a fondat-o (și a reușit să o afirme, după un deceniu, drept cel mai important grup de presă pentru casă, familie și ambient din Europa de Est), una dintre cele mai respectate și prețuite prezențe publice din România, de asemenea scriitoare reputată și dramaturg apreciat.
    Personalitatea neobișnuit de puternică prin impresia de “insuflare”, pe care o lasă scriitorul în România, a început să fie recunoscută și pe plan internațional.
    Din iulie 2004, Doctor h.c. în științe aplicate, umaniste și sociale, al Universității Francofone Internaționale din Bruxelles și “professeur – visiteur” pentru “gestiune imobiliară, expertiză patrimonială și discipline conexe” al aceleiași Univesități, pentru Uniunea Europeană și Africa. În toamna anului 2004, i s-a decernat “La Croix de Saint Antoine du Désert”, marea distincție a Bisericii Copte-Ortodoxe din Alexandria (Egipt) și a fost ales “Accademico” al Centrului Cultural Copto-Ortodox-Venezia(2004). Din octombrie 2004 devine “Doctor of Divinity”, la “Saint Ephrem’s Institute” din Puerto Rico.
    Opera eseistului și filosofului culturii este impresionantă. “Radiografia spiritului creol” (2004), “Modelul Omului Mare” (2004), “Vremea Seniorilor” (2005), “Arhetipul Calugarilor Sciți. Eseuri despre Bizanțul paralel” (2005), “Semne și peceți. Șapte lecții despre originism”, “Revolta Fondului Neconsumat” (2005) sunt expresia unei concepții impunătoare asupra “culturilor enigmatice”, formulă prin care autorul înțelege “originismul”, considerat, de altfel, că fiind mișcarea culturala de Reconquista din această perioada, contrară “consumismului” difuzionist și extensiunii imperiale. Artur Silvestri este unul dintre puținii scriitori români a cărui operă începe să pătrundă viguros în spațiul literaturii universale. “Arhetipul Călugărilor Sciți”, tradus deja în franceză si germana, vă avea, în anul 2007, o ediție noua în engleză; “Pentagramma. Introducere la un originism literar” a apărut deja în franceză, engleză, germană și rusă ca și “Pastor Magnus. Restituirea arhivelor ignorate”. “Apocalypsis cum figuris”, o stranie proză “arhaică”, impresionează, de asemenea, dincolo de marginile literaturii româane și, după ce a apărut în franceză , va apărea în curând în italiană si spaniola. Cea mai recentă carte importantă, “Perpetuum mobile. Piese improvizate pentru violoncel și pian”, scrisă în toamna anului 2005, a apărut deja în doua limbi straine și începe și ea un drum internațional neobișnuit.


    Nota: Autobiografia lui Artur Silvestri
    Chestionarul articolului:

    [ Rezultate | Chestionar ]

    Voturi 63

    Associated Topics

    Noduri si retele


    Asymetria si Dan Culcer va recomanda





    Enciclopedia României

    Blogul ideologic. Titus Filipaș

    Ioan Roșca
    Contrarevoluția din România. O cercetare

    Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi

    Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor

    Revista Verso



    Geovisite

    Revista NordLitera

    Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine

    Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română.
    Etimologii. Resurse lingvistice

    Azi

    Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi.

    Societatea de maine

    Daca nu acum, atunci cînd?
    Daca nu noi, atunci cine?

    S'inscrire a Societatea de maine
    Intrati in Societatea de maine
    Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
    Inscriere : fr.groups.yahoo.com
    Se dedica profesorului Mircea Zaciu

    Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
    Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
    Nicolae Iorga

    Sondaje

    Descrierea situatiei din România

    este exactã
    nu este exactã
    este exageratã
    este falsã
    este exactã dar nu propune soluții
    este exactã dar nu existã solu&#



    Rezultate | Chestionar

    Voturi 21

    Identificare

    Nickname

    Parola

    Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs.




    copyright Dan Culcer 2008
    Contact Administrator — dan.culcer-arobase-gmail.com
    «Cerul deasupra-ti schimbi, nu sufletul, marea-trecand-o.» Horatiu in versiunea lui Eminescu.
    Responsabilitatea autorilor pentru textele publicate este angajata.
    PHP-Nuke Copyright © 2005 by Francisco Burzi. This is free software, and you may redistribute it under the GPL. PHP-Nuke comes with absolutely no warranty, for details, see the license.
    Page Generation: 0.46 Seconds