|
Modules |
|
Who's Online Exista in mod curent, 57 gazda(e) si 0 membri online. Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici |
|
Cautare în labirint |
|
Languages Select Interface Language: |
|
Legislatie: Aurora Mihacea. Culpa negationismului. Partea I-a Scris la Saturday, July 07 @ 15:30:00 CEST de catre asymetria |
În România, negarea în public a Holocaustului este sancționată penal prin Ordonanța 31/2002, aprobată prin Legea 107/ 2006. Pentru a înțelege însă cine se face vinovat sau nu de 'negarea Holocaustului', trebuie mai întîi să ne fie clar, ce se înțelege prin termenul de Holocaust și nimic nu ne poate fi mai de folos decît o definiție a acestuia; iată, Legea 107/2006 ne pune la dispoziție o definiție a termenului de Holocaust. Dar mai sunt și alte definiții. Analiza acestora, din unghi logic, va fi una din temele seriei de studiii realizată de Aurora Mihacea.Culpa negaționismului Unde-i Lege, nu-i tocmeală: Definiția Anul acesta, în instanță, se va derula procesul prin care Paul Goma încearcă să-și facă dreptate împotriva celor care i-au adus acuzațiile de negaționism și antisemitism. În cele ce urmează, propun cititorilor să analizăm temeinicia acestor acuze. Așadar, încep mai întîi cu acuza de negaționism: în România, negarea în public a Holocaustului, este sancționată penal prin Ordonanța 31/2002 aprobată prin Legea 107/ 2006. Pentru a înțelege însă cine se face vinovat sau nu de negarea Holocaustului, trebuie mai întîi să ne fie clar, ce se înțelege prin termenul de Holocaust și nimic nu ne poate fi mai de folos decît o definiție a acestuia; iată, Legea 107/2006 ne pune la dispoziție o definiție a termenului de Holocaust, pe care o reproduc aici: " d) prin holocaust se înțelege persecuția sistematică sprijinită de stat și anihilarea evreilor europeni de către Germania nazistă, precum și de aliații și colaboratorii săi din perioada . De asemenea, în perioada celui de-al doilea Razboi Mondial, o parte din populația romă a fost supusă deportării și anihilării." (1) Cum unde-i lege nu-i tocmeală, chiar dacă definiția are mari lacune din punct de vedere logic ( pe care le voi expune în această serie de articole), cîtă vreme ea este lege, magistrații vor judeca prin prisma ei dacă învinuirea de calomnie adusă de Paul Goma celor ce l-au etichetat drept negaționist, este reală sau nu. Așa cum ne învață logica, avem aici oferită de Lege, o definiție stipulativă: adică, o definiție care precizează înțelesul unui termen. Așadar conform acestei definiții, cînd un magistrat va judeca o persoană incriminată ca negaționistă, va avea în vedere ca din declarațiile publice ale acesteia să reiasă că neagă persecuțiile și anihilarea populației evreiești din perioada 1933-1945, precum și deportările și anihilarea romilor. Iată deci trei alți termeni : persecuție, anihilare, deportare (bineinteles a populației evreiești dar și a celei rome), prin care definiția dată de Legea 107, descrie termenul de Holocaust; o persoană va fi neîndoielnic negaționistă potrivit acestei Legi, dacă neagă persecuțiile, anihilarea, deportările la care a fost supus poporul evreu în epocă și, bineînțeles romii... . Neagă Paul Goma așa ceva? Niciunde în paginile eseului său Săptămâna Roșie, Paul Goma nu neagă, ba dimpotrivă, recunoaște persecuțiile, pogromurile,deportările populației evreiești...Și totuși, toți cei chemați în instanță de Paul Goma să dea socoteală pentru calomnierea sa, i-au adus acuzele de negaționism; toți sunt oameni de cultură, jurnaliști, eseiști....Cum au ajuns să-l calomnieze? Iată întrebarea la care încerc să răspund... Cele trei planuri După definiția termenului de Holocaust, a doua condiție pe care trebuie să o îndeplinim pentru a ști cine anume este negaționist sau cine nu, –și în consecință cine calomniază pe cine–, este capacitatea noastră de a distinge clar între următoarele trei planuri: 1 .Planul celor care neaga Realitatea tragediei denumite Holocaust, prin care a trecut poporul evreu în timpul celui de-al doilea Război Mondial, fie că o neagă integral, privitor la întreaga Europă, fie că o neagă "selectiv", privitor doar la țările lor– potrivit terminologiei lui M. Shafir (2); 2. Planul celor care recunosc realitatea dureroasă prin care a trecut poporul evreu din epocă la nivelul întregii Europe, ca și realitatea persecuțiilor, pogromurilor, deportărilor unei părți a evreilor români, asumîndu-și vina pentru ceea ce conaționalii lor din vremea respectivă au făcut, dar, care resping termenul de Holocaust , neagă termenul iar nu realitatea care este desemnată potrivit Legii 107/ 2006 de termen (persecuțiile antievreiești, anihilarea prin deportări, pogromuri a acestora), considerînd termenul inadecvat din punctul de vedere al conținutului său propriu relativ la realitatea istorică respectivă. Paul Goma este reprezentativ din acest punct de vedere; 3. Planul celor care confundă termenul de Holocaust cu însăși realitatea trăită de poporul evreu în epocă ; aceștia consideră că cei care nu acceptă termenul de Holocaust, deși recunosc realitatea persecuțiilor, deportărilor și a pogromurilor antievreiești din epocă și își asumă responsabilitatea ca români și culpa comunității pentru aceste fapte, ar nega totuși această realitate. În mod ciudat, deși doresc să sublinieze realitatea tragediei trăite de poporul evreu din epoca respectivă, această categorie, acest plan al celor ce confundă termenul cu realitatea la care termenul face referire conform Legii, reușesc să "trivializeze" realitatea suferinței poporului evreu prin minimalizare, prin reducerea realității celei mai crunte...la un simplu cuvînt, nume. Deasemeni, ca și cum asta nu ar fi îndeajuns, punînd denumirea, cuvîntul înaintea Realității desemnate de cuvîntul respectiv, sfîrșesc prin a fi negaționiști; pentru ei, în fapt, nu exista Realitatea (persecutiile, deportarile antievreiesti din epoca), exista doar cuvintul, numele care ar trebui sa o desemneze (Holocaust), căci negarea numelui, a cuvântului Holocaust este considerată de aceștia ca fiind însăși negarea Realității pe care zadarnic o vei recunoaște și-ți vei asuma culpa comunității tale pentru ea. Practic, pentru această categorie, reală este doar denumirea tragediei trăite de poporul evreu și nu tragedia însăși! Cum altfel ar putea fi considerați aceia care cred că negarea concordanței dintre sensul propriu al unui termen și Realitatea la care termenul ar trebui să facă referire, este echivalentă cu negarea Realității, mai ales în condițiile în care recunoști această Realitate și îți asumi responsabilitatea pentru ea, așa cum face Paul Goma? Încălcarea principiului noncontradicției: nonsensul din Raportul Wiesel-Iliescu Includ în acest al treilea plan, în primul rînd pe autorii Raportului Wiesel–Iliescu; aceștia, datorită confuziei dintre termen și realitatea descrisă de el, confuzie permisă de inexistența unor elementare cunoștințe de logică și semiotică, produc în acest Raport o gravă încălcare a unuia dintre principiile de bază ale gîndirii, respectiv a principiului noncontradicției. Acest principiu susține un lucru, dealtfel elementar, în lipsa căruia un discurs devine ininteligibil, și anume: "două propoziții dintre care una afirmă iar cealaltă neagă (implicit sau explicit) același lucru (aceiași proprietate) despre același obiect, nu sunt adevărate în același timp și sub același raport: (3). Din acest motiv, afirm că Raportul Wiesel-Iliescu este clădit pe un nonsens referitor la scrierile lui Paul Goma, întrucît în acest Raport se fac, privitor la una și aceiași persoană (Paul Goma), considerată în același timp și sub același raport (ca autor al eseului Saptămîna Roșie...), niște afirmații care se contrazic în mod flagrant : mai întîi se afirmă că Paul Goma recunoaște în "Săptămâna Roșie..." responsabilitatea României și "culpa comunității pentru abominabilul Pogrom de la Iași, pentru deportările din Transnistria" (și se indică și paginile unde Paul Goma își asumă culpa comunității pentru această dură realitate, pagini în care Goma recunoaște și persecuțiile și crimele antievreiești), după care, se susține că „Săptămâna Roșie..”, eseul scris de Paul Goma, "este o sinteză a negaționismului și antisemitismului cum rar se poate găsi în literatura de limbă română "(4) Măgarul lui Buridan și Laszlo Alexandru, doi ...scolastici pierduți între termen și referința acestuia În această categorie a negaționiștilor care confundă planul subiectiv, gnoseologic în fond (al termenului), cu planul ontologic (al realității la care termenul ar trebui să facă referire), se înscrie și Alexandru. Laszlo. Ceea ce pățește Al. Laszlo citind eseul „Săptămâna Roșie...”, îmi amintește de povestea măgarului lui Buridan...Spre deosebire însă de măgarul lui Buridan, Al Laszlo nu-și permite să stea nici o clipă pe gînduri, nu este dezorientat de faptul că citește cu ochii săi textele în care Paul Goma își asumă responsabilitatea pentru culpa comunității sale pentru persecuții, deportări, pogromuri; respingerea termenului de Holocaust îi este suficientă pentru a-l înfiera pe Paul Goma drept negaționist, ca atare se repede înainte în decretarea termenului de Holocaust ca avînd realitate înaintea realității asumate de Paul Goma, deci...negînd în plan ontologic Realitatea însăși. Așadar, pentru Al. Laszlo, Termenul, denumirea faptelor, există "ante rem"! Cum altfel l-am putea considera pe cel care, orbit de faptul că Paul Goma nu recunoaște, neagă termenul, nesocotește faptul că Paul Goma recunoaște ceea ce s-a petrecut în fapt, Realitatea tragediei evreilor români? A-ți asuma o culpă, înseamnă în primul rînd a recunoaște existența faptelor descrise prin culpa asumată; binențeles, aceasta este valabil pentru un contemporan și nu pentru un scolastic aflat în plină "ceartă a universaliilor", scolastic ce nu s-a lămurit încă dacă ceea ce există cu adevărat sunt noțiunile, universaliile, sau referința acestora, respectiv lucrurile, faptele ce ar trebui să fie desemnate de noțiuni! Este extrem de ciudat, modul în care un intelectual ca Al Laszlo, același care s-a străduit să-și lege numele de cel al celebrului dizident anticomunist prin articole apreciative la adresa acestuia, se grăbește acum să revendice în manieră feudală dreptul…”celui dintîi” în depistarea antisemitismului și negaționismului aceluiași Paul Goma repezindu-se să afirme că acesta, citez, „minte violent, negînd frontal Holocaustul”(5) și face această afirmație în condițiile în care dovedește că a citit eseul în care Paul Goma scrie negru pe alb: "Ca român basarabean, am fost printre primii care mi-am asumat pacatele, comunității mele, românești: persecutarea, martirizarea, în timpul războiului, începînd din 22 iunie 1941, a evreilor și a țiganilor (deportați în Transnistria doar pentru ca erau evrei, țigani). Oricîte circumstanțe atenuante am evoca-invoca, comparîndu-ne cu germanii prin actele de "omenie românească" ale unor soldați, ale unor jandarmi, nu putem nega: în Transnistria oameni nevinovați - nu erau "cadre" bolșevice: acelea fuseseră grabnic evacuate de sovietici; nici prinși cu arma în mînă, luptînd împotriva Armatei Române: aceia fuseseră împușcați pe loc- au fost jefuți,umiliți,chinuiți, înfometați și, vai: asasinați.Fapte prin care românii participanți s-au umilit, degradat singuri și au degradat-umilit întreaga noastră comunitate" Am citat din eseul lui Paul Goma, "Săptămâna Roșie..", pag 20-21.... După cum se vede, măgarul lui Buridan, datorită firii sale dubitative, a sfîrșit măcar onorabil...fără certitudini dogmatice; comparativ, sigur de el, Al. Laszlo efectuează o jalnică întoarcere în timp, sfîrșind în plin "ev" scolastic. Sesiunea magistraților Surprinsă de tragi-comicul situației (Asa! Ce nu s-a reușit în dictatura comunistă – antisemitizarea lui Paul Goma- se poate acum, în postcomunism…), am citit și răscitit „Săptămâna Roșie…”, eseul care i-a adus aceste acuze lui Paul Goma, spre a mă lămuri: este posibil oare ca omul care a îndurat atîta suferință cerînd neclintit dreptate în Detenția Comunistă (căci asta a fost viața sa la cei mai frumoși ani chiar și în perioadele de „libertate” din epocă), să facă această nedreptate? Să nege oare tragedia trăită de poporul evreu și în țara noastră, în jurul anilor 40? Citind, m-am dumirit: Paul Goma nu neagă persecuțiile, nedreptățile, înlăturarea evreilor din viata economică și socială prin deportări, într-un cuvînt, modul în care evreii au fost prigoniți, suferințele îndurate de aceștia în România epocii respective, care sunt o realitate, o pată ce nu ne face cinste în istorie…. Paul Goma neagă însă termenul folosit pentru a desemna această realitate. Iar a nega cuvîntul, eticheta pusă realității istorice respective și a nega însăși această realitate istorică, sunt două lucruri diferite; de mirare este însă că intelectuali ca cei citați de Paul Goma, intelectuali specializați în arta citirii textului, a sensurilor suprapuse și subpuse, intelectuali care par…acomodati cu logica, nu sesizează acest adevăr.... De aici, se naște întrebarea: magistrații sunt chemați prin Ordonanță să judece culpa de a nu fi de acord cu folosirea termenului de Holocaust pentru a descrie situația tragică a evreilor din România anilor 40, sau culpa de a nega existența reală a tragediei poporului evreu din România acelor ani? Întreb, pentru că, după cum voi demonstra în cele ce urmează, există persoane, așa ca Paul Goma, care recunosc soarta dramatică a evreilor din epocă dar nu acceptă folosirea termenului de Holocaust deoarece îl consideră impropriu situației respective, după cum, există și persoane care acceptă și chiar impun folosirea termenului de Holocaust, așa ca Andrei Oișteanu (6) și Al. Laszlo (7 ) , dar, prin însăși modul în care recomandă să fie folosit termenul de Holocaust (și anume, nu „la propriu” ci la figurat – A. Oișteanu), „trivializează” prin…minimalizare, realitatea tragediei evreilor din perioada celui de-al doilea Razboi Mondial, situîndu-se astfel mult sub modalitatea de abordare a realității respective de către Paul Goma ; unele dintre aceste persoane, chiar …par a nega această realitate, așa cum este cazul lui Al Laszlo care dă semne clare că identifică termenul de Holocaust cu realitatea însăși, identificînd negarea Termenului cu negarea Realității ! În sfîrșit, aflînd de acest proces mi-am dat seama și de altceva: magistrații se vor afla prin intermediul acestui dosar, în plină sesiune cu examene dificile, exact ca pe vremea studenției, neputînd să delibereze în cunoștință de cauză decît după ce vor trece examenul la Logică, la Filozofie și Semiotică, la Psihologie și nu în ultimul rînd la specialitatea lor, Științele Juridice. Să vedem: ce cunoștințe de logică sunt necesare tuturor acelora care doresc să înțeleagă care este deosebirea dintre termen și realitatea descrisă de acesta și, bineînțeles, să înțeleagă dacă este vorba de negaționismul lui Paul Goma sau…al celor ce-l acuză de negaționism? Termeni, noțiune, conținut (intensiune) și sferă (extensiune) Deci...cîteva cunoștințe de logică... După cum știm, omul își proiectează acțiunile, încearcă diferite variante ale acestora, „le vede” chiar în desfășurarea lor viitoare mai întîi în propria minte și abia apoi le pune în practică… Acest miracol este posibil datorită faptului că omul este capabil să reproducă lumea în propria minte cu ajutorul cuvintelor și chiar să creeze variante de lumi posibile tot cu ajutorul cuvintelor…De unde se vede că niciodată cuvintul folosit și realitatea lumii nu sunt unul și același lucru! Mai departe: din tezaurul de cuvinte de care dispune omul, o insemnată parte o formează termenii. Ce sunt termenii? Raspuns: „Ansamblul format dintr-un nume și o noțiune”. Am citat din manualul de logică al profesorului Petre Bieltz, care prin „nume” înțelege un cuvînt sau grup de cuvinte…mai exact: „forma lingvistică ce materializează și comunică o noțiune” ( 8 ) De exemplu, termenul mamifer; identificăm cu ușurință cuvîntul dar și înțelesul său, adică acela de vertebrat care naște pui și îi alăptează, înțelesul fiind chiar noțiunea. Ne izbim la tot pasul de noțiune… Ce este noțiunea? Răspuns: „Noțiunea este cea mai simplă formă logică ce reprezintă la nivelul gîndirii orice obiect sau clasă de obiecte despre care știm ceva" (9 ) Orice noțiune are două componente în structura sa: prima componentă este conținutul, numit și intensiune, format din proprietățile obiectelor pe care noțiunea le reprezintă în plan ideal ( în exemplul nostru, proprietatea mamiferelor de a naște pui și de a-i hrăni cu lapte). Proprietățile, însușirile reprezentate de conținut (numite și note), sunt cele care formează înțelesul propriu al termenului și totodată cele care sunt luate în considerare în cunoașterea științifică și mai ales, atunci cînd dorim să evaluăm corect o situație anume. Cea de a doua componentă a noțiunii este sfera, numită și extensiunea noțiunii; aceasta reprezintă reflectarea în mintea noastră a totalității obiectelor ce posedă însușirile redate de conținut (în exemplul nostru, exemplare ale speciilor de mamifere). De la bun început se observă că cele două componente ale noțiunii „sunt elemente corelative, iar interdependența lor constă într-un tip special de simetrie care iese în evidență prin simpla comparare a definițiilor acestor două elemente din structura noțiunii: Conținut = element din structura noțiunii alcătuit din proprietățile obiectelor care formează sfera noțiunii; Sferă= element din structura noțiunii alcătuit din obiectele ale căror proprietăți formează conținutul noțiunii Dependența reciprocă – unul de celălalt – a acestor două elemente din structura noțiunii, evidentă din compararea acestor două definiții, poartă numele de raport de dualitate” (10 ) Ce rezultă de aici? Rezultă că nu poți avea în sfera unei noțiuni un obiect care nu are proprietățile descrise de conținut….Adică, poți să faci astfel de plasări greșite neținînd cont de sensul propriu al termenilor (de notele conținutului propriu noțiunilor respective) dar asta provoacă întotdeauna confuzii. Adică, nu poți denumi mamifer o pasăre…asta bineînțeles dacă ne situăm pe terenul științei, care impune folosirea termenilor la propriu și nu pe cel al artei sau al basmelor unde o iapă fermecată te pune în incurcătură căci poate avea și aripi, poate și zbura și dacă ...ordonează povestitorul, poate să aibă mînji din ouă de aur! Andrei Oișteanu despre conținutul și sfera noțiunii de Holocaust În articolul său intitulat “HOLOCAUST ÎNCERCARE DE DEFINIRE” ( 11), Andrei Oișteanu face un scurt istoric al termenului de Holocaust; deoarece din acest scurt istoric reies cu exactitate notele cuprinse în conținutul noțiunii de Holocaust, Citez: „În Biblie se vorbește de rînduiala săvîrșirii diferitelor „jertfe” (Ieșirea XIX, Levitic, VI). Printre acestea era jertfa arderii de tot, în cadrul căreia, toate părțile animalului sacrificat erau arse în întregime: „Să arzi berbecul întreg pe jertfelnic căci este ardere de tot a Domnului” (Ieșirea XIX, 18) (….) Traducătorii Bibliei în limba greacă – evrei elenizați din Alexandria secolului al II-lea î.e.n – au echivalat sintagma „ardere de tot” prin grecescul holo („tot”) + causton („ardere”)”. Am încheiat citatul. Așadar, din însăși cele spuse de Andrei Oișteanu, este evident că în conținutul noțiunii de Holocaust, de două milenii (pină la noua definiție a Holocaustului din Legea 107/2006) au fost cuprinse două note definitorii privitoare la cantitatea distrugerii (distrugere totală) și la modalitatea în care se produce distrugerea (prin ardere). Aceasta este însă o înțelegere la propriu a noțiunii de Holocaust, întrucît este o raportare stricta la notele din conținut. Din textul lui Oișteanu am desprins deci conținutul noțiunii de Holocaust, iar cum sfera noțiunii este corelativă conținutului, simetrică acestuia (vezi citatul din Petre Bieltz), urmează că de-a lungul timpului, pînă în anii celui de-al Doilea Război Mondial, au fost cuprinse în sfera acestei noțiuni, acele obiecte (populații, animale, etc) care ar fi întrunit aceste două note. Începînd însă din anii 40, termenul de Holocaust este folosit la figurat, ne spune A. Oișteanu, mai întîi chiar de către evrei, mai apoi, de prin anii 60, de intelectualitatea americană. Citez din același articol al lui A.Oișteanu: “ Termenii biblici Shoah și Holocaust au fost folosiți de către evrei încă de la începutul anilor 40 pentru a denumi măcelul la care erau supuși ei înșiși.(....) Evident, termenul Holocaust – impus în anii 60 de mediile intelectuale americane – a fost folosit la figurat pentru a desemna masacrul la care au fost supusi evreii europeni în anii 30/40.” După care, A. Oișteanu continuă, arătînd că termenul de Holocaust nu trebuie folosit la propriu deoarece…ar produce confuzii și erori! Regret, dar aici, trebuie sa îl contrazic: cînd milioane de evrei au pierit în cuptoarele lagărelor naziste, nu poți să spui, ți se înțepenește limba în gură atunci cînd încerci să-ți spui că Holocaustul trebuie considerat…la figurat. La figurat?! A deschis Andrei Oișteanu DEX-ul, spre a citi acolo ce înseamnă în limba română sintagma “la figurat”? Aurora Mihacea (Urmeaza Partea a II-a) Bibliografie: 1. http://www.cdep.ro/proiecte/2005/100/80/3/leg_pl183 _05.pdf 2. M Shafir, "Între negare și trivializare prin comparație: negarea Holocaustului în țările postcomuniste din Europa Centrală și de Est", Polirom, 2002, pag 33, 87, 3 Petre Bieltz, manual, clasa a IX-a, licee și clasa a X-a școli normale, Editura Didactică și Pedagogică București, 1994, pag 10; 4. RAPORTUL COMISIEI WIESEL-ILIESCU,www.paulgoma.free.fr/paulgoma_pdf/pdf/LRP_Jurnal_2006_intreg.pdf - Microsoft In... 5 .Alexandru Laszlo, "Paul Goma antisemit”, www.eleonardo.tk nr 5 /2004 6 A Oișteanu,”HOLOCAUST ÎNCERCARE DE DEFINIRE”, „Lumea Libera”nr 770 - 4 iulie 2003, pag. 7; 7. Alexandru Laszlo, „Paul Goma antisemit”, www.eleonardo.tk nr 5 /2004; 8. Petre Bieltz, manual, clasa a IX-a, licee și clasa a X-a școli normale, Editura Didactică și Pedagogică București, 1994, pag 16; 9. Idem; 10. Idem, pag 17; 11. A Oișteanu,”HOLOCAUST ÎNCERCARE DE DEFINIRE”, „Lumea Libera”nr 770 - 4 iulie 2003, pag. 7 |
|
Asymetria si Dan Culcer va recomanda Enciclopedia României Blogul ideologic. Titus Filipaș Ioan Roșca Contrarevoluția din România. O cercetare Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor Revista Verso Geovisite Revista NordLitera Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română. Etimologii. Resurse lingvistice |
|
Azi Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi. |
Societatea de maine
Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului. Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede. Nicolae Iorga |
|||||||||||
|
Sondaje |
|
Identificare Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs. |