|
Modules |
|
Who's Online Exista in mod curent, 60 gazda(e) si 0 membri online. Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici |
|
Cautare în labirint |
|
Languages Select Interface Language: |
|
Fulgurații: Ultimul vals....Hora Unirii !!! Scris la Sunday, December 07 @ 15:45:36 CET de catre asymetria |
rotrif scrie "http://www.rapid-upload.org/FFOBPPKRBZG9/Ultimul_vals....mp3.html
M-am gandit ca ar fi un cadou deosebit, pentru toti romanii, cu ocazia Sfintei zi nationale a romanilor de pretutindeni.
Linkul contine inregistrarea personala a materialului intitulat "Ultimul vals....Hora Unirii", pe muzica fratilor Guido si Maurizio DeAngelis.
Va doresc o auditie placuta.Mai jos aveti textul integral,pentru toti cei care nu vor sa descarce fisierul. Ultimul vals….Hora Unirii ! Probabil puțini știu că „Ultimul vals” este titlul unei piese muzicale formidabile, aparținând fraților Guido si Maurizio DeAngelis, care aveau numele de scenă Oliver Onions. Este de fapt piesa muzicală a filmului „Un șerif Extraterestru”, o melodie care și acum după aproape 30 de ani îmi inundă sufletul de bucurie. Muzica este o artă inegalabilă, unică și înălțătoare ca nimic altceva din necuprinsul univers, nu cunosc altceva mai frumos, nimeni și nimic nu poate să-mi producă o asemenea explozie de fericire, dragoste și implinire. Nici nu știu ce-mi veni să scriu despre muzică, pentru că oricare cuvinte pălesc în fața acestei minuni a universului, cred că acei meșteri ai cuvintelor care au scris Biblia, s-au înșelat amarnic, nu cuvântul a fost primordial, ci vibrația, sunetul, muzica. Când D-zeu și-a înălțat spiritul către infinitul azururilor, probabil că a fredonat o melodie extraordinară, o simfonie nicicând scrisa, dar cântată ca un imn de întreg universul. Și de ce nu, la zidirea miriadelor de lumi pline de viață, Creatorul s-ar fi folosit de naiul lui Zamfir și doina lui Eminescu, așa simte sufletul meu adormit de român, trezit din magicul somn al necuvântului, fost-am sedus de splendoarea armoniei divine prin rapsodia lui Porumbescu. Să mă reîntorc totuși la splendidul „Ultim Vals” al fraților DeAngelis, nu-mi pot opri plânsul minunându-mă de superba melodie a copilăriei mele, poate unii dintre voi veți redeveni pentru o clipă acei copii minunați, nu există copilărie nefericită, nu pot crede că un suflet de copil poate să cuprindă într-însul nefericirea, neîmplinirea, chiar si o mică fărâmă de lumină cât de mică este prezentă în orice suflet de copil de pe fața pământului. Scăldat in lacrimi, scriu aceste rânduri, chiar dacă unii se vor amuza pe seama lor, nu-mi pasă deloc, nimic nu-mi poate lua fericirea din suflet, nimic nu-mi poate întuneca inima, ce minunat este să fim măcar pentru o clipa acei copii minunați, atunci am putea renunța la toate relele noastre cele de toate zilele, nu ne-am mai dușmănii, ne-am trezi în fiecare dimineață senini, și seara am plânge de fericire căci toate minunile lumii acesteia ale noastre sunt, și sufletul nostru ar simții nemurirea cum palpită în fiecare celulă, în fiecare secundă, cufundându-se în oceanul de lumină și speranță a umanității. Nu, nu mai vreau să știu de nimic, am renunțat la toate întrebările filosofiilor lumii, nu mai vreau nici răspunsurile celor maturi și atotcunoscători, nu-mi mai folosesc la nimic, la ce-ar mai folosi un întreg univers de întrebări și răspunsuri iluzorii când eu sunt pe deplin fericit, împăcat cu mine și cu lumea, nu-mi mai sunt de folos nici devenirea, nici moartea nu mai există, a pierit totul ca un vis urât și straniu, oare ce magie mi-a cuprins sufletul ros de metafizici aiurite? Muzica sferelor lui Pitagora, armonia numerelor, splendoarea culorilor. Lăsați-mă așa copil, neștiutor dar împlinit, eu rămân cu fericirea si inocența sufletului meu, voi cei maturi de ce-ați ucis ce aveam mai sfânt pe lume? Copilăria este ceva unic, și din fericire prin muzică am descoperit un secret uriaș, ea poate fi redobândită, retrăită, asemenea prozei fantastice a lui Eliade, acel savant care uimea lumea cu enciclopedismul său, și dacă păstram tinerețea fără bătrânețe, atunci nimeni și nimic nu mai poate să ne clintească din magica simfonie a Luminei. Ah, dacă ați ști să rostiți asemnea lui Parsifal magica întrebare, măcar o clipă cât o eternitate, ați fi cuprinși de bucuria regăsirii în spirit, și dacă ați reuși măcar o secundă să alungați tot noianul de tristeți care vă macină sufletele, asemenea unor molii devoratoare de inemi, ce fericire pe chipurile voastre, ce imagine a splendorii copilăriei v-ar cuprinde nemuritorul suflet. Ascultați dar acest „ultim vals”, dacă nu pentru dvs., măcar pentru toți copiii din lumea întreagă, și atunci nu veți mai îndrăzni să curmați din fașă toate visele vârstei de aur, cu gândurile voastre absurde și neroade, nu veți mai fi ucigașii speranțelor noastre, ci dimpreună vom forma o frăție a creatorilor de bine și frumos. Am găsit din nou calea ce duce spre fericire, redeveniți dar copii, și veți moșteni cel mai prețios dar al unei lumi înecate de plâns, fericirea supremă, și șansa schimbării propriei sorți, urzind calea și destinul de excepție hărăzit încercatului popor român. Doar inima poate cuprinde această magie, doar ea poate cânta notele simfoniei libertății spiritului, lăsați dar mintea și gândurile deoparte, căci ele sunt bariere în calea adevăratei cunoașteri, cuvintele nu pot descrie tot acest mirific peisaj al împlinirii în Spirit, lăsați-vă sufletul să zburde asemeni unui joc de copil. Cuvintele constituie apanajul minții noastre egoiste, ele nu pot reda decât în mică parte minunile lui D-zeu, doar muzica este capabilă de puritatea sentimentului sublim, prin muzică ne contopim cu universul, devenind făclii aprinse ale Spiritului universal. Imaginea întâiului popor chemat la viață, poporul român, cel care dintâiul a visat zborul spre aștri, aceasta este : preaplinul dumnezeirii revărsate peste necuprins, și cum altfel decât spiritul suprem suflând în magicu-i nai primordial doina lui Eminescu, oglindindu-se peste sufletul lumii acesteia, așa s-a născut poporul român și nu altfel. Mărturie stau aceste nevăzute rânduri, scrijelite pe coloana nesfârșită brâncușiană a nemuririi noastre, ori pe aripa frântă a măiestrei lui Vlaicu peste piscurile Carpaților, vrând parcă să strângă la pieptul său, tot dorul românilor de unire. Poate veți întreba ce legătură au toate acestea cu ziua noastră națională, și totuși există o tainică legătură, poporul român nu și-a cântat încă ultimul vals înspre intrarea în eternitate, redevenind ceea ce-a fost odată va putea să treacă peste toate greutățile, și va renaște iarăși și iarăși cântând asemenea pietrelor lui Brâncuși, care cântat-au lumii întregi despre nemuritorul popor roman, la fel precum zborul lui Vuia vestea lumii împlinirea celui mai tainic vis al omenirii, nicicând atins până la el. Dacă Brâncuși a făcut piatra să cânte pentru umanitate, iară Zamfir a făcut muzica să plângă, atunci Eminescu ne-a doinit pentru eternitate, prin cuvintele sale nepieritoare ca și stirpea din care se trage, Eminescu este geniul suprem al poporului român, cel care a îmbinat într-un mod divin muzicalitatea cu plânsul, doina cu surâsul, nemărginirea cu sublimul, ca într-o îngemănare demnă doar de coloana infinitului, cea care simbolizează magistral dorul poporului român de divinitate. Ridicați din uitare, visând nemărginirea din sufletele noastre, la fel precum odinioară cei mai viteji și mai drepți dintre traci dormiseră somnul latinității noastre, fost-am treziți din magicul somn al devenirii, de simfonia lui Enescu. Nu a fost însă să pierim necunoscuți, și pivnițele Vaticanului ascund încă comori nespuse ale daco-geților, la fel precum vorbesc omenirii nepieritoarele tăblițe de la Tărtăria, mărturii ale nemuririi noastre stau încă și azi pe falnica-i Columna a Lui Traian. Ne-am întors așadar acasă, la sânul divinității, noi suntem cei dintâi dar și cei de pe urmă, iar eu stau mărturie în această zi de sfântă sărbătoare, prin aceste cuvinte sublime înălțate spre zare, asemenea unui ultim vals închinat măriei sale Poporul Român. Învie poporul român, prin noi cei care depunem mărturie azi despre marea Unire, aducere aminte tuturor celor care, prin jertfa lor au făcut visul să devină realitate, imposibilul să devină posibil, iar irealul să devină real. Ultimul vals al celui mai vârstnic popor european, chiar dacă unii nu vor să recunoască, cel care murea cu zâmbetul pe buze, neînfricat în fața morții, cu mult înaintea nazarineanului sau celebrului filosof otrăvit din pocalul cucutei. Purtat-am cu stoicism crucea noastră ca neam, fără să ne plângem asemeni ciobanului împăcat cu lumea al Mioriței, nicicând nu s-a pomenit popor mai blând și mai primitor cu străinii, azvârliți cu forța în războaie străine de noi, noi am rămas credincioși unei singure idei, întruparea hotarelor noastre de drept, nu suntem nedrepți cu nimeni dar vrem ce este al nostru, obrazul nostru plânge nestins - de dorul tău Basarabie. Acum ori niciodată cereți dar ce ni se cuvine, nu lăsați pe frații noștri în părăsire, fiți fără frică si nu lasati in robie țărâna sfântă a Basarabiei, n-aveți hodină și tihnă până nu ne vom fi unit cu toții in hotarele României Mari. Aș vrea ca Dan căpitan de plai, să cuprind cu palmele pământul sfânt al Basarabiei, și să-mi plec fruntea ca în fața unei icoane ce poartă în adâncurile ei osemintele străbunilor mei deopotrivă cu toată durerea poporului român. Pentru neamul nostru românesc, Ultimul Vals nu poate fi decât unul singur, cel al cântării lui Alecsandri, frățeasca Horă a Unirii. Așa să ne ajute Dumnezeu !!! Robert-Ovidiu TRIF 1 Decembrie 2008 " |
|
Asymetria si Dan Culcer va recomanda Enciclopedia României Blogul ideologic. Titus Filipaș Ioan Roșca Contrarevoluția din România. O cercetare Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor Revista Verso Geovisite Revista NordLitera Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română. Etimologii. Resurse lingvistice |
|
Azi Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi. |
Societatea de maine
Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului. Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede. Nicolae Iorga |
|||||||||||
|
Sondaje |
|
Identificare Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs. |