|
Modules |
|
Who's Online Exista in mod curent, 66 gazda(e) si 0 membri online. Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici |
|
Cautare în labirint |
|
Languages Select Interface Language: |
|
Jurnal: Dan Culcer. Preturi, pretuiri, dispret. Licitatie de arta. Din Romania la Paris. Scris la Monday, April 06 @ 17:33:01 CEST de catre asymetria |
Duminică 29 martie 2009, la Paris, în salonul Druot-Montaigne, de la demisolul sălii de licitație, a avut loc probabil cea mai mare vânzare prin licitație publică de pictură, grafică, fotografie și sculptură din România ultimei jumătăti de secol, mai precis de după 1940.Este o inițiativă artistică și comercială care ar fi putut, mai poate desigur contribui la punerea în valoare a unor artiști vechi sau noi, unii încă în viață, de la Nicolae Grigorescu la Sorin Tara, ca să pomenim, în numele melancoliei, un artist mureșean, născut în 1974. Aproape fără excepție prețurile de strigare și de vînzare au fost sub minimul prețuirii inscrise în catalogul bilingv editat în condiții grafice corecte. Dar nu despre prețurile practicate vrem să scriem, ci despre neplăcuta senzație pe care am avut-o observînd că mistica avangardei continuă să funcționeze și la Paris și la București, acum ca și în trecut. în acest context apar și câțiva artiști evrei din România, în deobște legați între ei printr-o metaforă războinică, o mișcare artistică de stânga, adesea procomunistă, care se declarase avangardă prin anii începutului de secol XX. Așa cum o avangardă era și partidul ai cărui membrii sau simpatizanți mai mult sau mai puțin activi, militanți, erau unii dintre ei. Avangarda clasei muncitoare, desigur. Artiștii nu erau neapărat proletari culți, cum li se spunea tinerilor poeți și militanți socialiști de la 1900, în Bucureștii văzuți ca o gomoră, un oraș al prăbușirilor. Dan Culcer De Bucarest à Paris Duminică 29 martie 2009, la Paris, în salonul Druot-Montaigne, de la demisolul sălii de licitație, a avut loc probabil cea mai mare vânzare prin licitație publică de pictură, grafică, fotografie și sculptură din România ultimei jumătăti de secol, mai precis de după 1940. Este o inițiativă artistică și comercială care ar fi putut, mai poate desigur contribui la punerea în valoare a unor artiști vechi sau noi, unii încă în viață, de la Nicolae Grigorescu la Sorin Tara, ca să pomenim, în numele melancoliei, un artist mureșean, născut în 1974. Aproape fără excepție prețurile de strigare și de vînzare au fost sub minimul prețuirii înscrise în catalogul bilingv editat în condiții grafice corecte. Dar nu despre prețurile practicate vrem să scriem acum, ci despre neplăcuta senzație pe care am avut-o observând că mistica avangardei continuă să funcționeze și la Paris și la București, acum ca și în trecut. În acest salon apar și câțiva artiști evrei din România, în deobște legați între ei printr-o metaforă războinică, o mișcare artistică de stânga, adesea procomunistă, care se declarase avangardă prin anii începutului de secol XX. Așa cum o avangardă era și partidul ai cărui membrii sau simpatizanți mai mult sau mai puțin activi, militanți, erau unii dintre ei. Avangarda clasei muncitoare, desigur. (A se consulta cartea lui Stelian Tănase, Avangarda românească în arhivele Siguranței, Polirom, 2008 ) Artiștii născuți după 1910 nu mai erau neapărat proletari culți cum li se spunea tinerilor poeți și militanți socialiști de la 1900, în Bucureștii văzuți ca o gomoră, un oraș al prăbușirilor. Avangarda artistică de după 1917 este o mișcare hibridă, din interiorul căreia se detașează câțiva artiști de anvergură, mișcare inițial elitistă, ulterior dominată de discursul zis proletcultist, o variantă de narodnicism comunizat, reprezentată în România comunistă de după 1945, de personalități care au practicat un oportunism grețos. Nu au fost desigur doar evrei, dar unii dintre aceștia au fost haitașii bine plătiți. Că oportunism a fost o dovedește, de pildă, cazul a doi pictori, M. H. Maxy și Jules Perahim. Ne oprim la Perahim, prezent în licitație cu grafică (Catalog, pp. 40-41). Personajele desenelor sale din anii 60 păstrează siluete umane recognoscibile, dar cele din 1937, 1939 și 1971 sunt stilizate până la transformarea lor în obiecte. Finalmente, se precizează o paranteză, după 1940 și până la emigrarea sa în Franța (1969) când artistul se uită pe sine, se modelează și adaptează la realismul socialist, pe care pseudorevoluționarii săi prieteni sovietici îl impuseseră tuturor, inclusiv foștilor avangardiști, în numele principiului accesibilității, o versiune de populism. Revoluția în artă nu a avut loc. Fiindcă nici avangarda nu a fost o revoluție, nici revoluția nu a fost o/în avangardă. Avangarda a vrut să distrugă arta burgheză, a terminat prin a deveni o artă pentru burghezi. Printre cei care licitau, sărăcacios de altfel, la Druot-Montaigne nu păreau totuși să se afla proletari și revoluționari. Cu ce a fost umplută paranteza realistă a lui Jules Perahim ? Dincolo de umplerea buzunarelor cu bani proletari, cheltuiți de guverne comuniste pentru a îndoctrina masele cărora, de altfel, nu le ardea de artă, Perahim se adaptase stilului pompieristic și picta fresce tot atât de sirupoase ca acelea, mai cunoscute acum, din perioada nazional-socialistă, sau ca acelea ale patriotismului înfloritor din epoca antebelică. Doar că sub lozinci, sub faldurile fâlfâind larg și eroic se aflau frumoșii, voinicii muncitori, țărani și intelectuali, tineretul falnic sub conducerea Marelui Tătuc Stalin. Fresca stalinistă a lui Jules Perahim Arta hitleristă și cea comunistă izvorau din aceiași estetică trumfalistă, cu inși voioși și sănatoși, pleznind de fericire. Așa a pleznit oțelul și a căzut regimul oficial comunist. Perahim nu mai era acolo ca să facă încă o piruetă și să se adapteze, redevenind avangardist. Plecase deja pe un alt drum al oportunismului, cel al avangardei îmburghezite, vandabilă aici, la Paris. Dan Culcer |
|
Asymetria si Dan Culcer va recomanda Enciclopedia României Blogul ideologic. Titus Filipaș Ioan Roșca Contrarevoluția din România. O cercetare Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor Revista Verso Geovisite Revista NordLitera Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română. Etimologii. Resurse lingvistice |
|
Azi Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi. |
Societatea de maine
Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului. Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede. Nicolae Iorga |
|||||||||||
|
Sondaje |
|
Identificare Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs. |