Asymetria - revue roumaine de culture, critique et imagination

Modules

  • Home
  • Arhive
  • AutoTheme
  • AvantGo
  • Avertizari
  • Conținuturi
  • Search
  • Submit_News
  • Surveys
  • Top
  • Topics

  • Who's Online

    Exista in mod curent, 25 gazda(e) si 0 membri online.

    Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici

    Cautare în labirint




    Languages

    Select Interface Language:


    Editoriale: Dan Culcer. Frumusetile patriei: o legenda despre Putoare
    Scris la Friday, August 21 @ 10:06:25 CEST de catre asymetria
    Lecturi critice T. T., un fost coleg de clasă, de pe cînd studiam, cît puteam și cum puteam, la jumătatea anilor *50, la Școala Medie nr. 4, înainte Seminar Pedagogic, ulterior Liceul Emil Racoviță, mă alimentează constant cu fișiere Power Point, grele de imagini mirifice din lume și din țară. Altul, mai hâtru, difuzează prin mail doar bancuri. La răscrucea acestor două serii, mă aflu, la cei 68 de ani ai mei, ai noștri, ne aflăm deci, pensionari, cititori de presă românească din care spicuim uneori texte pline de miez și de parfumuri.

    Iată o povestire filosofică, adunată de la lume și iarăși la lume dată, de folcloristul amator Romanel B.,  pe care îmi permit să o intitulez totalitar, Frumusețile Patriei.




    Un grup de turisti prin Apuseni. La un moment dat, gasesc o pestera. Intra, o viziteaza, totul era foarte fain, numai ca mirosea ingrozitor. Cind ies afara, se intilnesc cu un baci. îl intreaba:
-Domne, ce e cu peștera asta, e foarte frumoasă, dar de ce pute așa îngrozitor înăuntru?
-Apăi dragii mei, răspunde baciul, e o întreagă legendă. Pe vremuri, înăuntru trăia un căpcăun. De două ori pe an cobora în sat și răpea cea mai frumoasă femeie. Tot așa până când au rămas sătenii numai cu urâțenii de femei, pe care nu le mai f**ea nimeni, și deci satul era în pragul dispariției. Atunci s-au adunat sătenii să se sfătuiasca cum să scape de căpcăun. S-au gândit să îl cheme pe Făt Frumos. I-au dat un fax și după o săptămână a venit. A intrat Făt Frumos în peșteră, l-a luat pe căpcăun si l-a infipt pana la glezne în pământ. Căpcăunul s-a enervat și l-a băgat pe Făt Frumos până la genunchi. Ăsta ce, să se lase mai prejos ? îl ia pe căpcăun și-l bagă până-n brâu în pământ. Căpcăunul, cu ultimele puteri, îl ia pe Făt Frumos și-l bagă până la subsuori. Făt Frumos, nervos ca dracu, îl ia pe căpcăun, îl bagă până în gât, scoate paloșul și-i taie beregata. Sătenii, foarte fericiți, au tras un chef de pomină - vreo două săptămâni au tot băut. Ca răsplată pentru Fat Frumos, i-au dat-o pe cea mai frumoasă dintre urâtele pe care le mai aveau. Ăștia doi s-au căsătorit și au trăit până la adânci bătrâneți în peșteră.
-Bine domne, da tot n-am ințeles, ce pute așa în peșteră?
-Apăi nu știu, s-a fi căcat vreunul pe acolo!

    Acest text a căzut la țanc. Tocmai citeam un soi de meditație pleșuană (adică a dlui Andrei Pleșu), pe care, fiindcă e scurtă, o voi reproduce integral mai jos.

    «Punctul pe I. România e, în multe privințe, o alcătuire paradoxală. De aceea, e greu sistematizabilă, de aceea e greu de guvernat. Reușim lucruri care, în mod normal, nu merg împreună. Reușim de pildă, constatase deja Titu Maiorescu, să producem forme, pentru care ne lipsește cu totul fondul. Așa ceva nu e la îndemâna oricui. Și ceea ce e spectaculos e că, una peste alta, țara funcționează, așa paradoxală, așa improbabilă cum este! Să dăm câteva exemple:
    Una dintre neobișnuitele noastre reușite este să avem un coeficient imens de poluare (în aer, în apă și pe pământ), fără să avem o mare industrie. Industria noastră este sublimă, dar imperceptibilă altfel decât prin cantitatea de toxine pe care o emană. Ne otrăvim, așadar, fără otravă sau, mai exact, obținem otravă din te miri ce.. O altă reușită paradoxală: avem medici foarte buni și spitale foarte proaste.
    E inexplicabil cum poți avea medici de calibru, când mai tuturor le lipsește instrumentarul necesar pentru a-și face meseria onorabil. Și totuși și-o fac. Medicul te salvează, "sistemul" te omoară. Alt miracol: avem o mare concentrare de "atracții turistice" și n-avem turism. Turismul n-ar da rezultate la noi decât dacă s-ar generaliza un mod de teleportare a turiștilor, așa încât ei să ajungă în fața frumuseților patriei fără să aibă nevoie de drumuri, de hoteluri și de servicii în general.. Paradox colateral: suntem ospitalieri, dar umflăm grosolan nota de plată, pe baza ideii că "străinul" trebuie jumulit. Mai departe: ne lăudăm cu elevi eminenți, foarte bine calificați la felurite olimpiade internaționale, dar știm cu toții că învățământul autohton e în criză, că profesorii s-au descalificat, că școlile sunt delabrate și salariile sunt mici. Avem tradiții agrare incontestabile, pământ fertil, mână de lucru, dar nu prea mai avem agricultură: mâncăm pâine turcească, fructe și legume comunitare, iar carne și produse din carne importăm din toată lumea. Suntem săraci, dar am umplut Bucureștiul de automobile pretențioase.
    Suntem patrioți, dar n-avem patriotism: adică nu ne preocupă grădinărirea limbii strămoșești, viitorul imediat și concret al țării, istoria ei, monumentele ei, instituțiile ei. Avem la chefuri romanțioase suspinuri naționale, dar primul gând când ne amintim de țărișoară e s-o delapidăm. Pe măsură ce avem elite mai puține, dezvoltăm față de ele un dispreț tot mai mare. Avem șomaj, dar muncim la negru, n-avem bani, dar ne descurcăm, suntem creștini, dar la câte un hram sau la câte o sărbătoare ortodoxă ne îmbulzim, ne ocărâm și vociferăm ca o hoardă fără istorie și fără credință.
    Orice analiză a României contemporane (sau eterne?) se blochează, la un moment dat, în paradoxuri asemănătoare. Inventarul lor pare infinit. în rezumat, s-ar spune că ori avem evoluții interminabile, care nu culminează niciodată într-un scop atins, ori avem împliniri care nu se justifică prin nicio evoluție.. Ori drum fără țintă, ori țintă fără drum. Creșterea organică, cu rezultat conștient și previzibil, continuitatea, consecvența, organizarea, tenacitatea - iată virtuțile care ne lipsesc.. Dar ne descurcăm noi și fără... »(Andrei Pleșu)

    Aici Andrei Pleșu s-a oprit, blocat de dimensiunile rubricii. Lipsindu-i vocația de reporter, dânsul nu ne va oferi niciodată o anchetă pe teren, despre un caz care să ilustreze sinteza atât de densă și pătrunzătoare la nivelul paradoxurilor înșirate. Ne va oferi însă plăcerea de a fi și noi înțelepți pentru prețul Dilemei vechi, solidari și cetățeni lucizi. Dar nu ne va spune ce-i de făcut. Iar noi, comozi și șmecheri, cu conștiinșa împăcată, nu vom face nimic.

    Genul acesta de panseuri publice are avantajul că poate spune adevăruri, fără să deranjeze pe nimeni, dînd autorului aura de filosof, poate chiar de sociolog sau, pur și simplu, dacă ne putem permite să avansăm o astfel de supoziție, aer de  înțelept. Și ca dânsul vom fi noi. Dezavantajul genului este că, nederanjând pe nimeni, nici măcar pe acela care tocmai se căca în peșteră, un intelectual de bună seamă, cititor al Dilemei vechi, îi poate servi cufurosului foarte bine drept hîrtie de șters la cur.
    Nu scriem asta cu răutate sau cu dispreț pentru intelectualii, mulți-puțini, ai Patriei. Ci notăm cu adâncă disperare ineficiența metodei de a numi relele fără a desemna responsabilii și a-i pedepsi când e cazul. Adică a-i scoate din starea de iresponsabilitate protejată.

    Un exemplu recent: un domn pre nume Boc, se pare Prim Ministru al României, este văzut și fotografiat de presă română, desigur de cea mondială, inaugurînd un tronson de autostradă în Ardeal. La cinci zile după evenimentul epocal, autostrada este blocată ca urmare a unor alunecări de teren. Trebuie să-l felicităm pe dl Boc pentru ideea de a ianaugura tronsonul, căci fără prezența sa nimeni nu ar fi știut de ulterioara alunecare de teren și șoseaua râmânea multă vreme blocată, ba poate nereparată. Dar întreprinderea B., despre aud mereu că nu-și face treaba cum trebuie, rămîne beneficiara contractului iar iresponsabilii indivizi care au semnat din partea Statului român un contract oneros, probabil prost redactat, nu au fost încă bătuți la fund, expuși la stâlpul infamiei în piața publică și condamnați, ei și urmașii lor, la plata daunelor pricinuite de incompetența lor păguboasă pentru noi toți.
    A-i descrie totuși pe responsabili, nu sub forma unei mase amorfe, indistincte, ci indicând nume și titluri, este cu putință. Dar dacă în caz de disfuncții, justiția nu este sezisată de autoritatea Statului, pentru a cere anularea contractului sau renegocierea lui, atunci oamenii care  reprezintă Statul se fac vinovați față de România, adică față de cetățenii ei. Iar pedeapsa ce li se cuvine este aceiași cu cea cuvenită trădătorilor.

    Final. Soluții practice și active.
        1.    Tot ce am de făcut, este să mă pun la gura peșterii, să veghez, să interzic oricui intrarea: Ecologism radical. Dar ce voi face dacă sunt și eu curprins de nevoi naturale? Intru în peșteră, că tot pute, sau îmi fac nevoile pe tăpșan, veghind să nu fiu văzut. Oricum, natura se va îngriji să recupereze totul.
        2.    Pot sta într-un tufiș, cu un costum de camuflaj recuperat prin vînzarea de stocuri militare, cu un aparat de fotografita în infraroșu, cu un carnețel. Să notez cine intră, cât stă, cu cine a venit sau cine s-a întâlnit. Să trimit raportul superiorilor mei. Secția filaj.
        3.    Să iau o gură de cafea de ghindă, amară ca dracu, dar de o eficiență absolută în caz de cufureală. Pot intra în peșteră sau rămâne la gura ei, deschide o tarabă și vine cafea de ghindă, explicând turiștilor rolul meu și al cafelei. Turism ecologic și solidar.
        4.    Vă las să inventați alte soluții.

    Rămas bun. Poate ne vedem toamna asta la Peșteră.
    Dan Culcer
    Associated Topics

    Etnografie


    Asymetria si Dan Culcer va recomanda





    Enciclopedia României

    Blogul ideologic. Titus Filipaș

    Ioan Roșca
    Contrarevoluția din România. O cercetare

    Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi

    Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor

    Revista Verso



    Geovisite

    Revista NordLitera

    Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine

    Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română.
    Etimologii. Resurse lingvistice

    Azi

    Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi.

    Societatea de maine

    Daca nu acum, atunci cînd?
    Daca nu noi, atunci cine?

    S'inscrire a Societatea de maine
    Intrati in Societatea de maine
    Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
    Inscriere : fr.groups.yahoo.com
    Se dedica profesorului Mircea Zaciu

    Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
    Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
    Nicolae Iorga

    Sondaje

    Descrierea situatiei din România

    este exactã
    nu este exactã
    este exageratã
    este falsã
    este exactã dar nu propune soluții
    este exactã dar nu existã solu&#



    Rezultate | Chestionar

    Voturi 21

    Identificare

    Nickname

    Parola

    Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs.




    copyright Dan Culcer 2008
    Contact Administrator — dan.culcer-arobase-gmail.com
    «Cerul deasupra-ti schimbi, nu sufletul, marea-trecand-o.» Horatiu in versiunea lui Eminescu.
    Responsabilitatea autorilor pentru textele publicate este angajata.
    PHP-Nuke Copyright © 2005 by Francisco Burzi. This is free software, and you may redistribute it under the GPL. PHP-Nuke comes with absolutely no warranty, for details, see the license.
    Page Generation: 0.53 Seconds