Despre neașteptata plecare dintre noi a lui Adrian Marino, în noaptea de 16/17 martie 2005, cea mai delicată și, totodată, impresionantă relatare mi-a fost furnizată de către soția sa, Doamna Lidia Bote, chiar a doua zi după funesta întâmplare, când o vizită în camera de lucru a celui cu care conversasem cu doar de 72 de ore mai devreme mi-a confirmat că nimic nu prefigurase despărțirea care avea să se producă. Știam fiecare detaliu al camerei, întrucât fusesem acolo de nenumărate ori, și nimic nu fusese schimbat: mapele de carton cu fișiere fuseseră pregătite și așezate în ordine pentru truda de a doua zi, laolaltă cu stiloul și cu pixurile, pregătite și ele pentru a fi folosite. Cartea, pe care nu o terminase încă de fișat, aștepta cuminte lângă perna de pe sofaua de lângă fereastră, dincolo de care viața de pe Strada Rákóczi, devenită Eremia Grigorescu, își reluase, obișnuită, cursul, ca și cum nimic nu se întâmplase.

Il cause toujours, le cher Karl. Pendant la plus grande partie du XXe siècle il l’a fait, avec le succès que l’on connaît ou l’on ignore, selon le cas, en héros d’un carnaval presque ininterrompu où la plupart des participants portaient des masques de cadavres. La chute du communisme semblait avoir mis un terme à ce caquetage indécent. Erreur ! Après un deuil fallacieux, bien amorti par le besoin de paix communautaire, on a vite compris que les millions des victimes de la doctrine devaient rester cois dans leurs tombes sibériennes. Le progrès ne peut pas se passer de Marx. Et nous, nous ne pouvons pas nous passer du progrès. Le carnaval reprend donc son rythme de croisière et Marx son caquetage, fût-ce par thuriféraires interposés. Ceux-ci s’agitent avec entrain, même si la teneur de l’encens a quelque peu changé. Marx continue donc de causer. Dans les rayons de philosophie des grandes librairies, ses œuvres et celles de ces interprètes attitrés occupent le dessus du panier. Mieux : des nouvelles maisons d’édition surgies, comme par miracle de l’avenir lumineux, toujours à construire, semblent avoir assumé la tâche vitale de promouvoir l’œuvre du grand maître : Asymétrie, Algèbre, Sylepse, Mimésis… Leur titre est suffisamment évocateur pour attirer le chaland. Il ne manque pas à l’appel. Il faut dire que les médias aussi bien publics que privés l’encouragent vaillamment à suivre la bonne voie. Dans le dernier numéro hors série Les grands philosophes du Monde, dédié à Marx et à sa révolution anticapitaliste, l’éloge du grand philosophe frise le dithyrambe et ce n’est qu’un exemple parmi maints autres. Le champion toutes catégories de l’affaire demeure France culture avec son émission de philosophie où le moindre propos anti-marxiste est tabou. Aucun collaborateur ou invité n’ose le transgresser. Par contre, les pros sont légion. Début mars, notre radio organise à la Sorbonne un grand colloque sur la lutte des classes où l’on peut parier que le carnaval Marx reprendra du poil de la bête. S’il en avait besoin. Mais, ce n’est pas le cas. Dans notre ambiance diaphane du XXIe siècle, Marx vole avec aisance grâce à ses ailes de dinosaure immortel. Penser que certains de nos contemporains, évidemment bien attardés, le voyaient en fossile…

Când vorbești de cutremur ideologic și de schimbare de semne, unii români o dau cotită și țipă ca din gură de șarpe! Anarhie! Săriți, suntem violați! Vai, poliția! Au fost siluite ideile noastre călduțe! La spânzurătoare cu uzurpatorii filozofiilor mucegăite! Așa strigă de mii de ani românii care, atunci când vine câte un cutremur ideologic necesar, istoric, natural, cosmogonic, se sperie foarte. Și, tocmai ei, care până atunci, când nu se trăgea cu muniție de război, se cufuresc foarte tare. Tocmai ei care, la cenacluri, simpozioane, sesiuni de comunicări, sindrofii telectuale sau la emisiuni TV vorbeau cu dezinvoltură despre schimbarea lumii! Ha, ha, ha! Dar s-o experimenteze pe curuțul lor, cum e? E nasol, dom’le! Chiar pe bune ne schimbăm? Bibliotecile și librăriile din România sunt pline ochi cu tot felul de cărțulii scrise de români prin simpatie, imitații ordinare după șuvoiul ideilor mondiale. Hoți, imitatori, farsori în România, cu miile, ca în orice altă șară a lumii. Dar să-i pui pe scribălăii ăștia de tarabă, furăcioși în toate cele să-și pună capu la contribuție, vai, ce perversitate! Clizma Intelectuală Românească de care e plină bibliotecimea românească se fandosește, se boiește astfel încât ăia care n-au experiență cad ușor în laț. Idei furate cu roaba de tot felul de telectuali făcuți la normă de Fabrica Utopic-Comunistă Românească sunt pretutindeni. 

"